Să nu faci avort!
Nu la mult timp dupa ce s-a casatorit, o femeie credincioasa a ramas insarcinata. Cand a mers la medic pentru obisnuitul control, acesta i-a spus ca trebuie sa faca avort, altfel va naste un monstru. Medicul l-a chemat si pe sotul doamnei, care astepta afara, si i-a spus acelasi lucru: sotia lui trebuie sa faca avort!
Din acel moment pentru biata femeie a inceput un adevarata calvar. Atat sotul, cat si soacra o indemnau sa fara avort, dar ea voia sa fie mama si nu ucigasa. A fost amenintata ca daca nu face avort va fi data afara din casa si vor divorta.
Asa a venit la parintele Cleopa si i-a cerut sfatul ce sa faca. Parintele Cleopa i-a spus sa nu faca avort nici intr-un caz, caci acela nu e medic, ci criminal. Sa aiba nadejde la Maica Domnului si sa se roage ei, ca nu va naste un monstru asa cum spune medicul.
A plecat acasa si a rabdat multe suparari, in special de la soacra, iar cand a venit vremea nasterii a nascut o fetita de 3,500 kg, frumoasa si sanatoasa, incat a ramas uimit si medicul si ceilalti.
Dupa ce a botezat fetita a venit la manastire si a spus:
Am venit sa aduc multumire lui Dumnezeu si Maicii Domnului, ca am ascultat de sfatul parintelui Cleopa si am nascut o fetita sanatoasa. Acum, de cate ori imi zice ceva sotul sau soacra, eu nu le raspund nimic decat le arat fetita si asa ii fac sa taca.
(Extras din cartea „Manca-v-ar raiul” – volumul 1)
Adriana G
aprilie 20, 2010 @ 4:11 pm
Cunosc si eu asa un caz. O tanara care imi este apropiata a ramas insarcinata desi nu era cununata!Cel cu care traia i-a spus de multe ori sa faca avort.Pe langa asta, dupa niste analize a primit vestea ca fatul sufera de sindronul Down si ca ar fi indicat sa avorteze!A fost de vreo 3 ori sa faca avort dar o data s-a intors din drum, o data n-a gasit medicul iar a treia oara cand s-a dus medicul nu a mai vrut sa ii faca pentru ca sarcina era deja prea inaintata. Si a nascut..un baietel superb, sanatos si destept.
Baietelul si mama lui sunt vecinii nostrii!De 8 martie, la cei 2 anisori a venit la mama si i-a adus un martisor!
Spuneti NU avorturilor!!!
elena
aprilie 21, 2010 @ 8:57 pm
uau,Adriana,este incredibil cazul acesta.Slava Tie,Doamne!!!e mai mult decat clar ca Dumnezeu a aranjat totul pentru ca tanara sa nu mai avorteze.
nu stiu de ce nimeni nu a mai scris vreun comentariu pe baza a ceea ce ai spus tu.banuiesc ca pe oricine ar impresiona minunea.
acum vreau si eu sa intreb ceva si sper ca ma poate ajuta cineva:daca o femeie avorteaza,dar dupaia mai face un copil,ce se va intampla cu copilul respectiv?il afecteaza avortul in vreun fel?stiu ca nu prea s-a discutat despre asta dar eu as vrea sa stiu cum sta treaba.
Doamne ajuta!
omp
aprilie 21, 2010 @ 10:37 pm
Elena,
cred ca cea mai buna „Sfeştanie”, intr-o „casă bântuită de spiritul celui avortat”, e SPOVEDANIA LA „SANGE” a viitoarei mame, ideal ar fi inainte de zamislirea celui dorit, mai precis: cat mai aproape de momentul „crimei”… altfel – cu siguranţă – pruncul dorit va fi afectat de „mormantul fratiorului nenascut”, in care e nevoit sa „traiasca” timp de 9 luni… Exista si cazuri cand mama vrea sa avorteze, dar n-are incotro si – dupa sfatul medicului – e nevoita sa pastreze sarcina: pruncul cred ca va fi – SIGUR !!! – afectat de „primirea” ce i se face, cel putin de catre cea menită sa-i fie MAMA…uneori, insă, după nastere, respectivei mămici incepe sa-i fie din ce in ce mai drag puiul de om pe care nu şi-l dorise deloc…
IMPORTANT: prin copiii nascuti femeia se poate mantui…!!!
omp
aprilie 21, 2010 @ 10:46 pm
SPOVEDANIE „LA SANGE”, adica din tot sufletul…
Lili
aprilie 11, 2011 @ 6:23 pm
"uneori, insă, după nastere, respectivei mămici incepe sa-i fie din ce in ce mai drag puiul de om pe care nu şi-l dorise deloc…" Omp ai dreptate,tocmai aici este paradoxul.Unele fete/femei sunt atat de disperate sa "scape" de copil incat simt ca s-a sfarsit lumea atunci cand afla ca nu pot face acest lucru, iar in momentul in care il strang in brate pentru prima data parca se schimba cu totul si nu stiu ce sa faca pt a-i multumi Lui Dumnezeu pt ca nu le-a lasat sa faca acea imensa greseala.Oricum cred ca suferinta si remuscarile ce le are o femeie dupa ce-a facut avort sunt imense,mie sincer mi-e mila de acele femei pt ca multe nici nu isi dau seama de ceea ce fac,dar mi-e mila si de bietii copilasi care au dreptul la viata.Cred ca cel mai groaznic lucru e pt o femeie o sarcina extrauterina(ectopica) unde dupa putin timp copilul nu se mai poate dezvolta si moare, iar de multe ori trebuie interupta sarcina deoarece copilul nu se poate dezvolta iar asta duce la hemoragii masive si pune viata in pericol persoanei ca sa nu mai spunem ca sansele ca acea persoana sa mai poata avea copii dupa o sarcina extrauterina sunt f. scauzte.Da,asta este o adevarata drama.:|Iar persoanele care fac avortul in mod deliberat de multe ori stiu ce fac,dar habar nu au de consecinte,de ceea ce inseamna un avort,multe traiesc dupa aceea o adevarata drama si ar da orice sa dea timpul inapoi,ce este si mai trist e faptul ca avortul intr-un fel pentru unii a devenit un "remediu",acum nu le mai este frica de faptul ca ar putea ramane insarcinate,spun pur si simplu: "si ce?ma duc si fac avort" este asa simplu sa gasim la orice o solutie punandu-ne sufletul in plan secundar.
