„A săruta o fată este totuna cu a o cere în căsătorie. Înseamnă a-i promite o viaţă alături de tine.”
Sărutul intim ridică mari semne de întrebare, deşi lucrurile par foarte clare în mintea multora. Fiecare tânăr e convins în sinea lui că ştie ce este un sărut şi cunoaşte şi limitele morale ale acestuia. În fapt, cine sau ce anume hotărăşte cât de curat sau cât de pătimaş este un sărut între două persoane de gen opus?
Ce este sărutul?
Articolele care vizează sărutul intim şi imaginile care-l înfăţişează pe acesta sunt împletite numai cu sensuri, gesturi şi imagini obscene. Acest lucru mă duce cu gândul la faptul că sărutul nu poate fi despărţit de patima desfrânării.
Sărutul intim este un gest pătimaş care izvorăşte şi se întemeiază pe poftirea trupească a celuilalt. Dorinţa unei intimităţi sexuale naşte sărutul. Nu ştiu dacă sunt şanse ca doi tineri, sărutându-se, să nu aibă în minte gândul desfrânării şi pofta trupească.
Deci, prin excelenţă, sărutul intim este şi rămâne un gest erotic!
Sărutul intim nu poate avea loc la întâmplare, ci doar între două persoane care împărtăşesc anumite sentimente reciproce. Sărutul are loc doar între două persoane care se iubesc sau, cel puţin, se plac fizic. Starea sufletească a celor doi este piatra de temelie a oricărui sărut care ia naştere între ei.
Sărutul este, în acelaşi timp, o faptă trupească şi una sufletească. El îşi are începutul în minte şi în inimă, iar apoi coboară în trup. Acesta este modul în care ia naştere orice faptă. Cât despre sărut, el stă în strânsă legătură cu poftă sexuală, care se naşte în minte (prin gânduri) şi coboară în trup (prin gesturi).
Importanta şi greutatea unui sărut intim reiese din faptul că, după căsătorie, el nu mai poate fi săvârşit la întâmplare, ci decât între doi soţi. Ce ar simţi soţul dacă şi-ar vedea soţia sărutându-se cu altcineva? Şi invers.
Cel căsătorit, printr-un sărut intim străin de soţ/soţie, săvârşeşte un adulter.
Privind la valoarea şi implicaţiile pe care le are chiar şi un singur sărut intim, nu se cade oare să ne mutăm atenţia la modul în care acesta este înţeles şi practicat înainte de căsătorie?!
Înainte de căsătorie, sărutul se dovedeşte a fi o materializare a unei pofte trupeşti care nu îşi are locul. Tinerii creştini trebuie să înţeleagă faptul că nu se pot juca cu focul fără a mirosi a fum sau chiar a se arde, iar acest „fum” prea rar nu da naştere unui foc.
Cel necăsătorit, printr-un sărut intim, începe să întrupeze gândul desfrânării.
„Poezie de dragoste”, de Nichita Stănescu
„Se sărută, ah, se sărută, se sărută
Tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
Se sărută întruna că şi cum ei înşişi
N-ar fi decât nişte terminaţii
Ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre mașinile-n goană,
În staţiile de metrou, în cinematografe,
În autobuze, se sărută cu disperare,
Cu violenţă, ca şi cum
La capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărut
N-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
Şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
Şi îndrăgostiţi,
Atât de subţiri, ca şi cum
Ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
Ar ignora existenţa însăşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
În întuneric, în întunericul cel mai sigur,
Ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
Soarele ar urma să răsară
Luminos
Abia
După ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
N-ar mai fi în stare să se sărute
Decât cu dinţii.”
Sărutul „adolescentin”
Oricât s-ar încerca o purificare a sărutului intim, acesta va continua să-l scoată pe om din sine însuşi, spre a se uni cu celălalt, în trupul lui. Gândurile se unesc mai întâi, undeva la mijloc, apoi îşi trag după ele trupurile, spre o unire tot mai deplină. Deci, dacă atât de profundă este lucrarea unui sărut intim, mai poate avea vreun rost înainte de căsătorie?
Sărutul intim, pe lângă curiozitate, este „motivat” de pofta sexuală a fiecăruia. Fără primirea unor gânduri şi excitarea minţii, nu apare nevoia de a-l săruta intim pe celălalt. Precum, în căsătorie, când odihnă dintre soţi este clătinată de o mică ispită, sărutul devine imposibil, tot aşa, înainte de căsătorie, când lipseşte poftă, lipseşte şi sărutul.
Un sărut, o cerere în căsătorie!
Un părinte a zis: „A săruta o fată este totuna cu a o cere în căsătorie. Înseamnă a-i promite o viaţă alături de tine.” Înţeleg de ce zicea astfel. Deşi a fost pervertit mult de oamenii pătimaşi, sărutul este şi va rămâne un lucru înalt, tainic şi dătător de viaţă.
Păcatul (desfrânarea) desparte, căci patimile nu pot uni, nici ţine împreună pe termen lung. Deci, pe cât de curată le va fi prietenia, pe atât de puternică va fi dragostea soţilor şi viaţă de familie. Pe lângă calităţile sufleteşti dovedite într-o prietenie liniştită, care vor rodi tot mai mult, Dumnezeu va trimite harul Său înmulţit acolo unde va găsi iubire curată.
În taină, nu în public!
O lume în care oamenii nu mai au nimic de tăinuit este o lume săracă şi moartă. Când sărutul devine un gest public, el nu mai poate da viaţă şi putere, ci vlăguieşte puterile sufletului. În taina unui sărut nu încap decât doi, doi soţi care sunt „un trup”.
Sărutul intim este un gest de iubire mult prea scump pentru a fi lăsat sub privirile celorlalţi. Îmi place să aşez aici următorul cuvânt evanghelic: „Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor” (Matei 7, 6). Deci, sărutul dintre soţi este o taină care nu trebuie împărtăşită cu nimeni, vreodată.
Nevoia de a-l săruta intim pe celălalt (prietenul/prietenă) trebuie înfrânata prin exersarea voinţei şi prin pupături amicale. Doar cel care va înţelege viclenia duhului desfrânării va reuşi să înţeleagă şi natura săruturilor intime înainte de căsătorie.
Rugăciunea, postul şi răbdarea sunt temelia oricărei prietenii sincere şi, totodată, ele sunt şi testul de rezistenţă la care fiecare ar trebui să-l supună pe celălalt. Doar astfel se poate ajunge la căsătorii spre slava lui Dumnezeu, lipsite de suferinţele pe care le au de întâmpinat mai târziu acei tineri „liberi” şi nonconformişti.
Teodor Danalache
Sursa: CrestinOrtodox.ro | Sarutul
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 22, 2014 @ 12:33 pm
M-am uitat aseara la o reclama amuzanta cu o koreanca ce incerca sa intre in cartea recordurilor prin tinerea ochilor deschisi (fara sa clipeasca) vreme de 24h. Si era filmata cum facea mancare si nu inchidea ochii, ii veneau aburii in ochii (cu ceapa cu tot), intra in piscina, era speriata de moarte, noaptea nu dormea, era lovita cu o minge, ii batea vantul in fata s.a. dar ea tot nu inchidea ochii. Pana a doua zi cand la cateva minute sa intre in cartea recordurilor a gustat dintr-o ciocolata asa de dulce si de gustoasa incat a inchis ochii de placerea gustului si astfel a pierdut sansa.
Ar fi comic (dar as spune folositor) ca intr-o relatie tinerii sa se abtina de la imbratisari, sarutari, declaratii s.a. pana cand focul aprins in ei sa-i convinga ca nu mai pot trai despartiti iar primul lor sarut si imbratisare sa fie mai emotionante decat prima lor seara de amor. Cine ar accepta o asa provocare? 😀
andrei
ianuarie 22, 2014 @ 2:04 pm
pe mine ma uimeste absurditatea acestui articol.In unele privinte sunt de acord cu el, dar in esenta el este prea exagerat. toate lucrurile trebuiesc facute cu masura, in echilibru. Sarutati fetele/baietii, numai sa nu se cada in pacate, asta este tot!Normal ca apre tensiune sexual atunci, si slava Domnului ca apare, ca asta inseamna ca nu suntem handicapati, si asa ne-a lasat Dumnezeu. mai ascultati si voi pe pr. necula constatin cum vorbeste!!!
sharbinsk
ianuarie 22, 2014 @ 3:09 pm
Înțeleg ca intenția autorului e bună, dar nu cred că mesajul va avea impactul dorit.
Sintagma „înainte de căsătorie”, poate desemna varii persoane de la adolescenți(cărora le-ar fi binevenite astfel de sfaturi) la pers de peste 25 de ani.
Pt persoanele trecute de 18 ani să zicem, nu sărutul pătimaș ar fi principalul păcat ci actele sexuale premaritale, că sărutul poate genera astfel de acte sunt de acord.
Ar fi mai eficient dacă s-ar critica forma complexă a păcatului și abia după trecut la detalii și finețuri.
Cine nu e de acord că sexul premarital e păcat, nu va fi de acord nici că forma simplă(sărutul pătimaș) ar fi, ba chiar va respinge discursul pe motiv de nerealism.
Ceva de genu: „dacă și sărutul între iubiți e păcat, ăștia’ sunt rupți de realitate…”
Dan Tudorache
ianuarie 22, 2014 @ 3:14 pm
Andrei, înțeleg că ai o critică vis-a-vis de acest articol însă știi că afirmațiile nu țin loc de argumente. Drept urmare, te rog să ne spui care dintre afirmații sunt absurde, și mai ales de ce (argumentarea propriuzisă).
Poate nouă ne scapă ceva.
sharbinsk
ianuarie 22, 2014 @ 3:14 pm
[quote] Nevoia de a-l săruta intim pe celălalt (prietenul/prietenă) trebuie înfrânata prin exersarea voinţei şi prin pupături amicale.[/quote]
Dacă e să împărțim pe fapte la milimetru, aș zice ca tocmai pupăturile amicale dese, duc la amplificarea apropierii și a sărutului până când limitele sărutului amical sunt depășite de vâltoarea emoțiilor. Că foarte puțini încep cu sărutul pătimaș.
[quote] Sărutul intim este un gest de iubire mult prea scump pentru a fi lăsat sub privirile celorlalţi. Îmi place să aşez aici următorul cuvânt evanghelic: „Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor” (Matei 7, 6). Deci, sărutul dintre soţi este o taină care nu trebuie împărtăşită cu nimeni, vreodată.[/quote] Cred că e neinspirat folosit Cuvântul Evanghelic aici
Odată pt că ansamblul articolului transmite ideea că sărutul intim nu e mărgăritar evanghelic, în cel mai bun caz o nevoie de apropiere a firii.
Și a doua oara pt că eu-cetățean- dacă trec întâmplător pe lângă o astfel de scenă n-am nicio vina pt gestul exhibat al altora, deci nu pot fi numit aprioric- porc pt o chestie pe care n-am provocat-o.
Sunt porci în accepțiunea Biblică persoanele care resping adevărurile de credință și nu doar le resping ci le și ridiculizează.
Sunt perfect de acord că gestul în public poate leza în primul rând alți creștini care sunt abstinenți, deci măcar pt ei ar trebui decență.
Când voi avea timp voi încerca să caut prin canoane referiri despre sărutul pătimaș. Era mai eficient să ni se dea canonul, decât o poezie de N.Stănescu pt a înțelege că în accepțiunea Bisericii sărutul pătimaș e păcat.
Oricum, am înțeles că intenția autorului e bună și s-ar putea să se suprapună peste învățăturile unor părinți ai Bisericii, de aceea critica se adresează în principal felului în care e construit articolul, nu ideii în sine.
Claudiu Balan
ianuarie 22, 2014 @ 3:54 pm
Sărutul cu siguranță excită. Sărutul naște pofta sexuală în bărbat și în femeie. Asta e adevărat și e foarte bine că se întâmpla așa. Chiar Dumnezeu a lăsat în sărut atâta senzualitate, dar problema e alta:
Sărutul între doi adolescenți îi poate duce foarte ușor la relații intime.
Sărutul între soți este parte din relația firească.
Ca să nu mai ocolim subiectul și să-l spunem pe față: și sărutul este considerat un păcat atât timp cât nu are loc între doi tineri care s-au căsătorit. E o scădere / o slăbicune / o depărtare de Dumnezeu.
Cine are curaj și putere, așteaptă până la căsătorie. Este o măsură înaltă… mai ales într-o lume depărtată de Dumnezeu. Unii au făcut asta, și cinste lor.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 22, 2014 @ 4:11 pm
Materialul nu trebuie confundat cu un sfat acodat tinerilor de a urma calea Sfintilor Iulian si Vasilisa.
florin m
ianuarie 22, 2014 @ 4:51 pm
Sigur că în aceste vremuri, în care şi relaţiile trupeşti sunt „normale” oricând, oriunde, cu oricine (!), a spune că sărutul intim e un păcat, îi poate lăsa perplecşi pe foarte mulţi.
Dar puţini se gândesc şi se întorc la adevăratul sens al cuvântului „păcat”. Ce e păcatul, cum vine păcatul? Oare păcatul este doar cel în trup, sau există şi păcate cu gândul?
Revin şi spun că sunt conştient că un astfel de articol îşi sochează majoritatea cititorilor, dar pe de altă parte, Însuşi Hristos şochează lumea în fiecare clipă cu Nasterea Sa, cu fiecare Cuvânt, cu minunile, cu Patimile Sale, cu Învierea etc. Fiecare „întoarcere” a noastră este un şoc (lăuntric, evident), pentru că este nevoie de o „rupere”, de o „dezlipire” de omul cel vechi, ca să devii om nou, în Hristos. Nu se poate şi cu Hristos şi cu Mamona, nu? – iată ce afirmaţie socantă! – dar într-adevăr trebuie o renunţare la ceva, ca să dobândeşti ceva bun.
Aşadar, ce e atât de greu de citit şi de înţeles acest articol, în adevarata cheie?
Ne loveşte unde ne e mai greu? Ştim ce este sărutul intim şi nu am renunţa la el sau ne-ar fi extrem de greu. Poate că ne e teamă şi de reacţia iubitului / iubitei – ce-o să creadă despre tine: „e nebun”? Ne e teamă că l-am putea pierde pe „celalalt” în urma unei astfel de discutii, că „relaţia” n-ar mai fi aceeaşi, căci pentru mulţi dintre noi – nu-i aşa? – sărutul intim este o recunoaştere a statutului de iubit, a duratei de când „suntem împreună”.
E foarte greu, dar nu imposibil. Inceputul este constientizarea faptei si sa multumim Domnului ca ne lumineaza prin robii Sai – fratii si surorile noastre!
Ref. la partea cu mărgăritarele înaintea porcilor, sărutul între soţi este, într-adevăr, un mărgăritar, pentru că este în cadrul „legal” al căsătoriei. Dar acest sărut (intim) este o taină ce trebuie să rămână între ei, este treaba lor şi nimeni altul NU SE CADE să aibe acces la ea. În acest sens este înţeles aici cuvântul „porci” – desemnat celor din afara căsătoriei care au acces (vizual) la această taină. Nu trebuie înţeles nicidecum în sens peiorativ…
Pt. admin:
Cum poti spune cuiva ca sărutul intim e păcat, după ce a citit, tot aici, că dormitul împreună cu prietenul/prietena în acelaşi pat, nu e atât de rău, dacă e făcut cu „grijă” să nu cazi în relaţii trupeşti? Cum ramane cu intimitatea aceasta? Pt că e vorba de o foarte mare intimitate atunci când stai cu iubitul / iubita în aceeaşi cameră şi dormi în acelaşi pat, zile, luni la rând, şi pericolele sunt mult mai mari, din toate punctele de vedere, inclusiv dpv al sănătăţii.
sharbinsk
ianuarie 22, 2014 @ 4:57 pm
Ar fi mai interactiv dacă ați adăuga la unele articole preluate un paragraf „nota voastră”, în care să nuanțați anumite lucruri de ce l-ați ales, cum înțelegeți voi.
S-ar evita unele neînțelegeri legate de texte.
[quote]Cine are curaj și putere, așteaptă până la căsătorie. Este o măsură înaltă… mai ales într-o lume depărtată de Dumnezeu. Unii au făcut asta, și cinste lor.[/quote]
Or fi prin Oastea Domnului câțiva dar câți preoți n-au fost și ei adolescenți ?
Dacă luăm fiecare gest, ar trebui vorbit și de atingerile din timpul sărutului,unde e permis și unde nu, și s-ar putea să se producă un efect advers intenției de a învăța, adică o mutare a minții acolo unde nu trebuie.
Vorbea cineva de părintele Necula, culmea chiar el zicea într-un an la Oașa de sărut, că de o icoană te apropii cu oarecare evlavie când o săruți și că ar trebui aplicat pe cât posibil și între 2 adolescenți.
[quote]
Ca să nu mai ocolim subiectul și să-l spunem pe față: și sărutul este considerat un păcat atât timp cât nu are loc între doi tineri care s-au căsătorit. E o scădere / o slăbicune / o depărtare de Dumnezeu.[/quote]
Probabil nici între logodnici nu e păcat sărutul dacă privim logodna ca pe o promisiune serioasă la care iubiții se obligă să consimtă în viitor.
Din titlul articolului s-ar putea deduce și un îndemn gen sărută doar fata cu care ai intenții serioase.
„[i]A săruta o fată este totuna cu a o cere în căsătorie. Înseamnă a-i promite o viaţă alături de tine.[/i]”
Nu știu însă în ce context a fost folosit îndemnul.
florin m
ianuarie 22, 2014 @ 5:06 pm
[quote]Probabil nici între logodnici nu e păcat sărutul dacă privim logodna ca pe o promisiune serioasă la care soții se obligă să consimtă în viitor.[/quote]
In logodna ai doar obligatii, nu si drepturi! Dupa logica din citatul de mai sus, putem ajunge departe…
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 22, 2014 @ 5:22 pm
„Cum poti spune cuiva ca sărutul intim e păcat, după ce a citit, tot aici, că dormitul împreună cu prietenul/priet ena în acelaşi pat, nu e atât de rău, dacă e făcut cu „grijă” să nu cazi în relaţii trupeşti?”
Vorbeam cu duhovnicul meu mai acum 2 zile intrebandu-l daca in lumea crestina e valabila zicala acea „scopul scuza mijloacele”.Il intrebam asta deoarece in cartea „Vietile Sfintilor” am vazut cum cativa sfinti au apelat la minciuna(exemplu Sf.Ioan colibasu care si-a mintit parintii ca vrea bani pentru a le face cinste celor cu care statea la masa dar de fapt el vroaia sa inchirieze o corabie cu care sa fuga la o manastire unde sa se calugareasca, lucru cu care parintii lui nu erau de acord) ba chiar unul dintre sfinti apeland la un fel de sinucidere(Sf.Eufrasia care voind a ramane ucenica a lui Iisus neatinsa de barbat i-a spus sotului cu care a fost obligata sa se casatoreasca ca de va pune pe capul ei niste ierburi speciale si acela o va lovi cu sabia, ea nu va pati nimic, iar barbatul facand asta a vazut ca a fost o minciuna, ucenica murind cu voia ei). Duhovnicul meu mi-a spus ca asa este, ba chiar si el mi-a povestit cazul unui preot (de acum cateva sute de ani) care chiar in biserica a mintit ,dar scopul a fost de a scapa un crestin de autoritatile locale ce doreau sa-l prinda si sa-l bage in inchisoare acela fiind judecat pe nedrept. Iata deci, atata vreme cat interesul omului este unul crestinesc iar efectele nu sunt contrare celor pe care Domnul ar dori sa le intalneasca in randul oamenilor, atunci fapta respectiva nu e considerata un pacat. Cum Domnul nostru Iisus spunea ucenitilor ca cea mai mare porunca este de a-L iubi pe Dumnezeu atunci noi crestinii nu trebuie sa ne temem de faptele contrare legilor crestine ci de sentimentele/impresiile pe care in urma acelor fapte le-am crea Tatalui Ceresc. Tocmai de aceea Inalt Prea Sfintitul episcop al Maramuresului spunea ca lucrul de care s-a temut cel mai mult in viata a fost de a nu-L mania pe Dumnezeu.
sharbinsk
ianuarie 22, 2014 @ 5:31 pm
[quote] Probabil nici între logodnici nu e păcat sărutul dacă privim logodna ca pe o promisiune serioasă la care soții se obligă să consimtă în viitor.[/quote]
[quote]
In logodna ai doar obligatii, nu si drepturi! Dupa logica din citatul de mai sus, putem ajunge departe…[/quote]
M-am referit strict la sărut nu și la sex premarital.
Sărutul mi se pare o graniță, poate duce spre sex premarital sau nu.
Nu toți care s-au sărutat au făcut sex premarital.
Despre sex premarital se poate spune expres și unanim pe baza de canon că e păcat, la sărut se poate ajunge pe cale de interpretare indirectă.
N-am văzut și nu cunosc din păcate tineri iubiți să nu se sărute pătimaș în tramvai, pe stradă, pe domeniul public.
Nu mai zic de moda de a posta astfel de poze pe social media.
Ce ar trebui să-i judec ?
Merg mai departe și Domnul cu ei !
Cât despre păcatul cu gândul se poate comite și înainte de sărut chiar și fără ca gândul să implice persoana iubită sau chiar fără ca gândul să fie de desfrâu.
sharbinsk
ianuarie 22, 2014 @ 6:03 pm
[quote]Ref. la partea cu mărgăritarele înaintea porcilor, sărutul între soţi este, într-adevăr, un mărgăritar, pentru că este în cadrul „legal” al căsătoriei. Dar acest sărut (intim) este o taină ce trebuie să rămână între ei, este treaba lor şi nimeni altul NU SE CADE să aibe acces la ea. În acest sens este înţeles aici cuvântul „porci” – desemnat celor din afara căsătoriei care au acces (vizual) la această taină. Nu trebuie înţeles nicidecum în sens peiorativ…
[/quote]
Nu prea e bine să fie desprinse citate din contextul biblic și folosite oricum, sărutul între soți o fi un mărgăritar al vieții lor private nu și unul Evanghelic.
Mărgăritarele Evanghelice sunt destinate publicului de bună credință, relațiile intime nu sunt pt public.
Deci e o analogie pur și simplu aiurea chiar și pt că, până la acel paragraf, sărutul intim era prezentat ca păcat, (inclusiv sărutul intim între soți făcut în public).
