Skip to content

18 Comentarii

  1. Luminita-
    august 17, 2015 @ 5:31 pm

    Doamne ajuta! Am si eu o problema.
    De ceva timp ma simt foarte trista, ce pot face sa ma simt si eu plina de viata, sa imi exprim sentimentele, sa fiu in armonie cu cei din jur?
    De ceva timp ma simt asa de singura… ma inteleg bine cu parintii (cu care de fapt si locuiesc), insa nu am prieteni. O singura persoana ma suna zilnic, in rest numai cei din familie. E asa de ciudat ca simt nevoia unor oameni in jurul meu? Mentionez ca am 22 de ani. De aici banui ca ar izvori sentimentele de singuratate si de tristele, care ma fac sa am o atitudine mai rece, distanta, cu toate ca nu imi doresc asta. Simt ca indepartez pe toti din jurul meu. Ce pot face sa ma schimb?
    Concomitent, parca nu ma mai suport. Ma simt foarte ,,amortita”, inutila, cu toate ca iubesc oamenii nu pot arata acest lucru, din contra, nu prea comunic si cred ca dau impresia de aroganta, cu toate ca niciodata nu m-am considerat superioara cuiva. Mi-ar placea sa fiu iar deschisa, placuta, sa ma am bine cu cei din jur. Mentionez ca starile acestea dureaza de la varsta de 13 ani, pana atunci eram exact asa cum vreau acum sa redevin. Toti ma placeau, nu exista om cu care sa intru in contact si sa nu ma imprietenesc. Acum… exact opusul. Nu stiu ce sa fac sa nu mai fiu asa, poate ma ajutati voi cu niste sfaturi, va rog mult.

    Reply

  2. constantin1993
    august 18, 2015 @ 8:06 am

    @Luminita: Buna Luminita, am aceeasi varsta ca a ta si aproape in aceeasi situatie ca a ta, spun aproape pt ca diferenta este ca eu nu ma simt trist deloc. Draguto, e imposibil sa fii placuta sau sa te ai bine de/cu toata lumea, sunt unii care te accepta asa cum esti iar altii nu, iar tu nu trebuie sa pui la suflet toate astea.Eu am avut si am si acuma posibilitatea de a ma imprietenii cu multa lume, dar eu nu ma imprietenesc cu oricine, daca anturajul e prost (bautura,etnobotanice, nopti pierdute la club, desfranare etc.). Luminita nu iti poti arata iubirea fata de oameni pt ca poate nu te simti in largul tau, te-ai gandit la asta ? Nici eu nu imi pot exprima iubirea fata de cineva asa deodata, daca nu ma simt in largul meu sau daca nu trece o perioada sa o cunosc. Si eu sunt ca tine Luminita, nu suntem non-sociabili sau nu vrem sa comunicam, doar ca daca nu ne simtim in largul nostru cu cineva sau daca nu il cunosti foarte bine nu ne deschidem foarte mult fata de acea persoana.