Guest
aprilie 11, 2011 @ 7:11 pm
S-a vorbit mult in acest site despre avort, despre crima infioratoare comisa de femeia care a luat aceasta hotarare. Este adevarat: sa nu treaca nici o femeie, prin ce trece aceea care a realizat crima groaznica comisa.
Dar v-ati gandit oare careva dintre autorii articolelor, sau dintre nenumaratii comentatori, ca partasi in aceeasi masura sunt si barbatii la crima comisa? Daca nu si mai vinovati, obligand femeile sa faca acest pas, ducandu-le chiar la spital pentru aceasta?
Mai meditati la subiect!
Eu nu ma invinovatesc decat pe mine, si ma caiesc pentru pacatul meu, iar cel care m-a impins la acest lucru, sa se caiasca, pentru mantuirea sufletului lui.
Iertati !
Doamne ajuta !
Guest
aprilie 12, 2011 @ 6:22 am
Doamne ajuta ,asa cum a spus Anonim despre avort s-au scris destul de multe articole ,este foarte bine ,probabil unele persoane citind acele articole ,informandu-se reusesc sa nu comita acest mare pacat ,insa nu pot sa invinovatesc pe cel de langa mine pentru ceea ce EU am savarsit ,intradevar poate s-au facut presiuni asupra mea ,din nestiinta,din nepasare ,ascultand de cei din jur ,totusi cred ca daca eram o persoana cu multa credinta in Dumnezeu ,ceream parerea duhovnicului si urmam sfaturile lui puteam sa fii fost obligata de 1000 de persoane si tot nu faceam asa ceva,iar odata fapta facuta ,trebuie sa-mi asum responsabilitatea ,invinovatindu-l pe cel de langa mine nu fac alceva decat sa nu recunosc gresal mea .Si eu ma caiesc pentru pacatul meu,insa nu vad cum as putea sa fac aceasta crezandu-l vinovat si pe cel de langa mine ,iar noi ca persoane care cunoastem un pic mai multe despre credinta si inportanta ei in viata omului avem DATORIA de a ne ruga si pentru cei care din motivele enumerate mai sus ne-au "CONVINS" sa savarsim acest mare pacat,iertare daca am suparat cu ceva pe cineva insa asa vad eu aceasta situatie ,Albinuta
Admin
aprilie 12, 2011 @ 6:52 am
Dragi Anonimi, avem marea rugaminte la voi (cititoarele si cititorii nostri) sa va completati numele de botez la rubrica "Nume" din formularul de trimitere a comentariilor. Asa este cinstit si firesc pentru partenerii de dialog. Va rugam sa nu va suparati pe noi pentru aceasta observatie.
@Anonim1, ai atras atentia asupra faptului ca "v-ati gandit oare careva dintre autorii articolelor, sau dintre nenumaratii comentatori, ca partasi in aceeasi masura sunt si barbatii la crima comisa?"
Raspunsul este DA, categoric ca autorii s-au gandit la asta, si suntem convinsi ca si cititorii.
Barbatii care isi indeamna prietena/sotia sa faca avort, se fac si ei co-autori ai avortului, si sunt la fel de vinovati ca femeile pe care le indeamna la asta sau chiar mai vinovavi. Dar ultima decizie este a femeii si de asta s-a pus accentul mai mult pe partea aceasta.
Totusi, chiar saptamana trecuta a fost publicat un articol care ar trebui sa dea foarte mult de gandit atat barbatilor cat si femeilor:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/relatii-intime-in-timpul-casatoriei/17853-gresita-intelegere-a-sexualitatii.html ([url][/url])
Din acel articol este usor sa intelegem ca atunci cand barbatul intelege gresit sexualitatea umana, devine viciat de placere si drept urmare refuza responsabilitatea cresterii copiilor ce sunt o consecinta fireasca a dragostei barbat-femeie.
Barbatul care e viciat de placere (desfranat) vede femeia ca pe o sursa de placere, nu ca pe chip si asemanare cu Dumnezeu, iar eventualul copil nu este decat o piedica in calea placerii barbatului viciat. Iata de ce barbatii indeamna/constrang la avort: ca sa ramana doar cu placerea (egoism si lasitate de inalta clasa). Vocatia de mama (datatoare de viata) a femeii este in contradictie flagranta cu desfranarea barbatilor (aducatoare de moarte).
