Sărutul fără de păcat
Suntem tineri si ne dorim adesea sa cunoastem din tainele iubirii, sa iubim si sa fim iubiti deopotriva. Ne gandim mult la asta, defapt ne gandim mai tot timpul la asta. Iar unul din gandurile care ne ocupa mintea destul de des in aceasta privinta…este sarutul. Sarutul cu persoana iubita.
Pacat insa ca nu ne dam seama de mediul deplorabil in care suntem invatati sa intelegem sarutul, mediu in care am fost crescut si eu, bine-nteles, mediu in care cresc din ce in ce mai multi tineri: Sarutul de la televizor.
Am vazut multe saruturi la viata noastra mai ales la televizor, unele in filme de duzina, altele in filme cu povesti sclipitoare. Dar toate sarutarile pe care le-am vazut daruite cu atata gratuitate, oricat de frumoasa si de ziditoare ar fi fost povestea de dragoste in interiorul carora au luat nastere, raman un pacat.
Si un astfel de sarut este pacat pentru ca nu este consfintit de taina casatoriei, si mai mult decat atat, este unul adulterin caci multi actori si actrite care joaca in astfel de roluri sunt casatoriti(e) legitim in viata de zi cu zi cu alte persoane. Oricat de „profesional” ar fi sarutul, pacatul tot este infaptuit, dar mai rau…ca are recul in inimile noastre. Si ne-am impartasit de pacatul lor, uitandu-ne, de tare multe ori.
Asa am fost invatati sa cautam sarutul cu orice pret, de la o varsta cat mai frageda, sa-l daruim fara sa ne gadim cata incarcatura sufleteasca si cata insemnatate are, ajungand sa slutim unul din cele mai intime si curate gesturi de dragoste, in ceva grosolan, patimas si banal.
Abia dupa ce m-am casatorit, am invatat ca sarutul nu este un gest de afectiune fata de sot/sotie ci o impartasire a dragostei, in taina lui Dumnezeu. Ca ma vatam atunci cand caut sarutul cu dezinvoltura, caci sarutul este ceva intim si profund, iar nu superficial si in vazul lumii. Ca pentru sarut, trebuie sa-mi curatesc buzele cu rugaciuni si lacrimi, ca sarutul nu este doar al buzelor, ci o unire a inimilor…ca sarutul se adreseaza doar familiei, sfintelor moaste si icoanelor. Ca el nu se adreseaza si nu se va adresa in veci prietenului (prietenei) de doua saptamani sau doua luni…ci doar sotului (sotiei).
Abia atunci cand privirea inocenta a copilului tau se aproprie de buzele tale, abia atunci cand curatia lui te pune fata in fata cu necuratia ta, ca intr-o oglinda,…abia atunci realizezi ca esti ca un betiv notoriu in fata unui sfant.
Cand saruti fruntea nevinovata si inocenta a copilului tau, cum sa nu te cutremuri si sa nu te gandesti ca iti manjesti propriul copil de necuratia buzelor tale care s-au spurcat de-a lungul vremii cu atatea injurii, minciuni, betii, care au sarutat patimas alte buze decat cele ale mamei copilului tau… si cate si mai cate?!?
Cum sa nu te mustre constiinta care striga in tine arzator: „Sfanta sarutare…unde esti?”
Incă mai sunt astăzi fete care vor să-şi sărute doar soţul. Încă mai sunt oameni care ştiu că sărutul nu este doar o banala atingere a buzelor, ci este un act liturgic, este o impartasire tainică a doua inimi.
eu
mai 15, 2009 @ 12:45 pm
prea frumos
antia
mai 15, 2009 @ 2:55 pm
Singurul mod de a invata dragostea este prin rugaciune…Sa Le cerem Maicii si Bunului sa ne sadeasca in inimi iubirea!…Asa ne vom sensibiliza si vom intelege si ce este sarutul si ce sunt toate celelate gesturi de afectiune in esenta lor…
Claudiu
mai 15, 2009 @ 3:30 pm
Ce frumos spui Antia! Multumesc ca mi-ai adus aminte.
florinm
mai 15, 2009 @ 4:17 pm
Claudiu, tu intrebi:
„Cand saruti fruntea nevinovata si inocenta a copilului tau, cum sa nu te cutremuri?”
Stii bine ca exista destui care ar raspunde: „Simplu!” aratand prin aceasta nepasarea pura…
Dan
mai 15, 2009 @ 5:01 pm
Desigur ca exista si astfel de oameni Florin, asa cum exista si oameni care arata nepasare pura fata de Domnul Hristos…dar Mantuitorul a murit si pentru ei. Are oricum un plan si pentru astfel de boli sufletesti. Dar daca nici curatia si inocenta unui copil nu te misca catusi de putin…inseamna ca acel om e mort sufleteste.
Valentin
mai 15, 2009 @ 5:40 pm
Sa stii ca mai sunt si baieti care vor sa-si sarute doar sotiile.
Irina
mai 16, 2009 @ 7:42 am
Eu am o carte pentru copii, care vorbeste, sub forma de poveste, despre importanta pastrarii curatiei. Se cheama „Sarutul printesei”. Din pacate e in engleza, si nu se gaseste in ro.Are si o carticica aditionala, cu sugestii pentru parinti.
admin
mai 16, 2009 @ 7:43 am
Ma bucur Valentin. Stiu ca Dumnezeu are multi tineri curati cu inima nepatata de ganduri urate si de uraciuni.
admin
mai 16, 2009 @ 8:02 am
Ce frumos! Irina, e mare cartea? poate fi scanata?
Talita
mai 16, 2009 @ 9:32 am
Am cunoscut anul acesta doi tineri, inca necasatoriti, care se saruta (asa cum fac mai toti tinerii indragostiti) dar se saruta frumos si cuminte. Si ceea ce este si mai frumos este ca in perioada Postului Mare, au hotarat ca de dragul lui Hristos sa nu se sarute. Si au reusit.
Irina
mai 17, 2009 @ 6:55 am
nu e mare, are format A4.
uite-o aici
http://www.amazon.com/Princess-Kiss-Story-Gods-Purity/dp/0871628686/ref=pd_bxgy_b_img_a/189-8448866-3415555
Monica
mai 18, 2009 @ 3:44 pm
CA DE OBICEI PERSOANA CARE NU SE SEMNBEAZA A SCRIS UN ARTICOL F F F BUN.E AL DOILEA DIN ACELASI REGISTRU.