Da, actele intime trebuie să fie ferite de public, dar în momentul în care însăși subiectul acțiunii alege să se expună, nu mai poate numii pe alții porci-sau intruși în viața lui.
În contextul nostru- la sărutul în public- însăși subiecții aleg să se expună iar cetățenii care se nimeresc pe acolo n-au nicio vină.
Deci nu se încadrau nici măcar în situația din Evanghelie care atenție! nu-i prezumă pe toți porci, ci doar pe cei de rea credință.
Aici din nou era folosită analogia aiurea și pt că lăsa de înțeles că oricine asistă la un sărut franțuzesc ar fi porc, chiar dacă acțiunea se întâmplă pe domeniul public și se află pe acolo-n treacăt .
Am citit acea mărturie cu oamenii din Canada care au dormit în același pat fără să preacurvească, personal nu m-am exprimat că aș fi un adept al acestei practici.
Dar dacă Dumnezeu i-a ținut fără să păcătuiască, cine sunt eu să vorbesc de ei ?
sharbinsk
ianuarie 22, 2014 @ 8:47 pm
[quote]Cum poti spune cuiva ca sărutul intim e păcat, după ce a citit, tot aici, că dormitul împreună cu prietenul/priet ena în acelaşi pat, nu e atât de rău, dacă e făcut cu „grijă” să nu cazi în relaţii trupeşti? Cum ramane cu intimitatea aceasta? Pt că e vorba de o foarte mare intimitate atunci când stai cu iubitul / iubita în aceeaşi cameră şi dormi în acelaşi pat, zile, luni la rând, şi pericolele sunt mult mai mari, din toate punctele de vedere, inclusiv dpv al sănătăţii.
[/quote]
Pe doxologia s-au mai postat chestii controversate,probabil că acest articol s-ar încadra la reportajul „Patriarhia în război cu siteurile de învățături”, chiar dacă se află sub girul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cea mai bogată și influentă Mitropolie din țară.
S-ar încadra mult mai bine decât un articol din care se citează un om de calibru în genul lui Filotheu Zervakos.
Dacă vor mai apărea interviuri cu fețe biericești criticând site-urile de învățături ar trebui să le fie trimise articolele oficioaselor spre a se delecta.
D.p.d.v. al sănătății nu pot să te contrazic probabil e în top 3 argumente pt precauție împotriva sărutului mai ales că nu știi ce prostii a făcut înainte persoana sărutată.
Ca să fac o referire la cazul acelui cuplu, cred că e de strictă interpretare făcut cu multă jertfă și într-o situație excepțională că erau constrânși financiar și spațial.
Probabil că se rugau mult și își dirijau energiile pe muncă, iar Dumnezeu i-a ajutat în condiția lor văzând neputințele lor, ca să nu mai zic de duhovnic.
Adică nu făceau de capul lor,fără binecuvântare că dacă ar fi făcut așa cădeau.
Poate alții dacă n-ar fi fost constrânși de situație și ar fi stat din „moft”, sau „modernism”, n-ar fi primit același ajutor de la Dumnezeu.
Asta nu înseamnă că trebuie premeditate astfel de șederi pt a testa limitele pt că o dată cazi și pt că fiecare cuplu are nivelul lui spiritual, nu-nseamnă că dacă cineva citește ceva poate aplica pe cât de ușor a citit.
Stefan
ianuarie 22, 2014 @ 8:57 pm
Marea problema a societatii in care traim este ca lumea vrea mai mult. Vrea mai multi bani,mai multa distractie,mai multa placere.Si in aceasta fuga dupa „mai mult”,oamenii uita de Dumnezeu. Se iau cu lucrurile lumesti si uita de Vesnicie.
Consider ca cel mai periculos este sa cazi in extreme.Este adevarat ca sarutul este o poarta catre ispite foarte mari. Dar el nu este pur si simplu rau. El capata conotatie negativa atunci cand nu este insotit de gandul la Dumnezeu. Adica atunci cand omul vrea mai mult decat simplul sarut. Doi tineri indragostiti care se saruta dar care in acelasi timp sunt cu gandul la Dumnezeu si percep sarutul doar ca o forma de exprimare a afectiunii,vor avea putere sa treaca peste ispite.
Duhovnicul are un rol foarte important in toata aceasta poveste pentru ca el il ghideaza pe tanar.
E trist ca tinerii se saruta oriunde. In autobuze ,in aglomeratii,in parcuri pline de copii.Dar nici cealalta extrema nu este buna.Adica tinerii nu ar trebui sa se ascunda. Ar trebui sa fie cat mai discreti si sa incerce sa pastreze pentru ei astfel de momente. Nu sa se afiseze ostentativ.
Apoi sarutul trebuie sa fie ceva izvorat din afectiune. Nu ceva din plictiseala. Relatiile de genul: n-am ce face acasa,hai sa ma plimb si sa ma pup cu x-uleasca sunt daunatoare.
Cel mai important este sa fim echilibrati. Sa nu spunem raului bine,dar nici sa vedem rau peste tot. Cum am spus mai sus,duhovnicul este foarte important in aceste probleme ale tineretii. De aceea trebuie sa avem o relatie cat mai stransa cu el.
Dan Sorin
ianuarie 22, 2014 @ 9:22 pm
[quote name=”Stefan.”]Doi tineri indragostiti care se saruta dar care in acelasi timp sunt cu gandul la Dumnezeu si percep sarutul doar ca o forma de exprimare a afectiunii,vor avea putere sa treaca peste ispite.
[/quote]
Te păcălești singur. Îmi plăcea foarte frumos cum spunea păr. Savatie despre sărut: e ca și cum ai străpunge un ou cu un ac foarte subțire. Nu poți spune că ai spart oul dar nici că e întreg. Hai să fim serioși. Cine e în stare să sărute persoana iubită fără pic de patimă? Spunea și Sf. Siluan că doar cel în care trăiește Duhul poate dormi lângă o femeie fără să aibă porniri trupești. Ce să mai zici despre sărut? Bine a spus cine a spus aici: sărutul în afara căsătoriei este păcat și cei care au ochi să vadă se vor lupta și cu asta. Sau poate eu sunt mai curvar decât restul bărbaților și nu pot săruta o femeie de care sunt îndrăgostit fără să am gânduri trupești la adresa ei.
P.S.: Cred că ar fi de mare folos ca administratorii să scrie și niște articole despre relațiile de prietenie/căsătorie dintre un băiat și o fată. Mi se pare că, cel puțin la cei credincioși care nu au o experiență în astfel de relații, există o problemă în sensul că văd într-un mod foarte utopic relația cu persoana iubită. Nu cred că ar strica să li se vorbească și de partea mai puțin plăcută dintr-o astfel de relație și anume de certurile și neînțelegerile ce vor apărea între cei doi.
sharbinsk
ianuarie 22, 2014 @ 10:40 pm
[quote]Sau poate eu sunt mai curvar decât restul bărbaților și nu pot săruta o femeie de care sunt îndrăgostit fără să am gânduri trupești la adresa ei.[/quote]
Dacă ai reacția asta nu înseamnă neaparat că ești curvar ci că ai un trup care reacționează firesc la stimuli externi.
Dacă vrem să urmăm viața călugărească atunci da, absolut orice lucru legat de apropierea fizică dintre sexe e pusă sub lupa ascezei.
Totuși aprecierea în concret, când e sărutul păcat se face cu sfatul duhovnicului, de preferabil mirean care a avut o relație de prietenie cu o fată.
Un duhovnic înțelege consecințele păcatului și discerne destul de bine mai ales că aude variate păcate sexuale.
Nu e tot una să-i spui părinte am desfrânat prin sărut cu părinte am făcut preacurvie.
S-ar putea să nici nu-ți dea canon pt sărut, sărutul e păcat în timpul postului de asta cred că suntem cu toții convinși dar în rest se poate ajunge ușor la extreme dacă se vede păcat în orice.
Sfântul Siluan vorbea prin prisma monahului, care se luptă să trăiască la înălțimi suprafirești încă de pe pământ.
Să n-ajungem ca gnosticii să respingem materia și toate reacțiile ei pe motiv că sunt corupte și rele.
Într-adevăr altele sunt discuțiile când te apropii de voturile monahale, atunci deja e luptă la sânge cu orice.
Dan Tudorache
ianuarie 23, 2014 @ 9:46 am
Ioan, sunt și eu de acord cu tine că citatul cu mărgăritarele date porcilor este scos din context, deci nepotrivit pentru demersul articolului. Desigur, asta nu înseamnă că demersul nu are un temei. Îl apreciez foarte mult pe domnul Danalache pentru finețea duhovnicească de care dă dovadă, așa cum a fost și la articolul cu epilarea (Ambiția firului de păr).
Cât privește subiectul în sine, am și eu o părere și sper că nu voi fi catalogat ”politicaly correct”:
Înclin să cred că sărutul în afara căsătoriei este mai degrabă o graniță, nu un păcat în sine. Dar fiind graniță… oricând poți face pasul greșit. Iar eu, idealist fiind din fire, consider că e păcat să fi sărutat altă femeie la viața ta, decât propria soție (se înțelege că reciproca e la fel de valabilă).
Și totuși, în ceea ce privește actul și evoluția iubirii dintre doi îndrăgostiți, nu cred că Biserica poate veni cu un canon scris de condamnare a sărutului pentru că am cădea din duh în literă. Cred că mai bine este să se lase la libertata de conștiință a fiecărui creștin, cu sfatul duhovnicului.
Dar consider că oricum ar fi, sărutul este un act intim (nu pe stradă, nu în parc, nu în văzul oamenilor) și îmi pare rău, și îmi cer iertare că mult timp n-am conștientizat asta. Abia după căsătorie mi-au apărut mustrările de conștiință pentru că până atunci pofta era la putere.
Cred că problematica aceasta a sărutului începe mai dinainte: cu conștientizarea faptului că nu ne facem prieten(ă) din alt motiv decât acela al intenției de căsătorie. Și dacă privim lucrurile astfel, atunci nu ne angajăm în prietenii de-aiurea, și nici nu ajunge la sărutări cu cine nu trebuie. Apoi, dacă pornim la drum cu intenția aceasta a căsătoriei, lucrul acesta responsabilizează foarte mult, te face să cântărești bine persoana de lângă tine, să vezi până unde e cazul să mergi cu afecțiunea. Desigur, a porni o prietenie cu intenția căsătoriei e cu două tăișuri pentru că dacă relația evoluează pe parcurs îți poate da o siguranță nejustificată a relației, fiind dispus(ă) să accepți orice doar pentru că ”oricum urmează să ne căsătorim”.
Așadar, sunt de părere că mai bine fiecare își cântărește bine relația cu prietenul/prietena și se sfătuiește cu duhovnicul. Pentru că sărutul în afara căsătoriei este un mare risc care:
a) dacă prietenia a eșuat, atunci el va fi fost doar un păcat care ți-a știrbit din puritatea sufletească și trupească
b) dacă prietenia a rodit frumos într-o căsătorie, atunci acele săruturi au contribuit și ele la sporirea iubirii pe drumul căsătoriei.
Să riscăm sau nu? Depinde doar ne fiecare cât tinde spre ideal sau cât spre pasional. Ideal ar fi ca idealul să controleze pasionalul, dar fără a-i anula rolul și importanța celui din urmă. Dar dacă pasionalul conduce relația… e dezastru.
Dan Tudorache
ianuarie 23, 2014 @ 10:19 am
Doamne ajută, Florine!
Ai atras atenția asupra faptului că nu este firesc ca noi să învățăm două lucruri contrarii: [i]”Cum poti spune cuiva ca sărutul intim e păcat, după ce a citit, tot aici, că dormitul împreună cu prietenul/priet ena în acelaşi pat, nu e atât de rău, dacă e făcut cu „grijă” să nu cazi în relaţii trupeşti? Cum ramane cu intimitatea aceasta? Pt că e vorba de o foarte mare intimitate atunci când stai cu iubitul / iubita în aceeaşi cameră şi dormi în acelaşi pat, zile, luni la rând, şi pericolele sunt mult mai mari, din toate punctele de vedere, inclusiv dpv al sănătăţii.”[/i]
Din câte înțeleg cred că te-ai referit la articolul-mărturie: ”Nouă luni în același pat fără să facem dragoste”: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/relatii-intime-inaintea-casatoriei/15561.html?task=view
La articolul acela ai și expus niște critici. Dealtfel nu ai fost singurul.
Desigur, grijile tale sunt cât se poate de întemeiate.
Dar nici eu și nici Claudiu nu am girat și nu girăm această mărturie ca exemplu de ”puteți să vă mutați împreună dar să trăiți ca frații până la căsătorie” ci am girat-o ca ”dacă cei doi au fost constrânși de familie să ajungă în aceeași casă înainte de căsătorie și totuși au trăit ca frații, (cu binecuvântarea duhovnicului) atunci se poate păstra fecioria până la căsătorie indiferent de provocările mediului”.
Această mărturie am preluat-o și în cartea ”Mii de tineri…” dar știind de de riscul interpretării ei am vorbit cu autorul ei, astfel încât au fost aduse niște completări care cred că îți vor mai risipi grijile. Citez sfârșitul mărturiei:
[i]”…
Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru toată puterea care ne-a dat-o şi pentru binecuvântările sufleteşti şi materiale pe care le-a revărsat asupra noastră. Noi am oferit doar voinţa noastră, El ne-a dăruit puterea.
Ceea ce ni s-a întâmplat nouă nu este o soluție de urmat pentru toți ci este o excepție. Biserica îndeamnă pe tineri să se căsătorească la o vârstă rezonabilă, iar dacă nu este posibil acest lucru atunci să stea fiecare la părinți până-n ziua nunții. A sta sub același acoperiș cu prietena ta până la Taina Cununiei, cu gândul că nu vei păcătui este o greșeală și poate duce inevitabil la desfrânare și la pierderea fecioriei.
Ceea ce am făcut noi poate fi interpretat ca un mod de a-L ispiti pe Dumnezeu, să vedem dacă ne ajută. Însă repet, nu am urmărit asta intenționat, a fost o conjunctură care ne-a dus în această situație, dar permanent am făcut ascultare de duhovnic.
Dacă familia ne-ar fi ajutat mai mult, dacă ar fi înțeles rostul fecioriei, atunci poate n-am mai fi trecut prin această experiență.
Singurul lucru pe care îl evidențiez este că dacă ne ancorăm puternic în credință și în viața Bisericii, Dumnezeu ne dă puterea să trecem cu fruntea sus și peste ceea ce părea de netrecut.”[/i]
Acum, că tot ai adus aminte de treaba asta, voi updata mărturia de pe site, astfel încât să corespundă cu cea din carte.
florin m
ianuarie 23, 2014 @ 3:59 pm
[quote name=”Dan”]
Acum, că tot ai adus aminte de treaba asta, voi updata mărturia de pe site, astfel încât să corespundă cu cea din carte.[/quote]
Doamne, ajuta!
Multumesc pentru raspuns si pentru update-ul la articol. Slava Domnului pentru acea precizare foarte importanta, pt ca intr-adevar, dormitul impreuna era o situatie de exceptie, de nerecomandat.
@sharbinsk
Nu te supara pt ce-ti voi scrie si iarta-mi indrazneala, dar te cam grabesti, părând că-ţi place f mult sa scrii… N-o lua ca pe un repros, e doar o batere pe umar, prieteneasca. Roaga-te si pentru mine.
Iskander
ianuarie 23, 2014 @ 12:07 pm
„Cel necăsătorit, printr-un sărut intim, începe să întrupeze gândul desfrânării.”
Wow! Judecand dupa titlu… ar fi trebuit sa fiu poligam acum, in sensul ca trebuia sa am mai mult neveste (ca na, natural vorbind omul este poligam).
Insa, la modul serios vorbind, un sarut nu inseamna ca a doua zi te trezesti la ofiterul de stare civila pregatit sa semnezi actul ce te [s]incatuseaza[/s] leaga de partenerul tau. Pacat insa ca un sarut nu iti face relatia mai buna sau mai lunga. Daca relatiile amoroase dintre oameni ar fi reglate de numarul saruturilor intime, cred ca nu am mai avea atatea divorturi, dar ce sa vezi, nu se-ntampla.
Sincer, traiesc in concubinaj de mai bine de 10 ani… iar la cate saruturi am avut parte pana in prezent, tot nu am avut de gand sa trec pe la primarie sa semneze hartia respectiva. Relatia e mai frumoasa cand nu exista un ‘third party’ in ecuatie. Apoi, casatoria e consfiintita de o simpla hartie care literalmente e inutila. Ar fi bine de statul ar legaliza parteneriatul civil, nu de alta dar statul momeste lumea sa se casatoreasca pentru dreptul la mostenire, nu pentru alte vrajeli. Fara acest drept, casatoria nu ar mai valora nimic.
Sfatul meu pentru ceilalti utilizatori… lasati persoanele in cauza sa isi rezolve singure problemele de cuplu. Nu va priveste ce fac altii in viata lor privata, ca se saruta, ca nu sau ca merg mai departe. Si cu siguranta, nu va priveste pe voi daca un cuplu doreste sa se casatoreasca sau nu. Un procent insemnat din cuplurile ce traiesc azi in Romania nu au trecut pe la starea civila. Asa ca se poate si fara casatorie, dragoste sa fie.
Ceea ce e in articolul asta e o simpla tentativa de a regulariza viata de cuplu dupa mofturile cuiva. Eu zic ca persoanele in cauza se cunosc mai bine si fiecare stie cum sa isi gestioneze relatia de cuplu.
Dan Tudorache
ianuarie 23, 2014 @ 12:42 pm
Bogdan (Iskander), cu părere de rău, dar îmi pare că emiți judecăți de valoare contrarii ceea ce denotă inconsecvență logică. Te mai făcusem atent la chestia asta pe articolul acela cu evoluționismul la care urmează să-ți răspund mai amplu.
Pe de o parte susții că cununia civilă este doar ”o simpla hartie care literalmente e inutila” iar pe de altă parte susții că ”ar fi bine de statul ar legaliza parteneriatul civil”. Dar parteneriatul civil nu e tot ”o simplă hârtie”?
Apoi statul nu pune problema în mod simplist ca să ”momească” lumea să se căsătorească cu scop unidirecțional (pentru dreptul la moștenire) ci o pune în toate aspectele esențiale, pentru a ocroti celula de bază a oricărei societăți: familia. Pentru că da, familia are o vechime mai mare decât statul, nu statul a inventat familia. Statul doar îi conferă și o formă juridică pentru a o apăra, altfel ar fi anarhie în societate. Prin urmare, statul nu se gândește doar la dreptul la moștenire ci și la ocrotirea roadelor iubirii din familie: copiii. Păi drepturile și obligațiile vis a vis de copii cine și le ea? Nu familia? Iată că acestă cununie civilă nu-i doar o simplă hârtie. Desigur, când nu-ți dorești copiii, ci doar partea erotică dintr-o relație, atunci desigur că acea hârtie de la primărie este de prisos.
Cât privește sfatul tău, eu îl voi refuza politicios amintindu-ți că tocmai prin sfatul tău încalci ideea că ”nu vă priveste ce fac altii in viata lor privata”. Discutăm și noi despre aspecte generale ale iubirii dintre bărbat și femeie, cum o vedem dpdv creștin, nu ne băgăm cu bocancii în viața privată a nimănui. Deci unde ar fi greșeala?
Iar în ceea ce privește ”procentul insemnat” de cupluri care nu au trecut pe la starea civila nu are nicio relevanță față de ceea ce discutăm aici. Și desigur că se poate și fără căsătorie, nimic nou sub soare. Concubinajul și poligamia nu sunt de ieri, de azi. Dar noi aici nu vorbim doar de dragoste ci vorbim și de mântuire. Că de dragoste vorbesc și adepții poligamiei, și actorii de filme porno.
PS: Faptul că ai scris în ”glumă”, ”actul ce te [s]încătușează[/s]” trădează tocmai lipsa dorinței de a responsabiliza și asuma relația de iubire. Câtă vreme nu ți-ai luat niciun angajament, nici în fața iubitei, nici în fața întregii societăți, o iubești doar pe interes (sexual) și te amăgești că dacă ceva nu merge poți să-i iei frumos pălăria și să zici adio ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dar…
Iskander
ianuarie 23, 2014 @ 4:01 pm
@Dan
Exista o diferenta intre casatorie, sau institutia casatoriei asa cum e inteleasa la noi si parteneriatul civil. Intr-un parteneriat civil, drepturile aferente oferite de casatorie sunt recunoscute, statul se implica putin spre deloc in relatie si nu discrimineaza pe nimeni pe niciun fel de criteriu.
Omiti un singur lucru. Familia se poate crea si inafara casatoriei. In Vest de exemplu, nu a crescut numarul de divorturi (asa cum se vehiculeaza in presa) ci a scazut numarul casatoriilor, marea majoritate a cuplurilor preferand sa traiasca in concubinaj. Statul practic nu protejeaza propriu-zis familia, pentru ca familiile se pot face si fara intermediul statului. Dar statul, cum e el smecher natural ii place sa momeasca cuplurile intr-un contract social pagubos pana la urma pentru ambele tabere (in ziua de azi, e mai avantajos pentru femeie sa divorteze daca familia respectiva are si copii).
Evident ca statul nu se gandeste la dreptul la mostenire. Insa un cuplu casatarit beneficiaza de ele, pe cand un cuplu necasatorit nu. Parca eram egali in drepturi… sau iarasi scriem Constitutii doar asa, de ochii lumii? Statul practic a introdus monopolul casatariei asupra dreptului la mostenire. Eu de exemplu daca mor maine, nu ii pot lasa mostenire prietenei mele bunurile pe care le-am acumulat pe parcursul relatiei noastre sau chiar si cele care au fost ale mele inainte de relatie. Ti se pare normal? Mie nu. Pentru ca a te casatorii sau nu, e o alegere, la fel ca si aceea de a face parte dintr-o religie sau nu.
„Păi drepturile și obligațiile vis a vis de copii cine și le ea? Nu familia? Iată că acestă cununie civilă nu-i doar o simplă hârtie. Desigur, când nu-ți dorești copiii, ci doar partea erotică dintr-o relație, atunci desigur că acea hârtie de la primărie este de prisos.”