Guest
aprilie 12, 2011 @ 7:42 am
Claudiu nu completez numele acolo unde este indicat din motive de securitate a mea (ori de cate ori intru pe acest sait la nume ramane numele cu care ma semnez ,iar asa cum am mai spus de pe acest calculator mai intra cineva) ….iertare daca am suparat prin aceasta insa la finalul comentariului TODEAUNA am semnat,deocamdata este singura solutie gasita ,asa cum se stie nicoidata nu m-am ferit sa-mi dau numele pana in momentul in care erau" suspiciuni" din partea cuiva ca las comentarii aici ,nadajduiesc ca intelegi despre ce este vorba si iertare pentru problemele cauzate ,Albinuta
Admin
aprilie 12, 2011 @ 7:55 am
Albinuta, nu este cazul tau sa te simti vizata de rugamintea noastra intrucat stim situatia ta, si am vazut ca te semnezi la sfarsitul fiecarui comentariu chiar daca la Nume apare cuvantul "anonim".
Noi am folosit pluralul la cuvantul "anonim" pentru a ne adresa generic tuturor celor care nu-si lasa vreun nume, caci sunt mai multi (nu neaparat pe aceasta pagina).
Deci, te rugam sa nu-ti faci griji pentru ca nu ai de ce.
Ludmila
aprilie 12, 2011 @ 10:14 am
Albinuta draga,
Dupa cum iti suna numele esti mititica, deci nu esti in masura sa judeci anumite situatii.
Admin,
Pt ca ai atat de multa intelegere pentru, de exemplu, Albinuta si altii care se semneaza cu niste "nume" care numai nume nu se pot numi, dau eu un exemplu acestora si ma semnez cu prenumele care-mi este scris in certificatul de nastere si in cel de botez.
Ar mai fi si altele de spus, dar nu le mai spun, ca le stiti voi cei care administrati siteul la fel de bine ca si mine, iar pentru ceilalti e mai bine sa acoperim, asa precum si Domnul ni le acopera pe toate ale noastre.
Cu nadejdea ca siteul va deveni cu timpul unul foarte serios, va rog:
Iertati !
Doamne ajuta !
Admin
aprilie 12, 2011 @ 11:35 am
Multumim pentru exemplul dat Ludmila.
Doamne ajuta!
Ludmila
aprilie 12, 2011 @ 10:54 pm
[b]"S-a vorbit mult in acest site despre avort, despre crima infioratoare comisa de femeia care a luat aceasta hotarare. Este adevarat: sa nu treaca nici o femeie, prin ce trece aceea care a realizat crima groaznica comisa.
Dar v-ati gandit oare careva dintre autorii articolelor, sau dintre nenumaratii comentatori, ca partasi in aceeasi masura sunt si barbatii la crima comisa? Daca nu si mai vinovati, obligand femeile sa faca acest pas, ducandu-le chiar la spital pentru aceasta?
Mai meditati la subiect!
Eu nu ma invinovatesc decat pe mine, si ma caiesc pentru pacatul meu, iar cel care m-a impins la acest lucru, sa se caiasca, pentru mantuirea sufletului lui.
Iertati !
Doamne ajuta ![/b] "
S-ar parea ca cineva a fost atins profund dupa postarea acestui comentariu. Atunci acel cineva ar fi bine sa se caiasca profund.
Este ingaduit in continuare folosirea la rubrica nume, a acelui "Anonim" care a deranjat atat de tare, tot dupa postarea comentariului citat mai sus?
S-ar parea ca da.
DOMNUL FIE CU VOI, si cu mine ! Amin.
Guest
aprilie 13, 2011 @ 7:28 am
Doamne ajuta ,iertare daca prin ceea ce am scris ieri am suparat cu ceva pe cineva ,nu aceasta a fost intentia ,de asemenea iertare daca prin ceea ce o sa scriu azi o sa supar din nou ,nici macar un moment nu am dorit sa judec cu ceva prin ceea ce am scris ,intentionam sa raspund la o intrebare pusa de Anonim ,nu stiu la ce te-ai referit Ludmila cand ai spus ca sunt mica ,daca este vorba de ani ,nu sunt nici foarte tanara ,nici destul de in varsta sa dau sfaturi (35 ani),iar daca m-ai fii urmarit de-a lungul timpului ti-ai fii dat seama si despre numele meu,am scris o perioada destul de lunga cu numele adevarat despre mai multe subiecte (poti sa ceri acest lucru celor care detin saitul,cu siguranta ti-l vor spune ),stiu cat de inportant este sa treci numele ,am scris de asemenea si motivul pentru care am ales aceasta varianta,cat despre pacate ,cred ca orice persoana incearca sa se caiasca ,deci si EU incerc sa fac acest lucru ,aici da sunt mititica deoarece sunt constienta ca am foarte multe pacate si este nevoie de multa pocaita .Iertare daca prin ceea ce am scris te-am suparat Ludmila ,nu doresc acest lucru,(chiar daca personal nu ne cunoastem ),prin ceea ce am scris azi nu am dorit alceva decat sa aduc cateva lamuriri ,pentru mine Ortodoxia Tinerilor ramane pagina principala care ma ajuta ,care ma indruma ,unde gasesc sfaturi,oameni minunati gata oricand sa de-a o mana de ajutor celor care au nevoie ,iertare tuturor daca se intampla sa mai supar cateodata ,Albinuta
Laura-optimista
aprilie 13, 2011 @ 10:16 am
Crimă groaznică la maternitatea din Giuleşti
http://www.ziarullumina.ro/articole;1574;1;55268;0;Copilul-nedorit.html
Şi mai grav este faptul că acel copilaş se născuse viu… Deci, probabil că a fost ucis, sau lăsat să moară chiar de către părinţi.
Doamne, fereşte-ne de astfel de păcate strigătoare la cer!
Ana
aprilie 13, 2011 @ 11:45 am
Laura, am citit si eu despre acel caz. E infricosator.