FELICITARI.
Aniri
mai 27, 2009 @ 10:36 pm
Hmm… unde scrie si de ce sarutul ar fi atat de gresit? Sau gresit, ca nu are grad de comparatie (dar ma rog, ma refer la gravitate)
Daca nu aprinde nimic… pacatos, ca sa spun asa (dar suna urat propozitia asta), de ce e gresit? Eu cred ca e chiar un dar al iubirii…
Eu cred ca sunt mai multe feluri de iubire. Pe un prieten nu pot sa il sarut. Dar daca iubesc, cel de langa mine e mai mult decat un prieten. Si pur si simplu, sarutul vine ca ceva din inima… Ceva reciproc, pentru ca nu e doar un pupic.
admin
mai 28, 2009 @ 7:18 am
Aici intervine masura fiecaruia de a intelege binele si de a se apropia de Dumnezeu.
Aniri
mai 28, 2009 @ 1:45 pm
Pai daca ar fi vorba de masura fiecaruia, atunci n-ar mai exista textul asta. Dar textul asta ne transmite ceva, si eu doar ceream lamuriri… Doar imi exprimam opinia.. 🙂 Si asteptam alt fel de raspuns.. Pentru ca nu cred ca randurile au fost scrise ca sa ni se spuna ca „eh, fiecare cum vede lucrurile..”
Monica
mai 28, 2009 @ 7:04 pm
„
Abia dupa ce m-am casatorit, am invatat ca sarutul nu este un gest de afectiune fata de sot, sotie ci o impartasire a dragostei, in taina lui Dumnezeu. Ca ma vatam atunci cand caut sarutul cu dezinvoltura, caci sarutul este ceva intim si profund, iar nu superficial si in vazul lumii. Ca pentru sarut, trebuie sa-mi curatesc buzele cu rugaciuni si lacrimi, ca sarutul nu este doar al buzelor, ci o unire a inimilor…ca sarutul se adreseaza doar familiei, a sfintelor moaste si icoane. Ca el nu se adreseaza si nu se va adresa in veci prietenului (prietenei) de doua saptamani sau doua luni…ci doar sotului (sotiei).„
Desi nu sunt dpdv spiritual la nivelul celui care a scris articolul ,reusesc sa inteleg mesajul si sa rezonez cu el.
Insa cum capeti o astfel de constiinta ?
Si mai e o problema- de unde stiu ca totul va fi bine si ca ma voi casatori cu acea persoana ,astfel incat sa nu fie gestul meu adresat unei persoane nepotrivite ?
Rog raspuns doar de la autorul articolului.
autorul pentru Monica
mai 29, 2009 @ 11:45 am
Draga Monica, erau alti tineri mai in masura decat mine sa-ti raspuna la intrebari, dar pentru ca m-ai „conditionat” am sa-ti raspund dupa cat ma duce mintea. Noi stim cu totii ca Dumnezeu a sadit in firea noastra de la bun inceput glasul Sau, adica constiinta. Cand omul se departeaza de Dumnezeu si savarseste pacate multe, atunci se inabusa si glasul constiintei, iar aceasta poate continua pana ajunge omul sa savarseasca cele mai mari faradelegi, socotindu-le virtuti. Dar, atunci cand omul se intoarce din nou la Dumnezeu, sufletul incepe sa se curete si glasul constiintei se destupa, si-l mustra pe masura faptelor sale. Si cu cat te aproprii mai mult de Domnul, cu atat constiinta este mai sensibila si mai agera. In acest sens ti-as recomanda cartea „Sfantul inchisorilor” in care descoperim la ce sensibilitate sufleteasca poate ajunge omul cand duce o viata de sfintenie.
Pentru a doua intrebare nu-ti face griji caci toate temerile inceteaza atunci cand realizezi ca persoana cu care vrei sa mergi pe drumul vesniciei este chiar raspunsul pe care ti l-a dat Dumnezeu la rugaciunile tale, si cu mult mai mult decat atat. Da-ti inima lui Hristos si Maicii Sale, iar ei o vor curata si vor picta in ea povestea ta de dragoste, alaturi de baiatul care trebuie. Pe pamant nu-i nimic mai schimbator decat omul,dar Dumnezeu este insasi Iubirea, vesnic statornica si neschimbata, asa ca tot ce cladim, sa cladim in El. Domnul sa te binecuvinteze, draga surioara.
Monica
mai 29, 2009 @ 2:05 pm
Multumesc ptr raspuns .
Am 3 lucruri de spus si ptr ca sunt o fire incapatanata nu ma contrazice la pct 1-2 :
1- Erai persoana cea mai in masura sa-mi raspunda ,ptr ca ai scris articolul si m-a impresionat ,
2- Esti o persoana deosebita,
3- Dumnezeu sa te ocroteasca pe tine si pe sotia ta si sa reverse binecuvintarile Lui asupra familiei tale si asupra casniciei tale.
Aniri
mai 29, 2009 @ 7:36 pm
Mie nu mi-a raspuns nimeni, asa ca.. n-o sa-l cred ceva gresit, in continuare:P decat poate anumite genuri.. Dar nu sarutul in general..
Monica
mai 29, 2009 @ 8:33 pm
Aniri cred ca raspunsul dat mie e de fapt dat tuturor .Iata-l asa cum l-a scris autorul-„Da-ti inima lui Hristos si Maicii Sale, iar ei o vor curata si vor picta in ea povestea ta de dragoste, alaturi de baiatul care trebuie„ .
Iar ideea e ca sarutul trebuie dat persoanei potrivite.Nu din teama ca Dumnezeu e o fiinta fioroasa care te va pedepsi in caz contrar , ci ptr ca asa e corect si frumos inaintea Lui .Iar tie iti va fi bine ptr ca vei avea parte de o relatie frumoasa si curata ,speciala .
Imagineaza-ti situatia in care de ex ai spune mai multor persoane „te iubesc „ , desi nu este asa. Nu se pierd de orice semnificatie acele cuvinte ? Nu se banalizeaza intelesul de iubire ?