Dupa cum am spus, familia se poate crea si inafara institutiei casatorieii. Sunt milioane de familii in lumea asta care nu sunt recunoscute juridic, care o parte din ele cu siguranta au copii. Este de prisos si in cazul acesta, pentru ca la moartea unui membru al respectivei familii, dreptul de ingrijire a copilului revine celuilalt parinte. Deci care e ideea?
„Faptul că ai scris în ”glumă”, ”actul ce te încătușează” trădează tocmai lipsa dorinței de a responsabiliza și asuma relația de iubire.”
Relatia de iubire se poate responsabiliza si fara a semna hartii cu valoare 0, avantaje 0. Nu vad de ce sa trec printr-un proces birocratic pentru a justifica si legitima un lucru natural, precum dragostea. Cine o arde cu casatoria ca institutie sacra, poate sa se casatoreasca. Dar sincer sa fiu, pe mine titlul acestui articol ma irita. Insinueaza cumva ca un sarut inseamna de fapt o cerere in casatorie. Un sarut nu inseamna ca viata va fi roz de acum incolo cu persoana de langa tine. Si nicidecum nu iti asigura stabilitatea viitoare casnicii.
Apoi, eu am spus poligamie, nu in sensul ca te casatoresti cu mai multe neveste, ci ca natura omului e poligama. Sunt putini cei ce s-au casatorit cu prima femeie ce le-a iesit in cale. Si de obicei exact acei oameni sunt cei ce au probleme in casnicie odata cu inaintarea in varsta.
„Cât privește sfatul tău, eu îl voi refuza politicios amintindu-ți că tocmai prin sfatul tău încalci ideea că ”nu vă priveste ce fac altii in viata lor privata”.”
E un sfat, fie il ignori fie il iei de buna, nu te oblig sa te indrumi dupa el. Dar eu tot spun ca problemele de cuplu apartin acelui cuplu si nu e necesar sa avem intermediari in relatiile altor persoane. Tu vezi iubirea dintre un barbat si o femeie intr-un fel, eu vad iubirea in alt fel, x vederea iubirea in felul lui, si asa mai departe. Dar hai sa fim seriosi, formulam acum modele de iubire?
@Claudiu-admin
Ce facem in fata mortii? Nimic. Moartea e sfarsitul vietii, ce poti sa faci in fata mortii. Flotari? Halbere? Sticlism? Coniac-canoe? Cine te izbaveste de moarte? Thor, Odin, Loki, Zeus, Quetzalcoatl, Krishna, Attis, Mithra, Horus sau oricare alt zeu din mitologiile zise religii. In realitate nu te izbaveste nimeni. Imparatia Cerurilor? Ha!
„O viață trăită fără Dumnezeu nu-ți va putea deschide porțile Împărăției!”
Din pacate, o viata traita cu d-zeu e una plictisitoare, pentru mine, mai ales ca ma confrunt cu niste termeni atat de relativi, subiectivi si rupti de realitate precum ‘mantuirea’, ‘imparatia cerurilor’ s.a.
„Poți trăi în continuare în concubinaj, dar dacă vrei să intri în Împărăția lui Dumnezeu, atunci trebuie să-i împlinești poruncile.”
Nu mersi, nu vreau in nicio imparatie imaginara.
„Iar poruncile Lui, toate, încep de la familie.”
Familia exista si in afara institutiei casatoriei. Ai impresia ca inainte de crestinism mergea cineva din poarta-n poarta pe la fiecare familie sa vada daca e casatorita sau nu? Evident ca nu. Casatoria trebuia sa fie un simbol, un ritual, dar nu o institutie reglementata juridic cum e in prezent.
„Aceasta arată clar că familia unită de Dumnezeu prin Taina Cununiei stă la temelia Bisericii, la temelia comunității creștine, la baza împlinirii tuturor poruncilor.”
Pai bun, familia crestina pentru crestini. Ce facem cu cei ce poate nu agreaza familia crestina? Dar cu cei care poate nu agreaza institutia casatoriei? Numarul cuplurilor ce traiesc in concubinaj creste de la an la altul. In Romania a inceput sa scada numarul casatoriilor. Majoritar, Romania e crestina. Cum se face asta? O sa ziceti ca aceia nu sunt crestini adevarati, dar cred ca si voi stiti ca in realitate lucrurile stau altfel.
„Fiecare poate trăi cum vrea”
Ei, eu zic sa o lasam asa. E cel mai bine pentru toata lumea.
Claudiu Balan
ianuarie 23, 2014 @ 12:49 pm
Iskander, oamenii pot trăi și fără Biserică și fără Dumnezeu, și fără slujbe… dar problema este alta: Ce facem în fața morții? Cine ne poate izbăvi de moarte? Cine ne poate duce în Împărăția Cerurilor?
O viață trăită fără Dumnezeu nu-ți va putea deschide porțile Împărăției!
Poți trăi în continuare în concubinaj, dar dacă vrei să intri în Împărăția lui Dumnezeu, atunci trebuie să-i împlinești poruncile.
Iar poruncile Lui, toate, încep de la familie. Prima minune a Mântuitorului Hristos a fost transformarea apei în vin la nunta din Cana Galileii. Aceasta arată clar că familia unită de Dumnezeu prin Taina Cununiei stă la temelia Bisericii, la temelia comunității creștine, la baza împlinirii tuturor poruncilor.
Fiecare poate trăi cum vrea, dar dacă la un moment dat se hotărăște că vrea și el să ajungă în Împărăția Cerurilor, atunci trebuie să împlinească voia lui Dumnezeu întru toate.
Doamne ajută!
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 23, 2014 @ 12:56 pm
@Dan,ma uit de cateva zile cum cei ce comenteaza pe site-ul http://www.automarket.ro au dreptul de a vota comentariile altora. Propun ca asa sa se faca si pe acest site! Daca ar fi fost asa iti spun ca ai fi avut cel putin un vot pro (din partea mea) pentru ultimul comentariu.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 23, 2014 @ 1:02 pm
@Claudiu-admin, din punctul meu de vedere prima Sa minune a fost nasterea Lui de catre o femeia neatinsa de barbat, un barbat care din iubire fata de Fecioara Maria si fata de Dumnezeu a ascultat vorbele Sfantului Duh si a acceptat idea de a fi alaturi de ea pana la ultima-i suflare si de a avea grija de Iisus pana ce Acesta a hotarat ca a venit vremea sa plece si sa implineasca profetiile.
Claudiu Balan
ianuarie 23, 2014 @ 1:06 pm
Salut Viorel,
E vorba despre prima minune publică, după ce Mântuitorul Hristos a ieșit la propovăduire. Minunea Întrupării a fost ținută în taină de Maica Domnului și apropiații ei.
Dan Tudorache
ianuarie 23, 2014 @ 1:07 pm
Cristi (xiorel), îmi pare rău că acum trebuie să te dezamăgesc cu părerea mea dar nu cred că vom implementa vreodată o astfel de opțiune pe care o consider un fel de ovațiune sau huiduire (după caz) ca pe stadion.
E mai bine să ”transpirăm” un pic când ne exprimăm părerea.
sharbinsk
ianuarie 23, 2014 @ 2:58 pm
E bine că ai făcut clarificarea la acea mărturie cu tinerii care au stat în același pat 9 luni.
Era exact cum intuiam, și nu e ceva nou, au fost sfinți constrânși să se căsătorească dar au ales să trăiască în feciorie, aici n-au trăit în feciorie după nuntă dar s-au abținut până atunci spre slava lui Dumnezeu.
Cred că era evident pt mulți că, nu tot ce găsim prin mărturii-paterice-sinaxare, trebuie aplicat fără discernământ, și nici nu trebuie să-ți compari viața cu ce citești acolo că riști să ajungi la dezamăgiri mari.
Mai ales că monahii vor fi judecați mai aspru pt că au depus niște făgăduințe în plus dar au primit și ajutor ca să-și respecte făgăduințele.
Dacă o mărturie citită te vatămă pe tine personal, știindu-ți trăirea n-o aplica, dar, s-ar putea ca alții să se afle într-o situație de genul și pe ei să-i ajute fiind situația optimă raportată la condițiile lor de moment.
Duhovnicul interesat de soarta fiilor duhovnicești, înțelege când în spatele unei hotărâri se ascunde de fapt altă intenție.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 23, 2014 @ 3:12 pm
„E mai bine să ”transpirăm” un pic când ne exprimăm părerea.”- cred ca inteleg ideea: voturile s-ar da cu usurinta chiar si cand n-ar exista argumente, pe cand mesajele necesita gandire, logica, stima, cultura s.a.m.d. Ai dreptate!
Stefan
ianuarie 23, 2014 @ 4:29 pm
[quote name=”dan-s”]
Hai să fim serioși. Cine e în stare să sărute persoana iubită fără pic de patimă?
[/quote]
Raspunsul la intrebarea ta este clar: Nimeni. De ce? Pentru ca suntem oameni si avem neputintele noastre. Dar nu cred ca a incercat cineva sa atinga
perfectiunea.
Eu nu am spus ca nu vor fi ispite. Este clar ca cei doi tineri(chiar daca raman tot timpul cu gandul la Dumnezeu) vor avea ispite.Asta e clar. Dar,fiind cu adevarat cu gandul la Dumnezeu,vor reusi sa treaca peste ele. Important este sa te lupti cu gandurile care te ataca in astfel de momente si sa nu le lasi sa-si faca cuib in suflet.Ele trebuie marturisite duhovnicului.
Daca stam bine sa ne gandim,si sa tii persoana iubita de mana este o eventuala sursa de ispite. Sa nu-mi spuna mie cineva ca nu a simtit nici un fior cand s-a tinut de mana pentru prima oara cu persoana iubita. Desigur ca exemplul acesta nu poate fi pus pe acelasi nivel cu sarutul. Dar este undeva mai jos,nu foarte departe.
Sarutul se aseamana din unele privinte cu un baiat care priveste o fata. Nu este nimic rau daca baiatul se uita la ea si o pretuieste pentru ca este o fiinta minunata,pentru chipul lui Dumnezeu in ea. Atunci cand el se uita la partea trupeasca si alimenteaza gandurile,atunci este gresit. De aceea conteaza enorm atitudinea noastra in astfel de momente. Sa stim ce vrem cu adevarat.
sharbinsk
ianuarie 23, 2014 @ 4:57 pm
@Iskander
Și din parteneriat civil notarii vor câștiga niște bănișori și probabil că statul nu va scăpa ocazia de a birocratiza inclusiv concubinajele,pt a urmări orice relație socială, deci se va face și parteneriatul civil, cândva.
Tu de fapt te joci cu tinerețea ta că nu vei fi veșnic și nici nu vei putea schimba la nesfârșit partenera.
Dacă nu te căsătorești nu fentezi nici statul, nici pe popă eventual îți chinui rudele și-ți periclitezi comfortul tău de la bătrânețe când vei vedea că de tine nu se va interesa mai nimeni iar de alții da.
Concubinajul poate ține legată femeia care trăiește cu speranța că va ajunge la altar cândva cu iubitul ei și din acest motiv acceptă niște compromisuri și o devalorizare a principiilor ei, că poate-poate o va lua de nevastă.
Cel puțin la noi în Ro e frecvent să nu-mi zici că nu că observ cu ochiul liber astfel de fete.
Apoi în U.S.A există un termen de preaviz până la divorț în care soții își pot reactualiza poziția unii-față de alții, și pot opri procesul divorțului, mulți își schimbă hotărârea de divorț.
În România NU există așa ceva, aici se poate divorța prin notar, mă mir că nu și prin sms, deci și de aia atâtea divorțuri aici pt că nu există nu știu ce bariere juridice, decât în cazul soților cu copiii.
Siteul O.T reprezintă un ONG care are scop declarat promovarea specificului ortodox printre tineri.
Deci e în obiectul lor de activitate să pună în discuție astfel de chestiuni, iar cetățenii care intră aici se prezumă că sunt interesați să afle astfel de detalii.
De impus nu-ți poate impune nimeni de aici ceva și nici nu poate intra cineva cu bocancii în viața ta.
Problema era alta,când avem tineri care trag la venă și fetițe de 16 ani care merg cu tot satul să mai vorbești de un sărut mi se pare o inversare a priorităților.
Apoi există tineri care dintr-o părută evlavie își ascund fobia de a intra în relații cu cei de vârsta lor, prin tot felul de canoane scose din context și prin sforțări ascetice pe care nu le-a cerut nimeni de la ei.
Nu doar că se izolează și se inhibă dar mai sunt expuși și riscului de a-i judeca pe cei de vârsta lor, care poate că nu sunt mai păcătoși ca ei.
Pt ei astfel de articole sunt un îndemn indirect să rămână în starea lor.
[quote]Dar sincer sa fiu, pe mine titlul acestui articol ma irita. Insinueaza cumva ca un sarut inseamna de fapt o cerere in casatorie. Un sarut nu inseamna ca viata va fi roz de acum incolo cu persoana de langa tine. Si nicidecum nu iti asigura stabilitatea viitoare casnicii.
[/quote]
Nu știm exact în ce context a fost folosit îndemnul, care era forma lui inițială și cum a înțeles să-l aplice autorul articolului, dacă l-a aplicat precum citatul cu mărgăritarele atunci discutăm-discuții vorba unui clasic.
sdaniel
ianuarie 23, 2014 @ 8:14 pm
[quote name=”sharbinsk”]@Iskander
Concubinajul poate ține legată femeia care trăiește cu speranța că va ajunge la altar cândva cu iubitul ei și din acest motiv acceptă niște compromisuri și o devalorizare a principiilor ei, că poate-poate o va lua de nevastă.
În România NU există așa ceva, aici se poate divorța prin notar, mă mir că nu și prin sms, deci și de aia atâtea divorțuri aici pt că nu există nu știu ce bariere juridice, decât în cazul soților cu copiii.
Siteul O.T reprezintă un ONG care are scop declarat promovarea specificului ortodox printre tineri.
Deci e în obiectul lor de activitate să pună în discuție astfel de chestiuni, iar cetățenii care intră aici se prezumă că sunt interesați să afle astfel de detalii.
De impus nu-ți poate impune nimeni de aici ceva și nici nu poate intra cineva cu bocancii în viața ta.
Problema era alta,când avem tineri care trag la venă și fetițe de 16 ani care merg cu tot satul să mai vorbești de un sărut mi se pare o inversare a priorităților.
Apoi există tineri care dintr-o părută evlavie își ascund fobia de a intra în relații cu cei de vârsta lor, prin tot felul de canoane scose din context și prin sforțări ascetice pe care nu le-a cerut nimeni de la ei.
Nu doar că se izolează și se inhibă dar mai sunt expuși și riscului de a-i judeca pe cei de vârsta lor, care poate că nu sunt mai păcătoși ca ei.
Pt ei astfel de articole sunt un îndemn indirect să rămână în starea lor.
[/quote]
Ai avut un comentariu genial azi, imi parea rau sa nu il reproduc (partial) si sa spun ca subscriu si eu la opinia ta. Scuze ca am dat copy-paste Sharbinsk!
Iskander
ianuarie 25, 2014 @ 12:16 pm
@sharbinsk
Deci, pentru tine casatoria are rolul de a iti asigura comfort la batranete? Interesant mod de argumentare insa ma bucur ca iti dai arama pe fata. Self-interest, asta e scopul casatoriei in viziunea ta. Apoi, propriu zis eu nu prea mai sunt tanar si concubinajul actual nu e rezultatul deciziei mele, am luat decizia in comun constientizand ca nu avem nevoie de o hartie ca sa ne ‘legalizeze’ legatura. Cu atat mai putin o hartie ce consfiinteste o casatorie ce nu reprezinta altceva decat o momeala.
Concubinajul tine legata o femeie? Eu as zica ca institutia casatoriei tine legata ambele parti. In concubinaj lucrurile sunt foarte simple. Nu iti mai place partenereul? Bun, despartirea e amiabila, fara notari, fara procese, etc. e mai naspa daca ai copii, insa si acolo intelegerea poate fi mutuala.
„Cel puțin la noi în Ro e frecvent să nu-mi zici că nu că observ cu ochiul liber astfel de fete.”
Delirezi. Crunta majoritate a cuplurilor tinere traiesc in concubinaj.
„În România NU există așa ceva, aici se poate divorța prin notar, mă mir că nu și prin sms, deci și de aia atâtea divorțuri aici pt că nu există nu știu ce bariere juridice, decât în cazul soților cu copiii.”
Inca o data, numarul divorturilor in Romania e relativ mic, incomparabil de mic fata de cele din SUA. Nu numarul divorturilor creste, ci numarul casatoriilor scade.
„Nu doar că se izolează și se inhibă dar mai sunt expuși și riscului de a-i judeca pe cei de vârsta lor, care poate că nu sunt mai păcătoși ca ei.
Pt ei astfel de articole sunt un îndemn indirect să rămână în starea lor.”
O da, cu un titlu ca in articolul ala si cu reguli aduse de catre terte persoane pentru a regulariza relatiile dintre tineri, fi tu sigur ca ii si ajuta pe respectivii. Poti sa iei sfaturi de la 1000 de insi de diferite pareri, daca tu insuti nu stii sa ti in picioare relatia e egal cu 0. In conditiile astea casatoria e 0 barat. Am mai spus si o mai spun, persoanele in cauza stiu mai bine cum sa se descurce in propria relatie.
Ce fac la batranete? Mi-o duc cum pot, pe propriile puteri. Cand nu mai pot, sper sa se legalizeze eutanasia. Nu sunt genul de persoana ca sa depinda de alti, si decat sa le fac viata grea altora, prefer eutanasia.
Din ce ai vazut tu? Eu zic sa te uiti mai bine, pentru ca nu credinta sau necredinta iti coordoneaza comportamentul la batranete. E natural sa iti fie frica de moarte, de batranete. Da, sunt ateu, insa nu sunt deloc materialist. Insa daca e ceva ce pretuiesc mai mult decat orice e libertatea, independenta. Pentru mine, a deveni dependent de cineva e sinonim cu moartea.
Ateul nu se agata de viata prosteste, nici nu cade in patima disperarii sau in iluzii religioase. El accepta realitatea asa cum este, constient fiind ca moartea e sfarsitul vietii si are grija ca ceea ce lasa in urma sa nu ii afecteze pe cei dragi. Felul in care apreciezi tu ateii e din perspectiva crestina, religioasa. Nu ai sa intelegi modul in care gandesc ei.
„Cu fiecare familie Biserica sporește și înainte căsătoria era bucuria comunității, de aia își permiteau să-și dea cu părerea oamenii.”
Yep, sporeste, dpdv materialist. Cei ce va sustin defapt pe voi sunt in goana dupa bani, si nimic mai mult. Ar fi in stare sa calce si pe cadavre doar ca sa mai obtina un ban in plus. Si tu vorbeai de atei din perspectiva materialista cand bisericile in toata lumea sunt putred de bogate, cu averi nedeclarate si intotdeauna au nevoie de mai mult. In momentul acest biserica e extrem de departe de enorias in general. E ca in perioada feudala in care castelul (biserica) se inalta sus pe munte iar enoriasii sunt la poala muntelui. Legatura e rupta de acel munte + zidurile inaltate.
@florin m
Sincer, imi educ copii in asa fel incat sa fie independenti. Nu i-am educat ca sa nu mai stiu de ei dupa majorat, ii educ ca sa se poata descurca singuri in viata.
In legatura cu relatiile sexuale intre tineri, Romania nu face progrese in materie de reducerea sarcinilor la minore, BTS-uri, reducerea avorturilor dintr-un motiv extrem de simplu. Romanii nu vor sa recunoasca un adevar universal, acela ca tinerii fac sex. Nu poti sa te duci sa le impui sa nu faca sex, pentru ca nu tine de tine. Asa ca mai bine faci in asa fel incat sa promovezi educatie sexuala, metode contraceptive de preventie, si alte metode de genul acesta ca sa previ niste accidente nefericite cauzate de faptul ca nu dorim sa recunoastem un adevar, ca sunt pudici.
Olanda e un exemplu elocvent de tara care aplicand o metoda decenta de educatie sexuala, in 30 de ani a redus numarul sarcinilor la minore, numarul BTS-urilor si chiar si al avorturilor, recunoscand mai mult indirect (prin masurile si practicile legislative) – ca tinerii fac sex. Deci decat sa ne ducem cu zaharelul si sa incercam sa impingem tinerii spre abstinenta, constienti fiind ca acest lucru nu se va intampla, mai bine ii educam in asa fel incat sa fie capabil sa se protejeze, adica sa ii responsabilizam inca de mici.
florin m
ianuarie 23, 2014 @ 5:03 pm
@Iskander
Banuiesc ca le-ai spune copiilor tai sa nu se joace cu focul sau sa nu bage degetele-n priza, sa nu iasa pe strada etc.
Le-ai spune ce e mai bine pentru ei si ai vrea ca mai tarziu, cand vor creste, sa le poti da binecuvantarea pentru tot ce vor face: serviciu, scoala etc. privindu-i cu drag, bucurandu-te de oamenii mari care s-au facut, puternici, intelepti, capabili sa isi conduca viata.
Sau ma insel eu si ai prefera doar sa-i aduci pe lume si apoi sa nu mai stii de ei, faca ce-or vrea? Nu cred asta.
Eu recunosc ca n-as vrea sa-i controlez pe-ai mei, dar as vrea sa ii inteleg si sa le pot fi alaturi, sa fie copii buni.
Nici n-as vrea sa-mi imaginez, macar, cum ar fi sa am copii rai, neascultatori si sa ajunga niste oameni certati cu mama si tatal lor, sa-si renege familia, ajungand niste oameni fara de lege, care nu-si gasesc rostul in lume, care cad in deznadajde, crezand ca nu-i iubeste nimeni, crezandu-se singuri pe pamant. Fereasca Domnul de asa ceva pe orisicare!
Nu stiu daca m-am facut inteles. dar (patrand proportiile) asa suntem si noi in raport cu Dumnezeu, de a carui binecuvantare avem nevoie pentru cele ce facem, neputandu-ne rupe de El, neputand trai in afara Voii Lui, decat cu pretul pedepsei vesnice atarnand deasupra capului, simtind-o pe aceasta sub forma multelor suparari, deznadejdi, lipsei de sprijin, de dragoste etc. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva!
sdaniel
ianuarie 23, 2014 @ 5:09 pm
Si mie mi se pare articolul exagerat de puritan. Nu pot sa imi imaginez de niciun fel vreo legatura dintre un simplu sarut si complexitatea casatoriei. De la un simplu sarut la casatorie e o cale extrem de lunga, iar a considera sarutul un pacat mi se pare a o oferi o judecata prea severa si inflexibila.