Am vazut doi parinti saraci care dupa 10 ani de dorinte de a avea copii, nu au acceptat un dar de la Dumnezeu. Nu au acceptat darul care dupa stiinta moderna, se pare ca avea defect. Durerea lor acum e mare si [b]cred ca a fost voia Domnului ca tatal sa ajute la nasterea copilului…ca poate poate in ultima clipa o sa-l accepte pe micut asa cum este. [/b]
[b]Nu stim cu adevarat cine l-a omorat, insa stim ca un copil fara nici un drept de aparare a fost omorat.
[/b]
Uimitor mi se pare acel doctor muslim care prin credinta sa nu a putut sa participe la crima. Ah, daca si noi ortodocsii am citi biblia mai des, am intelege ca [b]ucidem daruri de la Dumnezeu[/b].
Laura Stifter
martie 2, 2012 @ 10:35 pm
Cumplit, groaznic, strigător la cer!!!
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/02/29/uciderea-bebelusilor-ar-trebui-legalizata-sustine-o-revista-de-etica-medicala-de-la-oxford-condusa-de-un-roman/
Oare chiar este adevărat? Oare spiritul lui Hitler bântuie prin Europa secularizată de astăzi?
Doamne, scapă-ne că pierim!
M-a speriat acel articol, sper să nu visez la noapte cine ştie ce!
Laura Stifter
martie 28, 2012 @ 8:23 pm
Admirabil:
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/03/27/marsuri-avort-viata-provita-crima-bucuresti-constanta/
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Laura Stifter
aprilie 6, 2012 @ 8:11 pm
Ştiaţi că:
http://www.rtv.net/avortul-doar-cu-consiliere-contestat-vezi-ce-sustin-ong-urile_23550.html
Aşadar, în timp ce noi ne pregătim duhovniceşte pentru Praznicul Învierii Domnului, unii dintre semenii noştri au preocupări foarte foarte „importante” pentru România: să conteste, chiar şi fără niciun argument raţional, o decizie prin care cetăţenii români ar putea fi conştientizaţi de gravitatea crimei avortului. Vai, să nu cumva să le clatine cineva ideologia, înfiinţând programe de consiliere psihologică, prin care mamele ar fi informate că uciderea propriilor copilaşi nenăscuţi este o crimă!… 🙁
Trist, foarte trist… 🙁
Dumnezeu să fie cu noi şi să ne dăruiască puterea de a fi, în viaţa noastră duhovnicească şi în mărturisirea credinţei, cel puţin la fel de râvnitori cât sunt alţii în contestarea adevărului! 🙁
Andrei Nicolae
aprilie 8, 2012 @ 10:47 am
Am avut o discutie in contradictoriu cu niste persoane pe tema avortului. Ei practic erau impotriva lui, daca acel copil era sanatos, dar daca era bolanv, suferea de niste malformatii sau boli grave fizice sau psihice, il recomandau ca cea mai buna solutie ca acesta sa nu sufere dupa ce se naste sau sa-i chinuie si pe parinti si sa le intristeze viata. In ciuda argumentelor lor care poate ar prinde la multi, mi se par puerile si doar niste pretexte ca sa fuga de responsabilitati in loc sa trateze viata ca atare si sa priveasca partea buna a paharului. Ce-i drept majoritatea acelora care erau pentru avort in caz de boala, erau atei iar acestia sunt greu de convinsi si nu-i poti scoate din a lor, iar daca isi dau seama ca au de-a face cu un crestin cu siguranta vor fi si mai mult impotriva. Foarte multa lume apeleaza la avort cand depisteaza ca fatul are probleme si considera ca asa e normal, dar mie chiar daca nu sunt un crestin adevarat mi se pare tot o crima pana la urma.
Badea Patricia
aprilie 8, 2012 @ 7:02 pm
Cei care sustin ca in conditiile in care copilul se va naste cu malformatii ar trebui avortat pentru ca ar insemna un chin pt ei si pentru familia lor ar trebui sa raspunda la urmatoarea intrebarea: daca ei ar face un accident in urma caruia sa ramana in scaun cu rotile, le-ar conveni sa fie parasiti de rude si de prieteni pe motiv ca e dureros pentru ei sa-l vada asa? Eu nu cred, eu cred ca pana si ei, atei fiind, ar aprecia puterea de daruire la celorlalti din jur in cazul in care ar ajunge intr-o situatie in care sa depinda permanent de ceilalti. Si atunci de ce ar fi diferita situatia in cazul pruncilor nenascuti?
Laura Stifter
aprilie 8, 2012 @ 10:53 pm
Aşa este.
Mă gândeam că noi dezaprobăm cu toată convingerea obiceiul barbar al spartanilor de a-i ucide pe copiii născuţi cu dizabilităţi, aruncându-i în prăpastie. Acesta era, fără îndoială, un obicei criminal şi, din acest motiv, avem tot dreptul de a ne exprima dezacordul faţă de asemenea fapte strigătoare la cer.
Totuşi, spartanii aceia aveau o circumstanţă atenuantă: nu erau creştini, nu-L cunoscuseră pe Hristos, Domnul nostru. Potrivit ethosului lor, uciderea unui prunc „nefolositor” pentru războaiele cetăţii era o faptă normală, necesară, la fel cum condamnarea la moarte sau vinderea unui sclav erau socotite ca drepturi ale oamenilor liberi care-şi permiteau financiar să stăpânească fiinţe omeneşti.
În schimb, mamele care, în secolul al XXI-lea, îşi omoară copiii invocând pretextul spartanilor (acela că pruncul ar fi „anormal” şi deci „nefolositor”) NU vor putea invoca motivul neştiinţei, indiferent dacă au sau nu convingeri religioase.
De ce? Pentru că societatea în care trăim (chiar şi în acest grad de secularizare) dezaprobă cu tărie orice încercare de a atenta la drepturile inviolabile ale persoanei umane. Drepturile omului – inspirate din învăţătura lui Hristos, dar proclamate ca „valori ale modernităţii” – sunt promovate atât de mult, însă dreptul la viaţă al unei întregi categorii de persoane (copiii nenăscuţi încă) este contestat în mod total inexplicabil. Mai mult decât atât, acestor persoane le este negată chiar calitatea de fiinţe umane, afirmându-se – exact ca în Antichitate – că părinţii ar avea drept de viaţă şi de moarte asupra lor.
Oare unde ne va duce această ideologie a secularizării? Dacă deja s-a ajuns la susţinerea unei ideologii asemănătoare celei naziste (potrivit nebuniei, vreau să zic ideologiei lui Hitler, una dintre categoriile de persoane socotite „indezirabile” era cea a persoanelor cu dizabilităţi, iar astăzi se aplică exact acest principiu în cazul copiilor ce urmează a fi avortaţi), atunci până unde se va merge în păgânizarea lumii de astăzi?
Oare se va reînfiinţa şi sclavia, sau ce ideologii şi practici de acest gen vor mai apărea? 🙁
Dumnezeu să fie cu noi şi să ne dăruiască nouă, celor atât de păcătoşi, puterea de a răspândi din nou lumina Evangheliei lui Hristos acolo unde trăim, în familiile noastre şi oriunde Pronia divină ne va călăuzi în viaţă! Hristos este Viaţa cea adevărată şi veşnică! El să ne miluiască pe toţi!
Doamne ajută!
Laura Stifter
aprilie 9, 2012 @ 10:55 am
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/04/09/proiect-de-lege-avort-cu-consiliere-psihologica/
Boitos
aprilie 10, 2012 @ 9:30 am
Ce parere aveti despre faptul ca trebuie sa se faca consiliere psihologica inainte de a decide sa faci avort?Si iti da termen de gandire de vreo 5 zile din cate imi aduc aminte.
Ana
aprilie 10, 2012 @ 3:11 pm
Citesc mesajle voastre si ma minunez.
[b]Laura, Simona, ph4, Patricia,[/b] voi vreti sa spuneti ca voi o sa nasteti toti pruncii pe care vi.i da Dumnezeu? Poate o sa raspundeti ca DA, ca nu o sa avortati niciodata, ca o sa nasteti toti pruncii. Cred insa ca toate care scrieti acum nu sunteti inca mame, nu ati crescut inca nici un prunc, nu ati trecut inca prin atacul familiei si a celor din jur.
Dumnezeu sa va ajute sa deveniti mame. Tara are nevoie de mame demne. O fata care intelege inainte de casatorie ce inseamna nasterea de prunci, devine cu adevarat mama.
Doamne ajuta
Ana
aprilie 10, 2012 @ 3:16 pm
@Simona, este bine daca se face consiliere inainte de avort. Multe fete/femei, habar nu au ce fac si nici nu au timp sa mai dea inapoi. Depinde insa si cine face acea consiliere. D-na dr Todea spunea ca in cele 5 minute care i se acordau ptr a face consiliere, erau aproape degeaba. Fata in cauza era in soc si nu putea intelege nimic din ce i se spune.
Cred ca problema nu este la stat si la legi, ci problema este in lipsa de educatie. Mamele nu-si fac datoria de mame.
Lilii
aprilie 10, 2012 @ 4:14 pm
Nu vreau sa par rau intentionata sau pesimista,insa daca va referiti la stirea ce era ieri pe toate canalele de televiziune,ca va fi data o lege prin care fetele/femeile nu vor mai putea face avort decat daca vor primi o bucata de hartie prin care psihologul spune ca e complet constienta de consecintele faptelor sale,in urma unei dialogari cu pacienta respectiva,ei bine,in cazul acesta mie mi se pare ca exista o doza destul de ridicata de ipocrizie.In primul rand,eu din toti psihologii pe care i-am cunoscut,maxim doi sunt credinicosi.In al doilea rand stim toti ca in ultimii ani oamenii(nu toti,dar cei care si-au permis) au avut si inca au ca deviza:”banul cumpara tot”,avand in vedere acest lucru, cine o sa stie exact daca acea fata/femeie a facut consiliere psihologica intr-adevar cu acel psiholog sau doar a platit o anumita suma pentru a primi foaia respectiva? Raspuns: Nimeni.Nimeni nu poate supraveghea activitatea tuturor psihologilor.
In al treilea rand,ieri era pe un program la televizor(nu mai tin minte care) trei doamne care discutau despre avort de parca ar discuta despre „e bine sau nu e bine sa cumperi cosmetice bio?”,stiu ca una dintre doamnele respective era medic si cand a fost intrebata daca le pune tuturor pacientelor un filmulet prin care se arata cum se face un avort a raspuns „nu” pentru ca doamnei respective i se parea ca intr-un fel asta ar „influenta” libertatea de decizie a femeii in cauza, ca ar face „presiuni” asupra acelei femei(ceva in genul a zis,nu exact cu aceste cuvinte), eu sincer ma indoiesc profund ca acea doamna medic discuta cu absolut toate femeile care vin la dansa sa faca avort,pentru ca daca ar fi asa, foarte putine dintre femeile care merg cu ideea de a face avort,nu l-ar mai face,fiindca ar asculta opinia unui om avizat si mai ales unui om care-i vrea binele.