    Reply

  3. sdaniel
    august 18, 2015 @ 9:00 am

    @Luminita
    Constantin are dreptate. Unii oameni sunt populari altii mai putin. Nu trebuie sa ravnesti la ceea ce nu poti fi, ci trebuie sa te accepti asa cum esti. Nu te lua dupa imaginea promovata de mass-media a tinerilor de succes, vedete, iubite etc. [i]”O vorba din batrani spune: O caruta goala face mult mai mult zgomot decat una plina”[/i]
    Cam asa sunt si aceste persoane pe care le vezi acolo, fac extrem de multa galagie dar sunt goale de continut.
    In fine, important e sa te accepti asa cum esti, adica o fire mai pesimista si mai neatractiva.
    Exista si transformari, adica sa devii altfel (cum vad ca ti-ai dori). In primul rand trebuie sa stii de la inceput ca trebuie sa ai rabdare. Oamenii se schimba, dar niciodata brusc; totul e treptat.
    (Chimic/psihic) trebuie sa stii ca prima impresie conteaza extrem de mult (din pacate). Bun, ce duce la o prima impresie placuta (e valabil si daca vrei sa ai prieteni barbati si femei)?
    Aspectele nonverbale bineinteles, adica:
    1) Aspectul, asta insemnand haine mai deosebite, un aranjament mai „cool”, un fizic mai atractiv/expus, un telefon mai scump, masina etc.
    2) Mirosul (parfumul) si
    3) Atitudinea afisata, adica mers, pozitia corpului, zambetul (asta e obligatoriu, chiar daca e poate fals). gesticularea (e bine sa existe)
    Dupa ce trecem de partea nonverbala, primele propozitii sunt cele mai importante. Reguli:
    – deschizi conversatia fie cu ceva uzual gen vreme, locul in care te afli, fie cu o glumita. Stiu, e ceva banal si plictisitor (pentru tine), doar ca pe oameni ii leaga (la inceput) lucrurile mici marunte si nu trairile, geniul. sentimentele;
    – imiti repede comportamentul celuilalt (exemplu, daca el sta picior peste picior, faci la fel). Nu ai idee cat conteaza;
    – spargi barierele dintre voi, ma refer la diferente. De exemplu, chiar daca tu ai 22 si interlocutoarea are 35, te adresezi direct (la „per tu”).
    Ar mai fi multe trucuri, mai toate pleaca de la ideea (reala ce-i drept) ca „viata se traieste afara si nu in apartament”.
    Vreau sa spun ca le-am aplicat, si incepand de la 20 de ani, m-am transformat treptat dintr-un baiat retras intr-unul extrem de popular. Doar ca nu mi-a placut deloc aceasta popularitate, deoarece costul era prea mare (trebuia sa fiu mereu fals). In prezent m-am reintors la baiatul posac si retras si ma simt excelent asa.

    Reply

  4. Luminita-
    august 18, 2015 @ 1:39 pm

    Constantin, ma bucur sa te cunosc! 🙂
    Da, ai dreptate, nu ma simt bine in locurile in care sunt multi oameni care vorbesc intre ei si pe mine nu ma baga in seama… simt un fel de anxietate.
    Eu sunt destul de rece inclusiv cu persoanele care imi sunt dragi si cu care sunt amica sau cu care mi-ar placea sa devin amica. Orice as face, nu ma pot purta mai dragastos ca inainte si dau impresia de aroganta/inabordabilitate (multi mi-au confirmat acest lucru).
    Doamne ajuta, Constantin, si multumesc de raspuns!

    Reply

  5. constantin1993
    august 19, 2015 @ 7:37 am

    Doamne ajuta Luminita!
    Sunt sigur ca nu intotdeauna ai fost sau esti rece, ai momente tale ba cand esti rece ba cand esti dragastoasa (cand esti rece nu inseamna ca nu simti chiar nimic,adica sa fii total indiferenta ci doar ai un blocaj in a-ti arata sentimentele in acele momente).Fiecare avem modul nostru unic de a ne exterioriza trairile, sentimentele (fericire, iubire,tristete etc) , iar daca cei din jurul tau nu te pot intelege e problema lor, NU A TA. Sunt sigur ca vei gasi pe cineva care sa te inteleaga si sa te aprecieze asa cum esti!

    Reply

  6. constantin1993
    august 19, 2015 @ 8:05 am

    Luminita iti mai zic doar atat, sa nu cumva sa iti fie rusine ca esti inabordabila si timida, tu nici nu stii cat de mult valorezi in ochii unui barbat adevarat, pt ca felul tau de a fi denota faptul ca esti o fata cuminte si care nu este umblata prea mult in viata

    Reply

  7. Boitos
    august 19, 2015 @ 10:55 am

    Luminita,
    ,,ce pot face sa ma simt si eu plina de viata” ?
    Chiar asa, ce poti face tu sa te simti plina de viata ?
    Intreaba-te tu pe tine insuti.
    Iti place sa citesti, iti place sa calatoresti, isi place vreun sport , iti place sa ajuti pe altii ?
    Vezi ce poti face sa iti indeplinesti ceea ce vrei, ceea ce te face multumita.Macar o farama in fiecare zi.Exista tot felul de organizatii , cluburi de lectura, drumetii, etc.

