Sărbătoarea Cinstitului Acoperămînt al Maicii Domnului
Din vremurile cele mai vechi Biserica a cinstit-o pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu ca Patroană şi Apărătoare a poporului creştinesc de pretutindeni care, prin rugăciunile ei mijlocitoare cheamă mila Fiului ei asupra noastră, a păcătoşilor. Ajutorul Preasfintei Maicii Domnului s-a arătat limpede şi mereu de-a lungul timpului, atît către persoane, cît şi către comunităţi de oameni şi popoare, pe timp de pace şi pe timp de război, în pustiile sihastrilor şi în mijlocul cetăţilor şi vuietului lumii. Evenimentul pe care îl prăznuieşte astăzi Biserica Ortodoxă de pretutindeni confirmă limpede că Maica Domnului este pururea apărătoarea poporului creştinesc.
Spre ziua de întîi Octombrie a anului 9111, în timpul domniei împăratului Leon cel înţelept, se făcea în Sfînta Biserică Vlaherne din Constantinopol priveghere de toată noaptea. Biserica era plină de popor. Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos stătea într-un ungher mai în spate, împreună cu ucenicul său, Epifanie. La ora patru dimineaţa, Preasfînta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat înaintea poporului, stînd în văzduh, ţinîndu-şi omoforul întins ca un acoperămînt deasupra capetelor credincioşilor.
Ea era îmbrăcată în purpură încrustată cu aur şi strălucea cu lumină negrăită, în jurul ei se aflau apostolii, sfinţii, mucenicii şi fecioarele. Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?” Iar Epifanie a zis: „O văd, Părinte, şi mă minunez!” Acesta este evenimentul pe care îl przănuieşte Biserica astăzi, eveniment ce a a instituit Sărbătoarea Cinstitului Acoperămînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, spre a ne ţine în minte pururea că prin a noastră smerită nevoinţă şi rugăciune, putem primi şi noi, în greutăţile vieţii noastre, neîncetatul ajutor al Doamnei şi Stăpînei noastre de Dumnezeu Născătoarea, cea care ne acoperă pe noi cu Cinstitul ei Acoperămînt.
Cugetare
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu adesea s-a arătat credincioşilor celor aflaţi în nevoie: uneori ca să îi întărească mai departe pe calea asprelor nevoinţe, alteori ca să îi vindece de boală, sau să le descopere anumite taine de neapărată trebuinţă sufletelor lor. în Marea Lavră din Sfintul Munte Athos au avut loc două astfel de minunate arătări, asemănătoare între ele. In timpul unui Sfînt şi Mare Post, la vremea cîntării Acatistului celui Mare, Sfîntul loan Kukuzel şedea în biserică, obosit, înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Cum şedea, a adormit. Chiar atunci Cea Sfintă şi Preacurată s-a arătat lui şi i-a zis: „Bucură-te, o, Ioane! Cîntă şi nu înceta a cînta, căci iată pentru aceasta eu cu tine voi fi pururea!” Zicînd aceasta, ea a pus un ban de aur in mîna Sfîntului loan. Cînd s-a trezit din aţipire, iată banul de aur era în palma lui. După aceea,nenumărate minuni s-au lucrat la acea sfîntă icoană a Maicii Domnului, precum şi de la banul de aur de ea dăruit Sfîntului loan Kukuzel.
A doua arătare s-a făcut înaintea Sfîntului Grigorie monahul care, ca şi Sfîntul loan Cucuzel, era cantor bisericesc. Patriarhul Kallistos hotărîse ca la Sfîntă Liturghie a Sfîntului Vasile cel Mare, să se cînte în cinstea Maicii Domnului De tine se bucură…2 în loc de obişnuita cîntare Cuvine-se cu adevărat… Dar succesorul său, Patriarhul Pilotei, a anulat hotărîrea înaintaşului lui şi a poruncit să se cînte Cuvine-se cu adevărat, ca la toate Sfintele Liturghii de peste an, ca fiind o cîntare mai scurtă. Cu toate acestea, la vecernia Botezului Domnului, de faţă fiind Patriarhul Grigorie al Alexandriei, Sfintul Grigorie a cîntat după vechea rînduială, De tine se bucură, îndată după aceasta, Cea Sfîntă şi Preacurată i s-a arătat lui şi, precum odinioară Sfîntului loan Cucuzel, i-a dăruit şi lui un galben de aur, şi i-a zis: „Recunoscătoare îţi sînt pentru cîntarea ce aduci cinstirii mele.” De la această slăvită minune s-a instituit ca totdeauna la Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare să se cînte în cinstea Maicii Domnului cîntarea De tine se bucură.