E ceva gresit in atitudinea asta?
Aparent nu ,insa in realitate da.
Cam asa e si cu sarutul.
Sper ca am inteles bine si eu mesajul autorului si nu vb prostii .
Indemnul autorului din final era sa ne rugam lui Dumnezeu si Maicii Domnului si ei ne vor ajuta sa avem parte si sa pastram o astfel de iubire.Mai ales ca firea noastra umana este plecata spre slabiciune si pacat.De aceea le cerem ajutorul.Le cerem ajutorul sa ne scoata in cale persoana potrivita pe de o parte , iar pe de alta sa ne intaresca si sa ne ajute sa nu cadem in greseala .
Doamne ajuta !
Claudiu Andrei
iunie 16, 2009 @ 11:37 am
deosebit….
Crina Ionescu
iulie 30, 2009 @ 6:21 pm
Sarutul vine ca o completare a sentimentului de iubire, care este cel mai pur si angelic sentiment.. Nu inteleg de ce spuneti ca este un pacat. Pur si smplu, voi spuneti ca este pacat tot ce tine de relatia sot-sotie.. Este strigator la cer ca am ajuns sa fim un popor condus de asemenea oamenii.. care modeleaza totul dupa bunul plac si profita de naivitatea si de lipsa unora de educatie pentru a-si duce la un sfarsit ideeile si conceptiile lor prostesti, care nu au nici o legatura cu religia pe care Dumnezeu ne-a lasat-o… Ma rog la Domnul sa nu va mai lase sa va bateti joc de religia noastra!
florinm
iulie 30, 2009 @ 6:54 pm
Draga Crina:
sarutul – sentiment angelic? De unde stii cum e sentimentul angelic? Ne-a vorbit un inger, cumva, mai sus? 🙂
Apoi, aici nu se spune ca e pacat sarutul intre sot si sotie. Despre restul comentariului tau nu mai adaug nimic, caci se vede clar ca ori n-ai citit articolul, ori l-ai citit cu ochelarii de soare pusi. 🙂
Acum pe bune – ce simti cand iti saruti copilul? Sau sotul?
Doamne ajuta!
D
iulie 30, 2009 @ 7:10 pm
@Crina
1. Prea multa patima in ceea ce spui
2. Nu stiam ca cei care scriu aici au ajuns sa conduca tara. Sa inteleg ca si eu sunt la conducere? Ce veste !!!!! 🙂
Tiberiu
iulie 30, 2009 @ 8:23 pm
Sarutul angelic?
Tiberiu
iulie 30, 2009 @ 8:29 pm
Foarte frumos articol.Ma bucur ca l-am citit.Are la baza invataturi temeinice.Noi in viata noastra de zi cu zi,in special tinerii,cautam sa ne sarutam macar o data pentru a vedea cum este.Dar nu ne dam seama ce pacat facem,sarutandu-ne cu o persoana pe care o cunoastem numai de o zi,doua.Unii ne dam seama prea tarziu,altii niciodata.Sa ne ajute Dumnezeu si Maica Domnului sa nu mai cadem in pacat.Doamne ajuta
D
iulie 30, 2009 @ 8:31 pm
Nu. A spus ca sentimentul de iubire este cel mai pur si angelic sentiment.
Eu insa nu cred ca iubirea este un sentiment. Iubirea este toata adancimea si toata inaltimea sufletului uman. Pentru ca insusi Dumnezeu este iubire.
Tiberiu
iulie 30, 2009 @ 8:52 pm
imi cer iertare
cabira
iulie 30, 2009 @ 10:19 pm
frumos articolul, m a facut sa ma gandesc cata curatie sufleteasca trebuie sa ai, ca sa poti cugeta asa ceva…
…si mi a adus aminte si de cuvintele rostite de preot, dupa primirea Sf. Impartasanii: „Iata s a atins de buzele voastre, va sterge faradelegile voastre, si de pacatele voastre va va curati”.
cat de curate trebuie sa fie buzele noastre pt a l primi pe Hristos…la asta nu m am gandit nicodata.
D
iulie 30, 2009 @ 10:41 pm
Cat de curat trebuie sa fie sufletul nostru pentru a-l primi pe Hristos ! asta este si mai greu .
cabira
iulie 31, 2009 @ 7:56 am
ai mare dreptate, chiar citeam zilele trecute din invataturile Sfintilor Parinti despre impartasirea cu nevrednicie.
Maria
octombrie 25, 2009 @ 9:00 pm
Valentin spunea ca mai sunt si baieti care vor sa-si sarute doar sotiile. Unde sunt acei baieti? Este el un astfel de baiat? Eu caut un asemenea baiat, am nadejde in Dumnezeu si sper ca imi va auzi rugaciunile.
Doamne ajuta!
cea mai pacatoasa
octombrie 25, 2009 @ 9:40 pm
si eu astept ,dar Dumnezeu stie ca nu mai merit asa ceva.Nu mai indraznesc sa-i cer nimic Lui Dumnezeu.Pentru multele mele pacate pe care mi le-a iertat,nu-i mai pot cere decat sa faca ce vrea cu viata mea.
o prietena
octombrie 25, 2009 @ 9:55 pm
vreau sa cer un sfat.am o prietena care i-a promis Domnului ca se va pastra pana la casatorie.a cunoscut un baiat care nu e credincios,dar e baiat bun ,se poarta frumos cu ea,dar ii e greu sa inteleaga alegerea ei.doar se saruta.eu stiu din experienta ca asta nu e bine,ca e ca si cum ai face dragoste si ca trebuie si sufletul sa ti-l pastrezi curat, iar sarutul e o mare ispita la care se expune.am incercat sa-i spun ca nu e bine si ea e oarecum deacord ca nu e bine, dar zice ca ar parasi-o daca nu s-ar mai saruta.ea citeste si carti religioase, sincer cred ca nu pot face nimic pentru ea si ca se va lamuri singura,dar totusi m-am gandit sa cer un sfat.eu cred ca oricat il iubeste,daca el nu devine credincios ea va fi nefericita, dragostea va disparea treptat, sau cine stie,poate va reusi sa-l schimbe,desi cred ca numai Domnul poate face asta, daca vrea si baiatul.
