Scoate din tine orice urmă de trufie şi de ură împotriva aproapelui

Te superi pe aproapele tău, îl dispreţuieşti, nu vrei să vorbeşti cu el calm, cu dragoste, fiindcă are un caracter care îţi repugnă: e grosolan, brutal, dispreţuitor, acestea vădindu-se în vorbirea şi în manierele lui. De asemenea, îţi displace fiindcă: îşi dă aere, se consideră mai ceva decât este şi se comportă trufaş şi nerespectuos. Tu însă, care eşti doctorul şi învăţătorul aproapelui, meriţi să fii acuzat mai mult decât el. „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi” (Luca 4, 23). Învăţătorule, caută mai întâi să înveţi tu însuţi!

Răutatea ta este mai rea decât tot răul. Gândeşte-te, e oare cu putinţă să vindeci răul cu rău? Având tu însuţi bârna în ochi, poţi scoate oare paiul din ochiul aproapelui? Răutăţile, neajunsurile se îndreaptă cu binele, cu mângâiere, cu dragoste, blândeţe, smerenie, răbdare. Recunoaşte-te cel dintâi dintre păcătoşi, dintre cei ce ţi se vor părea păcătoşi, sau chiar sunt, aşază-te pe tine mai prejos ca toţi. Scoate din tine orice urmă de trufie şi de ură împotriva aproapelui, de nerăbdare şi de mânie şi atunci vei putea să-i vindeci pe alţii. Treci cu vederea, din dragoste îngăduitoare, scăderile altora.

Chiar dacă descoperi abateri în comportarea aproapelui, cu ce te vei alege dacă le vei da în vileag? Îi vei purta vrăjmăşie. Dar este cineva fără de păcat? De aceea ni s-a poruncit să iertăm greşiţilor noştri dacă nelegiurile noastre le vede Dumnezeu, putea-vom oare să ne impotrivim judecăţii Sale? „Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl cel ceresc” (Matei 6, 14). La cina dragostei stăm împreună cu însuşi întruchiparea Dragostei, dar nu ne iubim unii pe alţii! Ciudat! Şi nici nu ne îngrijim de aceasta. Iar iubirea nu ne va veni de la sine, fără râvnă, strădania şi lucrarea noastră.

Iubitorul de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mulţumescu-Ţi din adâncul inimii că mi-ai dat ascultare când m-am rugat pentru iubirea de aproapele şi pentru dispreţuirea celor pământeşti, şi că ai revărsat asupra inimii mele pace, dulce şi înţeleaptă iubire. Întăreşte-mă prin aceasta, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu şi ca să fiu copil al Tău, Doamne, şi copil al Ei cu totul adevărat.

26 iulie 1864, ora 11 seara
Sfantul Ioan de Kronstadt
(Visited 5 times, 1 visits today)