Pentru mine sarutul reprezinta o expresie a atractiei (si psihice) dintre doua persoane. Si punct, chiar nu mai vad ce s-ar mai putea adauga sau judeca asupra acestuia.
Referitor la casatorie, dialogul vostru mi-a adus aminte de lucrarea mea de licenta de acum peste 10 ani. Subiectul lucrarii era divortul si scriam atunci (ideea era preluata dar mi s-a parut veridica) ca institutia casatoriei va disparea in decursul a catorva generatiei.
Au trecut peste 10 ani si mi se pare ca intr-adevar casatoria (ca institutie) va disparea mai devreme sau mai tarziu. Ma uit la ceea ce insemna casatoria pentru generatia bunicilor si parintilor nostri si ma uit la ceea ce inseamna casatoria pentru generatia de azi. Si cred ca acest „trend” de a privi casatoria ca pe o ratacire de moment sau ca pe o curiozitate va continua in conditiile in care tinerii de azi nu mai sunt altruisti si aleg calea mai usoara, aceea de a purta de grija doar lor.
In fine, pana la urma totul se rezuma la dreptul cuiva de a alege. Fiecare are dreptul sa isi aleaga ce vrea (casatorie, religie, copii etc.), iar eu respect alegerea fiecaruia (bineinteles ca trebuie sa fie legala).
Eu am ales sa ma casatoresc (si civil si religios), sa am copii si am facut aceasta alegere pentru tot restul vietii, am convingerea/speranta ca nu voi divorta niciodata. Si cel mai important e ca nu regret decizia luata. Unora li se pare ca e mai „cool” si mai avantajos sa nu se casatoreasca niciodata, dar le pot aduce unele argumente ca se inseala.
sharbinsk
ianuarie 23, 2014 @ 5:16 pm
[quote]
Ce facem in fata mortii? Nimic. Moartea e sfarsitul vietii, ce poti sa faci in fata mortii. Flotari? Halbere? Sticlism? Coniac-canoe? Cine te izbaveste de moarte? Thor, Odin, Loki, Zeus, Quetzalcoatl, Krishna, Attis, Mithra, Horus sau oricare alt zeu din mitologiile zise religii. In realitate nu te izbaveste nimeni. Imparatia Cerurilor? Ha![/quote]
Până la moarte mai e o bătrânețe.
Deci, ce faci la bătrânețe ?
Nu-mi răspunde mie că nu ești obligat.
Nu-ți doresc oricum să ai o bătrânețe polară și insolită, în care toți banii din lume să nu-ți asigure chestiile pe care le-ai fi putut face în tinerețe și nu le-ai făcut.
Din ce am văzut omul ateu se chinuie crâncen la bătrânețe, că încearcă să-și cumpere tinerețea prin tot felul de plăceri mărunte cu care s-a obișnuit în tinerețe dar mai rău se înfundă, pt că simte că lațul se strânge în fiecare secundă.
Andrei Calin
ianuarie 23, 2014 @ 5:53 pm
[quote name=”sharbinsk”]
Din ce am văzut omul ateu se chinuie crâncen la bătrânețe, că încearcă să-și cumpere tinerețea prin tot felul de plăceri mărunte cu care s-a obișnuit în tinerețe dar mai rău se înfundă, pt că simte că lațul se strânge în fiecare secundă.[/quote]
Nu e nevoie sa generalizam folosind stereotipuri. „Ateu” nu inseamna materialist, sau infometat dupa bani, putere, tinerete. Multi crestini cauta tineretea la batranete de asemenea. Ateii sunt si ei oameni, au si ei sentimente, moduri de viata iubitoare, etc.
sharbinsk
ianuarie 23, 2014 @ 7:15 pm
[quote]
Nu e nevoie sa generalizam folosind stereotipuri. „Ateu” nu inseamna materialist, sau infometat dupa bani, putere, tinerete. Multi crestini cauta tineretea la batranete de asemenea. Ateii sunt si ei oameni, au si ei sentimente, moduri de viata iubitoare, etc.[/quote]
La creștini procesul îmbătrânirii fizice e direct proporțional cu întinerirea spiritului, care revigorează.
Creștinii (PRACTICANȚI) măcar dac-au pierdut ceva spun deșertăciune sunt toate, pe când la atei când ești bătrân trebuie să te agăți ceva, cum îl respingi pe Dumnezeu găsești subterfugii în alte practici care să alunge vocile conștiinței.
Nu e neaparat materialism ci căutarea unui motiv pt a te agăța de viață și a uita de moarte.
Pt unii sunt femeile tinere(trăiesc prin tinerețea lor), pt alții mașinile, pt alții ura viscerală și bârfa față de tinerii care au făcut aceleași tâmpenii ca și ei în tinerețe.
Am mai auzit de moartea unui vecin ateu, cât era în agonie striga că iese ceva de sub pat și-l strânge de gât.
Ce anume nu a spus, dar cert e că funcțiile lui neurologice nu erau diagnosticate cu afecțiuni severe și nu se manifestase astfel până atunci.
sharbinsk
ianuarie 23, 2014 @ 9:07 pm
Man, mă bucur că a avut măcar un om răbdare să citească, compoziția e bazată pe corelații pt care nu am vreun merit întrucât, le-am auzit de la alții, printre care și Virgiliu Gheorghe legat de divorțul în U.S.
Din păcate dacă ne uităm în grădina ortodoxiei avem și tineri care-și reprimă sexualitatea și sentimentele pt că au fost cândva speriați cu privire la acest lucru.
Dacă-i toci unui copil că sărutul e păcat, că aia e rușine că ailaltă la fel, există riscul ori să-l împingi spre acel lucru și să-l facă pt a te sfida, ori să-i generezi sechele cu care va trăi toată viața sau chiar misoginism și misandrie.
Nu cred că e fericit un părinte care vede că fii și fiicele lui nu leagă relații de prietenie cu sexul opus.
Sper să nu se supere că am comentat pe subiectul acesta, dar am crezut că e util având în vedere că unul dintre obiectivele acestui site este să ajute tinerii să se cunoască și să-i pună în legătură .
Cu fiecare familie Biserica sporește și înainte căsătoria era bucuria comunității, de aia își permiteau să-și dea cu părerea oamenii.
Călugării sporiți nu-și reprimă sexualitatea, învață să distingă care ispite le vin din greșeala lor și care vin din fire și se folosesc de energiile abstinenței pt a ajunge la înălțimi duhovnicești și mai mari,mai multă rugăciune, mai puțină mâncare, mai puțin somn etc.Și după un timp ajung să-și curețe mintea și mișcările trupului la fel cum își purifică alții sângele.
Dar asta nu e pt toată lumea și nu se poate face după ureche încercând să copiezi viața unui Sfânt care și-a antrenat voința vreo 30-40 de ani înainte să ajungă acolo.
În rest știi cum se zice când te laudă alții bagă de seama că ți-ai primit plata pe pământ, deci să iau sfatul lui florin.m și să tac mai mult.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate !
florin m
ianuarie 24, 2014 @ 9:54 am
[quote name=”sharbinsk”]Nu cred că e fericit un părinte care vede că fii și fiicele lui nu leagă relații de prietenie cu sexul opus.
[/quote]
Acum este sărutul (atentie: cel intim, caci el este cel incriminat de acest articol, nu simplul [i]pupat[/i] pe frunte sau pe obraz) cel practicat de 99.99% din tineri, dar peste câţiva ani poate vor fi relatiile sexuale practicate de 99.99% din tineri (de aceeaşi vârsta cu cei care astăzi ştiu din experienţă ce este sărutul intim).
Tinerii care nu se vor alinia „modei” sunt si vor fi mereu marginalizaţi într-o anumită măsură şi nu cred că vreun părinte normal (creştin) ar accepta un asemenea compromis pentru ca al lor copil să-şi facă „prieteni”… CE FEL de prieteni şi-ar face? Aceştia sunt prietenii pe care i-ai dori, ca părinte, pentru copiii tăi?
Cu siguranţă Dumnezeu are grijă de cei care se luptă să fie cât mai departe de păcat, care preţuiesc curăţia. E si o chestiune de credinta, avem in Cine nadajdui că nu ne va lasa copiii „singuri”.
Pot spune că am cunoscut un băiat care s-a abţinut de la sărutul intim până la căsătorie (nu şi-a sărutat „prietena” decât pe obraz sau pe frunte, până şi strângerea de mână era una sfioasă, deşi era un băiat foarte normal, cu dorinţe şi ispite ca ale tuturor băieţilor) şi o fată care a fost „prietena” lui îşi aminteşte acum cu f.mare respect de el şi spune că a pierdut un băiat foarte rar, foarte bun… Deci pot să dau mărturie că se poate. Aceşti tineri cu adevărat deosebiţi (cu o voinţă foarte puternică de a se opune [i]oricărui[/i] păcat) există printre noi, sunt reali şi chiar dacă la momentul respectiv nu sunt atât de apreciaţi, efectul pe care-l lasă după ei este acesta: dorinţa de a fi mai buni, de a vrea mai mult să fii mai curat, pentru că ai văzut că se poate, că nu e imposibil. Fata de care spun îi datorează aceluia foarte multe din felul în care este ea acum.
Dan Tudorache
ianuarie 24, 2014 @ 10:32 am
Daniel, spuneai că acum mai bine de 10 ani ai susținut teza de licență care avea ca subiect divorțul și că instituția căsătoriei va dispărea în decursul a câtorva generații. Acum ești și mai convins de asta, observând evoluția relațiilor bărbat-femeie din ziua de astăzi.
Surprinzător pentru mine este faptul că ai pierdut esențialul acestui fenomen social, fapt pentru care ai tras concluzia inversă.
Ok, se pare că concubinajul are un trend crescător, (ca să ne exprimăm în limbajul de lemn actual) odată cu creșterea secularismului și să presupunem că tot va crește. Și totuși… concubinajul se va reduce la un stadiu infim sub efectul propriei implozii. Cum asta? Imediat îți explic:
Fiind prin excelență o relație de iubire neasumată (deci egoistă), bazată pe erotism, în ea predomină fobia de ”mulți copii”. Desigur, e logic de ce, creșterea copiilor presupune reducerea disponibilității de a putea întreține relații intime. Ori când nu ai nicio motivație morală de a nu recurge la contracepție, ci doar interes sexual, atunci e clar care e opțiunea ”de cuplu”. Așadar, în cuplul concubinilor (nu familia!) contracepția e la putere, fapt pentru care respectivul cuplu contribuie (dacă contribuie) foarte puțin la reînoirea generațiilor de mâine. Desigur, aici nu neg că contracepția nu s-ar practica și în familiile căsătorite, ba chiar și în cele creștine, dar nu la aceeași scară.
Pe de altă parte, părinții, fie ei căsătoriți sau nu, sunt cei care transmit mai departe copiilor valorile în care cred ei. Copiii și le vor însuși în măsura în care părinții sunt consecvenți cu crezul lor. Dar cum concubinii nu prea au cui să transmită aceste valori (ci doar să le propage indirect, deci cu efect mult mai mic) înseamnă că însăși generația lor este un dead-line. Altfel spus, nici nu fac copii, nici n-au cui să transmită modul lor de viață. Iar dacă fac unul, maxim doi cu chiu cu vai, atunci copiii lor, învățând lipsa de responsabilizare a relației, învățând contracepția din familie…. atunci nici cât părinții lor nu vor face când vor ajunge la maturitatea biologică!: ”Dacă tata și mama nu s-au căsătorit și m-au făcut doar pe mine când aveau 35 de ani, lasă că am timp să fac eu copiii… sau poate chiar n-are rost… e mai bun sexul cu partenera decât vreun copil.” Așa că neamul lor prin ei se stinge sau cum a spus Hristos Domnul: ”Pieirea ta prin tine Israele!”
Pe de altă parte, familiile de credincioși, (nu doar declarați), vor reînoi generațiile de mâine pentru că ei sunt cei care își asumă o iubire… pentru viață și mântuire. Ei vor da naștere la prunci, chiar dacă e foarte greu… și tot ei vor transmite valorile în care cred, copiiilor lor. Iar copiii lor vor face asemenea.
Ceea ce se întâmplă astăzi este doar un balon de săpun al revoluției sexuale din ultimii zeci de ani… balon de săpun care a amăgit oamenii cu ”marea dezinhibare”, ”marea eliberare de preconcepții”, dar care se va sparge și nu va rămâne de el decât gustul amar al săpunului, pentru cei care au crezut că balonul respectiv îi va înălța până în ”raiul plăcerilor”.
Să zică acum adepții evoluționimsului că nu e cinstită selecția naturală?
Dan Tudorache
ianuarie 24, 2014 @ 10:41 am
Apropos de ce spuneai Florin, până în anii 60-70, cel puțin în mediul rural, tinerilor prieteni le era și rușine să se țină de mână în public iar acum își spală danturile unii altora. A dispărut rușinea, pudoarea, răbdarea. Acum ești chiar handicapat social dacă la 20 de ani n-ai sărutat o fată… pardon… dacă n-ai făcut sex cu ea.
S-au schimbat obiceiurile și mulți tineri preiau din păcate obiceiurile proaste din jur, chiar dacă au un fond foarte bun. Astfel li se strică fondul sufletesc și ajung la tot felul de desprățiri/decepții. Desigur, propagandiștii concupiscenței nu mai sunt atunci lângă ei ca să le aline durerea, să-i ridice din decepții.
Noi măcar ne facem datoria să alarmăm, să punem idealul în lumină, chiar dacă nu l-am atins. Măcar alții să învețe din greșelile noastre și să nu se rănească.
Dan Tudorache
ianuarie 24, 2014 @ 12:07 pm
Bogdan (Iskander), ai susținut că ”Exista o diferenta intre casatorie, sau institutia casatoriei asa cum e inteleasa la noi si parteneriatul civil. Intr-un parteneriat civil, drepturile aferente oferite de casatorie sunt recunoscute, statul se implica putin spre deloc in relatie si nu discrimineaza pe nimeni pe niciun fel de criteriu.”
Sigur că există o diferență între căsătoria civilă și parteneriatul civil (care? Cel propus de Cernea sau cele deja existete în țările secularizate?) N-am negat această realitate, numai că tu negi folosul căsătoriei și ridici în slăvi parteneriatul civil, cel datorită căruia s-a instaurat legalizarea homosexualității în țările secularizate. (apropos de asta, și homosexualii zic că se iubesc și nu e treaba altora ce fac ei cu viața lor intimă, dar în schimb au pretenția că e treaba noastră să-i legalizăm, să le oferim drepturi în funcție de cum își utilizează fundul). Pe de altă parte te simți discriminat dar îți voi arăta că frustrarea ta este nejustificată, sau cel puțin nu statul este vinovat.
În plus, familia este o utopie în afara căsătoriei. Pentru că dacă și concubinii pot forma o familie, atunci când o formează? Care e condiția prin care doi concubuni sunt o familie? Că altfel și doi tineri care sunt iubiți de două săptămâni sau de două luni s-ar numi o familie! Și dacă un bărbat a stat în concubinaj cu mai multe femei de-a lungul tinereții înseamnă că a avut mai multe familii?
Ai spus că ”In Vest de exemplu, nu a crescut numarul de divorturi (asa cum se vehiculeaza in presa) ci a scazut numarul casatoriilor, marea majoritate a cuplurilor preferand sa traiasca in concubinaj.”
Mi se pare că ai făcut această afirmație ca să arăți că e mai bun concubinajul față de căsătorie, pentru că nu mai implică divorțul.
Dar pe de o parte e logic de ce nu a crescut numărul de divorțuri: Nu pentru că societatea ar fi mai morală, mai armonioasă ci pentru că a crescut concubinajul, deci cine de cine să divorțeze? Concubinii nu pot divorța între ei.
Totuși, faptul că concubinajul nu implică divorțul (tocmai pentru că relația nu este oficializată) nu este un avantaj al acestuia ci un mare dezavantaj:
a) nu se dezbat drepturile la moștenire. După 10 ani de trăit împreună te trezești că ai pierdut și agoniseala de-o viață… tocmai pentru că nu poți face dovada că ai contribuit și tu la bunul respectiv. Deci nici un avantaj social-economic.
b) concubinajul implică despărțirea, deci drama despărțirii, cu nimic mai puțin dureroasă decât un divorț. Deci nu are niciun ”avantaj” sentimental față de căsătorie. Dar dă iluzia unei libertăți, pe fondul unei mândrii luciferice: ”deh, iubirea noastră n-are nevoie să fie susținută de o hârtie”.
Susții cu maximă seninătate dar și inconștiență că ”in ziua de azi, e mai avantajos pentru femeie sa divorteze daca familia respectiva are si copii.” dar într-un divorț nu este nimic avantajos pentru că el este o dramă: pentru soț, pentru soție, pentru copii și pentru părinții celor divorțați.
Măsura de a înlesni formalitățile pentru divorț este una de a încuraja anarhaia în societate. Divorțul este o ratare a unei familii! Deci statul nu asta trebuie să faciliteze ci protejarea familiei și profilaxia divorțurilor!
Acum revin la supărarea ta față de stat, că nu legalizează parteneriatele civile. De-a lungul comentariilor tale ți-ai exprimat opinia că cununia civilă este doar o simplă hârtie, nimic folositor… ”avantaje 0”. Dar dreptul la moștenire e avantaj 0? Că tot bați moneda cu asta…. Și când vine vorba de dreptul la moștenire, în loc să fii supărat pe tine ești supărat că statul te discriminează! Dar nu, nu statul te discriminează ci tu alegi să nu beneficiezi de acest drept prin căsătorie! Pentru că așa cum e firesc, ”un cuplu” căsătorit e o familie, pe când un cuplu necăsătorit e doar un cuplu, fie că are la activ 10 săptămâni sau zece ani.
Tu ceri egalitate de drepturi în mod anarhic pentru că într-un stat de drept trebuie să îndeplinești anumite condiții pentru a beneficia de drepturi. Îți iei angajament, iei drepturi. Nu oferi angajamentul, nu pirmești.
Permis de conducere nu primești oricât de bine ai conduce, decât dacă dai testele rutiere și le iei pe toate, și ai un document care să ateste că le-ai trecut. Acel document îți dă drepturi. Altfel poți să fii artist la volan că tot degeaba. N-ai dreptul.
Bunăoară, revenind la subiectul nostru, mâine poimâine ne trezim că poligamii vor și ei recunoașterea relațiilor pe același principiu al anarhiei sexuale pe care marșezi tu: că concubinii pot forma o familie!
De aceea, în sens juridic, familia nu se poate crea în afara căsătoriei. În sens religios nu mai vorbim, iar în sens tradițional nici atât. E adevărat că familia se poate constritui și în afara instituției căsătoriei în mod tradițional, și asta se întâmplă și astăzi în destule civilizații, dar marea diferență este că un cuplu devine familie după ce întreaga comunitate le-a recunoscut statutul, prin angajamentul pe care respectivul cuplu și-l ia în funcție de tradițiile locale: la unii statutul este dat de parcurgerea ritualului de circumcizie, la alții de acordul părinților(!) și al tinerilor iubăreți, etc. Ori în cazul concubinilor nu e vorba de nicio recunoaștere a comunității ci doar de consesul lor. De aceea nu au cum să aibe statut de familie, pentru că statutul de familie nu se auto-conferă cu de la sine putere. Drept mărturie stau toate tradițiile lumii, din toate civilizațiile.
Cât privește natura omului, dpdv creștin este monogamă. Practic… e tot monogamă pentru că nu iubești două femei deodată, nu trăiești cu două sau mai multe femei deodată. Poligamia este o excepție, o deviație de la normal, pe când monogamia este legea firii. De aceea este și incriminată în majoritatea civilizațiilor. Faptul că un bărbat a avut mai multe femei la viața lui nu înseamnă că a fost sau este poligam pentru că poligamia înseamnă relația (oficială) cu mai mulți parteneri în același timp!
Cât privește faptul că cei care s-au căsătorit cu prima femeie ce le-a ieșit în cale ar avea probleme în căsnicie odată cu înaintarea în vârstă…. am mai auzit de mitul acesta dar mai bine consulți statisticile cu stabilitatea relațiilor de concubinaj pentru că asta te vizează în mod direct.
Iskander
ianuarie 25, 2014 @ 12:46 pm
@Dan
Nu stiu precis ce a vrut sa propuna Remus Cernea, insa fara indoiala ideile parteneriatului civil pe care le-a inaintat sunt de inspiratie occidentala. Si apoi, dansul a inaintat ideea nu pentru a favoriza doar homosexualii (care oricum ar fi, datorita felului in care e reglementata casatoria la noi sunt disciminati) favorizeaza si cuplurile ce traiesc in concubinaj. Eu unul nu ridic in slavi parteneriatul civil, personal as renunta si la el cu conditia ca statul sa nu se mai implice in institutia casatoriei si sa lase indivizii sa se descurce singuri. Dar in conditiile in care nu se renunta, parteneriatul civil e o alternativa.
„apropos de asta, și homosexualii zic că se iubesc și nu e treaba altora ce fac ei cu viața lor intimă, dar în schimb au pretenția că e treaba noastră să-i legalizăm, să le oferim drepturi în funcție de cum își utilizează fundul”
Nu legalizezi casatoria homosexualilor in functie de cum isi utilizeaza ‘fundul’ (apropo, asta miroase a hate-speech), ci le oferi un drept universal al omului de care in acest moment sunt privati datorita unor persoane ce au alte mofturi. Sa nu uiti ca sunt si homosexuali decenti care platesc taxe si impozite la stat si care sunt discriminati pentru ca ‘sunt altfel decat prevede norma’.
„În plus, familia este o utopie în afara căsătoriei.”
Prostii, si in casatorie exista cupluri ce poate nu sunt capabile sa faca copii, sau nu vor sa faca copii. Pana la urma o familie e definita daca cuplul da nastere unui copil, sau mai multor copii. Daca cuplul e casatorit sau ba, e alta treaba, dar familia e intemeiata. Ca statul nu vrea sa recunoasca familiile ce nu au la baza actul casatoriei, aici e iarasi, o decizie bazata pe un moft.