Valentin
octombrie 25, 2009 @ 10:13 pm
@Maria
Doamne ajuta!
Da, imi doresc sa-mi sarut doar sotia daca ar fi sa ma casatoresc. Dar la ce vremuri o sa fie, nu-mi mai doresc sa ma casatoresc.Vreau doar ca toata inima mea sa i-o daruiesc doar lui Dumnezeu. Am postat comentariul de mai sus, crezand ca ar fi o discriminare in articol, dar nu este.
Nu-ti pierde nadejdea in Dumnezeu, ca mai sunt baieti cum ar trebuii sa fie, dar… . Uite intra aici ca sa aflii mai multe: http://www.nucatuselorelectronice.ning.com Doamne ajuta tuturor!
Viorel
octombrie 25, 2009 @ 11:22 pm
@ o prietena
Fara a avea pretentia de a egala sfatul unui duhovnic, te pot sfatui sa mergi sa-l intrebi acestea pe duhovnicul tau. Dar mai intai roaga-te bunului Dumnezeu sa-l lumineze si sa-ti dea raspuns de folos. De fapt, cel mai bine ar fi ca prietena ta sa mearga la duhovnicul ei, pentru sfat. Cunosc o fata care, desi sfatuita de duhovnic cum ca baiatul dupa care umbla nu-i potrivit pentru ea, ea se incapataneaza sa se tina de el. Si daca ea nu asculta de Dumnezeu care-i vorbeste prin duhovnic, atunci ce-i poti face? Cel mult sa te rogi pentru ea.
o prietena
octombrie 25, 2009 @ 11:44 pm
multumesc
Bogdana
martie 22, 2010 @ 8:49 pm
Credeam mai demult ca sunt anormala dar sunt sigura ca e un dar de la Dumnezeu. Acela e ca sarutul mi se pare scarbos. Scarbos rau. Acela pacatos, nu acela curat si nevinovat. Mi-am dat seama dupa un prieten cu care m-am „lins” ca nu asta cautam. Ma bucur ca am invatat din proprie experienta, altcumva nu as fi bagat la cap. 😀 😐
Guest
noiembrie 27, 2010 @ 6:26 pm
Suntem tineri si ne dorim adesea sa cunoastem din tainele iubirii, sa iubim si sa fim iubiti deopotriva. Ne gandim mult la asta, defapt ne gandim mai tot timpul la asta. Iar unul din gandurile care ne ocupa mintea destul de des in aceasta privinta…este sarutul. Sarutul cu persoana iubita.
Pacat insa ca nu ne dam seama de mediul deplorabil in care suntem invatati sa intelegem sarutul, mediu in care am fost crescut si eu, bine-nteles, mediu in care cresc din ce in ce mai multi tineri: Sarutul de la televizor.
Am vazut multe saruturi la viata noastra mai ales la televizor, unele in filme de duzina, altele in filme cu povesti sclipitoare. Dar toate sarutarile pe care le-am vazut daruite cu atata gratuitate, oricat de frumoasa si de ziditoare ar fi fost povestea de dragoste in interiorul carora au luat nastere, raman un pacat.
Si un astfel de sarut este pacat pentru ca nu este consfintit de taina casatoriei, si mai mult decat atat, este unul adulterin caci multi actori si actrite care joaca in astfel de roluri sunt casatoriti(e) legitim in viata de zi cu zi cu alte persoane. Oricat de "profesional" ar fi sarutul, pacatul tot este infaptuit, dar mai rau…ca are recul in inimile noastre. Si ne-am impartasit de pacatul lor, uitandu-ne, de tare multe ori.
Asa am fost invatati sa cautam sarutul cu orice pret, de la o varsta cat mai frageda, sa-l daruim fara sa ne gadim cata incarcatura sufleteasca si cata insemnatate are, ajungand sa slutim unul din cele mai intime si curate gesturi de dragoste, in ceva grosolan, patimas si banal.
Abia dupa ce m-am casatorit, am invatat ca sarutul nu este un gest de afectiune fata de sot/sotie ci o impartasire a dragostei, in taina lui Dumnezeu. Ca ma vatam atunci cand caut sarutul cu dezinvoltura, caci sarutul este ceva intim si profund, iar nu superficial si in vazul lumii. Ca pentru sarut, trebuie sa-mi curatesc buzele cu rugaciuni si lacrimi, ca sarutul nu este doar al buzelor, ci o unire a inimilor…ca sarutul se adreseaza doar familiei, sfintelor moaste si icoanelor. Ca el nu se adreseaza si nu se va adresa in veci prietenului (prietenei) de doua saptamani sau doua luni…ci doar sotului (sotiei).
Abia atunci cand privirea inocenta a copilului tau se aproprie de buzele tale, abia atunci cand curatia lui te pune fata in fata cu necuratia ta, ca intr-o oglinda,…abia atunci realizezi ca esti ca un betiv notoriu in fata unui sfant.
Cand saruti fruntea nevinovata si inocenta a copilului tau, cum sa nu te cutremuri si sa nu te gandesti ca iti manjesti propriul copil de necuratia buzelor tale care s-au spurcat de-a lungul vremii cu atatea injurii, minciuni, betii, care au sarutat patimas alte buze decat cele ale mamei copilului tau… si cate si mai cate?!?
Cum sa nu te mustre constiinta care striga in tine arzator: "Sfanta sarutare…unde esti?"
Incă mai sunt astăzi fete care vor să-şi sărute doar soţul. Încă mai sunt oameni care ştiu că sărutul nu este doar o banala atingere a buzelor, ci este un act liturgic, este o impartasire tainică a doua inimi.
cin
noiembrie 27, 2010 @ 7:45 pm
Eu cred ca nu este sarut curat intre doi iubiti ,decat dupa casatorie…cei care inca nu s-au sarutat sa ramana asa,pana atunci…doar asa stii ca il dai cuiva care il merita…caci e cel/cea cu care iti imparti viata…
Guest
noiembrie 27, 2010 @ 8:12 pm
Sarut curat? Doar prin icoane.