    sdaniel, daca tu ai incercat toate aceste trucuri si nu te-ai simtit bine in pielea ta , atunci de ce ii recomanzi aceleasi lucruri la Luminta ?
    In afara de zambet, care trebuie sa existe aproape tot timpul ( este vorba de ceva psihologic : cand zambesti creierul considera ca esti fericit ) celelalte sunt niste abureli care tin de la o persoana la alta.
    Atata timp cat eu nu vorbesc cu ,,per tu” cu interlocutorul meu atunci de ce ar vorbi cineva cu ,,per tu” cu mine?
    Plus de asta : o persoana tanara nu are voie sa ii se adreseze unei persoane in varsta cu ,,per tu ” fara aprobarea acesteia .Barbatii trebuie sa ceara voie unei femei sa ii se adreseze cu ,, per tu”, daca accepta bine, daca nu vor vorbi cu dumneavoastra.

    Cum adica sa imit comportamentul celuilalt ?
    Daca o persoana sta picior peste picior trebuie sa stau si eu la fel ?
    Cred ca glumesti.Si este vorba de o fata (care poarta fuste sau rochii ), cum sa stea in fata unui barbat picior peste picior ? Picioarele se tin sub scaun sau lateral ( unele langa altele ).
    Si barbatii, in fata unei femei ,trebuie sa aiba grija cum stau.

    Cu ceva glume poti deschide conversatia daca cunosti cat de cat acea persoana , daca nu iti tii gurita, altfel s-ar putea sa fi catalogat altfel.

    Mai bine sunt considerata o persoana dura, rece, transanta, dacat … altfel.
    Ma scuzati de sfat , dar nu vreau ca Luminita sa cada din lac in put.
    Numai bine va doresc.

    Reply

  8. sdaniel
    august 19, 2015 @ 3:34 pm

    @Simona
    Nu ma certa degeaba. Aratam doar ca trebuie sa fii imoral (sa minti interlocutorul prin gesturi, imbracaminte, fapte) pentru a deveni miss popularitate. Eu eram de fapt un exemplu negativ nicidecum un model de urmat. Le-am prezentat stiind/sperand ca Luminita nu le va aplica.
    Nu mai intru in detalii dar ce am prezentat nu sunt abureli. Sunt intr-adevar gesturi la limita nesimtirii dar ai fi surprinsa sa constati ca dau roade. Poate vrei sa spui ca persoanele care te accepta sa le vorbesti direct (la per tu) sunt de o calitate indoielnica.
    Imi cer scuze daca am gresit prezentand astfel de tehnici, vroiam doar sa transmit mesajul ca nu merita sa devii „popular” in societatea superficiala de azi (majoritatea mediilor, fara a generaliza).
    O seara frumoasa!

    Reply

  9. Luminita-
    august 19, 2015 @ 6:54 pm

    Multumesc tuturor pentru raspunsuri, dragilor! M-ati facut sa nu ma mai simt asa de ciudata prin felul meu de a ma comporta.
    Stiu ca intentiile lui Daniel au fost bune, el a vrut doar sa arate cat de superficiali sunt oamenii in relatiile de prietenie si cum risti sa cazi in derizoriu incercand sa faci pe plac tuturor. 🙂

    Reply

  10. Boitos
    august 20, 2015 @ 5:44 am

    Imi cer scuze sdaniel , nu am avut intentia sa te cert .
    Dar am vrut sa lamuresc anumite lucruri pt ca sa fie bine intelese, mai ales ca Luminita este tanara si la 22 de ani nu le stii chiar pe toate.
    Si chiar nu merita efortul sa se compromita doar de dragul unei prietenii sau doar pt a cunoaste mai multi oameni.

    Luminita , ai spus ca te intelegi bine cu familia ta.Nu stiu cum sa iti spun ca sa fiu bine inteleasa, dar bucura-te ca te intelegi bine cu ei.Ce nu te omoara te face mai puternic, asa ca inainte si numai inainte.

