Skip to content

11 Comentarii

  1. ionutz
    ianuarie 16, 2009 @ 12:20 am

    Offf Eminescule de ce ne dai de invatat!:-???glumesc!Sunt frumoase poeziile lui…..ajung acolo unde trebuie!

    Reply

  2. admin
    ianuarie 16, 2009 @ 12:22 am

    Cat am mai patimit pe seama comentariilor lui…

    Reply

  3. admin
    ianuarie 16, 2009 @ 12:22 am

    pe seama comentariilor altora la poeziile lui, scuze.

    Reply

  4. Alexandra
    ianuarie 16, 2009 @ 1:20 am

    imi place a doua strofa…si ce frumos se canta poezia asta…

    Reply

  5. admin
    ianuarie 16, 2009 @ 2:24 am

    Cred ca strofa a doua e cea mai frumoasa. E un tablou exceptional….

    Reply

  6. flinutz
    ianuarie 16, 2009 @ 11:30 am

    Daca as spune ca poezia asta e mai buna decat orice film de dragoste, probabil ca cineva mi-ar raspunde ca as compara mere cu pere. Dar in vremurile astea in care suntem invadati de telenovelisme si dulcegarii, poeziile lui Eminescu sunt aur curat. In timp ce azi tinerii se sinucid din dragoste, Eminescu vorbea despre alt fel de moarte, despre un alt fel de „trecere”. El vorbeste despre dragostea, amorul consumat in intimitate, de aceea timpul petrecut cu persoana iubita e comparat cu o „trecere” dincolo – bineinteles, la nivel artistic. Dar e atat de plin de bun gust! Faceti comparatia intre intimitate si tinerii care se saruta prin oras, peste tot: in autobuze, in metrou, pe strada…
    Cati dintre tinerii de azi il mai citesc pe Eminescu (nu doar poezia)? Si cati il inteleg?

    Reply

  7. Balan Claudiu
    ianuarie 16, 2009 @ 12:49 pm

    f frumos zici flinutz

    Reply

  8. flinutz
    ianuarie 16, 2009 @ 7:15 pm

    De-as avea…
    (M. Eminescu)

    De-aş avea şi eu o floare
    Mândră, dulce, răpitoare,
    Ca şi florile din mai,
    Fiice dulce-a unui plai,
    Plai râzând cu iarbă verde,
    Ce se leagănă, se pierde,
    Undoind încetişor,
    Şoptind şoapte de amor;
    De-aş avea o floricică
    Gingaşă şi tinerică,
    Ca şi floarea crinului,
    Alb ca neaua sânului,
    Amalgam de-o roz-albie
    Şi de una purpurie,
    Cântând vesel şi uşor,
    Şoptind şoapte de amor;
    De-aş avea o porumbiţă
    Cu chip alb de copiliţă,
    Copiliţă blândişoară
    Ca o zi de primăvară,
    Câtu-ţi ţine ziuliţa
    I-aş cânta doina, doiniţa,
    I-aş cânta-o-ncetişor,
    Şoptind şoapte de amor.

    Reply

  9. Aniri
    iunie 7, 2009 @ 8:05 pm

    😡 Bine ca il iubim in continuare, chiar daca sistemul invatamantului parca isi propune sa rapeasca orice urma de personalitate, de dorinta de a intelege si interpreta singur..

    Reply

  10. denisa
    iunie 9, 2009 @ 3:17 pm

    Cea mai frumoasa poezie am cantato q cls

    Reply

  11. Usr
    iunie 3, 2010 @ 4:33 pm

    Mh.. Luceafarul si Scrisoarea I m-au impresionat cel mai mult.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *