Săracii pe care nu-i vedem, săracii care se ascund de ochii lumii

A început astăzi Postul închinat Adormirii Maicii Domnului. E un post ușor, de două săpmâni în care Biserica ne reamintește să lăsăm cele lumești și să ne ridicăm sufletele spre Dumnezeu. Acest post, așezat în mijlocul verii, când ispitele confortului și al desfătărilor trupești sunt cele mai puternice, este ca o oază de apă în deșertul nostru sufletesc. E o perioadă când ne este gândul la vacanțe, plimbări, plajă, terase, distracții, muzică, și multe altele… și mai puțin la rugăciune, la înfrânare, post și milostenie.

Aceste două săptămâni vin să reamintească oamenilor scopul pe pâmânt, dacă nu cumva ispitele verii ne-au făcut să-l uităm: viața în comuniune cu Dumnezeu.

Ca-n fiecare post Biserica ne reamintește și de milostenie, de grija față de cei în nevoi, mai ales că suntem într-o perioadă închinată Maicii lui Dumnezeu, Cea care este prin excelență bucuria celor necăjiți, ajutorarea săracilor, bucuria suferinzilor, vindecarea bolnavilor, și mama tuturor celor năpăstuiți.

Uneori sau poate cel mai adesea a face milostenie, pentru noi creștinii, înseamnă a-i ajuta pe cei foarte necăjiți: pe oamenii fără adăpost, pe cerșetorii de la colțul străzii, pe copiii orfani, pe bătrânii săraci și părăsiți, pe cei din familiile fără venituri, pe deținuții din penitenciare, pe bolnavii din spitale, pe copii sau adulții cu handicap sau pe cei cu probleme medicale grave, și asta e un lucru bineplăcut înaintea lui Dumnezeu.

Dar Sfinții Părinți vorbesc și de o milostenie sufletească care se oferă sub forma unor sfaturi înțelepte, sau prin ascultarea celor supărați și plini de griji, prin oferirea unor cărți de folos duhovnicesc, prin chemarea aproapelui nostru la sfânta biserică, etc.

Totuși există o categorie de persoane pe care îi trecem cu vederea și nu ne-am fi gândit că am putea să-i ajutăm. Vă voi explica mai jos despre cine este vorba.

Odată cu venirea crizei economice, în ultimii ani au apărut în România foarte mulți șomeri, oameni dați afară de la locurile lor de muncă și rămași cu familii de întreținut, cu rată la casă, cu rată la mașină, cu carduri de credit neachitate, cu datorii la apropiați și cu multe altele. Ba unii au rămas și fără casă, ajungând să stea pe la rude sau vecini. Alții au fost trași la răspundere în procese civle pentru datoriile pe care le au și asta i-a îngropat și mai mult în probleme.

Există printre noi oameni pe care-i vedem pe stradă, care se îmbracă la fel ca noi, dar care au o situație financiară foarte dificilă, fiind zilnic stresați de povara datoriilor și de amenințările creditorilor care-și vor banii. Uneori stau și mă gândesc că acești oameni sunt mai osândiți chiar și decât cei de pe stradă, pentru că pe ei nu-i dă nimeni în judecată, nu le cere nimeni datoria, nu le oprește nimeni curentul dacă nu l-au plătit, nu vin recuperatorii la ușa lor să-i oblige să plătească ratele, nu-i amenință cei de la finanțe că vor fi executați dacă nu-și vor plăti impozitul, și tot așa.

Mi-aduc aminte că aveam un coleg la Facultatea de Teologie din București care stătea într-o garsonieră împreună cu o bătrânică și cu încă un cuplu de tineri. Erau 5 persoane într-o cameră! El muncea și venea și la facultate, soția lui la fel. Nu-și permiteau să plătească singuri chiria unei garsoniere.