    ,,Mentionez ca starile acestea dureaza de la varsta de 13 ani” – de ce de la varsta de 13 ani ? Ce s-a intamplat atunci? Numai tu iti poti raspunde la intrebare.
    Sau daca crezi ca te putem ajuta cu ceva mai spune-ne ceva detalii si fiecare iti vom scrie , o parere unul , altul si ceva o sa iasa.
    S-ar putea sa ai ceva lipsa de vitamine sau minerale.Cand ti-ai facut analizele ultima data, sau cum ti-au iesit ?
    Exista lipsa de vitamine si minerale care nu prea se observa usor sau brusc, dar care dau stari groaznice ( fizice , psihice , anxietate, depresie) si mai ales care apar si dispar.
    Iti doresc numai bine !

    Reply

  11. Luminita-
    august 20, 2015 @ 1:56 pm

    Simona, da, ma inteleg bine cu cei din familie, in special cu parintii, sunt oameni minunati. Cu vecinii de bloc, la fel, ma inteleg bine. Cam toti cei din afara facultatii ma apreciaza (si sunt sigura ca nu merit, fac multe greseli).
    Nu te supara, sunt sigura ca voi vreti sa ma ajutati si ca aveti intentii foarte bune, si va multumesc pentru asta, insa anumite lucruri nu vreau sa le spun in intr-un mediu public. Da, au fost unele probleme atunci.
    Nici nu mai stiu cand mi-am facut analizele ultima data, prin liceu parca…si erau bune. Carentele vitaminice dau si manifestari la nivel somatic, iar eu nu le am.

    Imi dau seama ca nu ma pot intelege bine cu toata lumea, insa de multe ori trebuie sa suport consecintele faptului ca sunt ,,singuratica”. Uitati, spre exemplu sa ma refer la scoala: daca am nevoie de un curs sa zicem, de la cine il iau? De la parinti nu se poate… iar colegii nu te ajuta daca nu esti in relatii bune cu ei. (nu ma refer ca daca as absenta, ci la faptul ca daca Doamne fereste, as ramane vreodata in urma, asa as ramane, nu as avea cum sa completez).Sau in sesiune cand sunt stresata de examene, pe cine intreb cum sunt anumiti profi de care imi e frica? Intr-un fel mi-a prins bine sa nu ma ajute nimeni ca m-am obisnuit sa ma descurc singura… chiar daca ar fi fost bine sa fie putin diferit. Odata aproape toti din serie au avut subiectele de la examen, eu nu. Am aflat dupa, pentru ca stiti cum sunt fetele, nu pot tine secrete si imediat se lauda cu ce au facut.
    De foarte multe ori ma simt in plus in mijlocul colegilor, ceea ce ma face sa am un sentiment de tristele, care duce la acea atitudine mai rece decat am deobicei. Nu pot sa nu ma supar cand vad ca daca ma asez in amfiteatru pe un scaun, tot randul respectiv ramane gol. Sau daca ma asez langa colege, vorbesc intre ele ca si cum nu as fi acolo. Am impresia ca le incurc, ca ma urasc… sau ca ma considera aroganta. Rece sunt de fel cu toata lumea, nu numai cu ele. Nu pot fi dragastoasa, in general am exprimari mai ,,dintr-o bucata”. Ma gandesc ca poate asta ii deranjeaza pe toti.

    Reply

  12. Laura
    august 21, 2015 @ 4:01 pm

    Buna Luminita.

    Citeam comentariile tale, si ma regaseam pe mine, cea de acum ceva timp.
    Nu o sa pretind ca stiu ce se intampla in viata ta. Nu stiu. Poate cauza tristetii si anxietatii tale este o problema personala, ceva tangibil, poate este cauza unui dezechilibru hormonal sau poate este influenta unui mediu aparent ostil. Tot ce pot sa iti spun este ca dupa cele scrise de tine pari sa suferi de depresie.
    Stiu, nu e un cuvant popular, sau prietenos, foarte des oamenii il intrebuinteaza gresit.