Ana
aprilie 10, 2012 @ 6:33 pm
Lili, nu stiu despre ce emisiune este vorba. Eu m-am referit la ce au comentyat fetele.
Ai dreptate legat de consiliere. Daca nu avem consilieri crestini, toata asa zisa lege aplicata, e degeaba.
Lilii
aprilie 10, 2012 @ 7:29 pm
Imi cer scuze,mi-am dat seama ca dvs cu fetele discutati despre altceva,nu despre ceea ce spuneam eu.Oricum, da, consilierea ar ajuta foarte mult daca acei oameni (psihologi sau chiar medicii la care merg fetele sa faca avort) chiar s-ar lupta sa le ajute pe acele persoane,si implicit sa ajute copilul,daca le-ar spune ca de fapt…a face avort inseamna a nu-i oferi sansa copilului tau sa se nasca,sa traiasca,sa se bucure de viata.
Eu ma refeream la faptul ca se discuta o noua lege prin care se va putea face avort doar daca vei primi o bucata de hartie prin care psihologul spune ca a discutat cu tine,ca esti constienta de ceea ce presupune un avort si toate cele.In fine,mie bucata aia de hartie mi se pare absolut nesemnificativa,cum spuneam…se poate cumpara cu cateva bacnote,nu neg ca in unele cazuri(in speciel cele in care sunt implicate adolescente) ar putea da roade,insa in proportie de 80% mie mi se pare acelasi lucru ca si inainte.
Boitos
aprilie 11, 2012 @ 6:25 am
Da, Ana, nu sunt nici macar casatorita deci nici copii nu am.
Dar cand am vazut la TV intr-o emisiune, despre aceasta lege mi-a sarit in cap o discutie cu o cunostinta de a mea. Si f bine am facut legatura intre situatii.
Aceasta cunostinta, imi vorbea lunile trecute , despre psihologia hotilor. Printre altele imi spunea ca hotii in general nu se tem de Dumezeu, de rugaciuni sau de consecinte.O parte dintre ei sunt atei.Dar se tem de legislatie, de politie, de inchisoare.Acest lucru l-am observat si eu.
Sa revenim la ale noastre.
Intr-o tara unde suntem majoritatea crestini, mergem la biserica, ne rugam ,avem multe manastiri, preoti cu har, totusi avem atata debandada sexuala, atatea avorturi.
Sa intelegem ca biserica nu isi face treaba sau ca noi nu suntem destul de credinciosi?
Totusi avorturile continua indiferent daca in biserici sau in familii se sustine nasterea acelui copil.
Boitos
aprilie 11, 2012 @ 6:26 am
Atunci daca nici biserica, nici credinta, nici famila nu pot face nimic, si nu se tem de Dumezeu, de consecinte, de ceea ce va urma , poate ca intr-o mica parte consilierea psihologica va face ceva. O va constientiza pe viitoarea mama de riscurile la care se supune (poate ca nu va putea face niciodata copii, sau poate face o infectie si moare, etc.).
Dar aici vor trebui consilieri f. buni, si nu neaparat credinciosi, ci f bine pregatiti profesional, iar durata sedintei sa fie de cateva zeci de minute sau cateva ore.Nu de alta, dar eu cred ca o parte din acele persoane care merg sa faca avort, nu prea au treaba cu credinta, cu Dumezeu, cu acele consecinte,(d.p.d.v. religios).Si daca ii spui unei asemenea femei ca Dumezeu o va pedepsi, si ca nu ii va mai da nici un copil , ca face un pacat, ca o sa trebuiasca sa se roage f mult ca Dumezeu sa o ierte ,s-ar putea sa se uite la tine ca la o ciudatenie, si sa isi doreasaca sa plece din cabinet cu suta pe ora.Nicidecum sa o faci constienta de ceea ce va urma.
Eu totusi sper, ca unde Biserica nu prea a reusit asa cum ar fi trebuit si nici societatea civila, poate ca legislatia va reusi.
Lilii
aprilie 11, 2012 @ 6:57 am
Eu una sunt cam neincrezatoare in legea acea.Ma indoiesc ca va fi chiar asa de miraculoasa cum se vrea.In primul rand la televizor nu s-a vorbit nici macar o clipa despre „oprirea avortului”, ci doar ca va fi [b]permis[/b] daca psihologul care a discutat cu acea femeie spune ca: da, femeia e dispusa sa-si asume consecintele si a inteles ce inseamna de fapt un avort.Eu consider ca daca toti psihologii si-ar face datoria-adica ar incerca din rasputeri sa ii deschida ochii femeii,mai ales ca ei stiu cum functioneaza creierul uman,stiu chestii care tin de reactii,de comportament, de personalitate etc, iar daca psihologul respectiv ar putea vedea in femeia respectiva o fiinta umana si i-ar vrea binele si nu ar vedea doar un mecanism,un robot, si nu ar zice: „discut cu ea 10-20 de minute,imi iau banii si plec, daca a inteles bine,daca nu asta e”(la fel si cu medicii),ei bine in cazul asta avortul ar trebui sa se reduca cu vreo 60%,iar eu nu prea cred ca se va reduce atat de mult.Nu spun ca este gresita consilierea,dimpotriva,este foarte buna,atata timp cat si psihologii care fac consilierea sunt foarte buni. Eu cred ca e nevoie ca si psihologii sa aiba credinta,deoarece in momentul in care au credinta ei vad altfel fiinta umana,femeia care sta in fata lor.In cazul in care ar avea de discutat cu o fata/femeie care ar fi atee,atunci da,in cazul ala neputand sa ii expuna motivele religioase, atunci s-ar axa doar pe consecintele psihologice/medicale.
