Se afla Grădina Raiului pe teritoriul Iraqului de azi?
Ca o lucrare care se ocupă cu apărarea „Facerii lumii”, Creation Ministries Internaţional este de multe ori implicată în demontarea miturilor larg răspândite care contrazic învăţătura Sfintei Scripturii şi de asemenea cercetările în domeniu. Aceste convingeri false decurg din afirmaţiile evoluţioniştilor înfocaţi conform cărora “toţi oamenii de ştiinţă cred în evoluţie, care s-a întins pe o perioadă de milioane de ani”, mergând până la mitul împrăştiat de unii creştini prost informaţi că “Charles Darwin şi-a retras teoria evoluţionistă pe patul de moarte”.
Din martie 2003, când forţele Statelor Unite ale Americii şi alţi 29 de aliaţi au invadat Iraqul pentru a răsturna regimul lui Sadam Hussein, atât mass-media laică cât şi cea creştină au declarat frecvent că Irakul este locul unde se afla în vechime Grădina Edenului despre care se vorbeşte în Biblie. (Totuşi, unele surse laice au descris de asemenea Grădina Edenului ca fiind “mitică” sau “fantastică”, ca şi când nu ar fi existat niciodată). Dar este Irakul pământul în care se afla grădina raiului? Nu.
Atunci când a trebuit să arătăm că Grădina Edenului nu a fost localizată pe acelaşi teritoriu pe care se găseşte azi Irakul, unii creştini au rămaș șocați, mai ales cei care în marea lor majoritate au cunoștințe despre versetele din cartea Facerii, 2:10-14, în care se face referire la râurile Tigru şi Eufrat care ieşeau din Eden, şi care există ca denumiri de râuri care curg prin Irakul de azi.
Cum ştim că aceste râuri menţionate în Facere nu sunt cele pe care le găsim în Irak azi?
Dacă creştinii ar accepta relatarea istorică despre un potop la scară mondială (Facere 6-8), atunci nu pot spune că râul Tigru/Eufrat şi Grădina Raiului au fost localizate în regiunea mesopotamiană în care se găseşte Irakul din ziua de azi. Potopul global a fost atât de catastrofal încât lumea de dinainte de potop a fost complet distrusă şi remodelata, având loc multe şi masive eroziuni şi depunerea unor sedimente extrem de groase. Lumea dinainte de potop, deci şi Grădina Edenului, au încetat să existe – au pierit, după cum ne confirmă şi 2 Petru 3:6 („Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată…”). Nici râurile nu au avut posibilitatea să supravieţuiască în urma unui eveniment atât de catastrofal.
După Potop, Facerea 10:10 ne spune că familia lui Noe şi copiii lor s-au mutat din regiunea Munţilor Ararat în câmpiile Sinear (zona cunoscută sub numele de Babilon), care are două râuri, Tigru şi Eufrat. Aceste râuri, totuşi, nu pot fi aceleaşi cu cele din Facere capitolul 2. Aceste noi râuri, atunci şi acum, curg pe deasupra imenselor straturi de rocă care au fost depozitate în vremea potopului.
Evident, cele două râuri nou formate au fost numite după râurile care curgeau odată în timpurile dinainte de potop. O asemenea modalitate de numire este frecvent întâlnită în istorie. Se folosea în special de către ţările colonizatoare care aduceau nume familiare în noile colonii (de exemplu: coloniştii din Britania care au mers în Australia şi America au pus pur şi simplu nume familiare multor localităţi din “lumea nouă”).
Mai mult, o examinare mai amănunţită a capitolul 2 din Facere ne arată că topografia din şi din jurul Edenului a fost diferită de cea de azi. Patru râuri ieşeau odată din Eden; astăzi, doar două râuri mari, Eufratul şi Tigrul, străbat Irakul. De asemenea, unul din cele patru râuri, Ghihon, este descris în Facere 2:13 ca înconjurând “toată ţara Cus (Etiopia)”; dar Etiopia contemporană este la peste 1000 mile distanţă de Iraq (chiar peste mare: Marea Roşie)
Contrar credinţelor populare, atunci, grădina Edenului nu a fost în Irak. Ea a fost distrusă de potopul global şi astfel localizarea să îngropată sub straturi de sedimente nu va putea fi aflată niciodata3 De altfel, Grădina Edenului s-ar fi putut găsi la celălalt capăt al lumii!