    Citisem undeva cea mai adecvata paralela – Depresia e ca si cum orice ai manca are gust de piure (gol, rece fara sare, lapte, unt sau orice alte ingrediente ti-ar mai placea), si in acelasi timp oricat ai manca, ai inca un continuu sentiment de foame. Si nu intelegi exact ce se intampla si de ce.
    Trebuie totusi sa mananci pentru a supravietui, dar efortul facut pentru a prepara mancarea si a o manca pare sa nu aiba niciun beneficiu. Stii ca totul o sa aiba acealasi gust fad, si te vei simtii flamanda in continuare. Asa ca incet incet, renunti la a mai condimenta mancarea, apoi renunti incet la mancarurile care iti placeau atat de mult inainte, apoi incepi sa te intrebi de ce ar mai trebui sa continui sa mananci.
    Daca in situatia urmatoare cineva ar veni sa intrebe ‘De ce nu incerci sa condimentezi mancarea sau sa faci ceva ce iti place?’, ai intelege de ce persoana respectiva gandeste asa, dar nu ar fii tocmai de ajutor, pentru ca motivul pentru care ai renuntat sa mai faci lucrurile alea este pentru ca totul avea oricum gust de piure.

    Iti scriu asta pentru ca, dupa cum am zis m-am regasit in descrierea de mai sus.
    Inteleg ca Simona, Daniel si Constantin incearca fiecare in felul lor sa ajute, ceea ce este admirabil. Dar stiu din proprie experienta ca lucrurile pot fii de multe ori mai complicate. Tristetea si anxietatea aceea par uneori ca se insinueaza pana si in activitatile cele mai placute.

    Ceea ce trebuie tu sa stii totusi, este ca nu esti singura care simte in felul asta. Nu, ”zambetul nu TREBUIE sa existe aproape tot timpul”, nu este nevoie sa schimbi felul in care arati, te imbraci sau te afisezi in public pentru a-ti face prieteni. La fel cum sa fii introvertit sau nu foarte sociabil nu inseamna ca nu cauti sau nu poti avea placerea companiei altui om, a unui grup, sau sa te simti parte dintr-un colectiv.
    Parerea mea este ca problema ta se afla in interior. Dupa cum am zis, nu pot sa pretind ca stiu ce se intampla, dar posibilitatile sunt dupa parerea mea urmatoarele:
    – un dezechilibru hormonal (din experienta personala iti zic, problemele hormonale te pot afecta enorm si fizic si mental, daca nu ai facut deja, fa-ti neaparat niste analize, mai ales TSH si FT4),
    – o problema personala (chiar daca pare ceva minor, multe lucruri ne pot afecta enorm, discuta deschis si fara teama cu cei apropiati. Intreaba-te intotdauna, care e cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca esti deschis? Iti garantez ca nu e chiar atat de rau in comparatie cu consecintele ne-adresarii problemei)
    – stilul de viata – pari destul de stresata de facultate, oare te odihnesti destul, mananci sanatos, faci indeajuns efort fizic, iti petreci timp cu oameni de calitate care au interese comune cu ale tale, te implici in activitati placute tie. Toate astea conteaza enorm, chiar si atunci cand simtim ca nu ne mai putem bucura de ele pe deplin. Comunitatea, mediul, oamenii din jurul tau sunt extrem de importanti pentru binele nostru mental, familia si mediul academic par importante pentru tine, este un lucru foarte bun, totusi asigura-te ca te distantezi de persoanele care constituie factori de stres (imi cer scuze daca ma insel sau daca te-am facut sa te simti incomod in orice fel cu presupunerile facute).

    Poate starea ta este o combinatie a mai multor factori, nu am de unde sa stiu.
    Ce te-as incuraja din tot sufletul sa faci este sa incerci sa vorbesti cu cineva, sa cauti ajutor. Sa incepi sa faci asta in mediul online este un pas bun, cu toate astea e mai bine atunci cand poti sa discuti cu cineva fata in fata, mai ales ca multiple pareri pe net nu pare tocmai cea mai buna cale de a iesi dintr-o situatie care poate sa fie confuza. Un psiholog bun ar putea sa iti ofere ajutor specializat, si sa te ajute sa depasesti situatia in care te aflii. Trebuie totusi sa fii atenta cu alegerea acestuia, sunt oameni care pot ajuta enorm, dar parerea mea este ca trebuie sa gasesti si persoana potrivita.
    Mi-ar placea sa iti pot recomanda pe cineva, din pacate totusi nu cunosc niciun specialist in tara. Sunt sigura ca ai putea afla mai multe informatii despre acest subiect pe forumuri de specialitate. De asemenea, din cate stiu, acum ii poti cere medicului de familie o trimitere.
    Incearca sa discuti cu cei apropiati, un duhovnic de incredere, cineva care te poate incuraja, iti poate fii alaturi si da forta sa treci peste toate acestea, fara sa te judece.