Saurian
noiembrie 28, 2010 @ 6:30 am
Eu cred că poate fi sărut curat între iubiţi necăsătoriţi precum poate fi sărut murdar între căsătoriţi. Sfânta Taină a Cununiei nu sfinţeşte săruturile pătimaşe şi nici nu osândeşte săruturile curate date din dragoste. Problema ar fi că majoritatea ştim să sărutăm doar pătimaş ( căsătoriţi sau necăsătoriţi ).
A.M.
decembrie 30, 2010 @ 11:08 pm
Un cuvant pentru cei care au pacatuit nu aveti?Pentru cei ce si-au pierdut puritatea fara sa fie constienti de pacat,fara sa Il cunoasca pe Dumnezeu.Si care apoi cunoscandu-L si-au dat seama de pacatul facut si cauta iertare.Dumnezeu iarta!Deci cred ca ar trebui sa vorbiti si pentru cei impovarati,sa le dati speranta.
Ionutz
decembrie 31, 2010 @ 8:20 am
Minunat articol!!! Dar dincolo de minunatia acestui articol regasesc ceva din inima mea in el. Regasesc adevarul pe care il gandesc de mult despre sarut!:-)
Admin
decembrie 31, 2010 @ 9:48 am
Salut A.M.
Pentru cei impovarati (de pacate) nu putem da noi, ca oameni speranta, pentru ca nu de la noi vine izbavirea. Speranta a dat doar Dumnezeu, caci doar El are puterea sa ierte pacatele si sa ne vindece de ele.
Mantuitorul Hristos a dat speranta, prin nenumarate indemnuri, pentru toti oamenii, din toate timpurile. Iata numai unul:
[i]"Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară."[/i]
Sa ne amintim si ce speranta, mai bine spus ce promisiune a primit talharul de pe cruce (cel din dreapta), cand mai avea putine clipe de trait, clipe in care, cunoscandu-L pe Dumnezeu si-a dat seama de pacatele facute si cauta iertare. Si Dumnezeu l-a iertat si l-a facut primul cetatean al raiului dupa rastignirea Sa:
[i]"Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai."[/i]
Daca iti simti sufletul impovarat de pacate, nu este cale mai dulce si mai adevarata de a scapa de povara mustrarilor de constiinta, decat pocainta, spovedania si sf. impartasanie.
Ca lectura da-mi voie sa-ti recomand o carte care este balsam pentru orice suflet ranit, intristat si impovarat: "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" – Sf. Siluan Athonitul.
RDF
decembrie 31, 2010 @ 11:27 am
Un articol foarte adevărat! Mi-a plăcut…SFÂNTĂ SĂRUTARE…o pecete a iubirii dintre cei doi soţi…până la căsătorie, cred că ar trebui să urmăm sfatul Părintelui Ilie Moldovan, de a trăi o IUBIRE SERAFICĂ! Domnul să ne ajute pe toţi!
Anca Marina
ianuarie 14, 2011 @ 8:18 pm
Foarte frumos! Ma bucur mult sa citesc un asemenea articol.
Am observat faptul ca majoritatea persoanelor care au legatura cu biserica nu recunosc in mod oficial sarutul ca fiind un pacat.
Trebuie sa marturisesc ca eu il simt ca fiind un pacat.
Mi-as dori ca biserica sa aiba o pozitie mai ferma in privinta asta. Ar ajuta mult mai mult tinerii si i-ar intari sa nu se mai arunce asa usor in fata ispitelor.
Daca mass media promoveaza atat de mult frumusetea si inocenta sarutului, daca familia este de acord cu asta si prietenii la fel, iar biserica nu spune clar ca e pacat, atunci cum sa putem in momentele de cumpana sa spunem NU?
daniel
ianuarie 14, 2011 @ 8:18 pm
eheheeeeeeeeeeeeeeeee, ar fi foarte frumos sa fie doar sarutul un pacat, din pacate se fac prea multe urgii si spurcaciuni, offfffffffffffff Doamne iartene!!!
Cricri
aprilie 9, 2011 @ 7:09 pm
Merryl Streep despre saruturile interpretate in fi
hei,
daca vreti sa vedeti cum se simt actorii atunci cand interpreteaza saruturile din filme, urmariti va rog acest discurs al lui Merryl Streep (un discurs foarte frumos si foarte sincer despre succes, despre umilinta si despre privirea de care avem nevoie toti la un moment dat, pentru a vedea de ce facem anumite lucruri, inclusiv de ce privim saruturile altora pe scena).
http://www.youtube.com/watch?v=5-a8QXUAe2g
Actrita incearca sa-si analizeze succesul, cu umor si distantare, aratand ca nu e de fapt un succes asa de facil sau adevarat dupa cum par sa il prezinte multi, si ca poate a trebuit sa isi treaca peste inima pentru a interpreta anumite scene. Cu sinceritate, prezinta umilinta pe care a avut-o de indurat in profesia sa, vorbind despre toate saruturile pe care le-a interpretat pe scena sau in filme si care aduc profesia de actor pe aceeasi linie cu meseria de prostituata (Meryl Streep pomeneste cuvantul). Despre sarut la minutul 6:
‘I am or I was an expert in kissing on stage and screen.(…)I had to do a great of kissing in my profession.(…)Much like hookers, actors have to do it with people we may not like or even know. We may even do it with friends which is, believe it or not, particularly awkward. For people of my generation it’s awkward.’
In traducere:’Sunt sau am fost o experta in sarutul pe scena sau in filme. A trebuit sa dau tot felul de saruturi in profesia mea. Asemenea prostituatelor, noi actorii trebuie sa sarutam oameni care nu ne plac sau pe care chiar nu ii cunoastem. S-ar putea chiar sa o facem cu prieteni, ceea ce este, credeti sau nu, inca si mai ciudat. Pentru cei din generatia mea este ciudat’.