Autor: Mark Looy
Sursa: Creation.com | Was the Garden of Eden located in Iraq?
Laura Stifter
iulie 17, 2014 @ 6:06 pm
Grădina Edenului… oare chiar trebuie localizată undeva?…
Oare chiar era o grădină plină de pomi, dintre care unul avea o problemă?… Sfinţii Părinţi… ar fi, oare, de acord cu această perspectivă? 🙂
sdaniel
iulie 17, 2014 @ 8:26 pm
[quote name=”Laura Stifter”]Grădina Edenului… oare chiar trebuie localizată undeva?…
Oare chiar era o grădină plină de pomi, dintre care unul avea o problemă?… Sfinţii Părinţi… ar fi, oare, de acord cu această perspectivă? :)[/quote]
Laura discreta, logica si finuta ca de obicei.
Eu as merge mai departe cu intrebarile, mai ales ca articolul face referire la un presupus potop.
Oare Dumnezeu chiar a omorat prin inec toti oamenii de pe Pamant cu exceptia catorva? Oare nu stia ca acele pacate pentru care i-a omorat vor reaparea?
Oare chiar a adus Noe pe barca 2 elefanti din Africa, 2 jaguari din America, 2 tigri din Asia, 2 zimbri din Europa etc., care oricum nu se puteau inmulti din cauza cosangvinitatii? Oare supravietuitorii s-au apucat sa faca un turn (Babel) inalt pana la Dumnezeu iar El s-a speriat si le-a incurcat limbile? etc.
Dar strict mergand pe ce scrie in Biblie, articolul acesta e pe dianafara, Tigrul si Eufratul (mentionate expres) sunt in Irak, deci ce mai putem comenta. O inundatie/potop depune aluviuni dar nu darama munti (exista munti subacvatici) si fluvii; peisajul subacvatic de sub oceane nu se schimba intr-un asemenea ritm.
alex
iulie 17, 2014 @ 6:10 pm
Buna seara Laura nu cred.S ai lasam sa zica ce vor nu e important.E treaba lor ce zic.
Claudiu Balan
iulie 17, 2014 @ 7:58 pm
Laura, în primul rând trebuie să precizăm că articolul face referire la rai ca la acel loc greografic în care Dumnezeu l-a așezat pe om, și nu la raiul dumnezeiesc la care a urcat Sfântul Apostol Pavel. Iată ce spune Părintele Serafim Rose în acest sens:
„Raiul nu este doar ceva duhovnicesc ce poate fi zarit acum in vedenie, asa cum l-a zarit Apostolul Pavel (despre care vom vorbi mai jos); el este si o parte din istoria pamantului. Scriptura si Sfintii Parinti invata ca la inceput, inainte de caderea omului, Raiul se afla chiar aici pe pamant. Sfantul Ambrozie scrie:
„Ia seama ca Dumnezeu a asezat pe om [in Rai] nu pentru chipul lui Dumnezeu, ci pentru trupul omului. Netrupescul nu traieste intr-un loc. El l-a asezat pe om in Rai tot asa cum a asezat soarele in cer.” Tot asa, Sfantul Ioan Gura de Aur invata: „Fericitul Moisi a lasat in scris si numele locului, ca sa nu poata fi inselate mintile oamenilor simpli de catre cei ce voiesc sa flecareasca zadarnic si sa spuna ca Raiul nu a fost facut pe pamant, ci in cer, si sa viseze si alte basme la fel cu acestea. […] Iar cand auzi, iubite, ca a sadit Dumnezeu Rai in Eden catre rasarit, intelege cu cuviinta dumnezeiasca cuvantul a sadit, intelege ca „a poruncit”. Crede cele ce spune mai departe Scriptura, crede ca Raiul a fost facut in locul unde a spus Scriptura. […] Cuvantul l-a pus trebuie sa-l intelegem iarasi ca a fost spus in locul cuvantului „a poruncit sa locuiasca acolo”; pentru ca astfel si vederea Raiului, si petrecerea acolo sa-i pricinuiasca multa placere si sa-l indemne sa multumeasca lui Dumnezeu si sa-i fie recunoscator.”
2, 9 Si a facut Dumnezeu sa rasara inca din pamant tot pomul frumos la vedere si bun la mancare, si pomul vietii in mijlocul Raiului, si pomul cunostintei binelui si raului.
Legatura intre Rai si pamant e inteleasa de Sfantul Efrem in chip atat de literal, incat spune anume in Talcuirea la Facere ca, fiind un loc cu copaci, a fost zidit in Ziua a Treia, impreuna cu restul creatiei vegetale.”
Observaí cum însăși Sfântul Ioan Gură de Aur face precizarea că raiul a fost un loc zidit pe pământ, deci o zonă localizabilă geografic.
Iată de unde întrebarea firească a creștinilor: „unde a fost localizat raiul pe pământ?”
Claudiu Balan
iulie 17, 2014 @ 8:08 pm
Aducând înainte următorul pasaj scripturistic:
„Și din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe. Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara Cuş. Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.” (Facere 2, 10-14)
părintele Serafm Rose comentează:
„Pasajul acesta arata ca, inainte de cadere, Raiul fusese localizat intr-un loc anume de pe pamant. Parintii opresc talcuirea pur alegorica a celor patru rauri. Sfantul Ioan Gura de Aur zice:
„Dar poate ca cei care vor sa vorbeasca dupa a lor intelepciune nu ingaduie iarasi ca aceste rauri sa fie rauri, nici apele sa fie ape, ci cauta sa convinga pe cei ce vor sa-si dea lor spre ascultare auzul sa-si inchipuie cu totul altceva. Noi insa, rogu-va, sa nu dam ascultare acestora, ci sa ne astupam urechile la glasul lor, sa dam crezare cuvintelor dumnezeiestii Scripturi, urmand spusele ei.””
sharbinsk
iulie 17, 2014 @ 9:45 pm
Daca e să o luăm scripturistic, aflăm din Facere, că nici măcar Adam nu a mai locuit în Eden după cădere, ci prin preajma lui.
[quote]23.De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24.Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.Cap3 v23-24[/quote]
Cât de- în preajmă era această locație, nu știm, putem presupune doar că următoarele generații nu mai locuiau în Eden.
N-avem niciun indiciu că oamenii s-au putut reașeza în Eden după moartea lui Adam, cel mai probabil nu! dacă locul era păzit de heruvimi.
De unde știu că Noe care [url]se naște la 1056 de ani de la Geneză http://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_Genesis_patriarchs [/url],locuia tot pe locul din preajma Edenului unde fusese izgonit Adam ?
Ba mai mult Noe își schimbă locul după acel potop
[quote]După Potop, Facerea 10:10 ne spune că familia lui Noe şi copiii lor s-au mutat din regiunea Munţilor Ararat în câmpiile Sineat[/quote]
Deci Raiul e într-un punct X,Adam e izgonit și moare în punctul Y, Noe care vine la 1056 de ani după Adam nu știm dacă locuiește în același loc dar se mută și de acolo în punctul Z unde folosește denumiri cu[b] încărcătură sacră[/b] pt a marca prețuirea pe care o dă pământului nou în care l-a mutat Dumnezeu.
Acestea fiind zise, e cel puțin absurdă încercarea de a localiza geografic Edenul reconstituind doar drumul lui Noe,fără a urmări firul migrației celorlalți Patriarhi antecesori lui.
Apoi celelalte fluvii au același curs prin Iraq, asemeni celui descris în Biblie ?
Măcar dacă s-ar putea afla cu aproximație pe unde a locuit Adam după izgonire.
Claudiu Balan
iulie 18, 2014 @ 5:58 am
Ioan, ideea articolului nu este de a căuta o locație a raiului, ci dimpotrivă este de a înțelege clar că după un potop global, structura geologică a pâmântului și tot relieful s-au schimbat masiv, prin urmare e aproape imposibil să-i descoperim poziția.
Totuși trebuie să reținem că grădina raiului a fost undeva pe suprafața pământului și nu este un simbol. De altfel Sfinții Părinți precizează clar acest lucru și exclud doar o interpretare alegorică (simbolică) a grădinii raiului.
Iată ce spune Sfântul Vasile cel Mare în Hexaimeron în acest sens:
„Cei care nu interpretează cuvintele Scripturii în sensul lor propriu spun că apa de care vorbeşte Scriptura nu e apă, ci altceva, de altă natură, şi interpretează cuvintele plantă şi peşte cum li se pare lor. […] Eu când aud că Scriptura zice iarbă, înţeleg iarbă; când aud plantă, peşte, fiară, dobitoc, pe toate le înţeleg aşa cum sunt spuse. Nu mă ruşinez de vanghelie (Rom.1, 16). […] Mi se pare însă că cei care nu înţeleg lucrul acesta, adică cei care folosesc interpretarea alegorică, au încercat să dea Scripturii o vrednicie închipuită, punând pe seama ei propriile idei, schimbând sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj figurat, înseamnă însă să te faci mai înţelept decât cuvintele Duhului când, în chip de interpretare a Scripturii, introduci în Scriptură ideile tale. Deci să fie înţeleasă Scriptura aşa cum a fost scris!” (Părintele Serafim Rose – Cartea Facerii, Crearea lumii și omul începuturilor, Editura Sofia, București, 2001, p.58)
Iar părintele Serafim Rose spune mai sus în aceeași carte:
„Erau o mulţime de oameni ce tâlcuiau textul Facerii ca pe o alegorie, luând-o razna cu tâlcuirile simbolice şi tăgăduind orice sens literal – mai ales primelor trei capitole, pe care le vom cerceta. De-aceea Sfinţii Părinţi şi-au făcut o datorie din a spune că textul are un sens literal, şi trebuie să înţelegem exact care este acela. Ne putem da seama deci că Sfinţii Părinţi ce au scris despre Facere au fost în general destul de „literali” în tâlcuirea textului, chiar dacă în multe cazuri admiteau şi un înţeles simbolic sau duhovnicesc.”
Claudiu Balan
iulie 18, 2014 @ 6:10 am
Daniel, după cum vezi Sfântul Ioan Gură de aur și Sfântul Vasile cel Mare, citați mai sus, aduc argumente că atunci când Sfânta Scriptură spune:
„Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.”
asta trebuie să înțelegem, adică chiar o gradină, o suprafață de pământ de o mare frumusețe în care Adam urma să locuiască.
Da, există două fluvii în Irak care au aceată denumire, Tigru și Eufrat, dar eu îți pot da multe denumiri de localități care se repetă pe întinsul țării, fără a ști care a fost de fapt prima din ele care a luat acest nume.
De exemplu în România și în Basarabia există 7 localități cu numele de Costești. Care a fost prima din ele?
Acest lucru se întâmplă în întreaga lume. Faptul că în Irak există 2 râuri cu aceeași denumire nu demonstrează că exact acolo a fost grădina raiului.