    Stiu ca uneori este greu, dar trebuie sa fii puternica, sa ai incredere ca lucrurile se vor imbunatatii. Mi s-a dovedit de multe ori ca El are grija sa ajungem, nu neaparat acolo unde vrem, ci acolo unde avem nevoie.
    Auzim peste tot sa fim buni unii cu altii si este un mesaj atat de adevarat si frumos, dar inainte sa facem asta ar trebui si sa ni se spuna sa fim buni si cu noi insisi, sa avem grija de noi, incredere in noi si sa ne iubim. Daca nu facem astea cu noi insisi cum vom putea sa facem asta cu cei din jur, sau sa ii facem pe ei sa simte lucrurile acestea fata de noi?

    Ai grija de tine 🙂

    Reply

  13. cristirg
    august 22, 2015 @ 10:32 am

    Luminita

    -trebuie sa fii mai apropiata de colege,macar de una,doua, sa le ajuti si tu daca au nevoie ca sa poti lua cursuri de la ele cand ai nevoie
    -poate ,cum ziceai si tu,trebuie sa mai renunti la aroganta,raceala sa discuti cu ele diverse subiecte,chiar maruntisuri,trebuie sa fie macar o colega 2 cu care poti comunica,sa fii mai apropiata
    -raceala asta ma gandesc ca vine de la egoism,mandrie,orgoliu….

    Reply

  14. Luminita-
    august 23, 2015 @ 8:25 pm

    Multumesc mult pentru raspunsuri, voi tine cont de tot ceea ce ati zis!
    Dumnezeu sa va ajute pe fiecare!

    Reply

  15. albinuta
    august 24, 2015 @ 8:40 am

    Doamne ajuta ,am mai incercat intr-o zi sa i-ti scriu Luminita insa dintr-o eroare nu a mai fost trimis nu am sa mai adaug nimic Acum, s-au spus destule cred ca ar trebui sa vorbesti cu cineva de specialitate .Nu stiu ,poate daca i-ai scrie doamnei Raluca Irimie in particular(ai putea sa io intrebi pe dansa despre adresa la unul din articolele semnate Raluca I)cu siguranta dansa va stii cum sa te ajute
    Simona ce mai faci ? m-am bucurat sa citesc ceva scris de tine

    Reply

  16. Boitos
    august 25, 2015 @ 11:59 am

    Buna, Albinuta.
    Sunt bine , slava Domnului.
    Tu ce mai faci ?
    Sper ca bine.
    Mi-a fost dor de tine si te imbratisez cu drag.
    Sa ai grija de tine si de familia ta.
    Te pup.

    P.S. E buna ideea cu d-na Raluca Irimie.

    Reply

  17. Nicoleta Cati Zichil
    mai 18, 2016 @ 1:17 pm

    Buna, Luminita!

