Scrisoare către fostul meu prieten
(O scrisoare de dragoste reală trimisă de către una din cititoarele noastre fostului ei prieten, şi pe care ne-a trimis-o şi nouă, cu gândul că ceea ce a scris va fi de folos şi altora. Textul scrisorii e o mică apologie a iubirii dintre o femeie şi un bărbat care-l au pe Dumnezeu lângă ei, şi o mărturie că o relaţie de iubire, înainte de căsătorie, este mult mai frumoasă fără a păcătui având relaţii intime. )
„Astazi este Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului. Va fi ziua in care o noua viata va incepe pentru mine.
Am inteles in sfarsit greselile mele, aceasta fiind si conditia esentiala pentru mine pentru a putea sa le evit pe viitor. Cu tine eram foarte fericita pentru ca imi placeai foarte mult, simteam o mare fericire chiar si pentru simplul fapt de a te privi, ceva ce inainte nu mi se intamplase niciodata, si nu stiu daca o sa mi se mai intample vreodata. Ma hraneam cu fericirea si bucuria doar de a privi chipul tau, ochii tai, de a asculta vocea ta, eram cu adevarat indragostita, si inca mai sunt. In schimb disconfortul si suferinta in relatia cu tine veneau din faptul ca nu imi permiteai sa vin sa traiesc alaturi de tine (in acelsi oras, fiind o relatie la distanta, si in casatorie, n.a.), pentru a putea sa te privesc si sa-ti aud vocea in fiecare zi, si astfel sa ma hranesc cu toata aceasta frumusete. De aceea mi se intampla sa nu ma simt iubita de tine, desi credeam in cuvintele tale de dragoste. Aceasta lipsa partiala de iubire din partea ta ma facea atat de trista si ma agita teribil. Traiam un amestec de bucurie si tristete, de bucuria de a putea iubi un barbat pentru ceea ce este el, dar tristetea de a nu fi iubita si eu pentru tot ceea ce sunt.
Si astfel mi-am dat seama de cat trebuie sa se intristeze si Domnul cand vede ca noi nu vrem sa Il iubim asa cum El ne iubeste, avand in vedere ca nu prea ne intereseaza sa traim in prezenta Lui, nu ne intereseaza sa Il iubim pentru aceasta bucurie simpla de a ne regasi in preajma Sa, de a privi frumusetea Sa, de a simti vocea Sa, de a trai in comuniune cu El, fara a cere nimic altceva, avand incredere ca, daca il avem pe El, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiti alaturi de El… Din diverse motive stam la distanta de Domnul, avem nevoie de atatea lucruri pentru a putea fi fericiti in prezenta Lui, si cu cat se traieste mai inspre Occident, cu atat mai multe lucruri observ ca lumea are nevoie pentru a putea sa-L iubeasca pe Dumnezeu, si deci Il iubeste tot mai putin.
Asa ai facut si tu cu mine, ai ramas la distanta pentru ca aveai nevoie de atatea lucruri pentru a putea sta mai aproape, nu iti ajungea fericirea unei simple convietuiri impreuna, ca atare te-ai indepartat din ce in ce mai mult pana m-ai parasit de tot… Eu ma indepartasem de Domnul din cauza vietii pe care o duceam cu tine (relatii intime inainte de casatorie, n.a.), si deci, traind departe de Dumnezeu, te-ai indepartat si tu de mine. Dragostea oamenilor unul pentru altul se hraneste din dragostea divina, chiar daca adesea nu este chiar atat de evident. Am inteles in cele din urma ca aceasta a fost greseala mea, greseala de a ma indeparta de Dumnezeu facand din tine un fel de idol pentru a primi dragostea si fericirea pe care trebuia sa le primesc mai ales de la Dumnezeu.
De aceea simteam ca relatia cu tine semana tot mai mult cu cealalta avuta in trecut, dar nu erai tu cel care semanai cu X, asa cum te-am acuzat eu in momentele mele de confuzie si rautate, caci dimpotriva, daca ma gandesc bine si sunt sincera, nu aveti nimic in comun, sunteti doua persoane complet diferite. Ceea ce se asemana din ce in ce mai mult cu relatia din trecut era faptul de a ma indeparta tot mai mult de Dumnezeu, si de a-l inlocui cu un idol uman care trebuie sa ma iubeasca in locul Lui, asa cum am facut in trecut si cu X, X care si-a dat seama de ceea ce se intampla, caci imi zicea uneori cu tristete ca il pusesem pe un piedestal si ca nu vroiam sa il accept pentru ceea ce era el in realitate. Nu intelegeam ce zicea caci imi parea ca el era exact asa cum il vedeam eu, un inger frumos. Dupa ce m-a parasit, am descoperit ca nu era deloc un inger, ca nu era nici macar frumos, si ca nu mai puteam sa il iubesc, si toata aceasta descoperire a fost o trauma grea pentru mine, atat pentru faptul de a ma fi inselat in ceea ce il priveste pe el, dar si in ceea ce ma priveste pe mine. Pe tine in schimb, vad ca continui sa te vad frumos, si continui sa te iubesc, chiar daca nu te mai vad ca pe un inger, nu te mai vad asa de multa vreme. Si totusi, avand in vedere ca m-ai parasit, si ca ti-ai gasit si o alta prietena, este evident ca tu nu ma mai iubesti.
Si atunci m-am intrebat cum se poate ca o persoana sa stie cine este jumatatea ei, fara sa mai faca greseala de a se indragosti de cei care nu sunt pentru ea?
In aceste zile am citit multe marturii din partea celor credinciosi care traiesc fericiti in cadrul casatoriei, persoane care intr-adevar si-au gasit dragostea adevarata. Si iata ce zic toti, poate ca te va ajuta si pe tine.
Zic ca dragostea adevarata nu incepe cu ceva pasional, cu aceste priviri si sentimente care te infioara, care te entuziasmeaza, aceasta dragoste plina de pasiune, fulminanta, care te face sa „intelegi” ca ti-ai gasit jumatatea cu care te arunci apoi intr-o viata plina de pasiune, cu implicatii fizice puternice, asa cum ni se arata prin filme, filme ce au intoxicat creierul nostru, aceste filme de unde Domnul lipseste intotdeauna.
Zic aceste persoane ca dimpotriva, dragostea incepe cu cunoasterea, cu faptul de a cunoaste o persoana pentru ceea ce este acea persoana, incepe cu plecarea la plimbare, tinandu-se de mana, doar pentru a privi natura, doar pentru a vorbi, pentru a descoperi impreuna lucrurile frumoase, incepe prin a se privi cu multa timiditate si tandrete, incepe cu momente in care lucrul cel mai frumos pe care il faci este de a sta impreuna pe o banca, tinandu-se de maini, si privind impreuna, chiar si cu orele, o biserica, un copac, o pasare in zbor, fara a spune nimic, doar cu bucuria de a face aceste lucruri frumoase alaturi de o persoana care iti place si careia si tu ii placi, pentru bucuria de a descoperi cine sunteti voi doi fara a cere nimic in plus.
Dragostea adevarata incepe cu a face toate acestea fara a simti nevoia de a atinge in intregime corpul celeilalte persoane pentru a putea fi fericit alaturi de ea, chiar daca iti place acest corp si il doresti, dar iti da capacitatea de a pune alte lucruri deasupra si de a te simti fericit doar avand mana ei in mana ta, aceasta mana care te face sa simti ca toata aceasta persoana ti se daruieste, fara insa a dori sa o primesti imediat pe toata ca sa fii sigur ca nu te inseli. Dragostea adevarata inseamna a fi fericit si doar vazand ochii ei plini de dragoste care te privesc, dar care isi coboara din cand in cand privirea cu timiditate, timiditate care te face sa simti o mare tandrete si te face sa respecti aceasta persoana pentru sensibilitatea ei fata de tine, fara a-i mai cere nimic in plus, ramanand langa ea doar pentru a contempla aceasta dragoste pe care o are fata de tine.
Aceasta dragoste increzatoare este dragostea adevarata care apoi te face sa astepti casatoria inainte de a primi mai mult, chiar daca pentru asta trebuie sa astepti ani buni din viata din cauza conditiilor materiale ce trebuie puse la punct inainte de a putea cladi o familie. Aceasta dragoste iti da apoi puterea si de a nu te atinge de femeia ta, devenita sotia ta, in zilele in care ea doreste astfel, din diverse motive, nu conteaza care, fiind inclusi anii de sarcina, sau zilele de contraceptie naturala, sau altele. Daca ai dragoste adevarata, a primi corpul celuilalt devine un dar frumos, si nu o posesie, fapt pentru care, a nu-l mai primi pentru o perioda mai lunga sau mai scurta de timp nu te intristeaza, ci doar faptul de a putea sa tii de mana sotia iubita si de a privi dragostea din ochii sai, iti poate ajunge pentru a fi fericit si a nu mai dori nimic in plus de la ea.