Lilii
aprilie 11, 2012 @ 6:59 am
aceea*
Boitos
aprilie 11, 2012 @ 7:43 am
Eu ma gandesc ca si daca s-ar reduce avortul cu aproximativ 5-10% tot ar fi ceva.
Pana la urma si cei 10% dintre copii s-ar naste si acele femei poate sa i-ar accepta.
Am spus bine ca mama lor i-ar accepta, deoarece ma gandesc ca nu cumva sa cadem in celalata parte a problemelor sa lase copilul intr-un orfelinat (sau cum se numesc acum).
Atunci ar fi vorba despre un abandon si tot un fel de trauma ar fi si pt copil si pt mama.
Orice lege data dupa mine e un pas inainte.
Asa cum dupa mine legea cu acea comasare a posturilor de politie este f buna, deoarece au inceput sa se faca pretenii intre hoti si politisti, tot asa sper si in aceasta lege privind avortul.
Si inca ceva : bine ar fi ca la o fata minora(sub 18 ani) sa participe la o parte din discutie un parinte sau tutorele.Si acesta sa isi de-a si el acceptul privind avortul.Adica daca se hotaraste ca fiica sa faca avort sa faca bine sa semneze, pt ca o parte din vina o are si acel parinte.Si nu e normal ca o tanara fata sa treaca singura prin asa ceva.Pt ca o parte din parinti le duc pe fete sa faca avort, sa isi poata continua viata linistiti.Acea fata habar nu are ce consecinte urmeaza.
Stiti sum vad eu asta cu acea hartie semnata: e ca si intr-o sala de judecata, multi martori bat din gura vrute si nevrute inainte de proces.Dar cand il pui sa jure cu mana pe Biblie automat la majoritatea apare inainte constiinta,si se gandesc sa spuna adevarul.Iar daca nu il spun toata viata in capul lor va exista faptul ca au jurat ceva nedrept.
Asa e si cu aceasta: faci consilere, semnezi ,iti accepti hotararea, nu dai vina pe nimeni si pe nimic, si poate toata viata te vei gandi ca ai semnat condamnarea la moarte a unicului tau fiu sau fiica.
Ce pot sa mai zic: sa ne fereasca Dumezeu si Maica Lui sa ajungem sa luam astfel de decizii.
Lilii
aprilie 11, 2012 @ 8:19 am
Asa este Simona, sunt de acord ca in cazul in care fata e minora, sa nu raspunda doar ea ci si familia,pentru ca in cazurile acestea, familia detine o mare parte din vina.
„Orice lege data dupa mine e un pas inainte”-orice lege de care se tine seama cu adevarat, si se respecta,este un pas inainte.Degeaba dai o lege doar ca sa fie data si nu-ti pasa daca ea e luata-n serios.
„Asa e si cu aceasta: faci consilere, semnezi ,iti accepti hotararea, nu dai vina pe nimeni si pe nimic, si poate toata viata te vei gandi ca ai semnat condamnarea la moarte a unicului tau fiu sau fiica.”-Corect !:(
Dar mai important decat legea data,este ca psihologii isi ia in serios rolul,sa fie constieti ca de felul in care discuta cu persoana respectiva, de cat de mult le pasa de ea si implicit de copil,depinde viata aceluia.
Laura Stifter
aprilie 14, 2012 @ 3:08 pm
–– Forwarded Message ––
From: Asociatia Pro-vita fil. Bucuresti
Sent: Tuesday, April 10, 2012 6:52 PM
Subject: Important! CONVOCARE DEZBATERE PUBLICA propunere legislativa
Batalia e mare. Pentru miercurea viitoare a fost convocata la Parlament o dezbatere publica pe marginea legii consilierii, de catre grupul parlamentar PDL, la cererea insistenta a lobby-istilor proavort care nu vor sa auda de nimic altceva decat retragerea propunerii legislative.
Trebuie sa mergem si noi, altfel se alege praful.
Cu mic, cu mare, cat mai multi, va rugam (in numele initiatorilor) sa mergem sa ne sustinem punctul de vedere.
Cei care nu pot veni, sunt rugati sa transmita un punct de vedere scris. E recomandabil ca si cei care vor veni sa aiba o adresa scrisa care sa fie inregistrata. In special cei care au experienta in domeniul lucrului cu femeia in criza e esential sa vina.
Miercuri, 18 aprilie, ora 14.00, la sala de sedinte a Grupului PDL din Camera Deputatilor (intrarea din str. Izvor), etaj 1M.
Participarea trebuie confirmata pana cel tarziu marti, 17 aprilie, ora 12.00 la Andreea Moroianu, email pd-l@cdep.ro, fax 021-414.10.58.
Maine voi trimite punctul de vedere comun final pentru a-l avea in vedere pentru strategie.
Dumnezeu sa ne ajute.
Bogdan
––
Asociatia „PRO-VITA – pentru Nascuti si Nenascuti”, Filiala Bucuresti – http://www.provitabucuresti.ro
„PRO-VITA – for Born and Unborn”, Bucharest/Romania Branch
tel. (+40) 728 673 673 | fax (+40) 31 815 27 80 | YM: provitabucuresti | @pro_vita | facebook.com/provitabucuresti
http://www.RupeTacerea.ro (NOU!) | http://www.ValeaParului.ro | http://www.strigatulmut.ro | http://www.culturavietii.ro | http://www.provitatv.ro
Laura Stifter
aprilie 14, 2012 @ 3:45 pm
Ana, Doamne ajută!