„a) nu se dezbat drepturile la moștenire. „
Ai impresia ca cei ce se angajeaza sa traiasca in concubinaj nu sunt constienti de asemenea lucruri. Apoi, cunosc o groaza de cupluri casatorite care au mari probleme cand vine vorba de partaj. De cele mai multe ori unul din membri pierde mai mult decat altul. Iar statul cam tinde sa favorizeze femeia la partaj sau in orice alt caz de divort. Sa nu mai zic de custodie.
„concubinajul implică despărțirea, deci drama despărțirii, cu nimic mai puțin dureroasă decât un divorț.”
Si casatoria nu implica drama despartirii? Oho, eu zic ca e o mai mare drama sa desfaci casnicia decat sa te desparti dupa ce ai trait o perioada in concubinaj.
„Măsura de a înlesni formalitățile pentru divorț este una de a încuraja anarhaia în societate. Divorțul este o ratare a unei familii!”
Deci e mai convenabil sa traiesti intr-o relatie cu o persoana pe care poate nu o mai suporti si care poate nici ea nu te mai suporta, care poate afecteaza si puna crestere a copiilor doar pentru ca sa nu creezi anarhia in societate? Interesant mod de a gandi insa ignori individul ascuzandu-te sub plapuma societatii. Eu nu cred ca se creaza anarhie in societate doar pentru ca oamenii sunt liberi sa divorteze, sa se casatoreasca sau sa traiasca in concubinaj.
„Dar dreptul la moștenire e avantaj 0?”
E un dezavantaj si o discriminare fata de libertatea de a alege (freedom of choice). Practic, statul face diferenta sau privilegiaza pe cei ce se casatoresc fata de cei ce nu se casatorsc, indiferent ca ambele tabere pot forma familii si pot fi stalpi ai societatii. Practic, statul instituie de facto o noua categorie de cetateni de mana a doua, cuplurilor necasatorite, tocmai pentru ca acorda institutiei casatoriei monopolul pe dreptul la mostenire, care drept la mostenire apropo, e univeral, nu unul regularizat.
„Tu ceri egalitate de drepturi în mod anarhic pentru că într-un stat de drept trebuie să îndeplinești anumite condiții pentru a beneficia de drepturi. Îți iei angajament, iei drepturi. Nu oferi angajamentul, nu pirmești. „
Deci, eu trebuie musai sa ma casatoresc ca sa ii pot lasa prieteneni mele casa si tot ce am agonisit eu? Stai putin, pai ce drept are statul sa intervina peste deciziile mele private si peste proprietatea mea privata? Aha, se cheama intruziune a statului in relatii private, iata de ce nu sunt eu de acord cu actuala institutie a casatoriei.
Nu compara permisul de conducere cu casatoria. Permisul de conducere il obtii pe baza de competenta, casatoria e o alegere. Pe principiul asta, hai sa interzicem ateilor sa nu aiba acces la functii publice pentru ca nu si-au luat angajamentul sa creada in religia majoritatii poporului roman. Ti se pare normal intr-un stat de drept astfel de discriminari? Evident, nu.
„De aceea, în sens juridic, familia nu se poate crea în afara căsătoriei.”
Corect, de aceea trebuie sa recunoastem faptul ca juridicul greseste in acest aspect si ca familia se poate constituii si inafara casatoriei. In forma juridica actuala, casatoria creaza doar motiv de discriminare, atat si nimic mai mult.
„Ori în cazul concubinilor nu e vorba de nicio recunoaștere a comunității ci doar de consesul lor.”
Dar trebuie comunitatea sa te recunoasca ca fiind o familie? Pai casatoria e un angajament luat de viitori soti. In viziunea ta, chiar si in cazul asta, casatoria se poate desface daca comunitatea nu e de acord cu deciziile respectivilor? Nu omule, familie devii cu sau fara casatorie, cu sau fara acceptul comunitatii (si-asa nu o prea intereseaza), cu sau fara acceptul parintilor chiar.
„De aceea nu au cum să aibe statut de familie, pentru că statutul de familie nu se auto-conferă cu de la sine putere. Drept mărturie stau toate tradițiile lumii, din toate civilizațiile.”
Hai pe bune? Traditiile lumii cum au aparut si ele? Nu cumva inlocuind alte traditii cu mult mai vechi? Ai impresia ca toata lumea traieste dupa traditiile tale, ale mele, sau ale vecinului? Ai impresia ca ele sunt statice? Nu, traditiile acestea se schimba si ele odata cu trecerea timpului, odata cu schimbul de generatii, odata cu schimbarea mentalitatii. Si Iisus al vostru zicea ca ‘nimic nu e batut in cuie’.
„Cât privește natura omului, dpdv creștin este monogamă.”
Inca o dovada ca crestinismul nu prea are de-a face cu realitatea. Apoi, tu nu ai inteles ce am vrut sa spun. Am spus ca sunt extrem de putini oameni care au avut doar o singura relatie de iubire in viata. Crunta majoritate au trecut prin mai multe relatii pana sa se stabileasca pe una singura. Eu vorbesc de poligamie in sens natural, nu in sens legal.
Dan Tudorache
ianuarie 24, 2014 @ 12:24 pm
Ne-am abătut destul de mult de la subiect, cu terțe chestiuni și fac apel la toată lumea să rămânem pe subiect ca să avem folos cu toții, să conturăm niște concluzii omogene.
Ioan (Sharbinsk), te întrebai care a fost contextul în care acel părinte a spus că sărutul e ca o cerere în căsătorie. Dar sunt de părere că nici nu are rost să căutăm contextul pentru că afirmația aceasta o consider universal valabilă: păi dacă sărutul e un gest erotic și din pdvd creștin erotismul își are justețe doar în sânul familiei e logic că un sărut are ca gest greutatea unei cereri în căsătorie. Desigur, dpdv creștin discutăm.
Ma mult, dacă tu însuți ești de părere că sărutul e o graniță… înseamnă că acest gest e o graniță între prietenie și căsătorie. Ori granița dintre prietenie și căsătorie începe să fie străbătută prin cererea de căsătorie.
Deci pe cale de consecință logică… ”A săruta o fată este totuna cu a o cere în căsătorie”. Asta pentru cine înțelege greutatea gestului.
Că cei care n-au înțeles au tras și actul sexual în afara căsătoriei, sub efectul de domino, iar acum „toate-s bune”: sarcină nedorită = avort, contracepție, decepție, depresie.
sharbinsk
ianuarie 24, 2014 @ 12:44 pm
Îmi cer scuze e ultimul post în legătură cu subiectul acesta și poate fi șters dacă e abatere de la subiect.
Să dea Dumnezeu Florine, să fie cât mai mulți tineri care să țină de valori pt că atunci neamul nostru va continua să existe indiferent de ce s-ar întâmpla.
Din păcate și domnul acela e o excepție și azi 9 din 10 fete ar considera că ai probleme la mansardă dacă nu le săruți după un timp sau că nu le mai iubești. sau că umblii cu alta.
Dan a suprins destul de bine cum stă treaba cu implozia dar și sdaniel poate avea dreptate.
De exemplu ce facem când oamenii se vor înmulții asexual prin clonare?
Nu e o chestie nerealistă eu doar sper să nu prind acele vremuri, acum ca să fac o precizare la tema cu statul care nu mai poate de grija familiei creștine .
Ne aflăm în zorii globalismului în care statul își poate permite să piardă milioane de cetățeni pt că astăzi se pot deplasa foarte ușor mase de oameni dintr-o zonă într-alta a globului.
Deci îi doare fix în șpiț de câți vei naște tu sau eu, pt că oricum vor găsi alții să umple spațiile goale ba chiar le profită să fie cât mai puțini pt că înseamnă control total și consum de resurse mai mic.
Singura mare problemă a statului e îmbătrânirea populației dar statele dezvoltate își împrospătează genele cu tineri din Estul Europei,Africa și Asia.
Iar la noi sigur s-ar găsi 5 milioane de chinezi,magrebieni sau apatrizi care să populeze zonele, pt statul democratic nu primează specificul religios ci se declară secularist.
Și în vremea Imperiului Habsburgic erau dirijate populații prin imperiu dar în cantități mai mici.
[b]Teoria statului etnocratic, va dispărea nu vor exista națiuni pure ci cosmopolite Pe lângă mântuire, principalul motiv duhovnicesc pt care contează păstrarea familiei e că odată cu familia păstrezi și transmiți un set de valori și te aperi mai bine de influențele externe decât dacă ai fi pe cont propriu.[/b]
Altfel statul se poate întemeia și pe familii necreștine-statele arabe, uniuni consensuale-în crescendo-Țările Scandinave și se va adapta la tendința pieței.
Oricum nici tinerii creștini care NU fac prostii înainte de nuntă, nu mai sunt atât de fertili pe cât erau strămoșii.
Poate o să șochez cu ce spun dar, eu aș fi de acord să se mai facă cuplurile încă de la naștere, măcar în unele zone al țării.
Probabil că ar fi 50% șanse să nimerești lângă cineva de treabă – 50% să nu, dar măcar tinerii s-ar căsătorii mai mult și poate pe unii i-ar responsabiliza asta iar satul ar avea viață.
Iar divorțul să nu poată fi făcut fără motive temeinice(soț agresiv,infidel) decât după vreo 3 ani de la căsătorie și aia cu condiția unei consilieri maritale prealabile în care s-a încercat tot ce se putea pt salvarea familei, la fel cum există obligația acum de a merge la mediator pt tot mai multe relații sociale.
Prea fugim repede la greu și după plângem în pumni că înainte era mai bine.
florin m
ianuarie 24, 2014 @ 3:23 pm
@Sharbinsk
de ce să fie acesta ultimul tău comentariu aici? 🙂
Revin asupra oportunităţii folosirii pasajului de la Matei 7,6 alături de îndemnul către soţi de a nu se săruta intim în public.
„[b]nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor[/b]” este textul la care se opreşte autorul articolului, dar în textul Ev. de la Matei urmează „ca nu cumva să le calce în picioare”. Aşadar, să ne oprim asupra citatului [b]”nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare”[/b].
Evident că textele Scripturii au mai multe înţelesuri, foarte multe dintre ele fiind ascunse celor nepregătiţi, nepricepuţi sau cu dinţi de lapte intr-ale credinţei, fiind nevoie de verificarea şi confirmarea acestor înţelesuri cu mai mulţi teologi, părinţi, rugători catre Domnul, pentru că [u]un înţeles este valid dacă este în acelaşi duh cu celelalte[/u]. Astfel, în primă instanţă, acest pasaj se adresează în primul rând celor care dezvăluie tainele credinţei, cuvintele şi lucrurile sfinte ale Lui Dumnezeu celor din afara Bisericii Lui Hristos (aceia sunt numiţi „câini” la începutul versetului de la Matei 7,6) sau chiar celor din interiorul Bisericii, dar incapabili să le înţeleagă (iar aceştia sunt „porcii” la care se face referire în continuarea aceluiaşi verset), pentru că le vor deforma şi vor deveni mai obraznici si îi vor vătăma cu ele chiar pe cei de la care le-au auzit. Bănuiesc că aspectul acesta este cât de cât limpede. Dacă nu, se poate găsi la Sf. Ioan Gură de Aur, la Tâlcuirea Sf. Ev. de la Matei, volumul 23 din PSB, foarte detaliat aspectul acesta, sau în tâlcuirea Sf. Teofilact al Bulgariei.
După cum spuneam, mărgăritarele trebuie să fie ascunse, pentru a nu ajunge să fie banalizate sau chiar batjocorite, şi numai sufletul cu adevărat iubitor de Hristos le poate vedea sau înţelege. Această taină nu poate fi pătrunsă decât de cei care-L iubesc cu adevărat pe Hristos.
Ştim că relaţia dintre Biserică (şi oricare dintre noi din Biserică) şi Hristos este asemănată adesea cu relaţia dintre soţ şi soţie (uniţi prin Taina Sfintei Cununii), fiind [u]o relaţie de iubire, unică, tainică, atât între cei doi soţi, cât şi între Hristos şi Biserica Sa[/u]. Aşa cum noi, cei din Biserică, se cuvine să nu dezvăluim tainele Bisericii şi ale credinţei către oricine, la fel, prin asemănare, nu se cuvine ca acel lucru tainic, intim, dintre soţi (care le este permis a-l face numai ei, între ei, căci de-aia este „intim”) să fie făcut în public. Pentru că astfel ajunge un gest banal, banalizat, apoi desconsiderat şi această taină din relaţia voastră sfinţită de Dumnezeu, sărutul cu soţia pe care-l faceţi cum doar voi ştiţi şi doriţi, ajunge în văzul altora, care NU AR TREBUI să aibe acces la ea, pentru că nu sunt incluşi aici. Din acest punct de vedere, cei care au acces la această privelişte jalnică (pentru că este o descoperire a unei taine) sunt tot „porci” si, repet ca şi mai sus, nu ar trebui s-o luaţi în sens peiorativ, ca pe o jignire şi nici nu implică neapărat vreo vătămare sau pedeapsă. Tot „porci” am fi şi dacă cineva care a ajuns până în al treilea cer ne-ar povesti tuturor ce a văzut acolo…
Dacă mai aveţi nevoie de argumente, gândiţi-vă dacă aţi ieşi acum în centrul oraşului cu o portavoce, să vă povestiţi viaţa, supărările, reuşitele etc., astfel încât să le audă toată lumea. Aţi face-o? Eh, ceilalţi care aud nu au nicio vină pentru asta, dar şi ei intră în aceeaşi „categorie”.
Şi dacă tot nu suntem convinşi, poate întrebăm şi pe duhovnic…
sdaniel
ianuarie 24, 2014 @ 6:21 pm
@Dan
Nu cred ca concubinajul va disparea din cauza faptului ca nu au cui sa transmita acest stil de viata, pentru ca concubinii de azi sunt copii nascuti in familiei crestine, modul de viata din aceasta societate actuala i-a adus aici. Adica concubinii de azi sunt nascuti de cupluri casatorite. Gandeste-te ca nici homosexualii nu dispar desi nu procreaza.
Am spus din start ca sunt un familist convins, asa ca m-as bucura foarte tare ca tu sa ai dreptate si familia sa ramana sfanta si un pilon de baza al societatii. Din pacate ma uit in jur si constat ca institutia casatoriei are o imagine tot mai neplacuta pentru tinerii din ziua de azi. Degeaba imi educ eu copilul pentru ca el vede altceva la televizor si in jurul lui.
Dan Tudorache
ianuarie 25, 2014 @ 8:58 am
Daniel, desigur că nu va dispărea concubinajul. Ar fi o utopie să credem asta. Zicem doar că se va reduce ”la un stadiu imfim”, prin asta înțelegându-se că se va reduce foarte mult. Oamenii se vor lămuri în două trei generații ce înseamnă concubinajul, și unde duce el în final. Și aici vorbesc de România în primul rând, nu m-aș pronunța cu privire la alte țări dar oricum, și acolo, cu cât anarhia relațiilor intime va fi mai mare, cu atât mai repede se vor lămuri oameni și își vor dori să iasă din degringolada în care au intrat.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 25, 2014 @ 2:50 pm
„Inca o data, numarul divorturilor in Romania e relativ mic, incomparabil de mic fata de cele din SUA. Nu numarul divorturilor creste, ci numarul casatoriilor scade”- asa de putine casatorii sunt „programate” in vara asta incat prietenul meu cameraman se teme sa nu-i ceara nevasta divort pe motiv ca tot weekend-ul si-l petrece pe la nunti iar seara sta si editeaza filmari ori printeaza cd-uri. ;))
sharbinsk
ianuarie 25, 2014 @ 3:05 pm
[quote]Iskander
Deci, pentru tine casatoria are rolul de a iti asigura comfort la batranete? Interesant mod de argumentare insa ma bucur ca iti dai arama pe fata. Self-interest, asta e scopul casatoriei in viziunea ta.
[/quote]
Și interesul carnal nu e self-interest în concubinaj ?
Mai ales că ai și zis-o, nu-ți convine, îți iei tălpășița, deci cât era bine e ok, când nu șutul în fund.
Nu știu care interes e mai meschin dintre ele, dar cred că orice om se gândește și la bătrânețile lui, neînsemnând că doar din motivul acesta încheie căsătoria.
În România, există încă femei naive care se lasă duse cu zăhărelul „că poate nunta la anul”, „că nu e timpul, că nu avem masă, casă”, despre asta vorbeam, ele încă trăiesc cu năzuința că vor avea o nuntă cândva- minim 50% dintre cele care se află în concubinaj.
Tu i-ai băgat pe cei care trăiesc în concubinaj în aceeași oală ca și tine, poate nu toți au fobia că un act îi va strânge pe ei de gât, poate că se lasă copleșiți de dificultățile materiale și de aceea amână, dar au în cap planul să se căsătorească.
[b]Doar că statistica e rigidă și fixă, rareori dă detalii și asupra motivului pt care unii trăiesc în concubinaj ea doar comunizează un eșantion din oficiu pornind de la niște elemente de formă[/b]
Dar eu delirez, e și asta o tehnică ca să duci în derizoiru argumentația celuilalt.
Dacă nu știam femei care stau în concubinaj cu speranța că le va cere cândva iubitul și care chiar făceau calcule și-și exprimau optimismul cu privire la căsătorie, tăceam naibii din gură .
[quote]Iskander
Pentru mine, a deveni dependent de cineva e sinonim cu moartea.[/quote]
Oricum ești dependent cu ceva de cineva, simplu fapt că nu ai putea trăi fără o sursă de venit te face dependent cel puțin la un moment dat.
Că nu vrei să fii dependent și personal de cineva, e opțiunea ta, însă interesant e că și pt asta rămâne valabil divorțul [b]doar că ATENȚIE!!! din concubinaj poți scăpa cu toate bunurile-!!![/b]
A sta în concubinaj și pe motiv ca la greu să scapi cu toate bunurile >>că doar nu ai un act care să te țină legat >> e încă un[b] interes materialist[/b], chiar dacă ulterior au apărut și copiii și e >>mai naspa daca ai copii>>ca să citez.
[quote]Iskander
Da, sunt ateu, insa nu sunt deloc materialist[/quote]
Sigur, că nu.
[quote]Sharbinsk
„În România NU există așa ceva, aici se poate divorța prin notar, mă mir că nu și prin sms, deci și de aia atâtea divorțuri aici pt că nu există nu știu ce bariere juridice, decât în cazul soților cu copiii.”
[quote]Iskander
Inca o data, numarul divorturilor in Romania e relativ mic, incomparabil de mic fata de cele din SUA. Nu numarul divorturilor creste, ci numarul casatoriilor scade[/quote].[/quote]
Prietene ce populație are U.S și ce populație are România ?
Câte cupluri căsătorite are U.S și câte România ?
Ce nivel de trai au americanii ?
Raportat la eșantionul nostru de populație
Procentual și procedural în România se divorțează mult mai ușor și procentul din raportul-căsătorii-divorțuri, se pare că urcă de la un an la altul spre divorțuri.
Pe când în U.S lucrurile astea sunt așezate de prin anii 90′ constante și predictibile.
La noi însă, a fost o explozie odată cu relaxarea condițiilor legislative și cu strâmtorarea nivelului de trai.
[quote]Iskander
Ateul nu se agata de viata prosteste, [b]nici nu cade in patima disperarii [/b]sau in iluzii religioase. [/quote]
Încă un citat
[quote]Iskander
Nu sunt genul de persoana ca sa depinda de altii, si decat sa le fac viata grea altora,[b] prefer eutanasia[/b].[/quote]
E interesant în ce măsură un om care preferă eutanasia nu cade-n patima disperării și a deznădejdii.
[quote][b]”Sharbinsk
Cu fiecare familie Biserica sporește și înainte căsătoria era bucuria comunității, de aia își permiteau să-și dea cu părerea oamenii.”[/b][/quote]
Dac-ai fi trăit încă în lumea satului- UNDE COMUNITATEA ERA ÎNCHEGATĂ- fii sigur că percepeai nunta ca pe o bucurie colectivă.
Așa a fost sute de ani pentru mulți români,până la urbanizarea forțată a lui Ceașcă 70% din români trăiau la sat.
Dacă nu ești român te înțeleg dar, probabil că ai avut și tu ceva străbunici la sat care le-au zis altora să se căsătorească dacă vedeau că nu o fac.
Înainte conștiința publică era un mecanism de auto-regularizare a societății acolo unde valorile comune erau încălcate, oamenii reacționau pentru apărarea valorilor microsocietății în care trăiau și asta asigura stabilitate și continuitate la nivel macro.
Acum însă conștiința publică e ocultată de oameni care propagă distanțarea și diferențierea între oameni, inclusiv prin hipersexualixare.
[b]Chiar și ideea de a păstra rezerve și subterfugii într-o relație, pt a o șterge la greu e o distanțare subtilă, dacă intrii premeditat cu gândul acesta într-o relație deja ai compromis-o parțial.[/b]
[b]
Paradoxal în paradisul sexualității secolului 21, în care lumea e „eliberată de constrângeri,mentale” depresia e maladia psihică numărul 1.[/b]
Nu mai aveam de gând să scriu deloc la acest articol, dar se pare că era nevoie de niște precizări.
Iskander
ianuarie 25, 2014 @ 8:35 pm
@sharbinsk
„Și interesul carnal nu e self-interest în concubinaj?”
Dar interes carnal nu poate fi si in casatorie? Oho. Eu zic ca voi vedeti lucrurile prea unilateral si invaluiti casatorie intr-o patura de moralitate. Nu este. Ai o relatie cu cineva tocmai pentru placerile carnale, astea nu se schimba odata ce te casatoresti sau nu. Ma rog, dupa statistici si sondaje, casatoria e unul dintre motivele care duc la disparitia relatiilor sexuale in cupluri.
Ce vreau sa zic e altceva, daca tu cand te casatoresti ai in vizor o batranete linistita, eu o cam compatimesc pe saraca femeie sau saracul barbat care te va insoti odata cu inaintarea in varsta. Sigur, ar fi mai usor, clar, dar oare asta sa fie de fapt rostul casatoriei? Pai daca asta e, nu mersi, prefer placerile carnale.
„În România, există încă femei naive care se lasă duse cu zăhărelul „că poate nunta la anul”, „că nu e timpul, că nu avem masă, casă”, despre asta vorbeam, ele încă trăiesc cu năzuința că vor avea o nuntă cândva- minim 50% dintre cele care se află în concubinaj.”