Exista oameni care traiesc asa de ani de zile, oameni care inca sunt indragostiti in acest mod unul de celalalt, oameni care se simt fericiti pentru ca s-au gasit unul pe altul, oameni care nu au folosit niciodata vreun prezervativ sau alt mod contraceptiv in afara acestui calendar feminin de cicluri si sarcini, si care dimpotriva, pentru faptul de a respecta aceasta natura a femeii, au ajuns sa o iubeasca si mai mult, i-au facut sa se respecte mai mult unul pe celalalt, i-au facut sa se simta mai adanc inauntrul naturii create de Dumnezeu, i-au facut sa se simta mai aproape de Dumnezeu, cuibariti in bratele Lui, Dumnezeu care le-a dat la toti copiii. atatia cat pot ei sa creasca, la unii doar un copil, la altii doi sau trei sau mai multi. Dar asa, pot ajunge doar cei care il iubesc mai intai pe Dumnezeu din toata inima lor, si cu incredere totala in El, aceia care reusesc sa Il iubeasca fara sa astepte nimic in schimb, cu credinta ca oricum primesc mai mult decat ceea ce merita, aceia care inteleg ca dragostea se ofera, nu se merita, care inteleg ca daca nu obtin ceea ce doresc de la persoana iubita nu inseamna ca aceasta persoana nu ii iubeste, aceia care sunt fericiti si cand nu primesc ceea ce cer, si care stiu iubi si fara sa primeasca nimic in schimb… Cati sunt dintre acestia pe pamant? Putini…
Daca ma voi casatori intr-o zi, va fi cu un astfel de om. De aceea nu il mai rog pe Domnul sa imi dea pe cineva pe care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt eu, si pe care sa-l iubesc pentru ceea ce este el, ci ma rog in schimb sa ma fereasca sa mai ajung cu cineva care nu are capacitatea de a deveni sotul meu in aceasta dragoste binecuvantata care poarta doar bucurie deoarece se ofera mereu, fara a cere nimic in schimb, si nu pentru ca cealalta persoana ar fi egoista, ci doar pentru ca Domnul ne-a cerut ca ceea ce noi am primit in dar, tot in dar sa dam si noi. Iar darurile cele mai frumoase pe care le-am primit de la Dumnezeu sunt viata si dragostea…
paula
august 17, 2009 @ 4:45 pm
Amin!
Ce frumos ai scris!
„funia innodata in 3 nu se rupe”. O dragoste care nu il pune pe Dumnezeu pe primul plan nu rezista.
A avea un prieten care ne face sa ne indepartam de Dumnezeu, nu ne va face fericite niciodata. Pentru ca sufletul nostru ar muri.
cin
august 17, 2009 @ 7:57 pm
multumesc frumos…Doamne ajuta!
Valentin
august 17, 2009 @ 8:24 pm
Tare frumos scrie ea aici:
„Zic aceste persoane ca dimpotriva, dragostea incepe cu cunoasterea, cu faptul de a cunoaste o persoana pentru ceea ce este acea persoana, incepe cu plecarea la plimbare, tinandu-se de mana, doar pentru a privi natura, doar pentru a vorbi, pentru a descoperi impreuna lucrurile frumoase, incepe prin a se privi cu multa timiditate si tandrete, incepe cu momente in care lucrul cel mai frumos pe care il faci este de a sta impreuna pe o banca, tinandu-se de maini, si privind impreuna, chiar si cu orele, o biserica, un copac, o pasare in zbor, fara a spune nimic, doar cu bucuria de a face aceste lucruri frumoase alaturi de o persoana care iti place si careia si tu ii placi, pentru bucuria de a descoperi cine sunteti voi doi fara a cere nimic in plus.
Dragostea adevarata incepe cu a face toate acestea fara a simti nevoia de a atinge in intregime corpul celeilalte persoane pentru a putea fi fericit alaturi de ea, chiar daca iti place acest corp si il doresti, dar iti da capacitatea de a pune alte lucruri deasupra si de a te simti fericit doar avand mana ei in mana ta, aceasta mana care te face sa simti ca toata aceasta persoana ti se daruieste, fara insa a dori sa o primesti imediat pe toata ca sa fii sigur ca nu te inseli. Dragostea adevarata inseamna a fi fericit si doar vazand ochii ei plini de dragoste care te privesc, dar care isi coboara din cand in cand privirea cu timiditate, timiditate care te face sa simti o mare tandrete si te face sa respecti aceasta persoana pentru sensibilitatea ei fata de tine, fara a-i mai cere nimic in plus, ramanand langa ea doar pentru a contempla aceasta dragoste pe care o are fata de tine.”
