Să ne arătăm râvnitori către comuniunea iubirii
Iubirea este comunitară. Dumnezeu este iubire infinită şi desăvârşită şi este infinit de comunitar şi milostiv, fiindcă chiar dintru început, când l-a zidit pe om după chipul şi asemănarea Sa, l-a chemat să între în comuniune cu El, dandu-i porunca pe care omul, dacă ar fi împlinit-o, comuniunea sa cu Dumnezeu s-ar fi întărit fără sfârşit şi în veci.
Şi atunci când cu uşurinţă şi fără ruşine omul a încălcat această poruncă, rupând legătură sfântă cu Creatorul său şi intrând în comuniune cu vrăjmaşul, diavolul, ademenit fiind de acesta – Dumnezeu, Cel în Trei Impostase L-a chemat din nou pe omul căzut să reintre în comuniune cu El, dându-i porunci limpezi, poveţe, făgăduinţe, ameninţări, mijloace pentru înnoire a lui, făgăduindu-i că va veni în lume un Răscumpărător, Fiul Sau Cel Unul – Născut.
Când a venit vremea s-a arătat Răscumpărătorul, s-a arătat însuşi Dumnezeu în trup, devenit om desăvârşit de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi rămânând mereu Dumnezeu, neamestecat şi neîmpărţit cu firea noastră; de vreme ce pruncii s-au făcut părtăşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El s-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stârpirea morţii, adică pe diavolul [Evrei 2, 14]. Ce extradordinară, uimitoare, pentru orice minte, îngerească şi omenească, această comuniune a lui Dumnezeu cu omul, a Creatorului Cel fără de început şi atotdesăvârșit cu creatura! Spăimântatu-s-au de aceasta cerul şi pământul, miratu-s-au marginile lumii că Dumnezeu s-a făcut om în trup şi pentru a-şi arăta dorinţa Sa de comuniune nu numai oamneilor contemporani arătării Dumnezeului-om în lume, ci şi oamenilor tuturor timpurilor, El a dat Bisericii Sale o poruncă preabună, preaînţeleaptă şi de mare bucurie: să săvârşească până la sfârşitul veacurilor Taina atotmântuitoare şi de mare trebuinţă a Trupului şi Sângelui Său şi a împărtăşirii credincioşilor. Şi astfel avem fericirea de a ne împărtăşi foarte, foarte des de Dumnezeire – şi ce strânsă, apropiată comuniune!
Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru El. Cel ce mănâncă Trupul meu şi bea Sângele Meu are viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Şi mai zice Domnul: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui nu veţi avea viaţă în voi [în 6, 53-56]. Aceasta este comuniunea de iubire, cum a fost dintru început şi cum nu încetează să fie!
Maica lui Dumnezeu, Pururea – Fecioara Maria, e de asemenea plină de dragoste pentru omenire şi îndeosebi pentru neamul creştin care o cinsteşte după dreptate şi cum se cuvine. Şi cât de mişcător, de minunat, de binefăcător şi de mântuitor s-a arătat şi se arăta comuniunea. Ei cu oamenii încă de la începuturile proslăvirii Ei şi până astăzi, în nenumărate semne uimitoare şi minunate!
Câte minuni ale ocrotirii, apărării, salvării unor împărăţii şi popoare drept-măritoare, unor evlavioase persoane particulare sau unora ce s-au pocăit cu sinceritate de păcatele şi de nedreptăţile lor! Câte icoane făcătoare de minuni, fericite şi proslăvite după dreptate! După asemănarea Domnului şi Maicii Sale, ce comuniune în dragoste şi mântuire au arătat şi arăta faţă de creştinii drept–măritori sfinţii îngeri, arhangheli, mulţi, foarte mulţi sfinţi din Biserica lui Hristos, de pildă Sfântul Ierarh Nicolae, Făcătorul-de-minuni, marii mucenici Gheorghe şi Pantelimon, alţi mucenici şi mucenice: Teodor Tiron, Teodor Stratilat, doctorii fără de arginti şi făcători de minuni Cosma şi Damian, marile mucenice Parascheva, Ecaterina, Varvara şi mulţi alţi sfinţi. Să ne arătăm râvnitori către această comuniune şi să o imităm, după puteri şi noi, fiind părtăşi ai Duhului Sfânt ai ai harului lui Hristos, prin credinţa ortodoxă!
Să ne purtăm sarcinile unii altora ca să împlinim poruncile lui Hristos [Ga 6, 2]!