    Dupa cum spune si numele tau, imi imaginez ca trebuie sa fii o raza de lumina pentru cei dinn jurul tau. In primul rand insa, trebuie sa fii lumina pentru tine insati.
    Din comentariile tale reiese ca te simti trista din cauza faptului ca nu reusesti sa gasesti un grup social in care sa te simti acceptata si astfel sa te simti in largul tau (excluzand familia si vechile cunostinte).
    Din punctul meu de vedere acest lucru se intampla deoarece ai creat o bariera in jurul tau. Daca vechile cunostinte te plac, e pentru ca te cunosc suficient de bine astfel incat sa vada frumusetea ta interioara. Incearca sa „dezgheti” aceasta bariera. Accepta-i si tu pe cei din jur, cu defecte si calitati cu tot. Incearca-i sa-i ajuti, sa le zambesti, sa le oferi mici atentii. Intreaba-i tu daca au nevoie de ajutor, ofera-te tu sa ii ajuti cand nu inteleg ceva la cursuri sau da-le tu cursurile atunci cand ei au nevoie.(Atentie insa pentru a nu intra in polul opus, iar cei din jur vor fii prieteni cu tine doar pentru ajutorul oferit. Trebuie sa gasesti un echilibru). Comporta-te cu ei asa cum tu ti-ai dori sa sa se comporte ei cu tine. Nu trebuie sa faci ceea ce ei fac, nu trebuie sa incepi un comportament imoral doar pentru ca unii dintre ei il au. Doar accepta-i, nu ii judeca si incearca sa intelegi fragilitatea ce se ascunde si in spatele lor. Poate candva vei fii u cea care ii va ajuta sa se schimbe.
    Trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine. Cum altfel ai putea sa ii iubesti pe ceilalti? „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” Fa-ti o lista cu calitatile tle si incearca sa le mentii sau sa le dezvolti. Fa o lista cu ce nu iti place la tine si incearca sa indrepti tot ce poti, iar ce nu poti schimba, accepta. Scrie care sunt obiectivele tale,pe termen scurt si lung. Fiecare obiectiv atins te va face sa te simti mai increzatoare.
    Nu iti pierde increderea. In lumea asta mare, sunt sigura ca exista foarte multe persoane care ar fii bucuroase sa te aiba ca prietena. Eu sunt una dintre ele. 🙂 Si mai important decat tot, Dumnezeu te iubeste si te va ajuta mereu. Trebuie doar putin efort si din partea ta. O zi buna iti doresc!

    Reply

  18. Nicoleta Cati Zichil
    mai 18, 2016 @ 1:43 pm

    Buna, Luminita!
    Am scris si eu un comentariu, dar din pacate se pare ca nu a fost trimis cu succes. Pe scurt, in comentariul anterior spuneam ca numele tau reflecta ceea ce esti. Lumina pentru cei din jur si pentru tine insati.
    Trebuie sa te iubesti pe tine, altfel nu vei avea cum sa ii iubesti pe cei din jur. „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insati”. Fa-ti o lista cu calitatile tale, incearca sa le mentii sau sa le dezvolti. Fa-ti o lista si cu ce nu iti place la tine. Schimba tot ceea ce poti, cu calm, nimic nu poate fii facut dint-o data. Accepta ceea ce nu poate fii schimbat la tine.
    Fa-ti o lista de obiective, atat pe termen lung cat si scurt. Atingerea lor te va face sa te simti mai increzatoare in fortele proprii.
    In legatura cu ceilalti: accepta-i asa cum sunt, cu calitati si defecte. Nu stii ce ii face sa actioneze de un anumit fel si nu suntem noi in masura sa ii judecam. Asta nu inseamna ca trebuie sa le imiti comportamentul sau ca trebuie sa faci ceea ce ei fac pentru a fii acceptata intr-un anumit grup. Doar incearca sa fii intelegatoare. Ajuta-i si tu. Saluta-i, zambeste-le, intreaba-i daca au nevoie de ajutor. Sunt sigura ca in toata Universitatea nu esti singura persoana care este trista. Consoleza-i daca au picat un examen, intreaba-i daca au nevoie de cursuri pentru a invata. Ofera-te sa le explici daca nu au inteles ceva. Pastreaza totusi un echilibru pentru a nu se ajunge la un efect nedorit, acela de a se dori doar ajutorul tau fara a ti se oferi ajutor. Organizeaza o iesire de ziua ta. Vorbeste despre tine, ascultandu-i totusi si pe cei din jurul tau. Daca familia si vechile cunostinte te plac, sunt sigura ca ai un suflet minunat. Trebuie sa ii lasi si pe ceilalti sa il descopere. Sunt sigura ca exista numeroase persoane care si-ar dori sa-ti fie prietene. Eu sunt una dintre ele. 🙂
    Cel mai important, nu uita: Dumnezeu te iubeste si cu siguranta te va ajuta mereu. Trebuie doar sa depui si tu putin efort pentru a redescoperii lumina din sufletul tau.
    O zi frumoasa iti doresc!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *