Sărutul nu e păcat, ci act liturgic, act de iubire în şi cu Dumnezeu
Mihaela
Ei, Mihaela mea iubită, cum spui tu lucrurilor pe nume, dacă ai harul Domnului cu tine! Da, ai suferi enorm dacă ai face tot ce ai putea să faci! Vezi, toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos! Şi folosul îl simţim după bucuria sfântă şi pacea inimii pe care le avem sau nu în noi când trăim ceva.
Da, sărutul e păcat când nu este ce e rânduit de Dumnezeu să fie. El e manifestare a iubirii binecuvântate de Dumnezeu şi nu mijloc de plăcere şi provocare a poftei trupeşti. Sărutul are multe forme şi multe semnificaţii şi este de o intimitate şi frumuseţe ameţitoare. Abia când ne apropiem buzele de icoana Domnului ştiind pe Cine sărutăm, începem să înţelegem taina sărutului! Orice sărut este sărutarea unei icoane a lui Dumnezeu! Orice chip de om e chipul lui Dumnezeu şi sărutarea lui e sărut dat lui Dumnezeu, chiar dacă e sărutul lui Iuda!
Aşadar, să fim corecţi: sărutul nu e păcat, ci act liturgic, act de iubire în şi cu Dumnezeu. Orice folosire a lui cu alt scop e păcat. De altfel ştii şi tu că păcat e numai ce nu e folosit conform rânduieli dumnezeieşti care urmăreşte bucuria şi fericirea omului, Tot ce aduce durere omului, cum spunea de curând un suflet drag, e păcat. Dacă sărutul e o poartă spre durere, trădare, folosire pătimaşă, e păcat! Dacă sărutul tău e trăit de cel de lângă tine pătimaş, e păcat! Nu eu am rânduit astfel lucrurile şi nu eu te voi întreba ce ai făcut cu buzele tale cât ai fost pe pământ!
Curaj! Domnul e iubire şi bucuria toată e în El! Să te ajute Dumnezeu să alegi să înduri râsul acestei lumi, decât plânsul sufletului tău!
Nădejdea noastră, în această lumea care se sufocă în păcat, e că Dumnezeu e iubire şi că El a venit ca să ridice păcatul lumii şi, oricine ajunge să nu mai poată duce povara durerii păcatului, poate veni la El ca să cunoască iertarea, odihna şi pacea!
Cu drag şi încredere,
M. Siluana
Bogdana
aprilie 4, 2010 @ 8:06 pm
si oare mai exista? Eu cred ca da, dar trebuie sa-i meritam si pentru asta trebuie multa rugaciune si o viata cat mai apropiata de Dumnezeu. Eu am incredere ca mai incolo, daca nu o sa ma indepartez de Dumnezeu ci o sa devin mult mai credincioasa o sa-mi deie Dumnezeu si mie un sot care va sti ce semnifica sarutul si nu numai atat… Deci Mihaela, rabdare si credinta (incredere)! Cred ca sunt sigur cu mult mai tanara ca tine dar putina dreptate tot trebuie se pt ca concluzia aceasta a venit de sus nu din mintea mea!
Iorest
mai 10, 2011 @ 10:15 am
Iubirea curată mai există 🙂
Fetelor, în mod paradoxal, mai există asemenea oameni. Şi sunt absolut convins că Dumnezeu îi ajută să se întâlnească, pentru a pune bazele unor familii frumoase, căci paza trupului şi a minţii, sacrificiul în general, întotdeauna aduce o cunună. Şi cununa e tocmai cununa din slujba Cununiei, care se pune pe capul mirilor ca simbol al binecuvântării pentru curăţia lor. Fiind student, nu de puţine ori simţeam că se produce o mutaţie a valorilor în mintea mea: aveam tendinţa să cobor ştacheta, convins fiind că nu prea mai găsim oameni aşa cum trebuie. M-au ajutat lecturile şi conferinţele, care mi-au reîmprospătat orizontul 🙂 Şi mi-a dat Dumnezeu o logodnică …pe care mă străduiesc să o merit. Direct spus: nu e puţin lucru ca în ziua de azi, până la 25 de ani să nu te fi sărutat cu cineva, să nu-ţi fi pervertit sufletul cumva, în aşteptarea celui (celei) pe care Dumnezeu l-a rânduit (a rânduit-o).
Dacă Dumnezeu e cu noi, cine va fi împotriva noastră? Eu cred că sunt mulţi tineri care trăiesc frumos, dar frumuseţea sufletească e discretă, nu apare pe stradă şi nici în presă. Să trăim frumos, în drumul spre Înviere!
Aurelian
decembrie 29, 2011 @ 9:34 pm
Putina credinta mai avem,nu? Nici eu nu cred ca mai exista fete cu credinta. Din aceste motiv nici nu gasesc pt ca nu cred. Cred Doamne, ajuta necredintei mele!
Crafcencu
decembrie 30, 2011 @ 4:01 pm
Ce coincidenta, acelasi nume „Mihaela” il are si fata la care tin, si mi as dori sa fie viitoarea sotie prin care eu cu angajarea mea ca „Barbat dreptslavitor crestin” voi avea grija sa aduc sotia pe „drumul mantuirii ce duce la Hristos”, iar „copii sa ii cresc cu frica de Dumnezeu” prin care ne vom chema „familia crestina” si vom tinde spre „cununa mantuirii de la Imparatul Hristos, si viata de veci”.
Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos caruia fie slava in veci. Amin
Badea Patricia
decembrie 30, 2011 @ 7:58 pm
@ aurelian_tas
Sa stii ca mai exista fete credincioase care vor sa duca o viata curata. Insa de multe ori si ele ajung la aceeasi concluzie ca a ta: ca nu mai exista baieti credinciosi cu care sa fie impreuna si cu care sa-si poata intemeia o familie crestina. Eu cred ca inca mai exista si fete si baieti credinciosi si Dumnezeu decide cand va iesi unul in calea celuilalt.Tu nu trebuie sa-ti pierzi nadejdea, roaga-te neincetat ca sa-ti dea Domnul o prietena asa cum cauti tu si chiar daca vezi si vezi ca nu apare , sa nu-ti pierzi rabdarea. Si in acelasi timp incearca sa te analizezi un pic si pe tine, poate ca si noi Il impiedicam intr-un fel pe Dumnezeu sa ne dea ceea ce cerem prin faptul ca suntem inca plini de patimi si Domnul asteapta sa ne apropiem de El ca sa putem simti iubirea adevarata si abea apoi sa ne dea un/o prieten/a pe care sa il/o iubim curat nu patimas. iti spun toate acestea pentru ca si eu ma aflu in aceiasi situatie ca si tine iar acestea sunt concluziile pe care le-am tras dupa citirea si rascitirea articolelor de pe acest site,care m-au ajutat foarte mult si dupa ce am reflectat indelung la tot ce se scria. Imi cer iertare daca te-am suparat prin ce am spus. 🙂
ANONIM CRESTIN
decembrie 30, 2011 @ 8:58 pm
Un articol frumos, iar raspunsul maicutei Siluana intelept duhovniceste si parintesc.
Mihaela afirmatia ta: „Sincer, dacă aş vrea, aş putea fi cu câte un băiat în fiecare zi, dar ştiu că în acelaşi timp aş suferi enorm, deoarece nu ar fi ceva înălţător, ci jignitor!”, contrasteaza putin cu trairea pura ortodoxa in Hristos, poate denota un pic de mandrie subconstienta, si poate ca Hristos vrea sa constietizezi aceasta si sa te cureti de ea (mandrie), si apoi poate iti va scoate in cale un prieten asa cum iti doresti.
Oricum, sfatul meu e sa te rogi la Hristos si la Sfanta Fecioara Maria sa-ti dea un prieten asa cum iti doresti, pentru ca rugaciunea ajuta cel mai mult (daca este spusa cu iubire si credinta) si sa te calazuiasca intr-o viitoare relatie. Si treaba cu babele din sat, pai nu ar trebui sa iti pese sau sa te afecteze intrebarile si curiozitatea lor ( faptul ca te supara astfel de intrebari porneste tot de la orgoliu, mandrie), ar trebui sa razi cand ti se pun astfel de intrebari, cel putin la concluzia asta am ajuns eu in urma rugaciunilor (care sunt in aceeasi situatie de am cauta o fata pentru o relatie sincera). Doamne Ajuta!