Mi-a placut faptul ca arata ca nu se mandreste cu aceste scene si ca este in fapt jenata de ele. Asadar, poate ca de dragul marilor actori care ne pot incanta prin scene cu adevarat folositoare pentru sufletul nostru, ar trebui sa refuzam sa mai privim filme sau scene din filme in care apar si saruturi aparent nevinovate, ca sa nu mai spunem cand este prezentata sexualitatea dezlantuita. Sa ne gandim la mutilarea sufletului actorilor atunci cand au trebuit sa joace acele scene, sa ne imaginam jena cameramanilor cand au filmat, precum si nesimtirea regizorului. Sa nu conlucram si noi impreuna cu regizorul si producatorul la mutilarea semenilor nostri. Poate ca ar fi bine daca de exemplu s-ar face pe acest site o pagina pentru filmele sau pt piesele de teatru recent aparute, spre a ne informa inainte de a ne duce la cinematograf/teatru/privi la tv. Daca este fie si o singura scena indecenta (si chiar si sarutul unor actori este indecent, dupa cum vedem din marturisirea lui Merryl), eu una prefer sa nu ma uit.
Se pune bineinteles problema: daca Merryl Streep a fost asa de jenata de acele scene, de ce le-a jucat? Pentru succes, probabil. A mai jucat dansa si in unele filme destul de controversate (Kramer vs Kramer, Bridges from Madison County) care privesc taina casatoriei foarte superficial. Dansa a avut totusi o casatorie foarte frumoasa(care dureaza din 1978), patru copii reusiti, si a recunoscut mereu ca familia i-a fost sprijinul cel mai mare de-a lungul vietii. De ce asadar a acceptat sa joace in filme care submineaza rolul si unitatea familiei? Inteleg ca din Kramer vs Kramer un barbat ar putea primi mesajul ca trebuie sa fie mult mai atent la familie, la sotie, daca vrea sa aiba o viata implinita pe toate planurile, si acest mesaj e bun. Doar ca ce fel de femeie si-ar parasi copilasul pentru a deveni pictorita? In sec 19, Anna Karenina l-a parasit pe Serioja pentru Vronski dar in sec 20 femeia isi paraseste copilul si familia doar pt o viata profesionala reusita? Atunci ce sa facem cu exemplul li Merryl, actrita care joaca pe aceasta femeie si care a reusit sa fie o buna actrita si sa isi pastreze si familia? Este atata confuzie aici ca ma doare capul.
Se vede ca cine face un compromis mic ajunge sa faca un compromis si mai mare, poate fara sa isi dea seama. De aceea e periculos sa ne jucam si cu sarutul, s-au jucat altii si uite unde au ajuns (Merryl a fost rasplatita cu zece oscaruri de directorii uzinei de visuri si de contrafaceri ale valorilor traditionale ale familiei). A fost o vreme cand mi se parea ca Merryl Streep e un model pentru orice femeie, de ceva vreme insa am ajuns sa vad ca si in cazul ei, cine isi pierde reperul fundamental (credinta in Dumnezeu si comportarea in conformitate cu valorile date de Biserica) poate ajunge la cele mai ingenioase compromisuri. Sf Antonie spunea ca este foarte greu pentru un suflet sa se mantuiasca, caci gandurile il ataca din toate partile, gandurile lui, gandurile altora, indemnurile lui aghiuta, si e greu sa discearna gandul de la Dumnezeu.
Sa ne rugam sa nu ne lase Dumnezeu si Maica Domnului sa ne ratacim si noi si sa incercam sa ne tinem departe de prilejurile care ne indeamna la ratacire si pierderea judecatii propii.
Lili
aprilie 9, 2011 @ 7:43 pm
Buna Cricri:-).
Am citit comentariul tau si partial ai dreptate.
Mie personal imi place Merryl Streep,mi se pare una dintre actritele cele mai bune,mai ales ca la ora actuala nici macar actritele nu mai au valoarea care o aveau prin anii ’50-’60-’70-’80.
"Atunci ce sa facem cu exemplul li Merryl, actrita care joaca pe aceasta femeie si care a reusit sa fie o buna actrita si sa isi pastreze si familia? Este atata confuzie aici ca ma doare capul. "
Aici e destul de simplu,am sa incerc sa-ti explic.Parerea mea este ca atunci cand unei actrite i se propune un rol actrita este prima persoana care-si da seama daca poate juca acel rol sau nu.Se pare ca Marryl a putut juca roluri de acest gen,pentru ca asa cum am zis este o actrita buna.Un actor bun,talentat sau o actrita buna,talentata va putea juca orice rol,va putea intra in pielea personajului chiar daca poate nu e de acord cu caracterul sau actiunile acelui personaj.Sa-ti dau un exemplu,de curand a fost in orasul meu piesa de teatru "Richard al III-lea" cu Claudiu Bleont.Este un actor roman f.bun,a interpretat f. bine,asta ce inseamna?Ca este ca Richard al III-lea?Sau ca este de acord cu crimele ce le-a facut Richard?Nu.Ci pur si simplu a putut sa joace acel rol si l-a jucat.Atunci cand un om se simte in stare sa faca un lucru il face.Daca eu ma simt in stare sa fac un proiect il fac,daca nu,il refuz.Asta-i toata chestia.(Sper ca ai inteles cat de cat,nu sunt as la explicatii,desi sunt profil de filologie:-)) )
Marryl Streep nu cred ca si-a pierdut credinta in Dumnezeu.Atata timp cat ea in viata reala este o persoana buna,cu valori morale ridicate,care este problema?Daca Marryl Streep s-a indepartat de Dumnezeu ce mai spunem atunci de Angelina Jolie care in realitate s-a sarutat cu fratele sau?Sau de Madonna care s-a sarutat pe scena cu alta femeie?
Ea isi cunoaste talentul,isi stie parerea si conceptia asupra vietii si asupra familiei,dar in acelasi timp nu ii poate cere scenaristului sa modifice filmul pt ca nu este in acord cu conceptia ei asupra familiei sau vietii.Si nici sa refuze roluri n-ar avea rost pt ca are talent,de ce sa si-l iroseasca daca Dumnezeu i l-a dat?
Nu am vazut filmul Kramar vs Karamar dar stiu filmul Bridges from Madison County si mie mi-a placut.Nu mi s-a parut ca transmite ideea "casatoria nu e importanta" ci tocmai,ceea ce i s-a intamplat personajului principal oricarei femei i se poate intampla.S-a indragostit,i-a patruns altcineva in suflet,pur si simplu,nu a fost vina ei.Dar si-a pastrat casatoria,de dragul copiilor,de dragul sotului ei care n-avea nicio vina.Nimeni nu avea nicio vina in situatia aceea.Personajul principal intr-un fel s-a sacrificat pe ea,pentru ca iubirea aceea a pastrat-o in sufletul sau pana la moarte,nu ii poti comanda inimii: nu mai iubi pe X ci iubeste pe Y pt ca asa trebuie! N-ai cum.