Acum cei mai multi tineri nu simnt asta, ci dupa vreo 2 sau 3 zile sar direct in boscheti. Bine ar fi sa fie citita de cati mai multi tineri scrisoarea aceasta. Supeerb!
dana
august 17, 2009 @ 8:50 pm
Scrisoarea asta parca ar fi fost scrisa de mine. Si eu am avut aceeasi problema: am avut relatii cu prietenul meu inainte de casatorie iar dupa 3 ani el m-a parasit si si-a facut alte prietene. Greseala mea majora a fost ca l-am iubit mai mult pe el(si am acceptat relatiile trupesti) in loc sa-L iubesc intai pe Dumnezeu si sa astept un baiat care ar fi acceptat o prietenie sincera fara relatii fizice inainte de casatorie.
In momentul de fata si eu ca si autoarea scrisorii imi doresc un barbat care sa fie capabil sa respecte zilele de sarcina si zilele in care doresc asta, iar unul ca si cel cu care am fost nu cred ca ar putea (din moment ce nici pana la casatorie nu a fost capabil sa astepte), iar acum dupa un an de cand ne-am despartit incep sa ma rog sa gasesc un baiat care si el sa-l iubeasca intai pe Dumnezeu – nici eu nu ma mai rog sa ma iubeasca pe mine si sa ma accepte asa cum sunt, pt. ca Iisus spune „Căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor şi dreptatea lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă”. Intai sa-L iubim pe Dumnezeu si apoi pe cel/cea creat(a) de El.
Oricum o scrisoare foarte frumos scrisa. Doamne ajuta!
Dan
august 17, 2009 @ 9:23 pm
Foarte frumos si de folos. Sa-ti dea Domnul barbat dupa mare mila Sa, si sa nu va iubiti asa cum vreti voi, ci sa va iubiti asa cum isi doreste Dumnezeu impreuna cu voi. Stiu, trecutul iti este nespus de dureros, si poate ai regretat mult ca nu mai poti da timpul inapoi, dar prin Domnul Iisus Hristos poti castiga cu mult mai mult decat ai pierdut, asa cum omenirea a castigat mai mult cu Hristos decat a pierdut cu Adam. Domnul sa te binecuvinteze.
Giordano Bruno
august 17, 2009 @ 10:28 pm
Degeaba, Fuhrer. Stii bine ca am dreptate 😛 Vorbesc din experiente reale, traite… din pacate… pe propria-mi piele.
admin
august 17, 2009 @ 11:49 pm
Frate Giordano, nu a spus nimeni ca nu ai dat de fete care poate nu-ti meritau dragostea. Dar cum sunt baieti care au fost parasiti si batjocoriti de fete fara frica de Dumnezeu asa sunt si fete parasite si batjocorite de baieti cu o moralitate indoielnica. Cert este ca si unii si altii poarta o parte din vina. Unii mai mult, altii mai putin. Noi insa sa le vedem pe ale noastre ca sa nu le mai repetam. Si pe deasupra, de la toti oamenii avem de invatat cate ceva: de la unii cum sa facem iar de la altii cum sa NU facem. De aceea este bine sa urmarim daca nu cumva tot raul pe care l-am indurat, se va intoarce in bine candva si cumva…numai sa colaboram si noi un pic cu Domnul. Nu fii suparat pe oameni…ci pe pacatul din oameni. Iarta si mergi mai departe, tragand invatamintele cuvenite, si ai sa vezi ca va fi bine. Domnul sa te aibe in paza.
Giordano Bruno
august 18, 2009 @ 3:23 pm
Doamne ajuta !
Sa ma scuzi daca nu-ti impartasesc sentimentele cat priveste acest capitol al vietii. Probabil este cel mai urat lucru care-l tin in mine (not for long though’). Degeaba… e de ajuns chiar si o singura experienta negativa sa-ti modifici guideline-urile vietii. Si daca stau sa ma gandesc bine (a se citi „sa arunc vina” probabil pt. unii) chiar legile dragostei care ne guverneaza religia ortodoxa m-au faultat. Asta pe de o parte, ca pe cealalta mi-au dat o palma de trezire. Nici nu am stiut ce sa fac: sa stau sa-mi plang de mila (+/- rugandu-ma la Dumnezeu, si zicandu-mi „e un test de Sus”) sau sa-mi deschid ochii bine. Asa ca i-am deschis (cei fanatici pot interpreta aceasta ca iluminare-Lucifer, desi va asigur ca nu e cazul) si mi-am dat seama de frumusetea sexului opus. Da, ironie. Concluzia mea a fost ca dragostea (cel putin asta pentru sexul opus) te orbeste in prostie. Pui prea mult suflet si risti sa ajungi cu acul in vena sau cu atarnand in funie.
Astfel ca, prefer sa am eu toata vina de acum incolo. Parca esti mai satisfacut cand iti zice X „uite ce i-ai facut fetei” in loc de „uite ce ti-a facut aia”.
Mai nou daca ea arata bine, tre sa fugi ca dracu’ de tamaie. Crezi ca ea nu e constienta de cum arata ? Ete na, vezi Monicaco Lumbeanu. Si apoi, asta se intampla si la nivele mai joase de existenta. E realitatea pura. Daca nu sunt interese, drumurile se separa (vorba unui mare artist).
Nu pot sa nu fiu de acord cu ce-ai spus intr-un loc. Anume ca de la toti oamenii avem de invatat ceva. Am fost invatat. Acum aplic.
Asta e o lectie de viata fara echivalent. Si una din teoremele de baza este ca raul nu se intoarce in bine fara minim un compromis. De la mine nu are sa vina. Poate sa zica Sf. Augustin sa uram pacatul si nu oamenii… La fel pot astepta si eu sa nu ma condamne nimeni pe mine, ci pacatul pe care-l fac. Din pacate eu sunt cel pedepsit pentru fapta. Cu o simpla analogie la vorbele venerabilului de mai sus, trage tu concluzia.
Si apropo de iertare, sa le ierte Dumnezeu, ca eu n-o mai cunosc !
Multumesc.
Autoarea
august 18, 2009 @ 4:37 pm
Draga Giordano,
Daca vrei, poate sa iti dea admin id-ul meu, caci cine stie, poate ca daca o sa mai stai putin la povesti cu o fata care nu poarta pica baietilor in ciuda a ceea ce a patimit, si chiar poate sa continue sa ii vada cu ochi frumosi si sa creada ca nu toti sunt la fel, si poate sa continue sa creada ca exista si baieti deosebiti pe lumea asta, poate ca te va ajuta si pe tine sa vezi cu alti ochi lumea, cu alti ochi decat cei cu care o vezi acum. Ce parere ai?…
Eugen
august 19, 2009 @ 1:04 am
Si eu as vrea sa vorbim…
Dumnezeu sa-ti dea sanatate!
Doamne ajuta!
Autoarea
august 19, 2009 @ 8:59 am
Bine Eugen,
O sa il rog pe admin sa iti dea id-ul meu.
Doamne ajuta!
Giordano Bruno
august 19, 2009 @ 1:06 pm
Dumnezeu sa fie cu tine !
Din fericire, eu nu prea stau pe „mess”. Consider ca e una din ciumele internetului. Chiar ar putea fi un articol referitor la asta. Il folosesc doar cand vreau sa comunic ceva rapid/in masa.
Si oricum, nu vreau sa vad lumea cu alti ochi. Asta ar insemna sa-i inchid. Ar fi o greseala sa las garda jos. Risc sa ma ard din nou. Lasa, am destule rani in mine cat sa nu uit niciodata.
Mai e o vorba: „You fooled me once, shame on you. You fooled me twice, shame on ME !”
Autoarea
august 19, 2009 @ 1:48 pm
Bine Giordano,
Dumnezeu sa fie si cu tine, sa fie cu noi toti!
Vad ca ai rani adanci si vii, si inca te dor mult, asa ca inteleg ca nu suporti sa fie atinse.
Un singur sfat poate ca o sa iti fie drag sa primesti: garda sa nu o lasi jos niciodata, dar bine ar fi sa nu o tii nici la tine, ci sa i-o dai lui Dumnezeu si Maicii Sale, caci vor sti ei sa te pazeasca mai bine decat ai putea sa o faci tu insuti. Si lasa-L macar pe Domnul sa iti vindece ranile, si roaga-L sa le vindece incetisor si cu delicatete, ca sa nu suferi si mai mult decat ai suferit pana acum. O sa vezi ca daca il lasi pe El sa lucreze cu tine, la sfarsit ii vei multumi cu bucurie, ii vei multumi mai mult decat poti sa iti imaginezi tu acum… Ai nadejde si incredere „macar” in El…
Catalin
august 19, 2009 @ 4:36 pm
Foarte, foarte frumos! Cu adevarat fericiti sunt cei care Il au pe Dumnezeu in viata lor, in relatia lor (daca doresc sa se casatoreasca, respectand voia Domnului), in casatoria lor. Si cat de mult se insala cei care Il nesocotesc, crezand ca relatia depinde doar de ei, si care intr-o zi se iubesc „etern” (dupa cum spun ei), iar in alta el a parasit-o (sau ea l-a parasit), nu-si mai vorbesc, ba chiar ajung si sa se urasca.
Domnul Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa traim si sa iubim dupa voia lui!
soim
august 22, 2009 @ 4:51 pm
Am citit si eu scrisoarea. Cate femei gandesc si simt oare ca autoarea scrisorii? Dar se pare ca trebuie sa trecem si prin astfel de experiente in viata, astfel trecand prin mai multe, reusim sa „cernem” situatiile si trairile si izbandim pe o cale buna asa cum crede fiecare de cuviinta.
Sunt de acord cu Giordano Bruno la faptu ca atunci cand cineva investeste prea mult si-n in mod gresit sentimente si suflet, dupa o deceptie in relatie risca sa ajunga la droguri, bautura sau chiar sinucidere. Daca am sti cum sa aplicam credinta si dragostea fata de Dumnezeu si de oameni, calitatea vietii noastre s-ar imbunatati din toate punctele de vedere, cu toate ca necazurile nu vor disparea, insa chiar si peste necazuri putem trece mai usor ca ne ajuta dragostea si credinta aplicate corect si cu masura.
D
august 22, 2009 @ 5:12 pm
Citeam pe undeva mai demult ca in dragoste valorezi atat cat esti dispus sa pierzi.
paula
august 22, 2009 @ 6:22 pm
Sorin, cred ca baietii se intreaba cate fete gandesc asa, iar fetele cati baieti 🙂
eugen
august 23, 2009 @ 12:48 am
Ne căutăm unii pe alții… Dați un loc de întâlnire 😛 .
Giordano Bruno
august 23, 2009 @ 8:28 am
paula, sigur procentul e sub 5% (repr. de acei minori care n-au avut inca o relatie).
Si da, soim, poti fi de acord linistit… Am cunoscut personal pe cineva care a urmat pattern-ul amintit. Si am mai constatat asta avand un fost profesor psiholog.
Acum parca sunt tentat sa vad relatia ca un Colectiv (cele de pe vremea lui Ceausescu).
Doamne ajuta !
D
august 23, 2009 @ 1:34 pm
@Giordano – nu stiu de unde ai scos tu procentul asta; asta e o tendinta cred eu paguboasa de a spune mereu ca tinerii in ziua de azi sunt nu stiu cum … Dumnezeu stie cati sunt asa,si cati altfel. (sa-ti reamintesc ca Sf.Ilie in acele vremuri de apostazie credea ca este singurul care ramasese in credinta, si Dumnezeu ii spune „mai am 7000 (!!!) de barbati care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal” ? )
@Giordano,@soim – in privinta „pattern-ului” tau – daca nu investesti mult, nu cred ca poti fi indreptatit sa te astepti a primi mult. Adica vreti doar sa primiti, fara sa dati ? Eu cred ca intr-o relatie intai tebuie sa oferi tot ce ai mai bun, si apoi sa speri ca vei primi pe potriva. Bineinteles pe cat iti sta in putinta,sa pui in prim plan pe Dumnezeu, si atunci El nu te va lasa sa faci greseli majore (in privinta celor care au ajuns la bautura,droguri,sinucidere – cercetati si spuneti-mi si mie ce loc ocupa Dumnezeu in viata lor; va pot spune eu:unul spre coada preocuparilor,daca il ocupa si pe acela). Evident ca exista riscul de nu ti se raspunde in acelasi fel,dar stiti cum se spune:cine nu risca nu castiga.
Cum spuneam si mai sus: in dragoste valorezi atat cat esti dispus sa pierzi.
paula
august 23, 2009 @ 3:13 pm
@Giordano.. Fara suparare, am impresia ca iti plangi cam mult de mila. Adica ma gandesc la mama mea, care a trecut printr-o casnicie de 13 ani, in care a fost batuta de nenumarate ori, am avut o copilarie f grea, si ea a avut un cosmar in perioada care trebuia sa fie cea mai frumoasa. Si nici ea nu gandeste ca tine, a trecut mai departe, acuma iubeste din nou, e foarte fericita.
Deci, gata, a trecut, priveste spre viitor. Toti suferim intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin. Are scris un prieten pe blog despre noi oamenii ca ne place sa suferim, adica sa ne plangem, fara sa facem nimic sa fie bine. Si cam are dreptate.
Asa ca fi mai optimist 🙂
Giordano Bruno
august 23, 2009 @ 7:14 pm
Frate D, nu ma plang in privinta oferitului. Ai vreo idee cate fete ( oare !? ) exista care „dau” si fara sa oferi ? (eventual le oferi un frappe la terasa) Foarte multe !!
Eu am dat procentul ala doar orientativ, dar si asa sigur ca prea mare nu este. Deh, daca exista vreun sambure de adevar in ce ai spus la final, eu probabil sunt la numere negative. *smiles* M-ai rau nu fie.
Doamne ajuta !
@paula: Fara suparare, du-te tare !
D
august 23, 2009 @ 8:05 pm
Frate, cred ca nu m-am facut prea bine inteles in privinta „oferitului”. Cred ca vorbim de lucruri diferite.
Doamne ajuta!
paula
august 23, 2009 @ 8:39 pm
Scuze Giordano daca te-am suparat.
Ma duc..
Autoarea
august 23, 2009 @ 8:53 pm
Off, vorbim despre oferit, dar ce greu este sa oferim chiar si putina intelegere 😐
Adriana
septembrie 18, 2009 @ 11:25 pm
Tocmai trec si eu printr-o astfel de experienta.Scrisoarea se potriveste ca o manusa.Mi-e foarte greu,nu credeam ca poate exista o durere sufleteasca asa de mare,dar am nadejde ca Dumnezeu ma va ajuta si ma va feri pe viitor de asemenea greseli. Din pacate l-am iubit pe el mai mult ca pe Hristos…Multumesc celor ce au postat textul, celei care l-a scris si celor care l-au comentat.Doamne ajuta!
Ana
septembrie 19, 2009 @ 9:00 am
Frumos sfarsit de scrisoare. Frumos!
Giordano:-)
„Si oricum, nu vreau sa vad lumea cu alti ochi. Asta ar insemna sa-i inchid. Ar fi o greseala sa las garda jos. Risc sa ma ard din nou. Lasa, am destule rani in mine cat sa nu uit niciodata.”
Interesant ce gandesti. Deci nu ai vrea totusi sa stii sau sa simti, sa intelegi altceva decat ceea ce ai si stii acum?
wolfy
noiembrie 12, 2009 @ 9:50 am
O scrisoare tare m-a emotiomat are un sfarsit foarte frumos si atu nci cand am copiat-o in caiet profa a spus ca sunt un geniu si am luat un zece nemeritat,dar tu esti adevaratul geniu
Marian
noiembrie 23, 2009 @ 2:15 am
„Dragostea, cat ar fi de mare, nu poate satisface niciodata.E numai o iluzie ca te satisface prin ea insasi.Iubesti o femeie, dar iti iubesti in acelasi timp sora sau prietenul si suferi cumplit auzind de moartea altui prieten.Daca ceea ce numim dragoste ar fi un act perfect, n-am putea suferi pierzand o alta dragoste.Dar lucrurile se intampla cum le stim.Poate ca numai dragostea de Dumnezeu fereste pe cineva de durere si de disperare afland de moartea cuiva drag.” Mircea Eliade in Solilocvii
Marian
noiembrie 23, 2009 @ 2:40 am
A. Era sa uit ceva important: Nu poti spune ca prin asta te-ai in departat de Dumnezeu. Poate El a fost mereu alaturi de tine, dar nu I-ai simtit prezenta, fiind orbita de dragostea ce i-o purtai prietenului tau.
Sa spui ca lasi garda in mainile Domnului, faci o alta greseala. Iti dau un exemplu simplu: Nu poti sa omori un om si sa spui ca asa i-a fost scris, ca asta e voia Domnului: sa moara. Trebuie sa-ti asumi responsabilitatea faptelor tale. Asa ca trebuie ca tu sa tii garda, pentru ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest. Pana la urma se va da de gol de intentiile sale, intru-cat nimic nu dureaza in suflet.
Autoarea
noiembrie 23, 2009 @ 4:07 am
Marian,
Cum sa omori un om? Unde a zis Domnul ca ar fi voia Lui ca sa omoram noi oamenii? A zis ca voia Lui este sa nu pacatuim. Pacatul ne indeparteaza de Dumnezeu, de asta se intampla atat de mult rau in lume, din cauza pacatelor noastre, pacate care strica frumusetea pusa de Dumnezeu in creatie. Si cu cat ne indepartam de pacate, cu atat ne apropiem de Dumnezeu in asemanare si imagine, ne unim tot mai mult cu El si ne este bine 🙂
Eh, bine ar fi sa si pot face tot ceea ce zic, ca de zis este usor, de facut insa este atat de greu 😐
Autoarea
noiembrie 23, 2009 @ 4:47 am
Greu, dar nu imposibil 🙂
daniela
decembrie 10, 2009 @ 2:13 pm
ma bucur ca mai sunt tineri carora inca le pasa sa aiba o comuniune cu Dumnezeu si ma bucur ca si eu fac parte din aceasta categorie…
vrea sa te felicit pentru ca ai avut curaj sa-ti postezi aceasta scrisoare si-ti doresc sa ai parte de mangaierea Domnului,care ne iubeste pe toti…
Alexandra
ianuarie 5, 2010 @ 5:28 pm
Foarte frumos ai scris.Imi dai te rog shi mie id.ul tau?
poate ma ajuti shi pe mine intr.o problema.ms
Autoarea
ianuarie 6, 2010 @ 2:14 am
Scuze Alexandra,
Acum am vazut ca mi-ai scris. Cere te rog de la Claudiu, administratorul site-ului, id-ul meu, ti-l va da fara probleme 🙂
Guest
iunie 24, 2010 @ 11:36 am
chear asa mi sa intamplat mie e groasnik e ceva ce nunmerita
Guest
iunie 24, 2010 @ 5:38 pm
🙂 Fumoasa si sanatoasa constatare, draga Autoare 🙂
probabil ca nu vei citi acest comment, insa imi dorec ca acest urcus al tau, pentru a intelege mai bine persoanele, si mai mult pe tine insuti, pentru Viata, acest proces chiar de constiinta, sa rodeasca in tine virtuti, bucurie si iubire si ca bunul DUmnezeu sa iti daruiesca nu ceea ce consideri tu ca ai nevoie, ci ceeea ce El, cu atotstiinta Sa, prestie ca iti va folosi pentru mantuirea ta si a viitoarei tale familii!
Bucurie!
oana
iunie 24, 2010 @ 7:28 pm
parca ar fi scrisa de mine scrisoarea…aceiasi poveste ca si tine…aceleashi fapte…la inceput intradeavr am tinut mereu cont k Dumnezeu e cel mai important…amandoi fiind religiosi dar dupa ceva timp nu stiu ce s-a intamplat..dar tot la tampenii ne gandeam…si stiam ca facem rau daca vom intretine relatii inainte de casatorie…si am ajuns la asta si regretam amarnic…problema e ca relatia noastra nu a fost publica sau cevade genu si mereu am vrut sa ne indepartam caci stiam ca ispita e mare,insa nea invins…acum nu mai vorbim si speram k Dumnezeu sa ne poata ierta pentru tampenia facuta…felicitari de scrisoare foarte matura
Geo
iunie 25, 2010 @ 6:48 am
:love: E minunat! Ma bucur ca autoarea a ajuns la aceasta gandire, la cea corecta! E minunat un astfel de baiat, un copil al lui Dumnezeu! Ar trebui luat aminte(!) E minunat DUmnezeul nostru!!! Domnul cu voi! Va imbratisez, fratilor si surorilor intru Hristos!!!!!!!!! 🙂
RDF
decembrie 31, 2010 @ 12:16 pm
Minunat! În dragoste, nu pierdem nimic! Ba, din contră, primim mai mult decât ne-am aaştepta! Şi ce poate fi mai frumos decât a primi dragoste , a dărui dragoste?… căci numai DĂRUNIND, VEI DOBÂNDI!
George Stan
iunie 1, 2012 @ 12:44 pm
Foarte bine ai scris!Felicitari!