Scopul reclamelor: să ne facă să fim nefericiţi cu ce avem
Am vazut un filmuleţ extraordinar pe blogul Viaţa la ţară (varianta în limba română aici) care mi-a întărit şi mai mult ce ştiam prea bine. Publicitatea este sufletul comerţului, este „gura” prin care vânzătorii „strigă” către noi să cumpărăm. Când mergi în piaţa de legume îi auzi pe ţărani cum te cheamă să cumperi roşii frumoase, mere ionatane, pătrunjel proaspăt şi multe altele. Astăzi reclamele nu mai sunt aşa de directe si cinstite ci mult – mult mai subtile, fără să mai strige ce bun este produsul pe care-l promovează, ci vor să ne facă să ne simţim nefericiţi cu ce avem.
Mă uitam aseară pe o revistă de modă de prin casă şi vedeam cum femeile din acea revistă au un ten perfect şi mă gândeam cum nici fetiţa noastră de nouă luni nu are tenul perfect sută la sută şi că totul este realizat doar din machiaj şi Photoshop doar pentru a le păcăli pe femei că o cremă le poate aduce frumseţea mult dorită:
Un alt exemplu: azi îţi cumperi o maşină, şi eşti foarte bucuros de ea iar peste câteva luni apare acelaşi model de automobil, dar cu „face-lift”, având câteva mici îmbunătăţiri, fiind schimbate câteva ornamente la interior şi exterior, în rest e acelaşi motor, aceeaşi caroserie, aceleaşi culori, 90% e la fel. Şi când vezi noul model începe să-ţi pară rău că nu ţi-l poţi cumpăra, începi să fii nefericit cu vechiul model, deşi diferenţele sunt doar pentru mofturi.
Piaţa aşa este gândită încât mereu să apară ceva nou, care să fie atrăgător pentru clienţi, făcându-i să renunţe la ce au ei momentan. Bine bine! dar se întâmplă să ne pară rău de lucruri pe care le-am cumpărat de câteva săptămâni, se-ntâmplă să renunţăm la lucrurile noastre prea uşor doar pentru că piaţa este mereu în mişcare. În acel filmuleţ se spune că 99% din produsele cumpărate în SUA într-o zi ajung la coş în maxim 6 luni. Extraordinar de repede!
Cumpărăm ca să aruncăm imediat….cumpărăm doar aşa „for fun”… Ceva e în neregulă aici….
De ce să-mi arunc monitorul cu tub de acasă care merge foarte bine doar pentru că acum toată lumea are monitoare LCD? De ce sunt obligat să-mi iau şi eu laptop pentru că aşa e la modă acum? Trebuie cumva să-mi schimb telefonul în fiecare an doar pentru că tehnologia mereu înaintează? Si de ce să-mi schimb maşina după 3 ani dacă merge foarte bine chiar daca de abia a ieşit din garanţie?
Reclamele se folosesc de bucuria şi frumuseţea altor oameni ca să ne arate nouă câte ne lipsesc „chipurile” şi ce ne trebuie defapt ca să fim fericiţi.
Ei vor doar să vândă iar noi trebuie să cumpărăm căci altfel vom fi nefericiţi. Ce păcăleală! Bucuria nu vine din cele materiale niciodată ci întotdeauna din relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii. Oare daca l-am lăsa pe cel mai mare miliardar din lume singur pe pământ cu toate bogăţiile lui oare s-ar simţi bine? Nu cred….
Şi bogaţii au nevoie de săraci ca să fie admiraţi şi să aibe cui să se arate. Şi săracii au nevoie de bogaţi ca să-şi trăiască viaţa. Mulţumiţi-vă mereu cu ce aveţi căci făcând aşa o să aveţi bucurie mare… şi o să realizaţi că deja aveţi prea multe, că alţii nici atât nu au.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost întrebat de soldaţii care veneau la el ca să se boteze, ce să facă ca să fie şi ei mai buni şi el le-a răspuns: ” Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.”
Fiţi mulţumiţi cu salariile voastre, cu casele voastre, cu maşinile voastre, cu serviciul vostru…..şi veţi avea bucurie din asta. Asumaţi-vă toate şi vor deveni uşoare, luaţi jugul asupra voastră, căci jugul lui Hristos e uşor şi povara lui asemenea e uşoară.
Daţi slavă lui Dumnezeu pentru toate câte aveţi!
(Claudiu Balan)
Iustin
februarie 13, 2012 @ 10:16 am
Articolul mi-a adus aminte de o intamplare: de Sf. Nicolae primisem o parte din cadouri in valoare de aproximativ 300 lei si imi venise gandul ca primisem mai putin fata de alti ani, dar am zis sa fiu multumit… si eu gandesc ca e bine sa fi multumit cu ceea ce ai, desigur sa muncesti cinstit ca sa poti duce o viata buna. La scurt timp m-am intalnit la biserica cu o fata(cred ca trecuta de 20 de ani) despre care banuiesc ca locuieste la un orfelinat si imi povesteste despre ce a primit de la Mos Nicolae… am facut un calcul(acum nu mai imi amintesc exact) si primise un cadou undeva pana in 7 lei, iar punga de pufuleti mare era unul din cadourile care o faceau bucuroasa. Nu am vorbit foarte mult, dar mi-a povestit cu bucurie despre cadoul primit… mutumirea intrece averea!