De fapt filmul are alta tema,el nu subliniaza faptul ca nu-i importanta casatoria ci faptul ca iubirea apare atunci cand nu te astepti,ca acest lucru i se poate intampla oricui,si ca indiferent cate obstacole sunt,chiar daca nu este o iubire care se "implineste" ea ramane in suflet,iubirea adevarata ramane intotdeauna in suflet.
Iarta-ma pt ca am scris atata,sau daca am zis ceva ce te-a deranjat.Iti dau doar un mic sfat,cand analizezi ceva sau pe cineva,analizeaza din toate punctele de vedere,compara intre ele,pune in balanta ceea ce e bine si ceea ce e rau facut.
Cricri
aprilie 10, 2011 @ 4:18 am
Lili, multumesc pt raspuns
Dupa cum am spus, acum cativa ani eram exact de parerea ta, ca Meryl e o actrita fenomenala cu roluri extraordinare si care a reusit in acelasi timp sa aiba si o viata armonioasa in familie (am luat-o aproape ca model ,de aceea i-am si vazut multe filme). Rolul care m-a impresionat cel mai mult a fost cel din "One true thing" in care a avut-o partenera pe Renee Zwelleger.
Intre timp insa am inceput sa fiu mai critica la adresa societatii in general si a filmelor in particular. Am observat ca se incearca prin toate modurile(si indeosebi prin industria filmelor holliwoodiene) sa se induca anumite idei in mintile oamenilor(cum ar veni, sa se spele creierele oamenilor). Se face de fapt ce se facea si pe vremea comunistilor numai ca intr-o maniera mascata, ca oamenii sa nu isi dea seama.
Cum se realizeaza aceasta? Amestecand un lucru bun cu trei rele astfel incat sa nu se mai poata distinge care-i rau care-i bun.
Spre ex in "Podurile…", este transmis mesajul ca o femeie casatorita, cu copii mari, se mai poate inca ‘indragosti’. Iubirea ‘adevarata’ inseamna daruire iar ce simtea Francesca pt fotograf era mai aproape de egoism si de patima decat de daruire. Mesajul adevarat al filmului, dupa parerea mea, e un indemn la adulter; nu spunea Cineva ca cine a poftit doar la femeia altuia a si comis adulter in gandul sau? Ori filmul acesta minimalizeaza gravitatea adulterului, ba chiar il prezinta ca pe o fericire si apoi ‘sacrificiul’ facut de Francesca e infatisat ca fiind aproape de neinteles si inutil. Altfel este vazuta iubirea dintre barbat si femeie in crestinimism. Spui ca esti la litere, uite aici ceva literatura pe tema virtutilor casnice, de la mesteri mai mari ca mine 🙂
http://tainacasatoriei.wordpress.com/2011/02/18/nicolae-steinhardt-nobletea-femeii-nobletea-barbatului/
Am citit de curand un articol ce mi-a placut despre casatorie si ti-l recomand:
http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/09/01/despre-sufletul-pereche/
Alt film frumos cu mesaj dubios:"One true thing". Daca nu l-ai vazut, e despre o mama care se imbolnaveste de cancer si e ingrijita in ultimile luni de fiica ei. Totul foarte gingas si realist (familia nu era tocmai model)pana la sfarsit, cand mama e prezentata luand mai multe pastile pt ca nu mai suporta sa se chinuie si sa ii vada pe ai ei asteptandu-i sfarsitul. Asadar nu mai asteapta sa moara ci isi ia moartea in maini, se sinucide. Atat sotul cat si fiica privesc lucrul acesta ca pe un act de eroism. Mesaj subliminal: eutanasia…
Nu mai continui cu mesajele subliminale din filmele lui Meryl Streep dar daca privesti filmele dintr-un punct de vedere crestin, cred ca ajungi sa descifrezi mesajele ascunse si singura.
Spui:"pur si simplu a putut sa joace acel rol si l-a jucat.Atunci cand un om se simte in stare sa faca un lucru il face.Daca eu ma simt in stare sa fac un proiect il fac,daca nu,il refuz.Asta-i toata chestia."
Despre faptul ca actorii pot juca in diferite roluri fara a crede in personajele respective, sunt bineinteles de acord. Insa e una sa joci intr-un personaj negativ de care toata lumea stie ca e negativ si alta e sa joci numai in filme care incurajeaza femeile sa se ‘emancipeze’. Nu poate nimeni sa manance usturoi si apoi sa pretinda ca gura nu-i miroase.
Nu sunt de acord cu ce ai spus, ca daca ne simtim in stare sa facem un lucru , atunci sa il si facem. Ar trebui sa facem numai lucruri de care constiinta noastra ne spune ca sunt bune.
Spui: "Ea isi cunoaste talentul,isi stie parerea si conceptia asupra vietii si asupra familiei,dar in acelasi timp nu ii poate cere scenaristului sa modifice filmul pt ca nu este in acord cu conceptia ei asupra familiei sau vietii.Si nici sa refuze roluri n-ar avea rost pt ca are talent,de ce sa si-l iroseasca daca Dumnezeu i l-a dat?"
Talent au avut si Arghezi si Sadoveanu si Camil Petrescu, precum si Steinhardt si Nichifor Crainic. Primii trei au considerat ca e pacat sa isi iroseasca talentul opunandu-se unui sistem totalitar, ultimii doi au crezut ca isi irosesc viata daca fac cel mai mic compromis cu sistemul (acel frumos "Nu, domnule!"-). Si imi pare ca ‘Jurnalul fericirii’ este o carte cu adevarat fundamentala (pentru literatura universala) tocmai pentru ca autorul a crezut in fiecare rand pe care l-a scris, nu exista nicio discrepanta intre ceea ce a scris si felul in care a trait.