Sunt tineri căsătoriți care au cumpărat apartamente înainte de 2008, în plin boom economic, la prețuri exorbitante, cu credite în franci elvețieni de la bănci. Prețul acelor apartamente a scăzut astăzi la jumătate și, ca totul să fie și mai rău, francul elvețian și-a dublat valoarea față de leu. Așa se face că azi proprietarii acelor apartamente trebuie să plătească de 4 ori mai mult decât valorează ele la ora actuală. Ba mai mult, salariilor lor au scăzut în lei și valoarea acestor salarii raportată la euro a scăzut deasemenea. Astfel, o rată care acum 4-5 ani era foarte accesibilă, astăzi acaparează mare parte din venitul unei familii și o împovărează excesiv. Chiar de ar vrea să renunțe la acel apartament, ne mai plătind rata și cedându-l băncii, totuși, pentru că valoarea lui astăzi e foarte mică, banca va face tot posibilul să obțină diferența de bani prin executorii judecătorești, care-ți vor lua tot ce este pe numele tău, pe al soției, sau pe al coplătitorului sau pe al girantului.

Acesta e doar un caz prin care putem observa cum o alegere făcută acum 4-5 ani de către o familie, poatea astăzi să-i arunce într-o sărăcie cruntă.

Un prieten îmi povestea cum o familie, soț și soție, au vândut apartamentul lor de două camere, au făcut un alt împrumut la bancă, și toți banii i-au plătit pe un apartament de trei camere într-un cartier rezidențial nou, în curs de construcție. În maxim doi ani urmau să locuiască în el, până atunci ei s-au mutat la părinți. Necazul a fost că blocul în care se construia apartamentul lor a fost construit parțial, proprietarul cartierului intrând în faliment fără a-și mai putea plăti ratele pe care le făcuse la bănci. Băncile care au finanțat construirea blocurilor le-au revendicat pentru că erau girate în favoarea lor. Clienților care au plătit toți banii pentru un apartament nu li s-a făcut contract de proprietate la început și astăzi n-au niciun drept la masa credală.

Așa se face că acea familie a pierdut și apartamentul cu două camere în care locuia, a rămas și cu un credit mare la bancă încheiat pe mulți ani și nu va putea obține nici apartamentul din blocul nou, nefinalizat. Și cine știe dacă de atunci și până astăzi și-au păstrat serviciile și mai pot plăti rata.

Credeți-mă că sunt familii care trăiesc cu 5 – 600 de lei pe lună și abia au ce mânca. Dacă-i vezi pe stradă zici că duc o viață decentă și n-au probleme de niciun fel, dar în realitate se zbat în sărăcie.

Ei sunt săracii care se ascund. Ei sunt săracii pe care nu-i vedem dar care au mare nevoie de ajutorul nostru. Amitiți-vă și de ei când puteți să dăruiți ceva, dar faceți-o cu multă înțelepciune, oferindu-le ce aveți fără să-i jigniți, ci ca un dar, lăsând impresia că nu știți prea multe despre problemele lor financiare.

Invitați-i la masă ca pe niște prieteni, e foarte posibil să nu mai fi mâncat o masă cu 2-3 feluri de multă vreme. Sunt oameni care n-au fost în ultimii ani la vreun supermarket ci își cumpără mâncarea doar de la piață, acolo unde hrana e mai ieftină. Împrumutați-i cu bani și uita-ți de acea datorie, ca să aveți plată în ceruri.

Sunt foarte multe feluri în care puteți să-i ajutați pe acești oameni, trebuie doar să fiți atenți la nevoile lor și să-i ajutați cu înțelepciune.

Nu uitați că acești oameni vă sunt colegi de școală, de muncă, vecini, ba chiar rude apropiate care nu v-au spus nimic despre problemele lor.

Mântuitorul a spus: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. A folosit acestă expresie și nu „iubește-ți semenul” sau „iubește-i pe oameni” pentru a nu relativiza porunca ci a puncta clar către cine să ne îndreptăm atenția: către cei de lângă noi. Dar cine este aproapele nostru?

Soțul, soția, fratele, sora, părinții, rudele, neamurile, vecinii, colegii și apoi fiecare om de care ne apropiem în societate.

Dacă vom da milostenie celor săraci și vom neglija să-i ajutăm mai întâi pe cei din familia noastră, pe cei apropiați ai noștri, atunci facem milostenia din mândrie și nu din dragoste.

Am atâtea exemple în jur de oameni care-și duc sărăcia tacit, ascunzându-se de ochii lumii, dar pe fața cărora se citește întristarea și jugul necazurilor.

Milostenia nu este grija doar față de cei săraci ci este iubirea pe care trebuie s-o arătăm întregii lumi.

(Claudiu)