Scrisoare către Mama
Draga MAMA :
As vrea sa stii ca imi e atat de dor de tine, draga Mama, dar tu stii asta, nu?
Au trecut 11 ani de cand nu mai esti langa mine. Unde esti mama, oare cat de departe poti fii? As vrea sa cred ca ai ajuns intr-un loc fara durere, plin de verdeata, unde nu e suspinare, nici lacrimare ci viata fara de sfarsit! In sanul lui Avraam, asa cum frumos imi spuneai candva ca ai vrea sa ajungi, sa il intalnesti pe bunicul, …da acolo trebuie sa fii!
Dupa o viata plina de dureri si suspine, unde fiecare zi era o lupta cu boala, unde fiecare minut era o cursa contra cronometru, unde fiecare secunda putea fii ultima, ai invins atatea piedici ani si ani ! Ma intrebam adesea oare de unde atata putere, cine si cum ar putea sa faca mai mult, oare cum un trup atat de firav si neputincios poate sa lupte si sa nu priveasca in urma cu regrete, sa nu invinovateasca pe nimeni, sa fie atat de rabdator in necazuri si dureri, sa dai dovada de atata dragoste si sacrificiu pentru aproapele! Sa ai puterea sa ajuti pe altii atunci cand tu aveai atata nevoie de ajutor? Sa crezi atat de profund in Dumnezeu si sa nu deznadajduiesti cand erai cu un picior dincolo…
Oare de unde ai puterea sa faci toate astea ? M-am gandit ani la rand desi imi era frica sa ma gandesc mai departe, desi eram tulburata de aceasta idee, am alungat-o din gandurile mele, imi era frica sa recunosc ca toti avem un sfarsit intr-o zi , ca si tu ai un sfarsit!
Dar Mama draga, tu erai nemuritoare pentru mine, nu imi imaginam nici o secunda ca ai putea sa nu mai fii in aceasta lume, ca ai putea sa nu mai fii langa mine, ca as putea vreodata trai fara dragostea ta nepieritoare si neconditionata, ca nimeni nu ar putea sa imi mai spuna :
-Puiul mamei te doare ceva ? Hai la mama, vino sa iti iau ceva frumos, uite e ziua ta, ce iti doresti tu oare azi ?
– ce mancare sa iti fac azi, aaa da preferata ta desigur, mai ai examene puiul mamei ? vino aici sa ne rugam impreuna ! Ce carte citesti acuma , cum te inspira…, ai cazut pe ganduri ia zi la mama, era romantica nu?
-Te-ai rugat aseara? ai mai citit Biblia, hai sa iti povestesc despre Iosif si fratii sai, stii ca e partea mea cea mai apropiata de suflet din Vechiul Testament, da ce frumos imi spuneai, cu vocea ta calda, emotionant cum aveam timp de toate astea seara, iar timpul parca se oprea in loc si imi dadeau lacrimile!
– Nu ma mai astepti in poarta zambindu-mi duios, oriunde eram stiam ca tu ma astepti acasa cu o vorba buna, cu o mancare pe masa, cu privirea blanda si sincera, acum de cate ori vin acasa cine ma mai asteapta la poarta Mama? Da tata singur si plin de griji el ma mai asteapta acasa, dar fara tine e pustiu casa e atat de trista fara tine… off si te caut si parca te zaresc in camera ta, in curte, dar nu esti. E doar o umbra a celei care ai fost candva, doar fotografiile au ramas pe pereti si ele prafuite de prea multa singuratate, si iar imi pare ca te aud dar vocea ta dispare in noapte.
-Ce ai pe sufletel, esti cam abatuta azi, ai intalnit vreun baiat…? Nu uita puiul mamei ca nu ai nimic pe aceasta lume decat cinstea, onoarea si credinta pe care le porti in suflet de-a pururi, sa nu le pierzi!
Toate au ramas, da totul, nu ai luat cu tine nimic, desi ai alergat si ai adunat atatea, dar parca nimeni nu isi mai aminteste ca tu ai fost aici, cu noi, si iar ma gandesc de ce ai plecat atat de repede si atat de tanara ? Ce ai luat cu tine Mama? Spune-mi… inima mea franta si plina de durere, cred ca ai luat o parte din ea cand ai plecat am simtit ca se rupe in doua, ca sunt pierduta intr-o lume dezlantuita si plina de griji.
Off Mama, nu ma mai intreaba nimeni de toate astea, acum e un gol imens langa mine, vai si vocea ta Mama, nu mi-o mai amintesc, incepe sa fie asa departe de mine si totusi atat de aproape! Te simt, da simt ca esti langa mine atunci cand nu mai pot de durere, ma doare sufletul, am gresit Mama, de cand nu mai esti langa mine nu mi-a mai deschis nimeni ochii, ca sa vad ca gresesc, am mai ratacit drumul Mama, dar nu am uitat cata onoare ai avut si cata ai purtat in suflet ,imi e rusine ca te-am dezamagit, daca erai langa mine nu greseam poate viata mea era alta, aveai tu grija sa fie totul bine, asa cum ai facut intotdeauna ! Iarta-ma !
Am cazut Mama, de atatea ori, parca in jur sau vorbit toti sa ma traga in jos, de cand ai plecat nu ma mai apara nimeni, off Mama, singura ma lupt acuma si ce greu imi e, cand stiu ca nu mai am sustinerea ta morala ! cat imi lipsesti…si cat de singura sunt acuma !
Dar m-am ridicat, sunt sigura ca tu de acolo de unde esti, te rogi pentru mine si sunt sigura ca rugaciunile unei Mame depasesc granitele mortii, da… altfel nu imi explic cum Dumnezeu ma ajuta atata si ma iarta! Sunt sigura ca rugaciunile tale pentru mine atat cele facute aici cat erai langa mine, cat si cele de acolo sunt nepretuite si au o mare valoare…
Pentru ca sunt facute din inima, inima ta Mama care a incetat sa mai bata intr-o secunda, off cata durere am simtit atunci, cand eram noi doua singure, si inima ta a incetat sa mai bata!
Dumnezeu m-a ales pe mine sa fiu langa tine atunci, in acel moment in care toate le-ai lasat in aceasta lume si ai luat numai sufletul cu tine, de ce am fost numai eu langa tine nu stiu, dar ii multumesc lui Dumnezeu , pentru ca am fost atunci acolo si in bratele mele ai dat ultima suflare…as fi regretat o viata daca nu eram eu langa tine, dar as fi vrut sa pot face mai mult, as fi vrut sa te salvez. Sa ma ierti Mama daca nu am facut mai mult pentru tine, atata timp cat erai langa mine! Dar socul a fost mult prea mare pentru mine, parca visam, si era un cosmar din care trebuia sa ma trezesc, si tu sa fii din nou langa mine. Dar nu a fost sa mai fie inca o zi pentru tine aici, acuma traiesti acolo eternitatea si as vrea sa cred ca te bucuri alaturi de ingeri de frumusetile raiului, asa e Mama? Ma vezi, ma auzi?
Cat de pretios este timpul acum, imi dau seama cu fiecare zi care trece, fiecare clipa poate fi ultima, constientizam ca cei dragi de langa noi sunt nepretuiti si nimeni niciodata nu le mai poate lua locul…parintii sunt nepretuiti!
Am cautat dragostea ta, care imi lipseste atat de mult, sufar si plang in noapte ca nu mai simt asta din partea nimanui, si am cautat-o in jur, oriunde dar nu este, nimic nu o poate egala, si am inceput sa ma rog, sa citesc ce imi spuneai tu, si mi-am dat seama ca nu trebuie sa mai caut.
Cum pot sa caut ceva ce nu am pierdut Mama, spune-mi draga Mama? da ea este aici, dragostea ta e inca cu mine in inima si sufletul meu, in mintea mea esti vesnic, unde sa te caut , de ce sa caut in lumea toata cand tu esti in inima mea, iubirea ta si a lui Dumnezeu e vesnica si ma urmareste oriunde, acum stiu ca sunt nepieritoare, de ce sa caut ceva ce nu am pierdut niciodata? Trebuie doar sa ma uit in inima si sa vad.
Dragostea ta de Mama a depasit eternitatea, e cu mine in fiecare zi, lacrimile imi vin pe fata cand imi amintesc de tine, si plang si plang, si simt o mare liniste. Oare asta nu e iubire ? Oare ce este… se contopeste cu iubirea lui Dumnezeu pentru noi, ma simt nevrednica de aceasta, da eu care am gresit atata…
Si totusi ceva imi da putere sa lupt si sa cred ca ne vom revedea, si vom trai iubirea eterna alaturi de ingeri, si de Tatal ceresc, vreau sa simt aceasta dragoste vesnic asupra noastra!
Sunt fericita ca am avut parte de o copilarie in care tu Mama draga ai compensat cu grija si dragostea ta lipsa oricarui alt lucru , iti multumesc ca am avut sansa sa am ceva unic si nepretuit, acum stiu ca asta o sa imi ajunga toata viata! Cativa ani langa tine imi ajung cat pentru un mileniu.
Poate ca am fost privilegiata sa te am langa mine, oare cati au sansa asta, sa simta la fel din partea Mamei lor ?
E foarte curios ca nu ma mai simt singura acum, timpul a facut ca durerea lipsei tale sa se transforme in credinta, dragoste si speranta! Speranta ca intr-o zi ne vom revedea!
Si pana cand ne vom revedea, iti spun doar atata :
Te iubesc Mama !
Cu dragoste Puiul tau !
(Carla)
ionutz
iunie 16, 2009 @ 11:48 am
………………………………………..
carla
iunie 17, 2009 @ 2:07 pm
???
florinm
iunie 17, 2009 @ 3:21 pm
Cred ca Ionutz a vrut sa spuna: „N-am cuvinte…”
E foarte frumos si adevarat ce ai scris, Carla. Unii ar spune si trist, dar eu nu cred ca e asa, nu cred ca e trist. De ce sa fii trist cand stii ca dragostea Domnului pentru fiecare dintre noi e ca dragostea unei mame? Si Domnul ne hraneste cu Trupul Sau, la fel cum face si mama. Si Domnul si-a dat viata pentru noi, la fel cum ar face si mama. Si Domnul are rabdare si ne iubeste neconditionat, la fel cum face si mama. Numai ca mama este tot un om, ca si noi, muritor, oricat de mult ne displace lucrul asta. Sa dea Domnul sa fim impreuna cu cei dragi ai nostri si dincolo, IN RAI!
anonim
iunie 17, 2009 @ 8:01 pm
m-a emotionat mult povestea ta ,Carla,cred ca ai suferit mult, lacrimile imi curg siroaie. Mi-am amintit de bunica mea,care m-a iubit la fel de mult si si eu cred ca e in rai, mi-am amintit cum mi-a povestit cand eram mica despre Iosif si fratii lui…
carla
iunie 18, 2009 @ 6:11 pm
Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa va fereasca parintii de o astfel de suferinta!…
pot spune doar ca ramai marcat pe viata si ca copil te maturizezi inainte de vreme,!!
stefania
noiembrie 5, 2009 @ 10:03 pm
foarte frumos si trist pt ca am si eu 4 luni de cand mama mea s a stins,nu am vazut o decat de trei ori in viata,a murit de cancer insa am cautato de foarte multe ori si cand am gasito,in aceeasi zi a murit in spital,stiu ca imi spunea mereu la telefon sa o las sa se duca,ca ea nu mai poate si nu am reusit sa o vad in viata,toate lucrurile frumoase scrise sus mie mi au lipsit dar eu am iubito mereu nu am judecato si o voi iubi mereu ,ce ma doare ca mi as fi dorit sa fiu langa ea atunci dar numai Dumnezeu stie judecatile lui si mie tare dor de ea,as fi vrut sa o rasplatesc, sa fie si ea fericita macar un pic,dar cand ma gandesc ca doar moarte invie sufletele poate asa a fost mai bine pt ea,si cand ma gandesc…cand o mai vad IISUSE cand…ca mie tare greu si mie tare dor?
andreea
februarie 4, 2010 @ 11:17 pm
foarte frumos si in acelasi timp si foarte trist,scumpa mea mama are 4 ani jumatate de cand e colo sus cu Bunul D-zeu si ingerii cei buni.Carla povestea ta ma-a emotinat foarte tare mi-am amintit aceea zi trista din viata mea,se aseamana foarte mult cu a mea poveste.Nu doresc nimanui sa isi piarda parinti atunci cand au mai multa nevoie de ei.
irina
martie 14, 2010 @ 11:59 pm
imi curg lacrimile siroaie, fiecare cuvant m-a atins pentru ca a trebuit sa imi pierd mama ca sa imi dau seama cat de importanta e.traieste, dar nu mai e langa mine.sunt dependenta de ea si daca nu e langa mine ma simt slaba.langa ea as putea indura orice,infrunta orice si fericirea ei, siguranta ei ma fac sa ma simt foarte bine.o forta imensa din interior ma ajuta sa accept si sa-mi rezolv problemele, dar cand ajung acasa si ii vad camera, cu lucrurile neatinse, ca si cum ar fi plecata pana la magazin,incep sa plang disperata. acasa nu va mai fi niciodata ACASA fara ea acolo sa ma astepte sa ma intorc de la liceu, facand mancare, sa ma certe ca am iesit afara cu un baiat si mi-am inchis telefonul, sau sa-mi tina o morala lunga si enervanta despre ceea ce am facut.
cand intru in camera ei, vad mereu inaintea ochilor imaginea ei, cum sta cocotata in pat, citind o carte religioasa, cu parul ei ciufulit prins in coc…as da orice ca imaginea aia sa devina realitate. mama mea doarme acuma printre straini, pentru ca nu mai suporta „tratamentul” tatalui meu… el tine mult la mine si la sora-mea si nu ne-a facut nimic niciodata dar pe ea o trata ca pe un gunoi.a plecat dupa o bataie, in mijlocul noptii, de 8 martie..
dar promit mami ca intr-o zi vom fi din nou impreuna. nu stiu ce si cum o sa fac dar vom fi din nou impreuna
te iubesc mami,iarta-ma ca nu ti-am spus-o niciodata
oana
martie 16, 2010 @ 8:03 am
ma emotionat foarte tare povestea Carlei. stiu prin ce trece ami imaginez. Dar toti vom ajunge acolo in iad vor ajunge cei kre au facut atata rau si cei buni vor ajunge in rai pt k acolo merita. dar Dumnezeu ne poate lua la el knd vrea si knd are nevoie de noi.
angele
februarie 9, 2011 @ 3:09 pm
este extraordinara te pup sper ca te vei reintalni cu mama ta scumpo sau scumpule dar eu am tema pt sc si imi trebuie o scrisoare papa va pup
elena
noiembrie 28, 2011 @ 11:52 pm
Scrisoarea aceasta intr-un mod putin divers o traiesc si am trait-o cand am pierdut-o pe bunica, acum mi-e frica si ma rog lui Dumnezeu sa nu-mi ia degraba pe mama ,caci desi nu-i arat acest lucru, eu sufar cand ea sufera , plang in sinea mea cand e suparata si nu imi doresc decat sa fie ea bine si nu pot sa imi imaginez ce as face in momentul de fata, daca ea n-ar mai fi!…
Frumoasa scrisoare nu are cum sa nu-ti dea lacrimi…