Eu zic ca femeile care gandesc in felul asta, sau barbatii, sunt responsabile/i. Casatoria printre crestin-ortodocsi e costisitoare, dpdv material. Da, asa e traditia la noi, cum zicea altcineva de pe aici. In alte culte e si mai rau, dar nu de multe ori am intalnit familii care s-au imprumutat in banca pentru nunta ficei/baiatului si mai incolo au ajuns sa nu isi mai poata plati datoria.
In cazul Romaniei as zice ca concubinajul s-ar datora si constrangerilor materiale, dar in vest? Ce motiv poate fi in vest pentru ca cuplurile sa nu se casatoreasca? Rata casatoriilor la noi e cu mult mai mare decat la ei, chiar daca nivelul de trai e mai scazut in Romania.
„Oricum ești dependent cu ceva de cineva, simplu fapt că nu ai putea trăi fără o sursă de venit te face dependent cel puțin la un moment dat.”
Nu si daca intreprinzi un serviciu pentru care esti platit. Banii ii castig eu, nu altcineva pentru mine. Deci teoretic nu sunt dependent de o persoana, ci doar de castigul banesc pe care pana la urma eu il produc. Si apropo, nu sunt angajat. Sunt free-lancer, deci cu atat mai independent, sau cum ar zice unii romani umflati in pene ‘propriul meu sef’.
„Dacă nu știam femei care stau în concubinaj cu speranța că le va cere cândva iubitul și care chiar făceau calcule și-și exprimau optimismul cu privire la căsătorie, tăceam naibii din gură.”
Cazurile particulare in general nu sunt luate drept argumente. Tu cunosti femei care traiesc in concubinaj asteptand ca prietenului sa ii treaca prin cap sa o ceara de nevaste; eu cunosc femei care nu vor sa se casatoreasca si prefera concubinajul. Cunosc femei a caror parinti nu agreaza relatia si traiesc in concubinaj si sunt fericite! Dar nu sunt argumente.
„doar că ATENȚIE!!! din concubinaj poți scăpa cu toate bunurile-!!!”
Nu e musai. De exemplu, in timpul relatia am cumparat un apartament in coproprietate cu prietena mea. Practic apartamentul e pe numele amandurora iar la o eventuala despartire, facem partaj legal. Masina la fel, e coproprietate. Eu sunt si un om rational si cu bun simt si nu sunt genul care se razbuna, sunt intelegator si prefer solutionarea pasnica si rapida. Cu cat mai putin timp pierdut si cu cat mai putin scandal posibil (sau deloc), cu atat mai bine.
„Procentual și procedural în România se divorțează mult mai ușor și procentul din raportul-căsătorii-divorțuri, se pare că urcă de la un an la altul spre divorțuri.”
Si oare de ce?
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Marriage_and_divorce_statistics
Aici ai o statistica pe 27 de tari din UE (inclusiv Romania) in ceea ce priveste rata divorturilor, rata casatoriilor dar si rata nasterilor in afara casatoriei. Daca te uiti la rata divorturilor, vei vedea ca in Romania a cam ramas constanta (2011 – 1.7 divorturi/1000 locuitori). In schimb, la rata casatoriilor, se inregistreaza o scadere constanta. Astfel, in 1960 am avut 10.7 casatorii la 1000 loc. In 2000 am avut 6.1 casatorii la 1000 loc. In 2011 doar 4.9/1000 loc. In doar 50 de ani rata casatoriilor s-a injumatatit, pe cand rata divorturilor a ramas constanta in jurul valorilor de 1.5-2 la mia de loc.
Deasemenea, ca dovada a faptului sa trendul traditional al familiei incepe sa intre in descendenta, 30% din nasterile de copii inregistrate in 2011 au fost in afara casatoriei. In afara de Malta, Slovenia (care are peste 50% din nasteri in afara casatoriei) si Macedonia, trendul intemeierii unei familii in afara casatoriei e in ascendenta.
„E interesant în ce măsură un om care preferă eutanasia nu cade-n patima disperării și a deznădejdii.”
Dar ce e asa de rau la eutanasie? Pana la urma e viata mea. Disperare pentru mine ar fi daca as chinui pe altcineva datorita situatiei mele.
„Așa a fost sute de ani pentru mulți români”
Cuvantul de ordine este ‘a fost’. Lumea se mai si schimba, nimic nu e batut in cuie, cum zicea al vostru Iisus.
„Dacă nu ești român te înțeleg dar, probabil că ai avut și tu ceva străbunici la sat care le-au zis altora să se căsătorească dacă vedeau că nu o fac.”
Sunt roman, am avut bunici, strabunici la sat, dar nu imi traiesc viata dupa ce spuneau ei. Sigur, ei spuneau si vorbe bune care le urmez si azi, dar ei vorbeau despre o lume de mult trecuta si de mult uitata, cu alte traditii, cutume – alte timpuri in general. Mentalitatile se schimba odata cu venirea noilor generatii. Odata cu mentalitatea se schimba si traditiile, sau chair dispar unele. E un proces normal, natural, favorizat de trecerea timpului.
„Înainte conștiința publică era un mecanism de auto-regulariza re a societății acolo unde valorile comune erau încălcate, oamenii reacționau pentru apărarea valorilor microsocietății în care trăiau și asta asigura stabilitate și continuitate la nivel macro.”
Tocmai de aceea nu am rezistat sa traiesc la sat. Am trait o perioada, cativa ani, insa diferenta dintre mentalitatea, principiile si gandirea mea, si cele adanc inradacinate in respectiva societate erau in mare masura opuse. Iar eu nu sunt genul de persoana cu un instinct de turma dezvoltat. Imi traiesc viata dupa principiile mele, un altfel de mod de viata pentru mine e anormal. O altfel de viata ar fi precum o cusca, precum niste lanturi. Poate ca de aceea prefer orasul, mai multa diversitate nu strica.
„Acum însă conștiința publică e ocultată de oameni care propagă distanțarea și diferențierea între oameni, inclusiv prin hipersexualixare.”
Ei, aici sunt si eu de acord, prea multi oameni se concentreaza tot timpul pe ceea ce ne separa decat pe ceea ce ne unesc. Dar lucrurile s-ar putea rezolva foarte usor daca ne-am accepta asa cum suntem si nu i-am forta pe altii sa se schimbe dupa mofturile noastre. Cred ca e aproape utopic scenariul, insa am intalnit niste eveniment in viata care mi-au aratat ca poti sa te intelegi foarte bine cu oricine atata timp cat te uneste ceva. Eu unul sunt mare fan al muzicii heavy metal/rock/punk si merg des la concerte si mai ales in strainatate. Pe langa faptul ca ma duc pentru muzica in principiu, nu ezit sa ma minunez la cum muzica poate demola niste bariere ce ne separa, cum ar fi religia, orientarea sexuala, optiunile politice, culoarea pielii, statutul social si multe altele. Unii nu inteleg lucrurile astea, dar pe mine ma minuneaza. Astfel de lucruri se mai intampla si prin proteste. Ar fi bine insa daca am putea extinde acest palier si sa ne acceptam asa cum suntem si in alte circumstante, nu doar atunci cand avem interese comune.
Intradevar, accentuarea diferentele si discrepantelor intre oameni e ceea ce si cauzeaza depresia. Gasim din ce in ce mai putin lucruri care ne asemana si cautam nod in papura doar sa mai scotocim dupa niste diferente.
sdaniel
ianuarie 25, 2014 @ 10:06 pm
Nu pot sa nu remarc ca Iskander are comentarii inteligente si bine argumentate….si cam are dreptate cu multe din problemele ridicate. Parerea mea este ca regulile societatii trebuie sa se adreseze tuturor. Eu as fi de acord cu legalizarea concubinajului exact asa cum este in Franta, de exemplu. Si toata lumea ar fi multumita, cei care vor casatorie pot alege casatoria si cei ce vor concubinajul sa aleaga concubinajul.
Iskander te-as ruga sa-mi platesti drepturi de autor pentru partea cu disparitia treptata a casatoriei :)) am spus inaintea ta, fara cifre si statistici ce-i drept.
In fine, cred ca ai dreptate in ceea ce priveste toleranta si diversitatea; sunt convins ca putem convietui fara probleme si ne putem respecta reciproc, indiferent daca suntem crestini sau nu, barbati sau femei, caucazieni sau asiatici, casatoriti sau nu etc. PUNCT
sharbinsk
ianuarie 25, 2014 @ 11:44 pm
Am citit statisticile, destul de util linkul, dar nu-nțeleg de unde ar avea eurostatul datele astea fără ca statele naționale să le furnizeze.
Nu știu cât de legal ar fi dar asta e altă discuție.
Dacă nu le-a furnizat statul și sunt doar estimările unor particulari chiar și profesioniști sunt incomplete.
Am dubii cu privire la rata divorțului mai ales că în Ro în 1960 erau 2.0/1000 de locuitori, cu toată rușinea care exista atunci dacă divorțai și în 2011 sunt doar 1,7/1000.
Am înțeles că divorțul pe cale notarială și cel pe cale administrativă au fost legiferate de prin 2010 odată cu Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii, in pregatirea intrarii in vigoare a noului Cod civil.
Nu știu însă de la ce moment au început să aibă efecte conform Monitorului Oficial, probabil că de prin 2011 deci din toată statistica eurostat ce mi-ai furnizat-o, de abia anul 2011 ar fi valabil dacă vrem să includem și noile proceduri.
Cum în primul an oamenii de abia află de procedură și până se dumiresc va mai trece ceva timp, dar în mod cert devine fenomen de masă.
[b]Și totuși la numai un singur an diferență procentul a crescut cu 0,2%, dacă în 2010 erau 1,5%, se pare că- 2011 au ajuns la 1,7%, dacă se menține trendul ascendent ohoo, nici nu vreau să mă gândesc.[/b]
Ar trebui să avem statisticile unei decade începând cu 2010 deci până-n 2020 dacă vrem să ne facem o părere pertinentă.
Dar eu mă îndoiesc de faptul că va trece cineva pe la notari din ușă-n ușă să centralizeze,câte divorțuri a avut fiecare, deci s-ar putea să fie incomplete statisticile.
Eu știu ce a zis o femeie notar, că i-au crescut cererile pt divorț și majoritatea erau tineri și probabil că dacă mai întrebăm încă vreo 5 e aceeași situație.
Oricum privind nașterile în afara căsătoriei e limpede că peste 50% dintre tineri trăiesc în concubinaj, doar 30% dintre copii se nasc vii din astfel de relații, nu sunt incluși cei născuți morți sau avortați + cine știe câți nu folosesc contracepția, deci e de proporții fenomenul.
[quote]
Dar interes carnal nu poate fi si in casatorie? Oho. Eu zic ca voi vedeti lucrurile prea unilateral si invaluiti casatorie intr-o patura de moralitate.[/quote]
Ba da e și-n căsătorie doar că există soți creștini care postesc și se abțin de la astfel de relații perioade mai mari decât concubinii- deci există moralitate creștină în căsătorie pentru cine vrea.
Pe noi moralitatea creștină ne interesează pe site-ul acesta, nu idei abstracte de etică vehiculate de Cernea.
[quote]In cazul Romaniei as zice ca concubinajul s-ar datora si constrangerilor materiale, dar in vest? Ce motiv poate fi in vest pentru ca cuplurile sa nu se casatoreasca? [/quote]
Man nu știu în Occident, aia am vrut să evidențiez că motivele majorității concubinilor occidentali sunt diferite de cele ale tinerilor români.
Poate acolo majoritatea concubinilor au principiile tale de viață, eu am zis de femeile pe care le cunosc pt că au fost cam 4 din 4 cazuri, deci procentaj mare nu lucruri răzlețe.
Și dacă am sonda toți cititorii site-ului probabil că și ei ar cunoaște la rându-le femei care stau în concubinaj doar ca o fază tranzitorie din cauza lipsurilor.
Deci cam slabe șanse să fie coinicidențe sau cazuri singulare ci fenomene răspândite.[b]
Or fi și proceduri urâte de divorț pe acolo probabil că societatea occidentală nu mai reacționează deci încurajează tacit cristalizarea unei noi cutume.[/b]
Apropo de statistici tot respectul pentru greci, se apropie de ce înseamnă un popor creștin.
Și îmi cer scuze pt faza cu materialismul, foarte bine ai făcut că pe partea asta ai fost cinstit.
[quote]Ce vreau sa zic e altceva, daca tu cand te casatoresti ai in vizor o batranete linistita, eu o cam compatimesc pe saraca femeie sau saracul barbat care te va insoti odata cu inaintarea in varsta. Sigur, ar fi mai usor, clar, dar oare asta sa fie de fapt rostul casatoriei? Pai daca asta e, nu mersi, prefer placerile carnale.[/quote]
Aici nu cred c-am înțeles ce ai vrut să zici că e oribil să îmbătrânești alături de cineva ?
Probabil e și mai oribil să îmbătrânești singur sau abandonat, și treaba cu plăcerile carnale e că are termen de prescripție cât te ajută funcțiile,deci vrei nu vrei, nu vei rămâne nici măcar cu asta și vei îmbătrânii și tu.
[b]Tu prin ce mi-ai zis aici mi-ai confirmat indirect că o parte din atei găsesc sensul vieții în plăcerile trupului.[/b]
[quote]
Eu zic ca femeile care gandesc in felul asta, sau barbatii, sunt responsabile/i. Casatoria printre crestin-ortodoc si e costisitoare, dpdv material. Da, asa e traditia la noi, cum zicea altcineva de pe aici. In alte culte e si mai rau, dar nu de multe ori am intalnit familii care s-au imprumutat in banca pentru nunta ficei/baiatului si mai incolo au ajuns sa nu isi mai poata plati datoria.
[/quote]
Se găsesc preoți care să nu ia pielea de pe tine, mai ales la sate unde au 2 nunți pe an, măcar pt serviciul religios mă refer.
Nu mă interesează ce-o fi prin alte culte, nunta o poți face și-ntrun cadru restrâns și nu te pune nimeni să faci nunți mari cu gândul la agoniseli și mai mari, de multe ori fictive și doar în mintea celui ce plănuiește.
Relațiile premaritale și-au ratat grav rolul de a găsi partenerul ideal, dovadă divorțurile cuplurilor care au trăit înainte de nuntă.
Deci asta cu compatibilitatea sexuală e o altă retorică tâmpită, că nu ajută la aproape nimic.
Din păcate o femeie cu cât are mai mulți parteneri înainte de nuntă cu atât are șanse mai mici să aibă o familie stabilă după.
[b]
Referitor la tradiții, nu neaparat tot ce e vechi e și prost și nu tot ce e nou e bun asta ar fi o eroare retorică gen apel la autoritate.[/b]
De bine de rău acele familii au dus în spate 2 războaie mondiale, au plătit despăgubiri de război și datorii externe mai mult decât avem noi acum.
Au trecut prin foametea de după război, prin regimuri criminale și printr-un cutremur.[b]
Noi ca generație istorică nu am făcut nimic, deocamdată suntem 0 barat și s-ar putea ca viața să treacă pe lângă noi ca și cum nu am fi existat.[/b]
Dar ne place să fim tari în gură și să râdem de strămoși.
Că unu câștigă 35.000 de euro pt el nu înseamnă că a făcut ceva, la fel cum excrocii care fură milioane și se descurcă n-au făcut ceva durabil sau de valoare.
Iskander
ianuarie 26, 2014 @ 12:47 am
@sharbinsk
Statisticile Eurostat din cate stiu se bazeza pe datele colectate din tarile respective dar si pe date colectate de institutii private. Daca mai vrei un link mai explicit avand si date pe 2012, uite aici:
http://countryeconomy.com/demography/divorces/romania
E numai despre Romania, si priveste doar divorturile. Observi insa ca pe 2012 rata divorturilor a scazut la 1.5/1000 loc. Oricum ar fi, ma-ndoiesc ca va creste simtitor. Nu a crescut in 50 de ani, crezi ca va creste in 10 ani? Eu as zice ca e mai ingrijoratoare rata casatoriilor ca asta s-a injumatatit in 50 de ani in comparatie cu rata divorturilor.
Am gasit si pentru rata casatoriei, aici s-a mai imbunatatit situatia, dar tot cam pe la jumate este fata de anii 60.
http://countryeconomy.com/demography/marriages/romania
„Ba da e și-n căsătorie doar că există soți creștini care postesc și se abțin de la astfel de relații perioade mai mari decât concubinii- deci există moralitate creștină în căsătorie pentru cine vrea.”
Sa iti spun sincer, chiar si printre cei ce se declara crestini, putini se potrivesc imagini pe care ai creat-o in fraza asta. Nu e ca si cum o relatie de concubinaj implica doar act sexual. E absurd. Nu e ca si cum dansii refuza casatoria doar ca sa isi satisfaca o nevoie ce poate fi implinita in ambele conditii.
„Aici nu cred c-am înțeles ce ai vrut să zici că e oribil să îmbătrânești alături de cineva ?”
Nein, e oribil sa te gandesti sa iti iei un partener doar ca respectivul/a sa aibe grija de tine la batranete. Cam asa am inteles ce vroiai sa spui. Nu e deloc oribil sa imbatranesti cu cineva, insa poti imbatrani cu cineva si traind in concubinaj, atat timp cat relatia dintre respectivii e puternica.
„Tu prin ce mi-ai zis aici mi-ai confirmat indirect că o parte din atei găsesc sensul vieții în plăcerile trupului.”
Nu vorbesc in numele altor atei… vorbesc in numele meu. Nu stiu cum vad alti atei relatiile de iubire. Eu sunt insa convins ca multi dintre ei nu vad bine institutia casatoriei. Daca urmaresti putin evolutia conceptului de casatoriei dpdv istoric, vei vedea ca seamana izbitor cu evolutia miturilor religioase.
„Se găsesc preoți care să nu ia pielea de pe tine, mai ales la sate unde au 2 nunți pe an, măcar pt serviciul religios mă refer.”
Nu ma refeream la preoti. Slujba de cununie (sau Taina Sfintei Cununii) este foarte pretenţioasă, costisitoare şi în general semn al belşugului. Totodată, tot din ortodoxie se trage şi obiceiul nunţilor extrem de fastuoase şi extrem de costisitoare precum şi aşa-numitul „dar de nuntă” oferit de fiecare component al alaiului. Astfel că nunţile erau veritabile afaceri încă din Moldova secolelor XII-XIII. O sa spui ca chestiile astea nu sunt obligatorii, insa a fost un user pe aici ce imi baga cuvantul traditie pe gat. Ei bine, traditia in casatoria crestin-ortodocsa este aceasta si e adanc infipta in mentalul colectiv. Asta am putut vedea cu ochii mei la casatoriile unor rude sau prieteni crestin-ortodocsi.
https://openlibrary.org/books/OL2430745M/Moldavia_in_the_11th-14th_centuries
„Nu mă interesează ce-o fi prin alte culte, nunta o poți face și-ntrun cadru restrâns și nu te pune nimeni să faci nunți mari cu gândul la agoniseli și mai mari, de multe ori fictive și doar în mintea celui ce plănuiește.”
Din nefericire romanul nu prea gandeste asa. De ar gandi asa, ar fi o treaba, dar dupa cum am spus traditia casatoriei crestin-ortodoxe e adanc infipta in mentalul colectiv. Sper doar ca noile generatii sa schimbe ceva, insa si schimbare asta va duce la alterarea traditiei.
„Relațiile premaritale și-au ratat grav rolul de a găsi partenerul ideal, dovadă divorțurile cuplurilor care au trăit înainte de nuntă.”
http://www.portal.rpi.ro/ema_articole-1763-55-7_factori_care_influenteaza_frecventa_sexului_in_cuplu-Portal_RPI.html#axzz2rSamPec9
Exista studii care arata ca scăderea frecvenţei actelor sexuale cu până la 30% se datoreaza casatoriei. Apoi, eu nu cred ca o partida de sex inainte de casatorie dauneaza. E absurd sa ceri unei femei care acum 200 de ani se casatorea la 12-14 ani pentru ca educatia pe care o primea era mica spre deloc sa se abtina pana la varste inaintate. Fizic si psihic vorbind e imposibil. Si contactul sexual are rolul lui, iar abstinenta nu e nicidecum solutia problemei.
„Din păcate o femeie cu cât are mai mulți parteneri înainte de nuntă cu atât are șanse mai mici să aibă o familie stabilă după.”
Asta e cel mult parerea ta personala. Insa sunt sigur ca o buna parte din femeile casatorite au avut mai mult de o relatie inainte de casatorie. Daca nu mai multe casatorii cu diferiti barbati. Eu zic ca acest scenariu nu are legatura cu ceea ce dezbatem aici, e cel mult o supozitie.
„Referitor la tradiții, nu neaparat tot ce e vechi e și prost și nu tot ce e nou e bun asta ar fi o eroare retorică gen apel la autoritate.”
Corect. Nu zic ca institutia casatoriei nu a fost buna in trecut. A fost foarte buna in anumite situatii. Dar in prezent, nu mai este, nu cand vorbim de o societate in care fiecare are drepturi. Alocand drepturi in plus unei institutii precum cea a casatoriei desi acele drepturi pot fi acordate lejer si inafara ei, asta e doar o tentativa de a crea niste cetateni de mana a 2-a in societate.
Piedici exista pretutindeni. Cuplurile ce traiesc in concubinaj nu pot sa faca adoptii in Romania de exemplu. Indiferent ca pot sustine financiar cresterea unui copil. Apoi, cei condamnati pentru delicte dar care sunt casatoriti are dreptul la sex (pe bune!). Sunt puscarii care acorda drept de vizit detinutilor si o celula privata in care pot sa faca orice pe o perioada de timp (perioada de timp depinde din cate stiu de regimul detinutului).
In Germania, cuplurile casatorite si care au copii sunt scutite de la anumite taxe. Asta e discriminare pe fata, parerea mea. In Ocklahoma, aproape toate drepturile sunt rezervate cuplurilor căsătorite.
Ce am cu casatoria? In primul rand mie nu imi place autoritate, cu atat mai putin autoritatea pe banii mei. Statul stie sa imi incaseze taxe si impozite insa cand vine vorba de a imi da si drepturile aferente e cam zgarcit. Si sa o spun si pe aia sincera, statul favorizeaza tacit casatoria ortodocsa in dauna tuturor celorlalti.
