Tot ceea ce vi se spune într-o clinică de avorturi este o minciună
Sunt sigură că aţi văzut şi dumnevoastră acele reclame cu un număr de telefon, alături de care apare scris: „Problemele sarcinii” sau „Sunteţi însărcinată?” sau „Informaţii despre avort”. Când o tânără află că este însărcinată, ea nu caută neaparat să facă avort, ci probabil caută informaţii.
Dar când sună la acel număr de telefon plătit de banii celor pro-avort, ce informaţii credeţi că va primi? Nu uitaţi, ei vând avorturi. Nu vând păstrarea vieţii copilului. Nu vând renunţarea la copil. Nu vând naşterea copilului sub nicio formă. Ei vând doar avorturi.
Consiliera cu care vorbeşte tânara la telefon este plătită să-i fie prietenă. Ea e pregătită să o ademenească într-o relaţie de prietenie în urma căreia să-i vândă avortul. Tot ceea ce vi se spune într-o clinică de avorturi este minciună.
De regulă, tânara pune două întrebări. Prima este: „Doare?”. „Nu doare. Uterul tău e un muşchi. Vei simţi o crampă când îl deschidem, o crampă când îl închidem, totul este doar o senzaţie uşoară, asemănătoare unei crampe. Orice femeie din lume cunoaşte senzaţia asta”.
Urmează a doua întrebare: „Este bebeluş?”. „Nu, este doar produs al concepţiei, un cheag de sânge, o bucăţică de ţesut”.
Când tânara vine la clinică să facă avort plăteşte la recepţie, apoi merge într-o încăpere unde i se face consiliere. Acolo primeşte un formular de 6-12 pagini scris de un avocat, formular care nu îi creează decât confuzie. După lectură nu mai are nimic de întrebat. Revine la primele două întrebări: „Doare?” E bebeluş?”
Tot ceea ci vi se spune într-o clinică de avorturi este minciună.
Nu am cuvinte să descriu procedura avortului.
Nu am fost niciodată capabilă să descriu în cuvinte procedura unui avort. Nu există cuvinte care să descrie cât de îngrozitoare este. Înseamnă să omori un copil.
Am văzut ecografii în care bebeluşul se trăgea înapoi din calea instrumentelor introduse prin vagin. Şi am mai văzut avorturi până în 32 de săptămâni de sarcină, facute fără ca mama să fie anesteziată. Da, avorturile sunt foarte dureroase şi pentru mamă. Am văzut odată şase persoane ţinând o femeie pe masă în timp ce i se făcea avort.
Două reacţii: acceptare şi refuz
După avort, tinerele sunt aduse în camera de recuperare şi aici afişează de regulă două tipuri de reacţii. Prima este: „Mi-am ucis copilul!”. Eram uluită să constat că atunci era prima dată când vorbeau de copil şi de ucidere. Aceasta e probabil reacţia cea mai sănătoasă. Femeia aceea va avea probabil puterea să iasă din acea clinică şi să facă faţă situaţiei, poate chiar să-şi vindece rana şi să meargă mai departe.
Al doilea tip de reacţie este: „Mi-e foame. M-aţi ţinut aici patru ore şi mi-aţi spus că va dura doar două. Vreau să plec de aici!”. Această femeie refuză să facă faţă problemei, neagă fapta sa. Se spune că trebuie să treacă, în medie, cam cinci ani ca oamenii să realizeze că într-adevăr şi-au omorât copilul.
Tinerele care ies din cabinetele acestea sunt cele mai norocoase. Vedeam la clinică peste 500 de avorturi lunar, dintre care unele erau proceduri care durau o zi întreagă pentru sarcini de trimestru al doilea sau al treilea. Nu foloseam laminaria (tije speciale pentru deschiderea uterului), dilataţia se producea într-o singură zi, aşa că apăreau foarte mulţi complicaţii.
Am avut şi un caz de deces: o femeie de 32 de ani, care mai avea un fiu de 17 ani şi altul de 2 ani. Nu s-a întocmit niciodată vreun document cu referire la acest caz. Prietenul ei se simţea vinovat pentru rolul său în această poveste şi nu a vrut să mai aibă de a face cu ea. Cei din familia ei şi-au dat seama că probabil făcuse un avort, dar n-au vrut nici ei să mai complice povestea. Aşa că nu a ieşit niciodată nimic la iveală. Nicio problemă cu legea.
(Carol Everett, fostă şefă a unei clinici de avorturi)
(Marketing pentru genocid)
.jpg "Marșul pentru Viață la Galați (2018)")
Guest
octombrie 21, 2010 @ 6:49 pm
E bine daca ti se spune si acestea ,mie nu mi-a spus nimeni nimic ,am fost programata la o anumita ora ,am intrat ,am platit ,nici nu am mai avut timp sa ma gandesc ca deja am fost dusa inauntru ,tot cea ce am vazut a fost o camera alba si rece ,foarte rece ,nimeni nu-mi dadea nici un raspuns ,mi-au spus ca este de preferat sa fie liniste ,desii atunci a fost liniste ,nu stiu cand o sa mai am Eu liniste ,desii a trecut foarte mult timp(15 ani) de atunci nu cred ca o sa uit vreodata acest lucru deoarece am devenit si eu rece pot sa spun chiar ghiata si orice as face nu reusesc intru totul sa trec peste aceasta ,viata mea s-a schimbat din acel moment ,stiu ca la Domnul orice pacat este iertat daca este marturisit si i-ti pare rau ,totusi cred ca trebuie sa invat sa ma iert eu , si oricat de mult incerc nu stiu daca o sa reusesc vreodata ,cineva spunea ca daca reusesti sa vorbesti despre ceva care te doare foarte mult ,cu timpul uiti despre aceasta sau reusesti sa nu mai simti durere….poate o sa vina o zii cand chiar daca nu o sa reusesc sa uit nu o sa mai simt atata durere ,de acea tot cea ce am scris aici este in primul rand un test pentru mine ,nu doresc sa dau lectii nimanui ,nu doresc nimic alceva ….Stiti catre este rezultatul ,desii au trecut atatia ani eu nu reuses ca sa citesc sau sa scriu ceva despte AVORT ,fara ca sa nu plang si sa nu ma doara,tot ceea ce pot sa fac este sa ma rog Domnul sa ma ierte (daca EL crede ca se poate ) si sa i-mi dea putere de a trai in aceste conditii ,
Ana
octombrie 21, 2010 @ 6:51 pm
Multumim pentru articol. Doamne ajuta
Claudiu
octombrie 22, 2010 @ 7:51 am
Ai reusit sa ajungi la un preot sa-ti marturisesti pacatul?