Oamenii talentati nu au niciun merit pt talentul lor, e dat de la Dumnezeu, vina sau meritul lor stau in felul in care isi folosesc talentul. Atatia au ales sa intre in inchisoare (‘irosindu-si’ talentul dar nefacand compromisuri)pe cand atatia au refuzat colaborarea cu sistemul, fiind torturati si devenind mucenici. Sa te uiti la pagina facuta de autorii acestui sit despre cei care au suferit in inchisori, pe mine m-a impresionat. Ei sunt adevaratele modele, nu femeile de succes ale Holliwoodului (apropo, cred sincer ca avem o viata mult prea scurta ca sa irosim fie si ‘doar’ doua ore uitandu-ne la un film cu Angelina Jolie; ce sa mai spunem despre madonnna… iti spune asta o persoana care a pierdut deja vremea uitandu-se la cateva filme cu jolie si regreta amarnic fiecare secunda petrecuta in acest fel; de fapt regret ca m-am uitat la atat de multe filme si ca a fost o vreme in care in loc sa imi iau etalonul de comportament si scara de valori de la sfinti, luam de buna ce imi transmiteau filmele; atatea as fi putut sa citesc depre Dumnezeu si despre mucenicii Sai in loc sa mai uit la filme tampite; da-i Doamne taranului mintea cea de pe urma!).
te-am pupat (cred ca esti mai mica decat mine, te rog eu sa nu pierzi vremea uitandu-te la toate filmele la care mi-am pierdut eu vremea; nu am invatat nimic bun din ele, ba din contra, m-au influentat in rau :-).
Lili
aprilie 10, 2011 @ 6:33 am
Buna din nou Cricri,
Hmm…ce pot sa spun? ai dreptate,recunosc,doar ca, nu stiu cum sa-ti explic,poate ca pur si simplu Marryl Streep nu simte ca face ceva rau,alta explicatie nu cred ca pot gasi.Spui ca in filmele lui Marryl Streep sunt mesaje subliminale,nu te contrazic,dar stii ca-n realitate chiar sunt oameni care datorita suferintei ce-o simt din cauza unor boli isi curma aceasta suferinta ei singuri?Nu cred ca putem sa-i judecam,pentru ca nimeni nu poate stii cata suferinta indura un om bolnav de cancer in faza terminala.Uite,sa-ti dau un exemplu muzica si melodiile ce se asculta in ziua de astazi,vei vedea ca abunda de mesaje subliminale(Justin Timberlake,Kenny West,Beyonce,etc..) ma crezi sau nu,eu m-am limitat la muzica clasica si la 2 formatii vechi care imi plac f mult(ABBA,BZN). "Am observat ca se incearca prin toate modurile(si indeosebi prin industria filmelor holliwoodiene) sa se induca anumite idei in mintile oamenilor" ai dreptate 100% aici,din pacate asa este.Actorii de-acum nu au nici jumatate valoarea actorilor anilor trecuti(cu mici exceptii) actorii de acum de fapt traiesc pe un podium de succes si faima fals,pentru ca ei au aceste doua lucruri prin f mari compromisuri.Mai mult decat actorii sunt cantaretii/cantaretele care din cauza faptului ca sunt prinse de succes accepta orice,e trist,dar asta este.Sincer:-))eu cred ca tu si cu mine si cu alti oameni avem vieti mai fericite ca Madonna,Angelina Jolie,si altele desi n-avem faima lor.Poate ca toti ne-am dori ca pentru o zi sa fim in locul lor,dar daca cineva m-ar intreba ce aleg…as alege viata ce o am acum.:-) "te rog eu sa nu pierzi vremea uitandu-te la toate filmele la care mi-am pierdut eu vremea" sunt destul de reticenta la faza cu filmele,intr-o perioada am vazut atatea filme proaste(din toate punctele de vedere) incat am facut o pauza de luni bune in care nu m-am uitat la niciunul.Apoi m-am hotarat sa fac o lista cu filme care chiar merita vazute,ti-as recomanda "One night with the King",pentru mine a fost cel mai frumos film pe care l-am vazut.:-) Am vazut si eu suficiente filme care n-aveau un mesaj tocmai bun,filme care mi-au lasat un gust amar,dar si filme din care am avut cat de cat ce sa invat.Cred ca noi oamenii ar trebui sa stim f bine atunci cand alegem muzica,filmele ce le vedem,nu toate-s proaste sau daunatoare,dar la fel nu toate-s bune si din pacate am observat ca cu cat inaintam in timp cu atat scad si valorile la filme,muzica,la tot.:sad:Ai dreptate,sunt mai mica decat tine, am 17 ani si de aceea nu te contrazic in ceea ce spui,pentru ca sigur ai mai multa experienta ca mine si vezi lucrurile altfel,doar zic ca noi suntem responsabili pentru ceea ce facem si pentru alegerile noastre,sa incercam sa alegem lucrurile bune si sa incercam sa vedem lucrurile bune in tot,pentru ca parerea mea e ca in absolut tot exista ceva bun.:-) Stii eu consider ca filmele bune sunt cele care se apropie cat mai mult de realitate,care-s cat mai veridice,la orice film putem gasi parti bune si rele, la fel cum si realitatii si mai ales vietii ii gasim parti frumoase si parti urate.Depinde de noi de care ne lasam mai mult influentate.Poate ca-n filmul cu "Podurile…" este asa cum zici tu,dar poate ca arata in paralel si cata putere are o femeie de-a iubi,ea-si pastreaza familia dar isi pastreaza-n suflet si iubirea pt barbatul acela.Poate ca scenaristul a incercat sa arate cand a scris scenarirul faptul ca iubirea poate sa apara in situatii neprielnice,dar totusi apare.E adevarat,nu pot sa spun ca doresc soarta acelei femei din filmul "Podurile.." dar daca e sa te raportezi doar la dragoste,atunci e de recunoscut ca puterea iubirii este chiar mare.Oare cati am putea sa ne ascundem in suflet atat de bine dragostea pt cineva si timp de atatia ani?…"Iubirea ‘adevarata’ inseamna daruire iar ce simtea Francesca pt fotograf era mai aproape de egoism si de patima decat de daruire",da asta asa este.:| Dar fiecare om are modul sau de-a iubi.Daca mi-ai putea recomanda un film care tie ti-a placut din toate punctele de vedere mi-ar placea mult sa-l urmaresc.:-)