Într-adevăr, nu sunt mamă şi n-am trecut prin experienţele dramatice ale femeilor care, trăind în sărăcie şi singurătate, sunt constrânse de către familiile lor să-şi ucidă proprii copilaşi. 🙂 Dumnezeu să le întărească pe ele şi pe noi toţi!
Am încredere că Dumnezeu, Cel Care ne-a dat porunca de a nu ucide (subînţeles: indiferent de împrejurări), ne va dărui şi puterea sufletească de a rezista oricărei presiuni negative ce s-ar putea exercita vreodată asupra noastră. „Domnul este într-ajutorul meu. Nu mă voi teme. Ce-mi va face mie omul?”.
Am încredere că niciodată nu voi lua viaţa vreunei fiinţe umane, nu pentru că eu aş avea curajul de a rezista şi de a birui această groaznică ispită, ci doar pentru că „toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întăreşte”. Sunt convinsă că niciodată nu voi face avort, din simplul motiv că Lumina harului copleşeşte şi risipeşte întunericul acestei lumi, aşa cum, cu două milenii în urmă, Hristos Cel răstignit şi înviat a biruit aparenta putere a fariseilor şi a lui Pontius Pilat.
Dumnezeu să ne miluiască pe toţi, căci fără El nu putem face nimic!
Sărbători fericite, pline de bucurii duhovniceşti!
Doamne ajută!
Ana
aprilie 16, 2012 @ 9:40 am
Laura, ai dat un raspuns pentru care-ti multumesc. Adevarat, ca daca credinta ne este ghid in viata, nu avem cum sa ne lasam influentati de presiunea celor jur.
Adevarat ca nici o tanara cu adevarat credincioasa nu poate face avort.
Hristos a Inviat
Laura Stifter
aprilie 17, 2012 @ 9:49 am
Adevărat a înviat, Ana!
Numai bucurii!
Laura Stifter
noiembrie 1, 2012 @ 3:07 pm
400 de morţi…
Nu, nu este bilanţul vreunui atentat terorist, nici al unei groaznice calamităţi naturale din cine ştie ce colţ uitat de lume, ci este numărul aproximativ al copiilor ucişi (avortaţi) zilnic în ţara noastră.
Nu mă credeţi?
http://www.razbointrucuvant.ro/recom…e-psihologica/
Şi-l mai acuzăm pe Irod cel Mare pentru uciderea pruncilor din Betleem. Aceluia îi va fi mai uşor la judecată decât nouă, celor care, fiind creştini (deci, cunoscători ai voii lui Dumnezeu), îngăduim, prin indiferenţa noastră, ca zilnic, în ţara noastră, în chiar oraşele în care trăim, să fie omorâţi, chiar din bani publici (deci, contribuim şi noi la asta, în mod indirect), sute de copii nevinovaţi. Aceia, chiar dacă nu au oficial dreptul la viaţă, sunt fiinţe umane asemenea nouă şi (ceea ce spun se poate verifica printr-o simplă ecografie), trăiesc, sunt fiinţe distincte de organismul matern în care se dezvoltă (dacă sunt lăsaţi). De vreme ce le bate inima, respiră, mişcă, cum poate spune cineva că nu sunt vii, că n-au viaţă în ei? Nu este necesar să ai cunoştinţe ştiinţifice, pentru a înţelege că un ceva apărut din relaţia trupească a doi oameni, un ceva care se dezvoltă, care are toate caracteristicile unui organism viu, are o viaţă distinctă de cea a mamei, este o FIINŢĂ UMANĂ şi, prin urmare, are dreptul să trăiască. Este atât de simplu, atât de evident!!
Îi mai acuzăm pe cei care, creştini fiind, aveau sclavi. Da, aveau sclavi (ceea ce, cu siguranţă, constituia un păcat foarte grav, strigător la cer – încălcarea libertăţii şi a demnităţii semenilor). Totuşi, în multe familii sclavii erau trataţi uman şi, cel puţin, nu erau ucişi fără milă.
Hristos Dumnezeu S-a sacrificat pentru noi, iar noi, contrar exemplului oferit de El, îi sacrificăm pe alţii pentru jalnicul nostru confort pământesc. Iar dacă ne considerăm creştini şi nu participăm nici într-un fel la această crimă legalizată, asistăm indiferenţi, uitând că „cine asistă impasibil la o crimă este…” Doar cei de la Provita se implică în apărarea acestor copilaşi nevinovaţi, Dumnezeu să le binecuvânteze misiunea!
Să nu uităm că Domnul, când S-a întrupat, a devenit Copil din dragoste pentru copii. El nu S-a întrupat direct la vârsta maturităţii (deşi, fără îndoială, I-ar fi stat în putinţă), ci a ales să Se facă mai întâi Prunc şi să crească la fel ca toţi copiii. Să nu uităm că ceea ce facem unuia dintre aceşti fraţi ai Săi preamici Lui Însuşi Îi facem (cf. Mt25).
Doamne Hristoase al nostru, ajută-ne să nu ne mulţumim a evita răul, ci să ne ferim şi de păcatul nepracticării binelui pe care-l putem face! Să nu ne spui, Doamne, la Judecata Ta: „în pericol de moarte am fost, iar voi nu Mi-aţi venit într-ajutor nici măcar printr-un cuvânt creştinesc adresat celor care voiau să Mă ucidă, căci întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei preamici, Mie Mi-aţi făcut”!
Doamne ajută!
Cu drag,
Laura