Asta te ajuta foarte mult.
Dumnezeu te iarta si-ti da multa pace si bucurie prin puterea preotului.
Diana
octombrie 22, 2010 @ 8:48 am
Nu sunt intru totul deacord cu ce este scris in acest articol. Nu exista avort la 32 de saptamani, poate era vorba de avort spontan sau avort in curs incomplet, care nu este la cerea pacientei. Exista nasteri la 7 luni, deci la 29/30 de saptamani. Deasemenea nu am mai auzit de avort in al doilea si al treilea trimestru de sarcina(unde am putea avea nasteri), si mi-ar fi greu sa cred ca exista medic care sa se expuna unui asemenea risc profesional, dar chiar nu cred!
In ceea ce priveste minciuna in legatura cu cea ce se spune acolo, multa lume care citeste si care lucreaza in aceasta sectie sau care a trecut prin aceasta experienta ar putea sa va raspunda ca nu-i o minciuna, daca anestezia este buna (si este, medicina a avansat) raspunsul la prima intrebare este cel pe care l-ati sris sus „nu doare”, iar la a doua intrebare raspunsul vine din punct de vedere anatomic, nu spiritual( la 4-5 saptamani nu vorbim de bebelusi), ca sa nu mai spun ca acele persoane ori nu cred in Dumnezeu ori cred dar isi „pacalesc” constiinta ca Dumnezeu le-a inventat pe toate.
Asa ca, daca vrem sa sensibilizam lumea ar trebui sa aducem argumente concrete care sa arate pericolul la care se expun persoanele care decid sa faca un avort, sa explicam d.p.d.v. spiritual care sunt consecintele avortului pentru ca d.p.d.v. medical avortul este o solutie de salvare pentru cei necasatoriti, pentru cei cu multi copii, pentru minore, pentru cei care ar deveni „ridicoli”sa devina parinti la o anumita varsta, etc., si nu prezinta nici crima nici pacat…
Ana
octombrie 22, 2010 @ 9:31 am
Diana, cu cativa ani in urma a fost un scandal in America legat de sarcina a doua fete. Una nascuse la noua luni si-si omorase pruncul si era dezbatuta fapta ei in tribunal ca, crima. Cealalta avortase la 8 luni. Atunci se discuta care este diferenta dintre avort si crima.
In China unei fete insarcinate care nu avea varsta casatoriei, i s-a facut avort fortat la 8 luni. Poate daca cautam pe provita, gasim mai multe despre acest caz.
Ana
octombrie 22, 2010 @ 9:32 am
@Diana
Poti sa explici mai clar ce ai scris aici?
„la 4-5 saptamani nu vorbim de bebelusi), ca sa nu mai spun ca acele persoane ori nu cred in Dumnezeu ori cred dar isi „pacalesc” constiinta ca Dumnezeu le-a inventat pe toate.”
Ana
octombrie 22, 2010 @ 9:35 am
„Î[b]n momentul fecundării, avem de a face cu un om[/b], căci informaţia care se conţine în cromozomi este informaţia transmisă de un om”
dr Jerome Lejeunne
http://www.avort.ro/marturie-Jerome-Lejeune.php
Ana
octombrie 22, 2010 @ 9:39 am
Raspuns CORECT
UN FOARTE BUN video clip
http://vimeo.com/7164918
Doamne ajuta.
Diana
octombrie 22, 2010 @ 11:31 am
„In momentul fecundarii avem de-a face cu un om” Bravo Ana! Da, abia acum putem vorbi de un adevar religios. Asta trebuie sa incercam sa-i convingem pe cei care doresc sa faca avort – ca omoara un om.
A vortul se face in primele saptamani, cand bebelusul inca nu este format(chiar daca el se formeaza din prima secunda, spiritual vorbind), dupa cateva luni vorbim deja de fat viu. Nu poti vorbi de avorton dupa 7 luni, cand avem deja copilul format din toate punctele de vedere, pregatit sa vina pe lume si sa duca o viata normala, cu o dezvoltare normala.
Ceea ce am scris mai sus legat de intrebarea: „este bebelus?” raspunsul,am specificat, era d.p.d.v.anatomic, medical.
Imi cer scuze, acum nu am timp sa explic, promit sa o fac cat de curand posibil.
Avort la 8 luni? Ramane sa discutam. De la 7 luni se vorbeste de nastere.
Doamne ajuta, draga mea Ana! Si te rog sa nu ma intelegi gresit, sunt impotriva avortului. Dar ca sa convingem trebuie sa aducem argumente.
Guest
octombrie 22, 2010 @ 2:25 pm
@Claudiu
Multumesc de sprijin ,da am reusit sa marturisesc acest pacat ,deoarece am fost nevoita sa -mi schimb duhovnicul am mai marturisit inca o data deoarece trebuia sa explic tot ceea ce am pe suflet ,cu ajutorul Domnul reusesc acum dupa mai multi ani sa duc o viata cu un pic mai multa rugaciune ,am inteles rolul duhovnicului si incerc sa ajung atunci cand este nevoie ,dar asa cum am mai spus Eu trebuie sa pot sa ma iert
Dan
octombrie 22, 2010 @ 3:03 pm
Diana, d.p.d.v. medical avortul [b]NU[/b] este o solutie de salvare pentru nimeni, deci nici pentru cei necasatoriti, nici pentru cei cu multi copii, nici pentru cei care ar deveni „ridicoli” sa devina parinti la o anumita varsta, si avortul in astfel de cazuri reprezinta o crima, deci un mare pacat…
Ca nu este o scuza faptul ca ar fi ridicol sa fii parinte la o anumita varsta, avem drept exemplu Sf. Evanghelie si zamislirea Sarrai, sotia patriarhului Avraam.
Sarra a ramas insarcinata la 90 de ani, iar Avraam avea 100:
„Avraam a căzut atunci cu faţa la pământ şi a râs, zicând în sine: „E cu putinţă oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Şi Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putinţă oare să mai nască?”
Daca ar fi gandit Avraam si Sarra despre „solutia” avortului asa cum gandim noi astazi, probabil ca Isaac nu s-ar fi nascut astazi deoarece era „ridicol”.
Pentru cei cu multi copii iarasi avortul nu este „solutie” ci crima. Dar ce inseamna multi copii? Pentru unele famili 2 copii inseamna multi. Deci de la al 3-lea sa avorteze ca nu-i pacat? Pentru altii 5 copii e multi. Iar pentru altii (putini desigur) nici 8-10 nu e prea mult? Deci unde „punem” limita ca Dumnezeu nu a indraznit asta?
Apoi, avortul nu e solutie nici pentru cei necasatoriti. Cum adica e solutie? Solutie fata de ce?