(Sf. Nicolae Velimirovici – Proloagele)
1. Sinaxarul Sărbătorii din Mineiul pe Octombrie menţionează că acea zi era oDuminică (Bucureşti: Ed. Inst. Bibi. şi de Misiune al B.O.R., 2004, p. 32).
2. De tine se bucură toată făptura, Ceea ce eşti plină de dar, soborul îngeresc şineamul omenesc; Ceea ce eşti Biserică sfinţită şi rai cuvîntător, lauda fecioriei dincare Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut Cel mai înainte de veci Dumnezeulnostru; că mitrasul tău scaun l-a făcut şi pîntecele tău mai desfătat decît cerurilel-a lucrat. De tine se bucură toată făptura, Ceea ce eşti plină de dar, Slavă ţie.
Laura-optimista
octombrie 2, 2010 @ 7:47 pm
După ce ieri Biserica noastră a prăznuit cu recunoştinţă şi bucurie Acoperământul Maicii lui Dumnezeu, astăzi, în a doua zi a lunii octombrie, îi pomeneşte pe Sfinţii mucenici Ciprian şi Iustina. Vă propun să medităm puţin asupra vieţii acestor doi sfinţi martiri ai lui Hristos:
„Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian, numit şi „Magul” sau „Vrăjitorul”, locuia, în timpul împăratului Deciu (249-251), în Antiohia (între Siria şi Arabia). Părinţii lui erau păgâni şi oameni superstiţioşi. Încă de mic a fost iniţiat în tainele păgânismului, iar la vârsta de 10 ani lua parte la aducerea jertfelor pe Muntele Olimpului (Grecia) unde se credea a fi şi locuinţa zeilor. De aici a mers în Argos (Grecia), în Frigia (Asia Mică), în Egipt şi Chaldeia unde a învăţat ştiinţele magiei şi astrologiei, ajungând un cunoscut vrăjitor al timpului său. În acelaşi oraş, Antiohia, se afla şi Sfânta Muceniţă Iustina, fiica preotului păgân Edesis şi a soţiei sale Kleonida. Iustina, auzind pe diaconul creştin Prailie vorbind despre Hristos unor oameni, a crezut şi s-a alăturat Bisericii lui Hristos, mai pe urmă şi părinţii ei, primind în cele din urmă botezul. Un tânăr din Antiohia, Aglaid, văzând frumuseţea Iustinei încerca în orice fel să o ia pe aceasta de soţie. Însă iubirea Iustinei, pentru Domnul nostru Iisus Hristos era prea mare ca Aglaid să reuşească să o convingă. Atunci, tânărul Aglaid a cerut ajutorul vrăjitorului Ciprian care a încercat toate mijloacele prin care ar fi putut-o ispiti pe Iustina, însă au fost în zadar.
Ciprian şi-a dat seama de puterea Crucii Mântuitorului Iisus Hristos şi de faptul că s-a înşelat şi luând cărţile vrăjitoreşti ca să le ardă, s-a dus la Episcopul Antim şi căindu-se a fost botezat de către acesta şi ridicat în treapta de diacon, preot şi chiar episcop. Sfânta Muceniţă Iustina a fost ridicată în treapta de diaconiţă. Fiind aduşi de către păgâni în faţa guvernatorului Evtolmie, sunt supuşi supliciilor, scăpând de fiecare dată nevătămaţi. Din cauza acestui fapt, guvernatorul îi trimite în Nicomidia, la împăratul Diocleţian care îi condamnă la moarte prin sabie, osânda fiind împlinită pe malul râului Galus de lângă Nicomidia.”
sursa online: http://www.ziarullumina.ro
Tot astăzi, Biserica ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos.
Doamne ajută!