Să nu interpretaţi poruncile după slăbiciunea voastră

Cu greu am realizat ca intr-adevar vremurile de libertate in care traim noi astazi, nu sunt vremuri de bucurie, ci de plans precum spune parintele Cleopa. Pentru ca ne-am departat atat de mult de Dumnezeu, incercam sa relativizam totul, sa ne facem o viata  cat mai comoda, dar nu asa oricum pentru ca suntem crestinati aproape toti, ci incecand sa-l tragem pe Dumnezeu la nivelul nostru.

Noi suntem caldiceii de care a pomenit Hristos in Evanghelie. Ne-a intrat comoditatea in sange prin tehnologiile din ultimii zeci de ani iar aburii consumismului ne-au facut anemici si ne-au inmuiat statura duhovniceasca, incat bine ne-a dojenit parintele Paisie Aghioritul spunand ca noi, crestinii de astazi suntem ca niste fierturi fata de crestintii de alta data.

Nemaivorbind de vreo urma de asceza din partea noastra, ne-am gandit ca este mai bine sa postim cu cremvursti si cascaval de post in loc sa postim cu milostenie si blandete in mod neconditionat. Apoi ne-am linistit constiinta gandind ca iubirea de vrasmasi este porunca data doar pentru cei care vor sa ajunga sfinti, iar nu pentru toata lumea. Si de multe ori trambitam ca ne purtam credinta in suflet dar ca nu avem nevoie sa trecem pe la slujba de duminica sau pe la spovedit si multe altele de acest fel.

Sa nu „amputam” dreapta credinta pentru neputintele noastre! Fiind in intuneric prin pustiu sa nu facem ca neinteleptii care si-au acoperit ochii cand s-au descurajat vazand ca lumina unde trebuie sa ajunga este prea departe, si zicand ca daca nu se uita mereu la lumina cea indepartata o sa li se para calea mai scurta. Vom rataci in acest fel. Este adevarat ca suntem plini de neputinte, dar sa nu ne descurajam si sa ne punem nadejdea in Domnul. Noi stim ca lumea aceasta va trece dar cuvintele Domnului raman in veac.

Dumnezeu este vesnic, si neschimbat, asadar oare cum putem noi sa gandim ca unele din poruncile Lui nu mai pot fi implinite astazi, sau ca sunt exceptii de la ele?!? Toate poruncile sunt pentru toti oamenii, pentru toate veacurile pana la sfarsit. Sfintii lui Dumnezeu ne invata indreptarea iar patimile noastre ne invata indreptatirea de sine. De ce sa-mi fur sansa de a ma desavarsi ca om, stricand cu mintea mea stricata cuvintele Domnului, cand putem sa spunem „Doamne, VREAU, ajuta-ma sa POT!”

„Dar indrazniti, fiti desavarsiti, precum Tatal vostru din ceruri este”