De altfel autorul articolului face precizarea că Sfânta Scriptură vorbește de 4 râuri în grădina raiului:
„Mai mult, o examinare mai amănunţită a capitolul 2 din Facere ne arată că topografia din şi din jurul Edenului a fost diferită de cea de azi. Patru râuri ieşeau odată din Eden; astăzi, doar două râuri mari, Eufratul şi Tigrul, străbat Irakul. De asemenea, unul din cele patru râuri, Ghihon, este descris în Facere 2:13 ca înconjurând “toată ţara Cus (Etiopia)”; dar Etiopia contemporană este la peste 1000 mile distanţă de Iraq (chiar peste mare: Marea Roşie)”
Claudiu Balan
iulie 18, 2014 @ 6:13 am
Daniel, vom reveni cu articole pentru întrebările pe care le-ai pus mai sus, pentru fiecare din ele. Nu are sens să începem să deviem discuția la acest articol, pentru că altfel ne risipim pe 10 planuri și mai înțelegem nimic.
Să fii încrezător că și pe noi ne frământă aceste întrebări și de aceea vrem foarte mult să le aducem în discuție.
Mihai Pura
iulie 18, 2014 @ 7:34 am
@Daniel, existenta potopului este confirmata chiar de Domnul Iisus Hristos care in Matei 24:38-39 spune:
[quote]Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. [/quote]
Iata ce spune si apostolul Petru relativ la potop in 1 Petru 3: 18-22:
[quote]Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos, Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile. [/quote]
Deci un posibil raspuns la una din intrebarile tale („Oare Dumnezeu chiar a omorat prin inec toti oamenii de pe Pamant cu exceptia catorva? Oare nu stia ca acele pacate pentru care i-a omorat vor reaparea?”) ar fi acesta: da, aceste lucruri s-au intamplat efectiv, asa cum au fost descrise, iar Dumnezeu a aratat prin ele ca va veni o vreme in care toti oamenii vor fi judecati, si ca mantuirea este posibila numai prin jertfa pe cruce a Fiului Sau, Iisus Hristos si prin credinta in El, si prin trairea porivit acestei credinte.
Claudiu Balan
iulie 18, 2014 @ 7:58 am
Daniel, vreau să te întreb și eu ceva: am obervat că tu uneori crezi în ceea ce spune Sfânta Scriptură, alteori nu. Crezi tu oare că toata Sfânta Scriptură este insuflată de Dumnezeu sau doar în parte?
sdaniel
iulie 18, 2014 @ 10:27 am
[quote name=”claudiu_admin_ot”]Daniel, vreau să te întreb și eu ceva: am obervat că tu uneori crezi în ceea ce spune Sfânta Scriptură, alteori nu. Crezi tu oare că toata Sfânta Scriptură este insuflată de Dumnezeu sau doar în parte?[/quote]
Cred foarte mult in Noul Testament, rar am avut intrebari la aceste invataturi (ma contrariaza putin celebra Apocalipsa). Da, cred ca este inspirata de Dumnezeu. Desigur divinitatea este o fiinta complexa (complicata pentru noi oamenii), dar daca vrei un raspuns la intrebarea cum il vad eu pe Dumnezeu, as spune sintetizand ca este acel impuls pe care il simti cateodata in a face ceva, acea sclipire pe care o ai in momente mai tensionate, acea voce interioara care apare rar si iti transmite ceva, acel instinct scurt de a face o alegere corecta. Bineinteles, e alegerea ta (liberul arbitru) daca urmezi impulsul (vocea, instinctul, sclipirea). La fel ma gandesc si ca este scris Noul Testament. Acei oameni aveau o capacitate mai mare decat a mea de intelege acele „instincte”.
Cat priveste Vechiul Testament, situatia e complet diferita. E pur si simplu o colectie de mituri/legende ale poporului evreu. Difera doar personajele, astfel de mituri putem gasi si la romani, greci, indieni sau japonezi.
Bineinteles ca si aceste mituri/legende au la baza un eveniment real care a fost preluat si transmis din generatie in generatie, doar ca fiecare mai adauga, schimba cate ceva. Adica se exagereaza foarte mult.
Sincer, ca tot ati promis ca veti explica evenimente din Vechiul Testament, nu tin foarte tare sa ma intorc atat de mult in trecut, mai ales ca relevanta nu mai este aceeasi ca acum ceva timp. Sincer as prefera sa ne concentram pe prezent si viitor.
Claudiu Balan
iulie 18, 2014 @ 11:28 am
Daniel, ce zici de atitudinea Sfinților Părinți, în unanimitate, care spun despre Vechiul Testament că este un pedagog către Hristos, și confirmă că este revelat în totalitate de Dumnezeu.
De altfel chiar în Noul Testmaent, Mântuitorul Hristos, a cărui autoritate și Dumnezeire, cred că o recunoști, face referire la 2 autori ai cărților Vechiului Testament:
– Moise – autorul primelor 5 cărți ale Bibliei și
– Psalmistul David, despre care și spune că „a grăit întru Duhul”. Deci recunoaște că psalmii scriși de David sunt insuflați direct de Duhul Sfânt, adică chiar de Sfânta Treime, adică de El Însuși ca Dumnezeu.
Sfinții Părinți atenționează foarte concis asupra unor interpretări alegorice / simbolice ale Vechiului Testament, subliniind că înțelesul Scripturii este în primul rând cel propriu, adică ceea ce spune aia este.
Deci tot ce se istorisește în Vechiul Testament este real, sunt pagini de istorie, nu mituri.
Iată ce spune Sfântul Vasile cel Mare în Hexaimeron în acest sens:
„Cei care nu interpretează cuvintele Scripturii în sensul lor propriu spun că apa de care vorbeşte Scriptura nu e apă, ci altceva, de altă natură, şi interpretează cuvintele plantă şi peşte cum li se pare lor. […] Eu când aud că Scriptura zice iarbă, înţeleg iarbă; când aud plantă, peşte, fiară, dobitoc, pe toate le înţeleg aşa cum sunt spuse. Nu mă ruşinez de vanghelie (Rom.1, 16). […] Mi se pare însă că cei care nu înţeleg lucrul acesta, adică cei care folosesc interpretarea alegorică, au încercat să dea Scripturii o vrednicie închipuită, punând pe seama ei propriile idei, schimbând sensul cuvintelor Scripturii cu folosirea unui limbaj figurat, înseamnă însă să te faci mai înţelept decât cuvintele Duhului când, în chip de interpretare a Scripturii, introduci în Scriptură ideile tale. Deci să fie înţeleasă Scriptura aşa cum a fost scris!” (Părintele Serafim Rose – Cartea Facerii, Crearea lumii și omul începuturilor, Editura Sofia, București, 2001, p.58)
Sfânta Scriptură e întru totul insuflată de Dumnezeu, nu doar în conținut ci și în formă, adică în felul expunerii.
În Vechiul Testament e același Dumnezeu ca și-n Noul Testament, doar că lumile difereau și obiceiurile erau altele, și starea morală alta…
Mihai Pura
iulie 18, 2014 @ 11:43 am
Apostolul Pavel spune explicit ca Vechiul Testament este inspirat de Dumnezeu si folositor spre mantuire. In 2 Timotei 3: 15-16, el spune:
[quote]Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.[/quote]
La vremea la care scria apostolul Pavel, Scriptura era reprezentata de cartile Vechiului Testament. Vedem din cuvintele apostolului ca aceste scrieri de sunt de folos pentru a invata, pentru a ne indrepta, pentru a ne intelepti, pentru a fi pregatiti pentru orice lucru bun.
In plus, si poate cel mai important, Vechiul Testament este cel care ne invata despre Mesia. Domnul Iisus Hristos insusi a aratat acestv lucru prin faptul ca in evanghelia dupa Luca, evanghelistul scrie (24:27):
[quote]Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. [/quote]
Apoi, in Luca 24:44, Iisus Hristos spune:
[quote]Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. [/quote]
Iata deci cum Domnul Hristos confirma intreg Vechiul Testament, care este alcatuit din ceea ce a scris Moise, din scrierile profetilor si din psalmi.
Si sa nu uitam de indemnul Mantuitorului din Ioan 5:39 (a se vedea si contextul):
[quote]Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. [/quote]