Nimic nu este mai plin de adevăr și mai lipsit de amăgire pe acest pământ ca simțământul propriei neputințe
Pentru că se apropie duminica de după Botezul Domnului în Iordan în care Mântuitorul Hristos ne spune: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17) am considerat oportun să publicăm aici un text splendid legat de pocăință pe care l-am aflat în cartea „Măria Sa, Neagoe Basarab”:
„Într-una din acele zile grele pentru noi l-am aflat pe domnul Neagoe în odaia sa, aplecat asupra moaștelor Sfântului Nifon și plângând. Erau lacrimi amare, izvorâte parcă dintr-un suflet zidit din văzduh și cremene. Fiul cel iubit își vărsa durerea în brațele părintești ale tatălui, cu suspine neoprite.
Cu adevărat, de ar întinde omul toată puterea minții și virtuților sale, nimic nu înseamnă aceasta înaintea Atotputernicului Dumnezeu! Căci ceea ce este din trup, trup este… Cu vremea am înțeles că din toate trăirile omenești, nimic nu este mai plin de adevăr și mai lipsit de amăgire pe acest pământ ca simțământul propriei neputințe.
Abia când omul se pătrunde de simțământul slăbiciunii sale, disprețuindu-și până și viața și sufletul său, abia atunci sunt date deoparte toate nălucirile lumii acesteia, ca o netrebnică perdea de cârpă și în adâncul inimii răsare o lumină nouă, mutând mintea și dorirea omului la cele cerești. Lacrimile domnului erau lacrimi de umilință și dor dumnezeiesc, nu erau lacrimi omenești. Însă eu nu pot decât în parte a vorbi despre ceea ce ochii și urechile mele au văzut și au auzit, căci viața fiecăruia este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Cu toate că Măria sa purta în suflet toată durerea și tot zbuciumul acelor vremuri, totuși mintea sa era mai presus de cele pământești. Nu se temea nici de boală, nu se frământa nici pentru leacuri, nu se înfricoșa nici de puhoaiele turcești. Până și în acele zile tulburi, domnul ne aduna laolaltă, cum își adună cloșca puii săi și ne împărtășea cuvinte dumnezeiești, căci toată grija Măriei sale era pentru mântuirea sufletelor noastre.”
„Măria Sa, Neagoe Basarab” – Ediție alcătuită și îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu 2013, p. 301-302.