Skip to content

6 Comentarii

  1. Ana
    aprilie 18, 2011 @ 7:47 pm

    Sa citim, spre intarire si cunoastere
    Am citit intai Intoarcere la Hristos a lui Ioan Ianolide si apoi am citit Cartea lui Dumitru Bordeianu despre care se scrie in articol. Nu stiu daca as fi rezistat sa le citesc invers. Cert este ca, cartea lui Dumitru Bordeianu nu se poate citi fara o eventuala pregatire.

    In timp ce citeam cartea lui Bordeianu, invatata fiind cu rugaciunea continua din inchisorile comuniste, ma intrebam de ce nu se roaga, de ce, de ce? Si intr-un tarziu am inteles ca… se demonizase. E o carte puternica, foarte puternica si care este spre intarirea noastra.

    Toti acesti marturisitori au suferit din dragoste pentru Hristos. Sa dea Domnul ca sa putem si noi simti si marturisi dragostea pentru Hristos.

    Reply

  2. P.
    aprilie 19, 2011 @ 4:05 am

    intrebare
    Stau cateodata si ma intreb, eu ce as fi facut in situatia lor ?

    Reply

  3. Ana
    aprilie 19, 2011 @ 6:39 am

    P., citind si eu incercam sa ma pun in situatia lor, insa e imposibil.

    Reply

  4. Dan
    aprilie 19, 2011 @ 12:34 pm

    Eu unul sunt aproape convins ca as fi devenit un reeducat "stralucit". Si nu o zic dintr-o aparenta smerenie, ci incerc sa gandesc obiectiv comparandu-ma cu marturisitorii la varsta tineretilor.
    Daca Gheorghe Calciu care era un tanar foarte credincios, invatat de mic cu greutatile vietii a devenit reeducat dupa cumplite batai si daca Aurel Visovan, un tanar de un deosebit curaj a refuzat sa se mai roage in urma cumplitei disperari, si daca Dumitru Bordeianu, alt tanar foarte credincios, cu multa initiativa si foarte multa rezistenta de a rabda, a ajuns la un moment dat satanizat sub batele "prietenilor", atunci pentru mine este clar ca nu as fi rezistat nici 5 % din cat au rezistat acesti marturisitori si martiri ai neamului.

    Ana, de remarcat ca Dumitru Bordeianu a rezistat in epicentrul reeducarii pitestene foarte mult timp, si ca satanizarea s-a produs printr-o cadere foarte fina, cand dupa N suplicii, intrebat fiind daca se mai roaga a raspuns ca nu se mai roaga desi el se rugase pana atunci. Insa din acel moment nici nu a mai putut sa se roage caci harul s-a retras de la el.

    Deci ce cumplit de fina e caderea!!! Dumitru Bordeianu nu s-a lepadat de Dumnezeu dupa atatea ciomageli primite ci caderea lui s-a produs foarte simplu la prima vedere: s-a dezis de Miscarea Legionara (in care se formase ca si caracter darz) iar apoi, din dezorientarea nebuniei colective, a mintit ca nu se mai roaga. Si de aici a urmat dezastrul sufletesc care l-a chinuit 4 ani: satanizarea.

    Oricum, toti marturisitorii care au trecut prin pitesti si nu numai, spun ca nu se putea rezista nelimitat acolo. Era un iad continuu zi si noapte, clipa de clipa.

    Reply

  5. ani
    aprilie 19, 2011 @ 8:28 pm

    sfinti martiri inca necanonizati
    Asa cum spunea parintele Iustin Parvu , unul din supravietuitorii lagarelor de exterminare a elitei romanilor :" Adevarata biserica a fost inchisorile comuniste ". La Aiud ,la Gherla ,la Pitesti , Canal ca si in celelalte temnite risipite pe tot cuprinsul tarii au scris "pagina demnitatii romanesti in cartea insangerata a secolului XX".Din pacate insa suferinta lor le-a fost dupa cutezanta cu care au infruntat pe dusmanii tarii si a lui Dumnezeu .
    Eu cred ca cel mai important lucru este sa intelegem mai bine rostul jertfei lor si anume "libertatea noastra in Adevar ".
    In inchisorile transformate in lagare mii si zeci si sute de mii de oameni au fost intemnitati , cei mai buni pe care ii avea tara :" Toate institutiile de baza ale societatii erau bine reprezentate : Academia Romana , Universitatea , Facultatile , inclusiv cea de Teologie , fostele guverne impreuna cu armata , clerul si calugarii , scolile si intreprinderile , muncitorii si taranii nedispusi sa-si vanda sufletele satanei . Numai Bunul Dumnezeu stie numarul si numele victimelor trecute prin rigorile torturilor , aplicate de calai cu inalta calificare , prin proba cumplitelor rangi , a focului , a varului nestins , a infometarii , a frigului , a terorii si a umilintelor de tot felul ."
    Prin citatele enuntate am vrut sa ilustrez cate putin din suferintele lor , a acestor sfini ai neamului , a acestor noi martirii ai tarii pentru ca eu nu imi gasesc cuvinte vrednice de a ilustra nespusul chin trupesc si sufletesc al acestor mucenici de care nu suntem vrednici .
    Consider ca datoram o nespusa recunostinta si o netarmuita drogoste acestor suflete curate care ne privesc de acolo de sus "rugandu-se pentru noi si asteptandu-ne" .
    Alaturi de promotorii campaniei :"Sfintii inchisorilor " Danion Vasile, Razvan Codrescu, Claudiu Tirziu, Razvan Bucuroiu si Mircea Platon si eu militez pentru canonizarea martirilor si marturisitorilor din inchisorile comuniste si cred ca multi altii , mult mai bine cunoscatori decat mine a acestei perioade .
    Citind cartile in care sunt prezentate foarte bine aceste pagini negre de istorie scrise cu sangele atator sfinti va veti da seama de niste adevaruri poate pana acum necunoscute noua tinerilor si din care am citat si eu .
    Aceste carti sunt "Icoana noilor martiri ai pamantului romanesc " , "Sfantul inchisorilor "(marturii despre Valeriu Gafencu adunate si adnotate de monarhul Moise ) , Ioan Ianolide "-)etinutul profet " s.a
    De asemenea eu am gasit pe net scrieri ale lui Corneliu Zelea Codreanu din care am citit volumul "Pentru legionari ". Daca il veti citi va garantez ca veti privi istoria cu alti ochi .
    Deopotriva va recomand cu caldura sa mergeti in pelerinaj la Manastirea "Inaltarea Sfintei Cruci " din Aiud , (sau Rapa Robilor cum mai este numita )pentru ca poate acest lucru va va schimba viata , asa cum marturisesc ca s-a intamplat si cu mine .
    Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe toti cei care s-au jertfit pentru neamul acesta romanesc si sa ne dea si noua puterea sa le urmam credinta si indrazneala .
    Cred ca asa ii vom putea cat de cat rasplati pentru sacrificiul lor urmandu-i si pomenindu-i in bisericile noastre de care au fost atata timp indepartati fara voia lor .
    Sa nu-i uitam niciodata !

    Reply

  6. Ana
    aprilie 19, 2011 @ 8:55 pm

    Dan, am citit cartea in urma cu cativa ani si mie mi-a ramas in gand ca Dumitru B. nu se mai ruga. Posibil sa gresesc. Dar iti dau dreptate cu [i]"-)eci ce cumplit de fina e caderea!!!"[/i].

    Asa slabanogiti cum suntem azi, am fi cazut usor. Cred insa ca daca am fi trait la vremea respectiva, nu am fi fost departe de ce au fost ei. Majoritatea s-au intarit in inchisori.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *