Scrisoarea copilului catre Tatal
Sunt un copil . Desi am numai 16 ani, tot copilul Tau am ramas. Ti-am scris deoarece, ca de fiecare data, sunt sigura ca imi vei raspunde. Tu stii sa imi raspunzi intotdeauna prin Mangaierea Ta,prin neincetata Ta iubire. Ma aflu in postura copilului neascultator,nerabdator, naiv poate. Nu fac Voia Ta…sau nici nu o cunosc. Mi-as dori sa inteleg Caile Tale…mi-as dori sa ma indrepti chiar Tu catre ele. Sa ma indrepti spre izvorul nesecat al Iubirii Tale nemarginite.
Am incercat sa te privesc. Privirea mea nu poate patrunde dincolo de Lumina Ta cea neapropiata. Nu poate patrunde dincolo de Crucea Sfantului Altar. Te privesc, iar sangele Tau spala gandurile mele. Te privesc si a doua oara, insa glasul Tau imi atrage atentia spunandu-mi «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu care se frânge pentru voi spre iertarea pacatelor….». A treia oara cad in fata Ta… obrajii imi sunt acoperiti de lacrimi transformate in picaturi de roua. Cuvintele mele arzatoare de dor parca isi doresc sa zboare catre Tine.
Cat as vrea sa ma asculti…! Cat as vrea sa imi vezi durerea…! Dar…sunt un copil nevrednic de bunatatile Tale. Nevrednic de ceea ce iti cer. Nevrednic de ceea ce imi dai.
Ceea ce iti cer nu este in zadar. Nu esti indiferent de cuvintele mele. Esti…Tatal meu. Si Tatal stie chinul copilului sau. Te-as ruga sa ma mustri, sa ma certi pentru ceea ce fac, insa…ma opresc aici. Calda Ta bunatate si coplesitoarea ta iubire ma intampina de fiecare data cand intru in Casa Ta. Ma ridic si incerc sa ascund tristetea, ce ca o tina s-a salasluit peste ochii mei. Dar tu Doamne, ai pus tina pe ochii orbului iar acesta a vazut. Fa-ma sa vad cele ale Tale…sa vad Slava si Bucuria Ta. Invata-ma sa Te iubesc pe Tine, cat si pe aproapele pe care Tu mi-l scoti in cale. Pe acesta privindu-l, cad dinou in fata Ta…privindu-te si aducandu-mi aminte de porunca Ta…sa ne iubim unul pe altul. Picura in inimile noastre Doamne raza bucuriei Tale. Lucreaza in sufletele noastre indreptandu-ne pasii spre poruncile Tale. Revarsa peste ele Mangaierea Ta…
Acum inchei, dar gandul meu se inalta catre Tine.
Da-i Doamne, caldei mele rugi parfum vesnic de crin
Iarta-ma, sunt doar a-L Tau copil…
(Georgiana)
gabriela
februarie 5, 2010 @ 1:19 pm
superb!
Lucia
februarie 5, 2010 @ 4:38 pm
Georgiana: Sfanta Scriptura, mai ales Noul Testament, e „Scrisoarea de dragoste” a lui Dumnezeu catre oamneni. Acolo, draga Geoargiana, vei gasi raspuns la scrisoarea ta, vei afla si care este voia Sa…
Permite-mi cate scurte mentiuni:
– Din Vechiul Testament afli ca Moise nu a putut privi spre „Rugul aprins”…
– serafimii (cei mai apropiati de fiinta divina), au „câte trei perechi de aripi uriaşe pe care le ţin în aşa fel încât să-şi protejeze ochii şi trupul de strălucirea cu care Se află înconjurat Dumnezeu.”
Inca ceva: Trupul si Sangele amintite in momentul ANAMNEZEI (pentru noi, ortodocsii: „Luaţi mancaţi Acesta este Trupul Meu care se varsa …”), sunt ale Fiului (Domnul nostru Iisus Hristos), caci doar El S-a intrupat, spre a noastra mantuire, ascultand de Tatal iubitor…
Fie ca Domnul sa dea caldei tale rugi „parfum vesnic de crin” …
eln
februarie 5, 2010 @ 9:47 pm
Iarta ma Doamne si pe mine,Te rog