Scuze şi ispite înainte şi în timpul Sfintei Liturghii
Cineva spunea că cel mai dulce somn e duminică dimineaţă, atunci te ispiteşte diavolul să mai stai puţin în pat, să nu te grăbeşti că doar e ziua ta liberă. Duminică dimineaţă găsim multe scuze să nu mergem la biserică, sau multe motive să întârziem. Sunt o sumedenie de ispite pe care diavolul le aduce pe capul nostru începând de sâmbătă seară şi până duminică la prânz, toate având ca scop precis îndepărtarea noastră de biserică, dacă nu trupeşte măcar sufleteşte.
E important ce faci sâmbătă seara pentru că asta îţi va determina starea de spirit la sfânta Liturghie a doua zi. Mi s-a întâmplat ca sâmbătă seara să ies în oraş, să merg cu prietenii la un suc, să vin târziu acasă şi să nu am timp de rugăciune. Dimineaţă m-am trezit târziu şi n-am mai avut timp de rugăciune pentru că întârziam la biserică, şi în plus m-am îndreptăţit cu gândul că oricum la biserică mă duc să mă rog, aşa că, e cam tot aia. Poate o fi tot aia, dar canonul pe care mi l-a dat părintele nu l-am făcut, şi asta nu e deloc bine.
Tot sâmbătă seara mi s-a întâmplat să mănânc prea mult sau să mă ameţesc de la o bere, iar a doua zi nu mă simţeam prea bine şi în timpul sfintei liturghii îmi zbura gândul aiurea. Dacă trebuia să mă împărtăşesc duminică, se întâmpla ca sâmbătă seara să ajung târziu acasă şi-mi făceam cu greu canonul de împărtăşire sau nu reuşeam să-l fac pe tot, sau nu înţelegeam nimic din ce citesc.
Dintre ispitele de duminică dimineaţă, cea mai puternică e trezitul devreme ca să fim la timp la Sfânta Liturghie. De multe ori ni s-a întâmplat să ne trezim mai târziu şi din cauza asta am întârziat la Sfânta Liturghie, ajungând la Apostol, sau după Sfânta Evanghelie, sau chiar după heruvic. Odată era ora 9 şi ceva şi fiind foarte cald afară părintele începuse slujba devreme şi am ajuns chiar înainte de predică.
Am observat că o altă ispită duminică dimineaţa este să guşti ceva înainte de a pleca la biserică, „chipurile” ca să rezişti şi să nu ţi se facă rău, dar fără a mai avea posiblitatea de a mai lua anafură, pâinea sfinţită chiar prin atingerea de Sfintele Daruri, de Trupul şi Sângele Domnului.
Pentru că mergem în familie la biserică, uneori şi cu alţi prieteni în maşină, în drum se întâmplă să discutăm diverse lucruri care ne fac ori să judecăm, ori să ne contrazicem, ori să vorbim de diferite plăceri lumeşti, toate având ca scop precis să ne tulbure starea noastră de spirit şi să nu mai putem participa liniştiţi la litirghie.
În timpul liturghiei sunt o grămadă de gânduri cu care diavolul ne distrage în diferite chipuri, numai să nu fim atenţi la rugăciune. Mi s-a întâmplat odată să fiu cu familia şi prietenii la Mănăstirea Sinaia şi stând la liturghie duminică dimineaţă, mi-a venit un gând că ar trebui să înfiem un copil, şi am zăbovit cu gândul ăsta întorcându-l pe toate părţile fiind ferm convins că e de la Dumnezeu. După ce am plecat am simţit că fusese doar o ispită şi liturghia trecuse prin ochii şi urechile mele fără să fi fost deloc atent.
Diavolul te ispiteşte să pleci de la liturghie înainte de predică, sau să nu mai stai la miruit că durează prea mult, sau la fel să nu mai stai la rând iei anafură.
Multe sunt scuzele şi ispitele care apar înainte şi în timpul Sfintei Liturghii pentru că diavolul ştie că Liturghia e cel mai mare medicament pentru păcatele şi neputinţele noastre. Pe cât sunt de multe ispitele pe atât este de mare şi ajutorul de la Dumnezeu în fiecare zi pentru cei ce vin duminica în marea familie a lui Dumnezeu.
Dacă eşti la casa ta cu soţia şi copilaşii tăi, iar părinţii vă invită la masă căci le e dor de voi şi tare s-ar bucura să vă vadă, oare îi poţi refuza? Aşa e şi duminică de duminică, căci Tatăl îşi invită fii la masă şi se bucură să stea cu ei în familie, şi ne pune înainte o masă bogată cu bunătăţi multe şi cu daruri.
Nu băgaţi de seamă ispitele ce vă vin, pregătiţi-vă măcar puţin pentru sfânta Liturghie şi apoi mergeţi cu bucurie la Tatăl ceresc, împărtăşiţi-vă cu Trupul şi Sângele Fiului şi bucuraţi-vă toţi împreună în Duhul Sfânt.
(Claudiu)
adriana
august 10, 2009 @ 9:17 pm
Doamne,ajuta!…de mare folos cele scrise de tine, indiferent de varsta pe care o avem
Adriana
august 10, 2009 @ 9:40 pm
multumim!
admin
august 11, 2009 @ 9:21 pm
Cu drag!
cabira
august 12, 2009 @ 9:10 am
Multumim Claudiu, ai mare dreptate.
Diavolul lupta sa ne puna tot felul de piedici.
Eu mi am dat seama de aceasta mare ispita, cand am citit in indreptarul de spovedanie al lui Valeriu Gafencu, la porunca intai, intrebarea „Nu cauti sa mergi tarziu la biserica?”.
Si intr adevar, programul de sambata seara este foarte important – e spre binele nostru sa nu ne indeletnicim cu discutii desarte, sau sa pierdem timpul pana tarziu, ci sa ne acordam timpul necesar pentru rugaciune si odihna, astfel incat a doua zi sa nu fim prezenti doar fizic la Sfanta Liturghie.
anamaria
august 12, 2009 @ 12:45 pm
este foarte adevarat ce am citit aici,sunt multe piedici puse ca sa ne oprim a mai merge la biserica.mie de exemplu mi se face rau,nu ma pot trezi si daca ajung la biserica mi se face atat de rau ca trebuie sa ies afara.nu stiu ce sa fac ,decat sa incerc sa continui,poate cu timpul va fi mai bine.Doamne ajuta
Tiberiu
august 17, 2009 @ 9:24 pm
Foarte frumos ai scris,Claudiu
Tiberiu
septembrie 4, 2009 @ 8:39 am
Am si eu o intrebare:Daca merg seara la club si nu stau pana la o ora tarzie din noapte,e pacat samerg a doua zi la Sfanta Liturghie?
Dan
septembrie 4, 2009 @ 8:52 am
Intreaba constiinta si vezi ce-ti spune 🙂
Tiberiu
septembrie 4, 2009 @ 11:02 am
Constiinta imi spune sa nu merg la club si apoi la Sfanta Biserica
Dan
septembrie 4, 2009 @ 11:22 am
Pai vezi ca ai raspunsul la intrebare? 🙂 Stii ce ai de facut. Si eu am trecut prin asta, la fel ca si multi alti tineri. Te asigur ca nu ai nimic de pierdut cu o absenta in club.
cabira
septembrie 4, 2009 @ 2:32 pm
@Tiberiu
La Sfanta Liturghie trebuie sa fim si odihniti, ca sa putem participa asa cum se cuvine, ori daca mai mergem si in club, nu numai ca nu o sa fim odihniti, dar in minte o sa avem un mix de muzica divina si muzica de club.
Eu observ asta cand merg la Sf. Liturghie, dupa ce in noaptea dinainte am participat la vreo nunta – e o tulburare in capul meu si cu greu ma concentrez la Sf. Liturghie.
Am insa o intrebare – cum se impaca mersul in club cu biserica?
Caci in club sunt multe lucruri smintitoare pentru ochii si sufletul nostru.
Intreb, nu judec, ca una care mi am dat seama ca pana si ascultarea unui anumit gen de muzica ma poate impiedica sa ma rog cum trebuie.
D
septembrie 4, 2009 @ 8:59 pm
Stiti cum era inainte, pe timpul Parintilor ? Nu se impartaseau cei opriti de duhovnic. In rest toti crestinii ce participau la Sf. Liturghie se impartaseau. Caci nu avea rost sa participi daca nu te impartaseai. Sfintele Taine erau motivul prezentei acolo; caci de altfel pentru ele se si infaptuieste Liturghia. Nu retin exact,dar parca de trei ori daca nu te impartaseai, erai considerat anatema de catre Sf.Canoane, ca unul care refuza sa ia Trupul si Sangele Domnului !
In acest context, poate ar fi bine sa participam de fiecare data la Sf.Liturghie ca si cand ne-am impartasi. Si atunci am avea grija si ce facem in ziua de dinainte, si poate si in restul saptamanii.
Emilia
noiembrie 15, 2009 @ 12:26 am
Multumiri Claudiu ,frumoase cuvinte ptr.toate virstele
daniela
decembrie 16, 2009 @ 12:16 pm
tare frumoase si folositoare aceste vorbe…
astazi,(referitor la ce spunea D)lumea nu mai constientizeaza ca,Impartasania nu este altceva decat Trupul si Sangele Mantuitorul nostru …trist,nu?
D
decembrie 16, 2009 @ 4:37 pm
Mai mult decat trist – dureros. Pentru ca Domnul Hristos ne cheama la fiecare Sfanta Liturghie,prin preot:
– cu fica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste , APROPIATI-VA
– luati , mancati … care se frange PENTRU VOI
– beti dintru acesta toti … care PENTRU VOI se varsa …
si celelalte.
Si noi ce facem ? Mergem la Sfanta Liturghie ca la spectacol. Domnul ne ofera trupul si sangele Sau „spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”, iar noi spunem – da, a fost frumos la slujba, dar o sa ma impartasesc la Pasti si la Craciun, ca e complicat sa traiesti astfel incat sa te poti impartasi la fiecare Sfanta Liturghie.
Ganditi-va la Sfintele Liturghii in timpul carora nu se impartaseste NIMENI. Deci pentru cine s-a mai slujit ? Pentru ce s-au mai sfintit darurile ? Domnul ne cheama pe fiecare si ni se ofera , si noi spunem – nu,multumesc !
Cred ca e mai mult decat trist …
florinm
decembrie 16, 2009 @ 4:57 pm
Duminica trecuta Biserica ne-a amintit din nou ca toti suntem chemati la cina Stapanului.
De fapt, suntem chemati la unirea cu Hristos, la Sfintele Taine, in special la aceasta Sfanta Taina, cea mai mare dintre toate: Sfanta Euharistie.
Sa facem totul, sa ne dorim sa fim acolo, sa intram in casa Stapanului nostru, sa stam la masa Sa, sa mancam bucatele Sale ceresti.
Asa cum spuneti si voi, El ne cheama mereu, prin orice lucru, prin orice cuvant sfant, prin orice sunet de clopot, dar noi spunem „nu, multumesc!”. E mai mult decat trist, caci doar o viata avem si dupa iesirea noastra din acesta viata, nu stiu ale carui rugaciuni mai pot compensa ce n-am facut noi insine. Fereasca Domnul sa ajungem asa! Sa ne ajute sa punem inceputul cel bun!
D
decembrie 16, 2009 @ 5:05 pm
AMIN !
alina maria
ianuarie 5, 2010 @ 9:47 pm
Doamne,ajuta!Multumim pentru cele scrise,sunt hrana spirituala pentru noi crestinii ortodocsi,in aceste vremuri grele.Sa nu deznadajduim!
liliana
februarie 25, 2010 @ 1:07 am
Sa mergem la biserica e un lucru bun.Asa ne invata la inceput vietii noaste parintii nostri.E bine.Dar eu nu am dat prea mare importanta.Mergeam pentru,a nu o supara pe mama.Mult mai tirziu mi-am dat seama,cit de importanta e credinta in DUMNEZEU.Cind nu mai eram in casa mami mele,chiar foarte departe de ea.Am inceput sa citesc din BIBLIE si asa incetul cu incetul,mi-am dat seama cit de mult ne iubeste DUMNEZEU.Ii multumesc lui Dumnezeu pentu fiecare clipa din viata mea.E alaturi de mine;cind sint trist,cind sint bucuros,cind sint bolnav,cind pling el ma mingie,cind rid ride cu mine,cind adorm,el ma vegheaza.Daca toti ne-am da seama cit de importanta e credinta in DUMNEZEU(niciodata nu e prea tirziu)in lume nu ar fi atitea nenorociri!am traii intro armonie deplina.Multumesc lui Dumnezeu si mami mele.Si voua tuturor celor ce imi permiteti sa scriu aceste rinduri…cu respect.
bamby
martie 17, 2010 @ 9:23 pm
Diavolul nu se odihneste,mai ales in zile de sarbatoare si Duminica.aduc multe sminteli oamenilor,pe uni sa coase,pe unii sa vanda si sa cumpere,sa barfeasca…etc.si cel mai important ii face sa doarma Duminica,si sa nu mearga la Biserica.le dau dureri de cap.de trup,ca sa aiba pricina si sa zica ca nu pot sa mai mearga la Biserica.ne ingreuneaza capul mult ca sa nu putem a ne destepta si a merge la Sfanta Liturghie si asa implinim noi voile raului. DAI VOINTA IEI PUTERE.
bamby
martie 17, 2010 @ 9:27 pm
Am mai observat ca noi oameni mergem la Sfanta Biserica ca la muzeu.in vizita ca sa vedem Biserica.asa de rau am putut ajunge noi oameni.