„De bine de rău acele familii au dus în spate 2 războaie mondiale, au plătit despăgubiri de război și datorii externe mai mult decât avem noi acum.”
Ca tot vorbim de razboaie mondiale, in special cel de-al 2-lea a lasat in urma o sumedenie de familii monoparentale. Intamplarea a facut ca o mare parte din ei s-au realizat totusi in viata, chestie ce a dus la o oarecare sustinere a acestui model de familie perpetuat si pana azi. Ca o fi bun ca nu o fi, raspunsul e inca necunoscut, cu atat mai mult cu cat putini pot spune cum de s-au realizat acele generatii.
Kore
ianuarie 26, 2014 @ 1:20 am
Prietene Iskander,
Daca ti s-a urat cu binele din viata (con)stienta pe care profesezi ca o duci si te plictisesti, ne lasa si te du. Domnul cu tine! Desi articolul la care comentam are o usoara tenta de exagerare, remarcile dumitale sunt fara nici de punct de sustinere superior! Mai departe de pragmatismul vietii decadentei postmoderne, nu razbesti. Ti-au raspuns baietii cu argumente solide izvorate din spiritul crestin ortodox pe care-l poarta in fiinta lor si dumneata vii cu interminabile replici la replica. Ca sa ce?
Daca esti o iscoada pusa sa intarate spiritele ortodoxe de pe acest site si sa semeni polemici gen roata hamsterului, facand lobby pt paganatati pt care altii contemporani cu Noe au gustat moartea venita din mania lui Dumnezeu, folosind argumente care iti convin si luate din orizontala in care traiesti, ai gresit adresa.
Oamenii de pe-aici sunt deschisi spre comunicare, cu ratiunea mintii si a cordului la purtator pt toti ceilalti dar nu pt oricine.
Discursul dumitale denota ca ori te-a ranit cineva in copilarie, ori te-a privat de dragoste sau minimum de educatie si bun simt de respingi total si fara discernamant orice apropiere Superioara (pe care noi ortodocsii o numim Sf Treime). Ne pare rau pt dumneata. Dar poti fi ajutat. Nu e o rusine sa recunosti, din contra, presupune tarie de caracter si te creste ca om.
Adevarul insa e ca nu prea te simti bine cu dumneata (oricat de bine te amagesti ca-ti merge la ora asta), cam vezi mizeria din jur si-ti dai seama ca e Cineva mai presus de mundanul in care am ajuns sa traim. Deci, prost nu esti!
Asa cum prima a fost regula si apoi eroarea, anormalitatea va ramane pururi anormalitate si Dumnezeu a lasat si un cuvant pt asta, ca atunci cand o vezi sa stii ce e: a-normalitate, adica alfa ( = inceput (gr)) minus orice vrei dumneata dupa, de ex. ateu < a teos = inceputul fara Dumnezeu, adica 0 barat!
Dumnezeu e ala care are grija sa iti bata inima si atunci cand dormi si nu stii ce se intampla in jurul tau si nu-ti cere nimic in schimb pt asta. Mai mult, iti lasa libertatea sa crezi ca asa trebuie sa fie si ca meriti sa fie asa. Mai gandeste-te!
Prin urmare, hataraste-te odata, ar cam fi timpul. Oameni sa te-ajute gasesti, numai sa vrei, sa stii sa ceri si sa te exprimi mai potrivit decat ai facut-o pana acum!
Iskander
ianuarie 26, 2014 @ 10:06 am
@Kore
1. Nu am intaratat pe nimeni. Daca la tine dezbaterea si dicutiile inseamna intaratare, atunci nu e de mirare ca crunta majoritate a celor ce comenteaza pe aici sunt niste ‘yes men-i’. Eu am venit cu niste argumente solide bazate pe statistici si pe realitatea, nu doar din jurul nostru, ci cam din intregul Occident. Ca ma crezi, ca nu ma crezi, e partea a 2-a, insa a imi spune ca argumentele aduse aici sunt solide e o exagerare cumplita, mai ales ca crunta lor majoritate sunt bazate pe o latura sentimentala si nicidecum pe dovezi empirice.
„Oamenii de pe-aici sunt deschisi spre comunicare, cu ratiunea mintii si a cordului la purtator pt toti ceilalti dar nu pt oricine.”
Poate altii da, tu nu. Esti inconsecvent in comunicare.
„Discursul dumitale denota ca ori te-a ranit cineva in copilarie, ori te-a privat de dragoste sau minimum de educatie si bun simt de respingi total si fara discernamant orice apropiere Superioara (pe care noi ortodocsii o numim Sf Treime).”
Eu nu am facut supozitii cand a venit vorba de persoana cuiva. Eu nu am fost crescut in spirit crestin, cu atat mai putin in spirit ortodox, ci in spirit laic/secular. Apoi tu nu ma cunosti pe mine si nu ai de unde sa stii ce educatie am primit si cum am fost crescut, asa ca pastreazati un minim de bun simt, dupa cum spui tu, si nu incerca sa ma caracterizezi. Daca esti destept si educat foloseste-te de argumente intr-o discutie, nu atacuri la persoana. Am impresia ca ai si un aer de superioritate. Si nu am nevoie sa fiu ajutat. E calea pe care am ales-o in viata si sunt fericit cu alegerile mele.
„Adevarul insa e ca nu prea te simti bine cu dumneata (oricat de bine te amagesti ca-ti merge la ora asta), cam vezi mizeria din jur si-ti dai seama ca e Cineva mai presus de mundanul in care am ajuns sa traim. Deci, prost nu esti!”
Oho, ma simt extrem de bine cu mine insumi, de asta te pot asigura. Si eu nu vad doar mizerie in jurul meu. Spre deosebire de voi, eu nu consider ce nu imi place mie ca fiind o mizerie si nu imi orientez viata dupa niste mofturi.
„Asa cum prima a fost regula si apoi eroarea, anormalitatea va ramane pururi anormalitate”
Anormalitatea sau normalitatea sunt niste termeni relativi si foarte subiectivi. Pentru tine ce reprezinta a fi normal poate pentru altul nu e normal si vice-versa. Asta nu e un argument, e doar limbaj de lemn tipic religios scos la iveala atunci cand ramai fara argumente.
„Dumnezeu e ala care are grija sa iti bata inima si atunci cand dormi si nu stii ce se intampla in jurul tau si nu-ti cere nimic in schimb pt asta.”
Hai serios? Astept studiul stiintific ce demonstreaza lucrul asta. Ce libertate imi lasa? Libertatea pe care d-zeu o lasa in scrierile voastre e un simplu santaj. Iti da optiunea de a face ca el ducandu-te cu zaharelul ca asta ar fi libertate, dar iti da si optiunea de a face cum nu vrea el iar ca si consecinta, arzi in flacarile iadului. Asta e Sindrom Stockholm pur. Asta nu e libertate, sau ma rog, e o libertate prost inteleasa.
„Prin urmare, hataraste-te odata, ar cam fi timpul. Oameni sa te-ajute gasesti, numai sa vrei, sa stii sa ceri si sa te exprimi mai potrivit decat ai facut-o pana acum!”
Stai linistit, m-am hotarat acum mult timp, si cel putin deocamdata nu m-am razgandit. N-au de ce sa ma ajute altii. Isi pierd timpul pentru ca nu e nimic in neregula cu mine. Poate e ceva in neregula cu tine ca nu poti accepta faptul ca altii pot duce alte stiluri de viata si sa fie fericiti. Iata ca poti fi fericit si inafara ideologiei crestine.
@sharbinsk
Nu stiu eu precis cat de reale sunt statisticile resspective, insa eu raman la parerea ca sunt cazuri si cazuri. Am intalnit si femei care au avut relatii dupa 20 de ani si au avut multe casatorii esuate. Eu nu cred ca relatiile extra-maritale sunt cele ce diminueaza durata casniciilor.
„Conluzia ar fi că la 15 ani după război, orfanii războiului se grăbeau să încheie căsătorii, nu că rămâneau în concubinaj.”
N-ai inteles ideea. Nu m-am referit la faptul ca orfanii de razboi si-au intemeiat familii dupa razboi, asta e un fapt natural. M-am referit la faptul ca una dintre urmarile razboiului a fost formarea unor familii monoparentale si copii rezultati din aceste relatii au reusit totusi sa se afirme in viata chiar si in lipsa unui parinte. Astfel au aparut tot felul de ipoteze si teorii cum ca familia monoparentala ar fi si ea o solutie. Teoretic insa nimeni nu a putut demonstra lucrul asta. Dar in ziua de azi inca se promoveaza familia monoparentala.
„De abia din anii 70 începe declinul semnificativ al căsătoriilor, se pare că și atunci curentele subversive ajungeau cumva la tineri.”
Nu cred ca au existat curente subversive ce au dus la diminuarea casatoriilor, ci pur si simplu s-a simplificat modalitatea de a obtine divortul si inca ceva, o consecinta a comunismului in Romania a fost emanciparea femeii. Femeia a devenit egala in drepturi cu barbatul pe timpul comunismului. Este unul dintre putinele lucruri bune ce s-au facut in comunism. In comunism femeile aveau un acces mai larg la educatie, in functii publice, incepeau sa devina din ce in ce mai putin dependente de barbati prin simplul fapt ca aveau un loc de munca. Astfel ca au inceput si ele sa aiba un cuvant de spus si sa poata influenta relatia. Pana atunci, traditia crestina predomina in familie si regulariza activitatea femeii. Femeia, in perioada interbelica, care a reprezentat si perioada apogeului conservatorismului social in Romania era vazuta ca fiind mereu la cratita, care se ocupa doar de treburile casnice si ca trebuia sa faca copii. Ei, comunismul a reusit sa sparga acest cerc vicios emancipand femeia.
„Ești poligam când ai relații sexuale în aceeași lună cu minim 2 femei și petreci și timp cu ele, că poligamia presupune timp petrecut împreună și după durata actului sexual.”
Dpdv biologic, esti poligam daca ai avut relatii sexuale de-a lungul vietii cu mai mult de 2 barbati (bigamie). Faptul ca te-ai stabilit apoi intr-o singura relatie nu inseamna insa ca ai sters trecutul. Multi oameni, fie barbati, fie femei, capata experienta necesara mentinerii unei casnicii tocmai cunoscand mai multe tipuri de parteneri.
sharbinsk
ianuarie 26, 2014 @ 8:00 am
Nu nicio speculație a mea personală faptul că o femeie cu cât are mai multe relații sexuale premaritale, are tot mai puține șanse să aibă o familie stabilă.
Citez din biofizicianul Virgiliu Gheorghe care la rându-i a urmărit niște statistici :
„Inca o data vin studiile din spate, studiile realizate in ultimii ani, care arata ca Reich are dreptate. Privitor la femeie, fetele care incep relatiile sexuale la 12-13 ani, au in medie, in SUA in jur de 22 de barbati pana la sfarsitul vietii, iar cele care incep relatiile dupa 21 de ani, au cel mult 2 barbati pana la sfarsitul vietii. Deci varsta frageda a inceperea vietii sexuale afecteaza femeia si o provoaca sa aibe relatii sexuale cu tot mai multi barbati. O alta statistica arata urmatorul lucru, exact ce spune Reich, ca daca o femeie are relatii sexuale cu un singur barbat, cel care ii este sot, are 90% sanse sa aibe o o familie fericita si de lunga durata. Daca are relatii cu 2 barbati are doar 70% sanse de a avea o relatie de durata. Cu 3 barbati 60%, cu 4 barbati 40% si cu 5 barbati 30%. Din punct de vedere statistic lucrurile sunt clare: proportional cu cat numarul de barbati pe care-l are o femeie scade durata casniciei”.
http://www.familiaortodoxa.ro/2012/10/24/virgiliu-gheroghe-conferinta-cand-barbatii-nu-mai-sunt-barbati-si-femeile-femei/
E și logic din moment ce termenul unei căsătorii e din ce în ce mai scăzut și din moment ce minim 50% din cei ce divorțează sunt tinerii care s-au testat sexual înainte.
N-am timp să caut ce a zis Wilhelm Reich în engleză și-n ce tratat a zis dar e limpede că are o lucrare publică în care observă fenomenul.
Din ce-am văzut pe statisticile pe care mi le-ai furnizat în anii 60 în plin stalinism, România era cap de afiș la căsătorii încheiate pe Europa.
Conluzia ar fi că la 15 ani după război, orfanii războiului se grăbeau să încheie căsătorii, nu că rămâneau în concubinaj.
Chiar dacă familia lor a fost distrusă ei au refăcut familiile n-au continuat în starea asta de facto.
De abia din anii 70 începe declinul semnificativ al căsătoriilor, se pare că și atunci curentele subversive ajungeau cumva la tineri.
Și mai ziceai într-o postare ceva legat de poligamie că omul prin natură e poligam
Ești poligam când ai relații sexuale în aceeași lună cu minim 2 femei și petreci și timp cu ele, că poligamia presupune timp petrecut împreună și după durata actului sexual.
Nu ești poligam însă dacă ai mai multe prietene înaintea căsătoriei, dar tu ești fidel doar uneia în timpul cât ești cu ea și ai investit emoțional și afectiv tot ce puteai pt ca să dai maximul în relația aia.
Ca dovadă că omul e monogam sunt amintirile de obicei a unei persoane speciale din trecut și proiecția pe care o fac unii psihic pe partenerele/partenerii ulteriori când își aleg iubiți care să le aducă aminte de foștii/fostele.
Sunt atâtea mărturii cu nu pot să mi-o/mi-l scot din cap deși sunt cu altul, o parte a rămas în relația trecută.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 26, 2014 @ 11:51 am
@admin, observ ca de cel putin 2 zile pe acest site tot discutandu-se pe subiectul “A saruta o fata e totuna cu a o cere in casatorie” apar contradictii cam dure prezentandu-se niste idei putin cam periculoase celor ce sunt mai slabi de inger. Cum preotul ar selecta doar o parte din discutie si ar aduce argumente crestinesti pe baza oricarui subiect anti-crestin la fel as propune sa se procedeze si aici, discutiile acestea pastrandu-se valabile si intregi doar in jurnalul user-ilor care se contrazic. Un sfant, cand era intrebat la ce foloseste unui crestin acea viata in pustietate, i-a spus ca pestele aflat pe mal nu va trai mult timp daca nu i se va da cateva guri de apa. [b]Asa si crestinul, printre fapte si ganduri pagane, se poate desfrana[/b]* daca nu traieste si clipe de rugaciune si intelepciune crestina. Hai sa nu mai lasam o asa cale libera ideilor ce contrazic principiile crestinesti! Nu m-as mira sa-mi raspunzi negativ la propunerea mea si asta din dorinta voastra de a pastra libertatea de exprimare a omului, insa nu uita: scopul scuza mijloacele!
[b]*[/b]chiar si pe sharbinsk l-am simtit putin cam sarit din minti intr-un comentariu probabil din cauza faptului ca era satul de argumente date unui… las in voia Domnului sa-l judece.
Sper ca n-am suparat pe nimeni si daca am facut asta imi cer scuze!
Iskander
ianuarie 26, 2014 @ 1:57 pm
@xiorel123
Cu alte cuvinte, mai pe scurt, cenzurati sau stergeti, eventual banati pe toti cei care nu corespund sistemului nostru ideologic.
Am prezentat niste argumente zic eu pertinente. Ca tu vrei sa le eviti sau ca tie nu iti plac, e alta problema. Argumentele mele sunt bazate pe statistici, sondaje, deci dovezi. Stiu ca nu iti place cand oponentul tau are cu ce sa te puna la colt, dar asa e intr-o dezbatere. Daca erai la nivel academic pierdeai dezbaterea din start daca veneai cu o asemenea atitudine.
sharbinsk
ianuarie 26, 2014 @ 2:14 pm
[quote]Iskander
Multi oameni, fie barbati, fie femei, capata experienta necesara mentinerii unei casnicii tocmai cunoscand mai multe tipuri de parteneri.[/quote]
Aș zice că mulți care fac așa își găsesc mai repede parteneri, dar nu înseamnă că și învață să mențină o relație .
Cât dura căsătoria părinților sau a bunicilor și cât durează căsătoria tinerilor născuți începând din anii 80 ?
Teoretic se putea divorța și atunci, dar sunt oameni care au stat împreună căsătoriți și peste 20 de ani și n-au divorțat nici după 90 când atmosfera s-a relaxat.
Acum însă , nu mai face nimeni planuri așa îndelungate.
[b]
Sociologic vorbind calea tradițională, în care fiecare învăța din fragedă pruncie ce trebuie făcut la o casă și cum, conform rolului din familie, făcea să devină familia funcțională și e un lucru bătătorit de mii de ani.
Aici cred că și bărbații la nevoie știau să facă anumite lucruri la fel și femeile care s-au descurcat văduve, făceau lucruri bărbătești[/b]
Cum a venit familia modernistă cum lucrurile s-au dus în cap și durata căsătoriilor a scăzut.
[b]Din punctul acesta de vedere cine nu vrea să respecte niște valori morale și duhovnicești minime, trăiește mai mult un parteneriat civil decât o căsătorie și e căsătoritul din interes pe care încercai să-l evidențiezi.[/b]
Pe acest site nu cred că a învățat cineva căsătoriți-vă pt moștenire, iar dacă am spus de bătrânețe ia aminte că e o șansă de 50%-50%,[b] adică eu să fiu cel care are datoria asumată în fața altarului să am grijă de soție, când se află în imposibilitate[/b], chestie ce mi-o asum când pornesc la drum.
Apoi căsătoria teoretic e mai predictibilă pt că te gândești că părțile au încheiat-o cu intenții serioase pe termen cel puțin mediu, altfel alegeau parteneriatul.
Parteneriat care se poate rupe mai ușor, presupune mai puține obligații și e susceptibil a fi încheiat pe termen mai scurt.
[b]
Un om poate încheia și vreo 5 parteneriate civile în 2 ani Nu cred însă că un om care a divorțat o dată, de 2x, se va mai juca de-a căsătoria într-un timp așa scurt.[/b]
Pt că ar însemna inclusiv, să [b]se umilească în fața rudelor și cunoștințelor, pe care le-a tot chemat în repetate rânduri, ba să-i fie martori la cununia civilă ba să chefuiască la nuntă[/b].
Ce e interesant că nici parteneriatul civil nu va cuprinde toți concubinii în el pt că nu-i poate nimeni forța pe concubini să-l facă.
Apoi există și ficțiunea juridică- în care cel ce încheie o căsătorie e prezumat că dorește să CONCEAPĂ și un urmaș.
Că nu pot toți să aibă sau nu vor e ALTCEVA.
La cuplurile homosexuale nu poate opera prezumția asta din motive biologice.
Tu zici că-n Germania e discriminare, păi ei își dau seama că o familie poate dura mai mult decât un parteneriat civil.
Deci nu sunt proști degeaba.
Și-n plus forma parteneriatului civil heterosexual, POATE FI ABSORBITĂ în forma căsătoriei dacă părțile se decid, deci să o facă măcar civil dacă vor să adopte.
Totuși nemții au reglementate atât parteneriatul civil cât și căsătoria și asta e încă o dovadă care te contrazice că familia tradițională nu mai e de actualitate.
De actualitate ar fi acest sistem ALTERNATIV, eventual.
[b]
Later Edit am modificat vreo 2 paragrafe și am șters dublura din mesajul 2, în ca că se va cita ceva sau că nu s-a înțeles ceva.[/b]
Iskander
ianuarie 26, 2014 @ 7:27 pm
@sharbinsk
Ba dimpotriva. Inveti sa mentii o relatie din greselile pe care le-ai comis in alte relatii. Omul cat traieste din greseli invata. Nu compara casatoria unei generatii cu alta. Diferenta de gandire, principii si mentalitate trebuie luata in calcul cand facem asemenea comparatii. Nu poti sa compari vremurile de acum 80 de ani cu cele de acum. Traim intr-o alta paradigma, lumea a evoluat, traditiile fie dispar sau se hibridizeaza, generatiile vin cu idei, comportamente si gandiri noi.
Nemultumirea fata de cum actioneaza noile generatii face parte din conceptul ‘generation gap’. Poate si din conceptul de ‘sense of entitlement’ pe care generatiile mai in varsta il au, criticand astfel generatiile noi uitand ca in realitate generatiile noi sunt cele care ii vor sustine la batranente.
„Sociologic vorbind calea tradițională, în care fiecare învăța din fragedă pruncie ce trebuie făcut la o casă și cum, conform rolului din familie, făcea să devină familia funcțională și e un lucru bătătorit de mii de ani.”
Nu cred ca persoana respectiva invata cum sa mentina o relatie de iubire cu o alta persoana din frageda pruncie. Nu poti sa ii iei exemplu pe parinti pentru ca mai inainte vorbeam de generation gap (asta in conditiile in care nu ne spalam pe creier generatiile sa fie trase la indigo cum se cam face in Romania). Cea mai usoara si eficienta metoda e experimentul.
„Cum a venit familia modernistă cum lucrurile s-au dus în cap și durata căsătoriilor a scăzut.”
Paradigma ce a schimbat foarte mult familia traditionala a fost emanciparea femeii. Acum o suta de ani, femeia avea nu prea avea un cuvant de spus intr-o relatie, avand statut inferior barbatului in familie. Cu siguranta divortul atunci nu venea de la partea feminina, mai ales cand femeile erau de obicei casnice si depindeau direct de venitul adus de barbat. Violenta domestica in familie era la cote mult mai alarmante decat azi. Exista insa si niste bariere psihologice impuse de societate ce prevenea divortul.
In principiu insa, daca e ceva ce s-a schimbat in cadrul familiei in ultimii sa zicem, 100 de ani, e statutul femeii. Femeia de azi e mult mai independenta financiar vorbind de cea de acum 100 de ani. Educatie pe care o primeste in scoala azi e cu mult superioara educatiei pe care o primeau femeile acum 100 de ani. Casatoriile nu se mai negociaza la nivel de parinti, cum se facea inainte, ci la nivel de cuplu, unde si femeia are un cuvant de spus. Inainte, cam ce hotarau parintii era sfant pentru odrasla de sex feminin.
„Din punctul acesta de vedere cine nu vrea să respecte niște valori morale și duhovnicești minime, trăiește mai mult un parteneriat civil decât o căsătorie și e căsătoritul din interes pe care încercai să-l evidențiezi.”
Teoretic da, practic nu. Cat timp nu e recunoscut de stat insa, parteneriatul civil nu exista, chiar daca in teorie foarte multe cupluri s-ar incadra in acesta categorie.
„Pe acest site nu cred că a învățat cineva căsătoriți-vă pt moștenire”
Am inteles, dar asta nu e un motiv pentru a te erija in ignoranta de a nu vedea faptul ca anumite cupluri sunt discriminate si altele nu. Nu mai traim in societati in care anumite paturi sociale sunt vadit privilegiate. Asta e o chestie de Era Medievala. Daca tot o dam intr-una cu drepturile omului, libertati si alte celea, pai hai sa dam dovada si de consecventa in practica…
„Un om poate încheia și vreo 5 parteneriate civile în 2 ani Nu cred însă că un om care a divorțat o dată, de 2x, se va mai juca de-a căsătoria într-un timp așa scurt. Pt că ar însemna inclusiv, să se umilească în fața rudelor și cunoștințelor, pe care le-a tot chemat în repetate rânduri, ba să-i fie martori la cununia civilă ba să chefuiască la nuntă.”
Pai in cazul asta parteneriatul civil e mai facil pentru ca pana la urma, cheltuielile sunt foarte reduse. Ti-am mai spus in alt comentariu ca nunta crestin-ortodocsa e extrem de fastuoasa. E practic o afacere, ce rost are sa ne mai erijam in etica si morala, asta reprezinta casatoria crestin-ortodocsa in ziua de azi. Simbolistica evenimentului a intrat de mult pe plan secund, in schimb conteaza mai mult partea materiala.
„La cuplurile homosexuale nu poate opera prezumția asta din motive biologice.”
Da, dar in anumite cazuri, cum sunt cuplurile de lesbiene, in strainatate exista practica inseminarii artificiale. Biologic vorbind nu se poate, dar metode sunt. Ah, si apropo, la noi statul mai face o discriminare pe baza asta, cu inseminarea artificiala. Statul subventioneaza acest serviciu doar cuplurilor casatorite! Uite cum iarasi statul impune un monopol asupra unui serviciu.
„Tu zici că-n Germania e discriminare, păi ei își dau seama că o familie poate dura mai mult decât un parteneriat civil.”
Nu, e discriminare. Atata timp cat excluzi o categorie sociala insemnata de la niste drepturi sau servicii, aia se numeste discriminare, indiferent de scopul ei. Daca te uiti din nou pe Eurostat vei vedea ca la toate capitolele Germania sta mai rau (sau mai bine, depinde de perspectiva) decat noi. Rata divorturilor e cu mult mai mare, rata casatoriilor mult mai mica si rata nasterilor in afara casatoriei putin mai mare dar in crestere. Practic, in Germania rata divorturilor e la 1/2 din rata casatoriilor. Practic 1 casatorie din 2 e efemera la mia de locuitori. Deci analogia ta nu tine.
„Și-n plus forma parteneriatului civil heterosexual, POATE FI ABSORBITĂ în forma căsătoriei dacă părțile se decid, deci să o facă măcar civil dacă vor să adopte.”
Ar putea fi absorbita daca controlul statului asupra institutiei casatoriei s-ar diminua sau ar disparea (de preferinta). Pana atunci, in contextul in care controlul statului asupra casatoriei se mentine, parteneriatul civil este o alternativa in care controlul statului ar fi mult diminuat (nu si absent). Deci decat cel mai bun scenariu posibil, prefer un compromis.
„Dacă parteneriatul civil este o necesitate pentru societatea românească acest lucru trebuiește consultat PRIN REFERNDUM și apoi legiferat.”
Pai ce facem, acordam drepturi si privilegii acum prin referendum? Mai zic de o chestie de interes national… dar parteneriatul civil? Recunosc, nu e de interes national, putem trai si fara el, chiar daca vor continua discriminarile, dar nu vad rostul unui referendum pentru un act legislativ care afecteaza putin familia traditionala dar care in schimb recunoaste familiile moderne, eradicand astfel un motiv de discriminare si tensiune sociala.
„Nu pot să impună artificial prin DIKTAT -UE sau U.S astfel de lucruri, că nu știu ei mai bine necesitățile societății decât cei implicați direct.”
Nu e vorba ca iti impune cineva, e vorba ca nu poti sa ignori o problema doar pentru ca sunt unii ce nu vor. In felul asta noi am putea sa le interzicem drepturile minoritatilor nationale, doar pentru ca majoritatea poate nu vrea sa i le acorde. Nu se poate o asemenea politica intr-un stat democratic. Apoi cuplurile ce nu sunt casatorite reprezinta cam o treime din totalul cuplurilor daca ne luam dupa rata nasterilor in afara casatoriei. Poti sa ignori 30% din populatie la nesfarsit doar pentru ca unora nu le surade o alternativa moderna la adresa casatoriei traditionale? Eu zic ca pentru astia 30%, un rezultat negativ la un referendum de genul asta duce la o subrezire a coeziunii sociale. E ca si cum te duci si bati la usa lor si le spui verde-n fata ca desi ei sunt cetateni normali, cu drepturi depline, egali in fata legii, platitori de taxe si impozite, in acelasi timp, datorita unui referendum au fost redusi la stadiul de cetateni la mana a 2-a. De ce? Ca nu vor sa se casatoreasca in stil traditional.
Iskander
ianuarie 26, 2014 @ 7:29 pm
„Apoi dacă homosexualii vor avea parteneriat civil ei NU POT AVEA PRETENȚIA să predice stilul lor de viață MINORILOR, proveniți din familii heterosexuale.”
Culmea, 100% din homosexuali provin din familii heterosexuale. Daca drepturilor lor ar fi respectate sunt sigur ca nu ar predica la nimeni stilul lor de viata. Dar din moment ce drepturile lor sunt suprimate, exista anumiti oameni ce profita de starea lor si o mediatizeaza prost (vezi Pride Parade, campaniile asociatiei ACCEPT in scoli si asa mai departe). Sigur, e necesara toleranta fata de ei, altfel ajungem ca in Rusia unde sunt batuti si torturati cu bestialitate, dar nu in institutii publice. Iar Pride Parade, parerea mea e ca nu ar mai exista daca le-am conferi drepturile pe care le cer si daca nu i-am mai baga in seama. Dar atat timp cat au expunere mediatica si mai apar si niste unii cu ‘Marsul Normalitatii’ care au si tendinte huliganiste, cu siguranta dansii o sa continue.
„Iar didactica gay să fie controlată prin MINISTER pt a nu fi o programă indecentă sau care să corupă sexual ci doar o chestie cu rol de informare.”
Interesanta propunerea, insa termeni precum ‘programa indecenta’ sunt foarte relativi si depinde foarte mult de aprecierea celor ce sunt la conducerea ministerului. Daca vine un homofob la conducere ala poate sa considere orice drept ‘programa indecenta’. Un regulament ar fi o solutie, dar sa ti-o spun si pe aia, politicienii nostri au deficiente atunci cand vine vorba de respectarea regulamentelor. Si apoi, oricine din partea politicienilor, I don’t buy it.
„Dreptul omului de a se iubi cu cineva nu-l poate lua nimeni însă când alegi alt mod de viață decât heterosexual, trebuie îți asumi consecințele, la fel cum și le asumă și abstinenții care plătesc taxe și impozite și cărora statul nu le poate impune să se căsătorească !!!”
Sau oferi protectie acelor minoritati vulnerabile pentru ca demnitatea lor sa nu fie lezata de majoritari. Pana la urma statul trebuie sa asigure securitatea oricarui cetatean roman, indiferent ca e straight sau gay, activ sau inactiv dpdv sexual, crestin sau ateu, etc.
@Kore
Cu tine nu am ce discuta. Cand inveti sa porti o discutie civilizata, fara atacuri la persoana si fara sa ma etichetezi pe mine, atunci mai vorbim. Daca erai baiat destept, luai exemplu lui sharbinsk si atacai argumentul. Ai preferat sa ma ataci pe mine. De ce mi-as pierde timpul cu tine?
sharbinsk
ianuarie 26, 2014 @ 2:17 pm
Rog adminii să citească acest mesaj, înainte de a fi șters, în caz că vor fi șterse.
Nu-l voi mai deranja pe Iskander cu alte postări la articolul cu sărutul, pe această temă și dacă nu mă țin de cuvânt îmi puteți șterge contul, nu mă voi supăra pe voi.
Cu atât te mai deranjez
[b]Dacă parteneriatul civil este o necesitate pentru societatea românească acest lucru trebuiește consultat PRIN REFERNDUM și apoi legiferat.[/b]
[b]Nu pot să impună artificial prin DIKTAT -UE sau U.S astfel de lucruri, că nu știu ei mai bine necesitățile societății decât cei implicați direct.[/b]
Apoi dacă homosexualii vor avea parteneriat civil ei NU POT AVEA PRETENȚIA să predice stilul lor de viață MINORILOR, proveniți din familii heterosexuale.
Minorii nu pot fi obligați să asiste la lecții despre sexualitate gay, în instituțiile publice, susținute din banii publici ai majorității heterosexuale fără ca heterosexualii SĂ FIE CONSULTAȚI ÎN PREALABIL DACĂ-ȘI DAU ACORDUL.
Dacă minorii de peste 16 ani vor să se intereseze despre latura gay să o facă în instituțile ONG-urilor, însoțiți de minim un Părinte sau Profesor, sau la psiholog.
Iar didactica gay să fie controlată prin MINISTER pt a nu fi o programă indecentă sau care să corupă sexual ci doar o chestie cu rol de informare.
Odată pentru că se adresează unui public FRAGIL
Și odată pt că minorii sunt sub răspunderea părinților, deci nu gay-i răspund pt influențele comportamentale generate de acea propagandă sau pentru traiectoria minorilor ulterioară propagandei ci tot Părinții.
Ce am zis e valabil pt orice fel de educație sexuală.
[b]Dreptul omului de a se iubi cu cineva nu-l poate lua nimeni însă când alegi alt mod de viață decât heterosexual, trebuie îți asumi consecințele, la fel cum și le asumă și abstinenții care plătesc taxe și impozite și cărora statul nu le poate impune să se căsătorească !!![/b]
Kore
ianuarie 26, 2014 @ 2:51 pm
Prietene Iskander,
Ai mintea „prea odihnita”. Nu te-a luat nimeni de guler din spatiul virtual sa vii sa convingi o comunitate ortodoxa de ideile dumitale, nu ti-a cerut nimeni sa vii sa ne luminezi pe noi astia mai „fanatici”, singur ti-ai facut cont si singur ai intrat pe site. Daca ti-e extraordinar de bine in viata, cu educatia secularista primita, ma bucur pt dumneata, sanatate si virtute! Stai linistit, viata dumitale nu s-a terminat, mai ai de trait si de experimentat multe si s-ar putea sa te convingi singur de anumite adevaruri. De regula, asa se si intampla.
Ce doresti de fapt prin toate peroratiile dumitale de pana acum? Iti este limpede ca nicicare dintre noi nu vom achiesa la ideile si valorile dumitale? Stim ce si ai cui suntem si primim pe oricine doreste sa se apropie de modul de viata crestin ortodox.
Ceea ce faci dumneata insa se incadreaza nu la comunicare (ca tare-ti place termenul si atmosfera de debate) ci la baterea apei in piua. Iti putem aduce o mie de argumente cu privire la existenta lui Dumnezeu si a universului Lui, dar nu e treaba noastra. Problema dumitale e ca nu vrei sa vezi si, iarta-ma ca-ti spun, ai si o doza mortala de incapatanare exact ca cei care-L iscodeau pe Hristos, crezand ca-L vor prinde in offside cu tot felul de intrebari.
Cand mergi la opera, nu te comporti ca pe stadion! (exemplu din lumea dumitale secularizata). Ori te adaptezi contextului, ori calea catre iesire e libera! Punct.
Iti lipseste dragostea din viata dumitale perfecta, prietene, iar ego-ul dumitale e hipertrofiat. Comunicarea inseamna bunavointa si nobilitate duhovniceasca. Dumneata tii cu indarjire la ideile dumitale deja cristalizate, nu faci schimb cu ale altora.
Daca te deranjeaza ca te critic (e evident) inseamna ca nu te-a mustrat nimeni in viata pana acum, nici macar parintii sau cei responsabili cu educatia si formarea dumitale morala. Nu sunt in masura sa judec pe nimeni, tot ceea ce am spus legat de persoana dumitale se cheama critica constructiva. Daca o iei in seama bine, daca nu, nu. Mie nici nu-mi creste statutul nici nu mi-l scade.
Si apropo, prin dragostea, pretuirea si purtarea de grija a lui Dumnezeu sunt femeie si formator de caractere care, imi permit sa-ti spun, am trecut prin catescele pana la anii pe care ii am.
Sanatate, Dumnezeu sa te aiba in paza!
florin m
ianuarie 26, 2014 @ 7:00 pm
@All
Iskander nu comenteaza aici ca sa afle ceva, ci ca sa ne faca pe noi sa aflam ceva ce (are el impresia) nu stim sau ar trebui sa stim.
Pentru el, Ortodoxia e tot una cu „ortodoxismul”, adica un curent ideologic.
Pentru el, religia e acel ceva care subjuga masele, care tine oamenii prosti, neinformati, care se opune progresului…
El n-are nicio treaba cu dorinta de a fi mai bun, nimic mai mult decat a fi mai informat (bineinteles, ce considera el „informatie”). Ce rost are chinul de a face un astfel de om sa priceapa ceva, cata vreme el nu vede nimic din minunile pe care le are in jur? Insasi viata lui, sanatatea lui si a celor dragi… nu-i spun nimic nici boala, nici sanatatea, nici inflorirea unei flori, nici perfectiunea naturii, nimic pentru el nu are „taina”, totul este doar calcul, integrale si precizie. La urma urmei, a inteles cineva ce cauta el aici? Ce-ar fi sa ne spuna? Eu, el putin, n-am inteles decat ca el crede ca a nimerit in mijlocul unor ideologi, el insusi ca sustinator al unei ideologii diferite, sa se lupte in idei si argumente cu ceilalti. Ceea ce nu e cazul, pentru ca aici, in Ortodoxie, nu e vorba de ideologie, ci de VIATA in Hristos.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 31, 2014 @ 1:32 pm
M-am uitat aseara la un film intitulat „Runaway Bride-De buna voie si nesilita de nimeni 1999” si o batranioara explica unui jurnalist de ce tipa dupa care el era nebun a fugit de 3 ori de la nunta: „nu ca-i era frica de casnicie ci de noaptea nuntii. Fetele inocente sunt ingrozite de sarpele cu un singur ochi”(adica de stiti voi ce…). Deci, daca spusele bunicii sunt adevarate, va dati seama ce femei avem azi printre noi?
Mancate-ar tata pe tine de burlacie, cata grija ai avut tu sa-mi fii aproape pentru a ma apara de… las’ sa le judece Domnul! ;))
Ana
februarie 1, 2014 @ 8:29 pm
Sarutul se poate practica si fara intentii carnale. Imi sarut prietenul pentru ca imi place sa fac asta, nu pentru ca vreau sa-i intru in pantaloni. Si el la fel. E un cu totul alt fel de a saruta atunci cand e indus de dorinta carnala, dar nu pot spune ca cel afectuos nu e si intim in acelasi timp. Nu mai sarut pe nimeni altcineva pe buze in afara de el,si as fi foarte deranjata daca el ar face asta cu altcineva, deci e clar ceva intim.
Din nou, insa, nu orice sarut intim implica dorinta carnala. Pe bune!
Ana
februarie 2, 2014 @ 9:01 am
[b]Tama[/b], de la sarut pana la pat, drumul e foarte scurt. Noi ca fete nu stim cate starnim in baieti printr-un sarut. Ei insa stiu. Eu am vorbit 4 ani cu viitorul meu sot si nu stiam toate aceste lucruri, insa observam ca se aprindea dupa ce ne sarutam. Nu am avut relatii intime cu el din cauza ca am trait in vremurile in care fetele erau invatate acasa sa-si pastreze fecioria pana la casatorie.
[quote]Din nou, insa, nu orice sarut intim implica dorinta carnala. Pe bune![/quote]
„Pe bune, ca implica:). Si cu focul nu-i bine sa te joci mult timp caci te arzi. Daca ar fi vorba de pupat pe obraji, ar fi poate altceva, dar sarutul e carnal, oricat am incerca noi sa-l descriem de frumos:)
Stefan
februarie 2, 2014 @ 2:38 pm
[quote name=”Tama”]Din nou, insa, nu orice sarut intim implica dorinta carnala. Pe bune![/quote]
Este vorba de un impuls de cele mai multe ori ascuns. Un impuls de care nu-ti dai seama.Nu e vorba neaparat de o dorinta constientizata. De aceea si lupta este grea. Eu consider ca poti ajunge sa te impotrivesti acestor impulsuri . Dar e nevoie de foarte multa vointa. Si sa ramai cu gandul la Dumnezeu. Tot timpul sa te intrebi: Ce fac acum? Lui Dumnezeu Ii place ce fac?
[quote name=”Ana”]”Pe bune, ca implica:). Si cu focul nu-i bine sa te joci mult timp caci te arzi. Daca ar fi vorba de pupat pe obraji, ar fi poate altceva, dar sarutul e carnal, oricat am incerca noi sa-l descriem de frumos:)[/quote]
Eu nu pot intelege chestia asta cu pupaturile amicale. Tinutul de mana cu persoana iubita,pupaturile amicale si sarutul intra in aceeasi categorie: interactiune fizica cu persoana de langa tine. Desigur ca ispitele vin mult mai usor printr-un sarut. Dar pot sa vina foarte usor si prin pupaturi amicale. Si chiar si prin tinutul de mana. Fiecare din cele trei reprezinta o poarta spre pacat. Una mai larga decat cealalta. Conteaza ca fiecare sa aiba grija sa cunoasca limitele fiecarui act.Ne trebuie multa atentie sa cantarim fiecare actiune a noastra.
albinuta
februarie 2, 2014 @ 5:55 pm
Doamne ajuta ,te imbratisez cu multa bucurie Ana ,mi-a fost asa de dor sa citesc ceva scris de tine
Ana
februarie 2, 2014 @ 7:24 pm
Doamne ajuta Albinuta draga, te imbratisez cu drag in Domnul. Ma bucur sa te vad din nou. Am mai trecut pe aici si am lasat salutari pentru tine, insa nu stiu daca ai apucat sa le vezi:). Sper ca esti bine, sanatoasa, voioasa.
Cum esti?:)
Ana
februarie 2, 2014 @ 7:34 pm
Stefan
[quote]Eu nu pot intelege chestia asta cu pupaturile amicale. Tinutul de mana cu persoana iubita,pupaturi le amicale si sarutul intra in aceeasi categorie: interactiune fizica cu persoana de langa tine. [/quote]
Familia americana Duggar (20 copii), au o reguli foarte clare despre „datting”, reguli destuli de crestinesti. Tinutul de mana si pupatul pe obraz nu se poate asemana cu sarutul gurii. Sa fim seriosi:) , diferenta e enorma. Iti dau dreptate ca este tot intimitate, dar este o intimitate care nu urateste si care nu deranjeaza pe cei din jur, care din punct de vedere moral nu atenteaza la integritatea nimanui.
http://www.youtube.com/watch?v=1DkTzk1oLX8
Stefan
februarie 2, 2014 @ 8:55 pm
@Ana:
Nici sarutul nu urateste. Atata timp cat el ramane un sarut simplu si tinerii nu se saruta in mijlocul lumii sa-i vada toti.
Cat despre familia aceea… Fundamentalisti exista peste tot. Mi se par exagerate multe lucruri. Si total nepotrivite. Unii din tinerii din acea familie nu se tin de mana cu prietena,nu o imbratiseaza,nimic;parintii lor sunt tot timpul tinuti la curent cu ce discuta copiii lor in relatiile pe care le au cu fete/baieti,s.a.m.d. . E usor sa devii „taliban”.Mai avem si exemplul comunitatilor Amish. Trebuie sa stim sa fim echilibrati.
albinuta
februarie 2, 2014 @ 9:27 pm
Ana in ultimul timp intru destul de rar pe calculator ,nu, nu am vazut salutarile lasate de tine insa ma bucur ca cineva se mai gandeste si la mine .Suntem bine cu totii ,toata familia ,asa cum am mai scris cu catva timp in urma acum cu ajutorul lui Dumnezeu si a celor din jurul nostru acum lucrez la un magazin alimentar ,continui si lceul la seral (deoarece nu am reusit sa-l finalizez) de aceea tip pentru calculator este destul de putin .
Nu stiu,poate intr-o zii cand se va ivi putin timp o sa scriu cateva randuri despre cum este familia noastra acum,cert este ca s-au schimbat foarte multe si in bine ,nu am cuvinte cu care sa mltumesc Domnului si voua tuturor celor de pe Ortodoxia Tinerilor .
Mi-ar placea tare mult sa citesc un nou articol semnat Raluca Irimie ,recunosc nu am intrat in fiecare zii,doamna doctor a mai scris de curand vriun articol ?
Boitos
februarie 3, 2014 @ 6:37 am
Albinuta, ma bucrur sa te ,,vad”, si ma bucur ca sunteti cu totii bine.
Mi-a fost dor de tine si de Ana.
Sa ai grija de tine si de familia ta.
Pa.
Alexandru Andrei
februarie 3, 2014 @ 8:58 am
Doamne ajută, Ana.
Mi-a fost dor de tine. Mă bucur să te „văd”.
Doamne ajută, Albinuța.
Mă bucur că sunteți bine. Slavă Domnului pentru toate. Raluca a mai scris un articol acum recent.
Vă așteptăm mai des la noi.
Cât privește ținutul de mână ar fi bine să nu exagerăm.
albinuta
februarie 3, 2014 @ 4:12 pm
Doamne ajuta ,multumesc tuturor de primire,admin o ultima rugaminte :ai putea sa-mi spui care este articolulscris de doamna Raluca? Multumesc mult
Alexandru Andrei
februarie 3, 2014 @ 4:28 pm
Doamne ajută, Albinuța. Articolul se numește: Suntem săraci lipiți pământului și îl găsești la această adresa:
[url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/milostenia/20039-suntem-saraci-lipiti-pamantului[/url]