Ba din contra, poate ca acel copil (nedorit) va responsabiliza mai mult pe tinerii parinti necasatoriti si ii ajuta sa-si asume responsabilitatile dragostei barbat-femeie (sub taina cununiei, desigur), nu numai sa fure din placerile ei. Poate acel copil ii va determina pe cei doi tineri necasatoriti sa nu mai caute o viata usoara si irespontabila, ci una asumata.
Si daca este sa o luam strict dpdv medical, ar fi cazul sa intrebam preotii sa ne spuna ei cate tinere familii si-ar dori sa (mai) aiba un copil, dar nu mai pot pentru ca avorturile au distrus sanatatea femeii. Vorba parintelui Arsenie Boca…cum sa mai poata femeia da nastere unei noi vieti in acelasi pantece care este cimitir (loc de crima) pentru ceilalti copii?
Diana, hai sa incercam sa nu mai gasim scuze la un pacat asa mare, oricat de stiintific ar fi fardat. Sa avem increderea ca nu da Dumnezeu suflare de viata degeaba in pantecele femeii, ci cu un scop clar si concret pentru mantuirea noastra.
Laura-optimista
octombrie 22, 2010 @ 3:43 pm
Ana şi Dan, Doamne ajută! 🙂
Doamna Diana împărtăşeşte convingerile noastre, este ortodoxă, dar cred că s-a referit la faptul că, pentru a combate păcatul avortului, este mai util să folosim argumente teologice decât ştiinţifice. A scris clar că este împotriva avortului şi că, pentru a-i convinge pe oameni, trebuie să le explicăm faptul că, din punct de vedere spiritual, acea fiinţă este o persoană din momentul conceperii. Cred că asta a vrut să spună doamna Diana, fiindcă, din ceea ce scrie în alte comentarii, am observat că mărturiseşte cu toată convingerea credinţa creştină, ceea ce înseamnă că nu ar fi capabilă să susţină practicarea unui păcat.
Laura-optimista
octombrie 22, 2010 @ 4:02 pm
Doamna Diana, v-am înţeles corect mesajul?
Guest
octombrie 22, 2010 @ 6:10 pm
Imi cer scuze pentru faptul ca nu am avut timp sa explic ceea ce am scris mai sus.
În primul rand multumesc lui Dan ca aduce argumente care conving o persoana să nu facă avort, asta voiam de fapt, argumente teologice.
În primul rând am spus că nu sunt întru totul deacord cu articolul petru că:
-dacă vreţi să convingeţi pe cineva că este o minciună ce se spune la o clinică de OG nu reuşiţi deoarece (o să vă spun concret răspunsuri de la paciente):
Diana
octombrie 22, 2010 @ 6:37 pm
– când am încercat să conving o persoană să nu facă avort(pentru că e riscant, dureros şi e păcat), mi-a răspuns: dar şi colega mea a făcut şi nu a simţit nimic(deci au cazuri concrete în jurul lor care le confirmă că nu e dureros actul chiuretajului);
– deasemenea când am încercat să le spun că omoară un om, mi-au răspuns „dar ştiţi vecina mea face des acasă şi nu e vorba de un bebeluş”, de aici se înţelege clar că pentru unii a fi considerat beleuş sau OM trebuie sa arate ca un om, altfel pentru ei e doar… ceva nesemnificativ.
Asta vroiam să subliniez în legătură cu cele e „minciuni” pe care unele paciente nu le văd minciuni. Şi da, din punctul meu de vedere, actul chirurgical al avortului este foarte riscant(pe lângă faptul că îţi pune viaţa în pericol există riscul să nu mai ai copii sau să nu-ţi mai revii niciodata psihic după ce conştientizezi gravitatea păcatului), şi este un păcat foarte grav, dar punctul meu de vedere nu poate convinge fără argumente solide teologice, cel puţin când vine vorba de păcat.
Ca să lămuresc şi celălalt aspect care văd că a fost înţeles ca fiind o convingere de-a mea.
Nu sunt de acord cu avortul nici dacă este vorba de o minoră, nici dacă vine vorba de vârstă, nici de starea civilă, nici de situaţia financiară. Dimpotrivă am încurajat mereu naşterea indiferent de motivele aduse, am încercat să aduc argumente din biblie, dar, repet, medicina are altă poziţie, şi medicii care fac avorturi au altă opinie, pe care am spus-o deja: ei cred că fac un bine. Nu e cazul să mai dezvolt aceste argumente pe care le au medicii. Îmi pare rău că s-a înţeles greşit, vroiam doar să se aducă argumente teologice pentru a convinge pe cei care citesc că avortul e un mare păcat. Şi da, mă bucur că aduceţi argumente pentru că tocmai asta am dorit, nu pentru mine, pentru cei care nu se lasă convinşi de DURERE, şi de PĂCAT.
Îmi cer tuturor iertare pentru faptul că nu m-am făcut înţeleasă.
Doamne ajută!
Diana
octombrie 22, 2010 @ 6:43 pm
Comentariul de la anonim e tot al meu, iar continuarea e mai jos.
Diana
octombrie 22, 2010 @ 7:24 pm
Laura, Doamne ajuta!
Da Laura ai inteles corect mesajul. Daca am scris ca psihologia spune sau sustine o idee nu inseamna ca eu spun sau eu sustin aceea idee, dimpotriva am vrut sa scot in evidenta ideeile care intrau in contradictie cu religia,deasemenea daca am spus ca dpdv medical avortul este „salvarea” pentru o anumita categorie de persoane, si le-am enumerat, nu inseamna ca eu sustin stiinta sau medicina daca daca ea este impotriva religiei. E foarte clar ca stiinta si medicina are alta pozitie cand vine vorba de avorturi,altfel le-ar interzice. Aveam un profesor la ginecologie care ne spunea ca avortul este inventat tot cu ajutorul lui Dumnezeu pentru ca altfel unde ar fi incaput atatea suflete. Pentru a lucra pe medicina de urgenta a trebuit sa fac practica si la ginecologie si obstretica, iar cand veneau pacientele la avorturi plecam de pe sectie pentru ca nu vroiam sa particip la avort iar din acest motiv am avut multe probleme, mi se spunea ca am o viziune ingusta despre stiinta si evolutia ei.
Ma bucur pentru tine Laura ca inveti ceea ce iti place si mai ales lucruri sanatoase care te ajuta sa ramai mereu langa Domnul Hristos.
Doamne ajuta!
Diana
octombrie 22, 2010 @ 8:06 pm
„Asa ca daca vrem sa sensibilizam lumea ar trebui sa aducem argumente care sa arate pericolul la care se expun persoanele care decid sa faca avort, sa explicam care sunt consecintele pentru ca dpdv medical avortul nu este vazut ca fiind un pacat”. Am incercat sa reproduc ultima fraza pentru Dan.
Dan, oare chiar ai inteles ca eu sunt de acord cu avortul din moment ce am specificat ca este pozitia medicinei? Asa ti se pare ca gasesc scuze pentru un asemenea pacat? Eu cred ca inainte de a trage o concluzie, inainte de a ne adresa unei persoane, ar trebui sa ne asiguram ca am inteles ce are de spus si care-i este pozitia. Si daca nu ai fi inteles, cerea-i cum a facut si Ana explicatii mai clare, care sa-ti dea dreptul sa mi te adresezi asa. Eu asa am invatat…
camelia
octombrie 23, 2010 @ 5:44 am
„Dpdv medical avortul nu este o salvare pentru nimeni”.
Cine te crezi Dan? Cum iti permiti sa calci in picioare suferinta atator oameni? Esti tu in masura sa decizi ce este bine si ce este rau pentru noi? Ca este un pacat stiu si eu nu trebuie sa veniti voi sa-mi spuneti, dar spuneti clar ca biserica, religia este impotriva avorturilor(lucru pe care oricine il stie)si nu spune ca dpdv medical NU este o solutie de salvare, pentru ca tu nu stii cata durere este in sufletul celei care merge acolo si se agata de aceasta salvare ca de ultima sansa la viata. La teorie toti sunt buni! As vrea sa te vad Dane stand cu chirie cu 6 copii sa vad atunci ce mai spui.
In plus nici eu nu sunt de acord cu acest articol pentru ca nu este posibil sa vorbesti de avort la 8 luni, Doamne fereste sa fie asa, ai scoate copilul intreg nu doar un embrion cum e in primele saptamani. Dupa 10 saptamani nu se mai incumeta nimeni sa faca un avort, exista riscul unei hemoragii in timpul avortului si se poate ajunge la deces, asa ca avortul in al doilea si al treilea trimestru de sarcina nu este posibil. Daca medici si medicina vad avortul ca pe ceva normal pana la 6 saptamani dupa aceasta perioada pana si medicina interzice avortul cu desavarsire. Eu am o prietena medic ginecolog si mi-a spus de mai multe ori ca nu incurajeaza avortul, dar sunt si situatii in care le lasa impresionata de situatie, acele cazuri despre care vorbeai tu Dane, ca un mare specialist in materie, fara sa vezi cat de mutilate sunt aceste femei ca nu au unde sta sau cu ce se intretine nici pe ele. Dupa cum spuneam, suntem buni la teorie!! Numai Dumnezeu stie ce urme adanci lasa in suflet un avort, ce traume sufletesti. Cine s-ar duce acolo ca i-ar place?
Cred ca trebuie sa treci prin momentele de groaza pe care le simti cand ajungi acolo ca sa intelegi ce trauma traieste o astfel de persoana. Cine te-a facut pe tine Dane judecator peste femeile nefericite? Stii care e drama Dane? Ca nu te-ai uitat in ograda ta inainte de a te uita in ograda altora. I-a uita-te!!
Poate dupa ce te uiti o sa fii mai bland si mai intelegator cu suferinta persoanelor, pe care personal nu ai cum sa o cunosti.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Dan
octombrie 23, 2010 @ 6:27 am
Diana, imi cer iertare ca te-am inteles gresit, crezand ca in acele situatii enumerate ai fi de acord cu „solutia” avort. Crede-ma ca am citi cu atentie de la bun inceput tot ce ai scris si mi-a venit „usor” sa cred ca ai putea fi de acord cu asa ceva din pricina faptului ca am fost si sunt dezamagit de anumite persoane apropiate si dragi mie, persoane care cred in Dumnezeu, tin posturile se duc la biserica, dar care culmea…dau sfaturi de genul „mai bine sa faca avort decat sa se chinuie” si „daca e baiat e bine sa capete experienta sexuala inainte de casatorie”. Imi este greu sa accept aceste contradictii flagrante (credinta in Dumnezeu-invatatura lumii) pe care le poate adopta una si aceeasi persoana, mai ales cand este vorba de o persoana draga. De aceea m-am intristat crezand (din considerente gresite) ca si tu ai fi de acord cu solutiile lumesti.
Cele pe care le-am spus, nu le-am spus ca sa-mi caut o scuza pentru greseala de a judeca pripit cele spuse de tine. Am urmarit si urmaresc cu drag toate discutiile la care ai participat, si m-am bucurat mult pentru toate lucrurile pe care ni le-ai impartasit si care ne sunt de mare folos.
Te rog sa ma ierti ca te-am suparat cu judecata mea stramba.
Dan
octombrie 23, 2010 @ 6:38 am
Draga Camelia, din cuvintele pe care le-am spus acolo impotriva avortului (nu impotriva oamenilor) nu-mi pare rau de nici unul si nu ma mustra constiinta pentru asta. Tot ce imi pare rau legat de acel comentariu, este ca am suparato pe Diana, deoarece am judecat gresit cuvintele ei. Imi cer iertare si aici pentru asta.
Multumesc pentru sfaturile date, m-am uitat in oglinda mea si nu vad decat un om ticalos (e chiar adevarul dureros al lucrurilor) care se straduieste sa nu lase pe alti semeni sa cada in invataturile lumii (legate de orice), ca doare….tare.
Daca tu ai inteles argumentele aduse impotriva avortului ca pe niste acuze aduse impotriva oamenilor care se gandesc sa faca avort, atunci nu e vina mea. Chiar nu am avut astfel de intentie.
Ana
octombrie 23, 2010 @ 10:09 am
Multumesc Diana
Mi-ai luat o piatra de pe suflet. Multumesc de exeplicatiile clare. Si eu am inteles la fel ca Dan. Deci din mesajul tau nu iesea clar ca esti impotriva avortului. Slava Domnului ca Laura te-a vazut mai des pe blog si iti cunoaste starea ta spirituala:-)
@ Dan, este bine totusi ca ai atacat ceea ce a spus Diana chiar daca din greseala, pentru ca uite cineva s-a sesizat, chiar daca negativ. Totusi stiu ca discutiile astea raman in contiinta unei femei…
Diana
octombrie 23, 2010 @ 10:11 am
Dan, Doamne ajută! Şi eu îmi cer iertare, că am fost „rea”. Aşa îmi văd şi eu slăbiciunile şi încerc să le îndrept, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă nu aveam mândrie nu mă supăram, dar asta e, nu sunt perfectă. Tu ai dat dovadă de mai multă smerenie, Domnul să te răsplătească!
Hai să-ţi spun un caz hazliu, o urgenţă de la care vin acum. Am primit o solicitare – pacient cianotic, stare generală alterată…restul informaţii ambigue, de genul nu se misca dar e constient şi veniţi mai repede,după cum arată moare. Până la urgenţă m-am gândit 😮 fi IMA, o fi EPA, o fi AVC…etc. Am ajuns la caz( după ce „am rupt maşina în două” şi am deranjat participanţii la trafic cu sirena), găsim pacient conştient,funcţii vitale şi neurovegetative normale, orientat temporo-spaţial, nu acuza dureri, singura problemă era culoarea tegumentelor, cianotice, adică vineţii. O culoare foarte ciudată ce-i drept. De regulă cianoza se instalează la extremităţi iar când ajunge să se generalizeze deja pacinetul este decedat. Dar pacinetul nostru era conştient şi cooperant. Să n-o mai lungesc, dormise intr-o lenjerie nouă, ALBASTRĂ.Tegumentele aveau culoarea jenjeriei. Ne-am amuzat copios…
PS. Se spune că subconştientul execută fidel până la cele mai mici detalii comenzile pe care le primeşte. Aşa se face că „pacientul” nostru nici nu a îndrăznit să se ridice din pat, pentru că arăta ca un cadavru şi, spune el, „parcă chiar începusem să mă simt”. Ce ti-e şi cu psihicul ăsta! Face mai mult rău decât poate să facă boala organică. Aşa că, da-ţi comenzi pozitive subconştientului şi el le va executa!
Scuze, ştiu că acest site se ocupă de lucruri serioase, dar un pic de serotonina şi acetilcolină nu strică nimănui.
Doamne ajută!
Ana
octombrie 23, 2010 @ 10:16 am
Camelia, de ce luam noi mereu ca exemplu extremele si in cazul de fata „[b]As vrea sa te vad Dane stand cu chirie cu 6 copii sa vad atunci ce mai spui[/b]” Sa vad mama care are 6 copii si gandeste avortul ca pe o scapare de un eventual copil.
Ah, pe baza asta azi se da voie la avort, la homosexualitate, la feminism si la toate aceste nebunii care la urma urmei toate nu sunt decat atac impotriva noastra. Nimic din ce se intampla in lume nu este fara efect asupra mea insusi. Ne inselam daca credem altfel.
[b]Draga Camelia, as vrea sa vad mama aia cu 6 copii cand este batrana, comparativ cu alta care nu are decat un copil. [/b]
Diana
octombrie 23, 2010 @ 10:28 am
Ana, Doamne ajuta!
Daca atat tu cat si Dan ati inteles la fel, inseamna ca trebuie sa ma corectez eu, sa aduc argumente ceea la ceea ce spun, pentru ca e logic, lumea nu are de unde sa stie ce este in mintea mea, ce experiente am trait eu sau pe ce ma bazez cand spun ca „nu convingeti pe nimeni, sau aproape,ca avortul este dureros sau ca embrionul e de fapt un bebelus”. Asta apropo de ce spunea undeva Admin „cine citeste pe diagonala trebuie sa isi asume si riscurile” asa si eu daca am scris sa inteleg numai eu, trebuia sa-mi asum riscurile. Scuze tuturor!
Bunul Dumnezeu sa ne de-a intelepciune!
Ana
octombrie 23, 2010 @ 11:24 am
@ Camelia
„Cine te-a facut pe tine Dane judecator peste femeile nefericite? [b]Stii care e drama Dane? Ca nu te-ai uitat in ograda ta inainte de a te uita in ograda altora.[/b] I-a uita-te!!”
M-am uitat si eu in ograda mea si am vazut avortul facut la indemnul celor din jur: sunteti tineri, traiti-va tineretea, mai aveti un copil e indeajuns, nu aveti inca o casa, un rost, ca nu faceti anul si carlanul.
Am 3 copii, dar cel avortat atunci unde este, al cui este? O sa-mi plang toata viata acea decizie. [b]Nici un medic, nici o asistenta nu m-a avertizat de consecinte, nu mi-a spus sa nu fac avort.[/b] NIMENI! Adevarat ca pe atunci nu exista nici provita, nu erau luptatori impotriva avortului. Oare nu l-as fi putut creste, oare nu se gasea un loc si pentru el???
Mai tarziu la al treilea copil aceleasi voci DISTRUGATOARE m-au incurajat sa fac avort. Ceva in mine urla NUUUUUUUU, insa totusi am ajuns impreuna cu sotul la clinica sa fac avort. Uimitor, o doctorita a indraznit sa-mi spuna ca sunt o femeie sanatoasa, ca copilul este sanatos, ca …de ce vreau sa fac avort? Si datorita ei eu [b]nu[/b] am avortat si azi sunt si fericita mama a celui de-al 3 -lea copil.
[b]Fetelor, cum de noi femeile avem curajul sa atacam un barbat care lupta pentru viata?[/b] Noi mame sau viitoare mame sa facem asa ceva? [b]Nu pot decat sa spun BRAVO si Dumnezeu sa-l ajute sa spuna mereu oricui si oriunde astea. Daca toti ar face ca el, azi tara noastra ar fi altfel.[/b] Poate am avortat preoti, doctori, luptatori pentru credinta si patrie. Ce stim noi ce a pus Dumnezeu in acel copil? Noi stim doar sa ne dam parerea pentru clipa asta de acum.
[b]Tie Dan nu pot sa-ti spun decat: ferice de mama care te-a nascut![/b]
Ana
octombrie 23, 2010 @ 11:33 am
avort la 8 luni
Vorbeam de avort la 8 luni si uitati stire actuala:
http://www.newz.ro/stire/113686/batuta-de-oficiali-guvernamentali-ca-sa-avorteze.html
„Poveste socanta in China! 12 oficiali guvernamentali au dat, pur si simplu, buzna in casa lui Xiao Aiying si au inceput sa o loveasca in burta. Apoi, [b][u]femeia insarcinata in opt luni[/u] a fost tarata la spital si obligata sa avorteze[/b].
Ajunsa la Spital, Xiao Aiying, in varsta de 36 de ani, a fost imobilizata in timp ce doctorii i-au injectat o substanta care a omorat pruncul aflat inca in pantecele femeii.”
Camelia_ pt. Ana
octombrie 23, 2010 @ 12:30 pm
Draga Ana, daca tot ai trei copii poate ti-ar fi mai de folos sa te ocupi de cresterea lor, ca nu-i suficint sa-i faci, asta nu ti-a spus nimeni?
Oricum vad ca nu intelegi nimic din ceea ce citesti pe aici, ba spui ca reiesea clar ca Diana se arata a fi impotriva avortului, desi se intelege foarte clar ca nu e deloc asa, din moment ce va cere ajutor pentru argumente teologice, spunand, uite mai ce spune medicina asta stupida, ba iti pierzi vremea cu mine incercand sa-mi dovedesti nu stiu ce. Mai citeste si ai sa intelegi foarte clar si ce am spus eu, si daca nu intelegi atunci lasa-i pe altii draga mea sa vorbeasca. Si daca tot te arati interesata de avort si vrei sa-ti ajuti semenii, cauta argumente sa-i convingi pe ei, eu nu am de gand sa fac avort, clar? Si nici nu ma obosesc sa dovedesc ceva sau alceva,eu sunt eu si atat.
Citesc acest site pentru ca imi place, pentru ca apeciez oamenii inteligenti si smeriti, preocupati de ce spun sfintii si de urmarea lor. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne impunem convingerile fara sa tinem cont de faptul ca si ceilalti au convingerile lor, sa-i respectam asadar.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Iertare, draga mea Ana, dar vad ca tot incerci sa mi te adresezi si nu prea intelegi ce am eu de spus.
Camelia- tot pt.Ana
octombrie 23, 2010 @ 12:54 pm
Aaa, si dupa cum vezi, Dan a intrat mi-a spus ce avea de spus, sa fie primit, Diana la fel, apoi au plecat sa-si vada de ale lor, dar tu draga mea nu mai contenesti sa ne explici. Nu ma intelege gresit, nu vreau sa te critic, doresc sa-ti spun ca noi nu suntem nici pe departe mai importanti decat sufletul tau si mai ales, decat familia ta. Crezi ca tu vei da socoteala la judecata de apoi pentru ceea ce spun sau gandesc eu? Si daca stii ca nu, atunci de ce te mai obosesti inutil?
Domnul sa ne ajute, stiu ca am fost acida, dar, mi-e mila de tine si de copii tai care au mai mare nevoie de tine dacat noi.
Diana
octombrie 23, 2010 @ 2:17 pm
Citeam cuvintele parintelui Dorin P. si mi-au placut foarte mult:
„Pentru că iertarea din inimă (Mt. 18, 35) se poate face numai când lucrezi, când te ostenești ca să rodească în inimă pomenirea continuă a numelui lui Dumnezeu și când o deschizi, ca pe o casă frumoasă și liniștită, pentru ca și alții să se odinească în ea.
Pentru că ospitalitatea aceasta duhovnicească, atât de profundă și de intimă, deschiderea inimii curățite de patimi spre alții, aceasta e vizată aici și aceasta e o inimă de Împărăția lui Dumnezeu.
El nu dorește o inimă de piatră, câinoasă, răutăcioasă, care murmură continuu, care instigă la violență, care instigă la sciziune, ci o inimă calmă și caldă, plină de prospețimea delicateții, plină de atenție și de frumusețe în relația cu Sine și cu oamenii.
De aceea, iubiții mei, dacă vreți să moșteniți Împărăția lui Dumnezeu, atunci faceți din inima dumneavoastră un rai plin de virtuți și de cumsecădenie, spre care toți să privească cu bucurie și cu multă demnitate, pentru că omul duhovnicesc este împlinirea omului.
Și atunci vom fi atenți la fiecare om, la fiecare lucru și la fiecare cuvânt al lui Dumnezeu către oameni, pentru că această atenție continuă va fi însăși conținutul frumos al vieții noastre. Amin!”
(Pr. Dorin Picioruş)
Sa iertam si sa iubim!
Doamne ajuta!
niculina
octombrie 23, 2010 @ 2:45 pm
AVORTURILE!!!!!!!!!!!!!!!!! :sad:mare pacat,chiar daca mergem si ne spovedim tot degeaba,constiinta ramane patata toata viata,asa ceva nu se poate uita,ne ingreuneaza viata acest pacat,mult mai mult decat daca ii tinem sii crestem e greu la inceput cat sunt mici dar trebuie sa ne gandim ca atunci cand vor creste avem sprijin,ajutor,noi suntem 5 frati i-mi aduc aminte ca mama mea ne-a crescut foarte greu dar acum la batranete are cine sai sara in ajutor suntem 5 daca nu e unul e altul si tot asa unde-s multi puterea creste,fericiti sunt cei ce-si cresc copii din greu unde sunt multi copii sunt multi ingeri multa putere,acolo slaveste DOMNUL,fetelor sa nu faceti asa ceva ca tare greu va va in viata ve-ti avea necaz dupa necaz si greu se mai spala acest pacat,Doamne ajuta.
Ana
octombrie 23, 2010 @ 5:12 pm
@ Camelia
„Crezi ca tu vei da socoteala la judecata de apoi pentru ceea ce spun sau gandesc eu?”
[b]Am sa vorbesc pana la sfarsitul vietii mele impotriva avortului. [/b]
Cat despre viata mea personala, nu am dat exemplu aici pentru a gasi tu motive sa ma ataci, ci pentru cea care vine aici si are nevoie de [b]un punct de sprijin.[/b] [b]Eu cand am avortat nu am avut nici un punct de sprijin, pe NIMENI care sa-mi spuna SA NU FAC AVORT![/b]
[b]Nu taceti oameni buni.[/b] Vorbiti incontinuu impotriva avortului, indiferent de cate atacuri ve-ti primi. Viata e de la Dumnezeu, nu de la oameni. Pe cine protejam?
Guest
octombrie 23, 2010 @ 7:37 pm
Foarte curajoasa marturisirea ta Ana ,nu stiu cand o sa rusesc si eu sa trec peste ,cu siguranta nu ai uitat prin ceea ce ai trecut totusi asa cum ai spus prin ceea ce ai scris ai reusit pentru mine sa fii un punct de sprijin ,nu pot decat sa-ti multumesc totusi mi-ar fii de mare ajutor cineva care ar dori sa spuna ce anume trebuie facut dupa …..cum reusesti sa mergi mai departe ,cum reusesti sa nu te mai simti chiar atat de vinovata ,pentru Dan -jos palaria ,cum se spune,intradevar un om de la care poti invata multe ,multumesc ….
Ana
octombrie 23, 2010 @ 7:43 pm
Minunata marturisire
@ niculina
„noi suntem 5 frati i-mi aduc aminte ca mama mea ne-a crescut foarte greu dar [b]acum la batranete are cine sai sara in ajutor suntem 5 daca nu e unul e altul si tot asa unde-s multi puterea creste,[/b]fericiti sunt cei ce-si cresc copii din greu unde sunt multi copii sunt multi ingeri multa putere,acolo slaveste DOMNUL”
Niculina, marturisirea ta e mai presus de orice cuvant. La asa mama, asa fiica. Frumoasa familie aveti!
Ana
octombrie 23, 2010 @ 7:52 pm
@ Anonim
Din mesajul tau am inteles ca ai trecut printr-un avort. Ar fi bine daca ai duhovnic sa mergi sa te spovedesti. Nu sta in durere. Pe net am gasit ceva legat de consilierea post avort si dupa nume imi dau seama ca este vorba de centrul Maicii Siluana http://www.avort.ro/consiliere.php (poti scrie durerea ta chiar si anonim, insa sa-ti dai prenumele ca sa se roage pentru tine)
Daca esti din Bucuresti sau cluj poti merge sa faci consiliere post avort aici
http://www.avort-sarcina.ro/
Te rog sa ma ierti daca nu am inteles bine nevoia ta.
Maica Domnului sa-ti usureze durerea
Guest
octombrie 24, 2010 @ 9:55 am
Ai inteles foarte bine Ana ,sunt aceias persoana care a scris primul comentariu la acest articol ,am raspuns inca la o intrebare putin mai jos ,multumesc pentru sfat ,pentru tot ,am inceput cu cateva luni in urma sa citesc putin din articolul pe care mi l-ai recomandat insa nu tot deoarece asa cum am mai spus i-mi este foarte greu ,i-mi vin in minte toate amintirile si numai am putere de a continua ,cred ca ar fii foarte buna o consiliere dar cum num sunt din nici unele din oraselele amintite o sa incerc asa cum ai spus cu rugaciune ,spovedanie ,o sa mai incerc sa citesc acolo si cu ajutorul Domnului sper ca intr-o zii sa fie un pic mai bine
Camelia
octombrie 24, 2010 @ 10:02 am
Ana vad ca tot ceea ai vrut tu ai inteles si din ultimele mele mesaje. Eu te-am indemnat sa vorbesti despre avort si sa aduci argumente sa convingi, nicidecum sa nu o faci. Nici nu te-am judecat eu pentru ceea ce ai scris aici, eu doar ti-am spus ca tu in loc sa-ti urmaresti scopul te ocupi de noi, ba scrii Diana a spus, ba Dan a spus, ba Camelia a spus, ba ne scoti citate din coment si le interpretezi dupa bunul tau plac, si nici asta nu ma deranja, dar ma deranjeaza ca nu intelegi ce spun altii dar ii judeci. Si pe langa faptul ca te tulburi tu, ii tulburi si pe altii. Eu am alt scop, eu caut, cercetez, vreau sa-mi conturez anumite idei, dar daca voi mai intanli oameni ca tine care inteleg anapoda ce spun probabil nu voi mai spune nimic si mai exista si riscul sa indepartezi multe persoane care cauta ca si mine si in loc sa gaseasca argumente la o idee gasesc judecatori ca tine. Ai vazut tu ca m-am suparat pe Dan? Nu. Pentru ca Dan mi-a raspuns concret la ceea ce am spus eu, ii multumesc pe aceasta cale, chiar daca inca inca nu avem aceisi parere, este parerea lui si o respect. Nu ma refer ca nu sunt in de aceiasi parere cand vine vorba de avort, ci cand vine vorba de persoanele care sunt puse ,la un momentdat in viata, sa aleaga. Si alegerea este una foarte dificila. Eu cred ca nici o persoana care are frica de Dumnezeu nu ar merge acolo. Nu are rost sa detaliez acest aspect, poate Ana iar intelege dupa cum doreste si ma judeca, mai bine ma retrag.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
CristinaL
octombrie 24, 2010 @ 11:17 am
Doamne ajuta ,pentru mine Ana este o persoana cu foarte mult bun simt ,nu cred ca a judecat pe nimeni ,a ajutat foarte multe persoane prin ceea ce a scris cred ca stie ce trebuie sa faca ,din cate am vazut si-a asumat partea ei de vina ,a cerut si iertare ,chiar daca nu mi s-a adresat mie personal mereu am avut de invatat din ceea ce a scris normal ca nu poate fii pe placul tuturor cum nimeni nu este ,deoarece nu cred ca este cineva perfect totusi am o rugaminte ,chiar nu se poate da uitarii ceva ce deranjeaza sa incercam daca nu reusim sa spunem lucruri folositoare macar sa nu ne certam ,scuze daca am suparat pe cineva dar nu-mi place deloc cand cineva (prin ceea ce scrie )aduce numai bucurii celor din jur iar persoane care nu inteleg aceasta fac tot posibilul sa le scoata intr-o lumina cat mai intunecta ,Domnul sa ne dea putere de a reusii sa ne intelegem mereu bine ,chiar daca nu ne cunoastem ,iar discutiile contradictorii nu duc nicaeri doar ne departeaza unii de ceilalti ,cred ca cine trebuie sa intelega a intels ,nu mi-a placut ceea ce a tebuit sa fac dar nu puteam sa tac , este destul de greu asa cum bine spunea cineva tot aici sa stii cand trebuie sa taci si cand nu ,totusi nadajduiesc ca nu veti fii prea suparati pe mine prin eea ce am scris azi ,multe bucurii tuturor ,inca odata irtare celor care i-am suparat .
Diana
octombrie 24, 2010 @ 1:09 pm
Scumpă soră Ana,trebuie să ai sufletul aprins de bucurie ca lupti sa fii alaturi de Hristos. Daca ai reusit sa ai constiinta unui pacat si sa ajungi la un anumit nivel duhovnicesc, cu ajutorul lui Hristos, este o realizare mare. Bucuriile şi satisfacţiile pe care astăzi le au unii, mâine le vor avea toţi cei ai lui Hristos, mai ales acele inime zdrobite.
Domnul Hristos ne îndeamnă:
„Iubiţi, iubiţi frumos, iubiţi pe toată lumea, iubiţi cu mai multă aprindere inima rănită. Cât am plâns şi am suferit Eu pentru rănile semenilor voştri, fiindcă şi Eu ştiu să plâng şi plânsul Meu e mut şi nemângâiat de nimeni din lume. Şi cât de mult vă iubesc Eu şi iubirea Mea este divină. Numai atât vă cer, şi-Mi este de ajuns şi Mă voi adihni în voi.”
Tot Domnul ne spune: „Sunt un abis de BOGĂŢIE şi de MILĂ dar caut un abis de mizerii pentru a-l umple. Recunoaşte că eşti nimic, că mizeria ta e nemărginită şi te voi umple ded bogăţiile Mele.
L-am creat pe om slab şi neputincios pentru a-l îmbrăca cu chipul Meu, cu puterea Mea şi firea Mea dumnezeiască. Eu sunt Dumnezeu care locuiesc în strălucirea cerului dar Îmi aflu plăcerea în inima SMERITĂ a oamenilor…
Eu sunt Dumnezeul MILEI! Numărul înspăimântător al păcatelor oamenilor nu e în stare să-Mi epuizeze bunătatea Mea cea fără de margini. După cum gheţa se topeşte la soare, tot astfel păcatele tale se vor şterge în atingerea cu mila Mea. Un singur lucru opreşte valul milei şi le împiedică de a se revărsa în sufletul păcătosului: ÎNCĂPĂŢÂNAREA ÎN VOIREA RĂULUI ŞI NEÎNCREDEREA FAŢĂ DE MINE.
Am iertat pe samariteanca, pe Zaheu, pe Magdalena, pe Petru, am vrut să-l iert şi pe Iuda dar el n-a voit. Cercetează Evanghelia! Nu vei găsi nici un răspuns dur spus vreunui păcătos pocăit sincer.
Am trecut printre oameni făcând bine, vindecând toată boala şi neputinţa. N-am nimicit trestia frântă şi n-am stins opaiţul ce mai lumina încă. N-am vrur să vină fulger asupra celor ce nu voiau să Mă primească. M-am mulţumit să spun păcătoşilor:”Duceţi-vă şi nu mai păcătuiţi”. Urmăresc cu iubirea Mea pe păcătoşi şi nu dau înapoi nici în faţa celor mai grele fărădelegi care Mi se aruncă în faţă. Stau la uşa lor smerit, blând, răbdător, înfrunt batjocurile trecătorilor şi aştept nădăjduind că într-o zi Îmi vor deschide şi Mă vor primi ca pe Mântuitorul lor.” (Parintele Arsenie P.)
Da, acesta este MIRACOLUL în care trebuie să credem pentru a rămâne în toată veşnicia „lumină din Lumină”.
Domnul Hristos să ne ajute!
Diana
octombrie 24, 2010 @ 1:19 pm
Părintele Arsenie P. ne îndeamnă :”Nu priviţi sau folositi timpul cu nepăsare. Intraţi în ceea ce suntem. Nu ce zic oamenii despre noi, ci suntem numai ce suntem la Dumnezeu. O împingere a inimii spre smerita smerenie, care este un har de la Dumnezeu.
Iubiţi adevărat, nu îngăduiţi să jedecaţi pe altcineva şi ce ar fi făcut. Vede-te pe tine vinovat! Pacea cea îngerească numai aşa o ve-ţi cunoaşte. Nu este greu, mai grele sunt plângerea şi vaietele că ai ucis NUMELE ŞI ZBORUL FRATELUI TĂU.”
Doamne ajută!
Ana
octombrie 24, 2010 @ 5:43 pm
Te rog sa ma ierti
@ Camelia
[b]Te rog sa ma ierti ca te-am suparat.[/b] Tu ai dreptate in ceva si anume in faptul ca nu am pedagogia sa pot spune lucrurile intr-un fel incat sa nu para a atac. Asta mi se intampla mereu cand vorbesc despre avort!
[b]Dumnezeu ne iarta, insa noi totusi o sa platim pentru crima comisa.[/b] Sparge copilul tau un geam, il ierti, insa geamul trebuie inlocuit/platit. [b]Daca noi dam cel mai mic sfat cuiva sa avorteze, suntem partasi la crima.[/b] Oare la cate crime suntem partasi chiar uite asa intr-o discutie simpla pe un blog, doar din dorinta sa nu suparam pe cineva? Din cauza asta Diana, eu nu stiu si nici nu am cum sa fiu ponderata atunci cand este vorba de avort. Si desigur si din cauza ca stiu ca viata este de la Dumnezeu.
[b]Nu pleca de aici, ci treci peste durerea provocata de cele spuse de mine aici.
[/b]. Mai bine ne confruntam decat sa ne lasam invinsi de o idee adusa noua din occident. Ma refer la tot ce tine de nenastere. [b]Diana, ceea ce se intampla azi cu femeia romanca, nu ne apartine noua romanilor.[/b] [b]Femeia romanca este iubitoare de copii, este genul ideal de mama.[/b] Dumnezeu a pus multa iubire in noi femeile si iubirea asta nu poate iesi la suprafata decat prin nastere, crestere si educare de prunci.
Uitativa in istorie fratilor, in traditia si cultura noastra si observati cate i s-au inchinat mamei romance. [b]Fara sa vrem insa, ne-am lasat calcate de modernitatile venite din occident si am acceptat legatura intima inainte de casatorie si implicit avortul. [/b]
Suntem iubitori de copii. Suntem insa sub inselare. Credem ca traim mai bine avand posibilitatea sa decidem noi pentru viata.
Iarta-ma
Dumnezeu sa ne ajute
Ana
octombrie 24, 2010 @ 5:51 pm
@ Anonim
„cum am mai spus i-mi este foarte greu ,i-mi vin in minte toate amintirile si numai am putere de a continua „
Cel rau te lupta cu gandurile. Ceea ce ti se intmpla nu-i in nici un caz de la Dumnezeu. Asta nu este plata pentru pacatul comis, ci mai degraba esti „cicalita” cu tot felul de ganduri ca sa cazi in deznadejde. Daca poti cauta o biserica si mergi cat de des poti la [b]sfantul Maslu.[/b] [b]Ai nevoie de rugaciunile bisericii, si ai nevoie sa discuti cu un parinte despre gandurile astea. In situatii din astea rugaciunile noastre nu sunt indeajuns[/b] Daca locuiesti in afara tarii si nu ai biserica ortodoxa in aproapiere, suna acasa ca sa fii pusa pe pomelnic.
Nu sta in suparare. Fii activa si lupta. Curaj curaj curaj.
Dumnezeu sa-ti ajute
Ana
octombrie 24, 2010 @ 6:02 pm
Ce frumos
@Diana
„Scumpă soră Ana,trebuie să ai sufletul aprins de bucurie ca lupti sa fii alaturi de Hristos. Daca ai reusit sa ai constiinta unui pacat si sa ajungi la un anumit nivel duhovnicesc, cu ajutorul lui Hristos, este o realizare mare. „
Ce frumos ai scris tu Diana. Mi-au venit lacrimile cand te-am citit, pentru ca-mi stiu uracinea mea. Poate ar trebui sa folosesc un cuvant si mai dur pentru pacatul avortului.
[b]Am ajuns acum in starea in care nu ma mai feresc de durere, nu lupt sa uit.[/b] Eu ani de zile am spovedit pacatul avortului, fara sa-i constientizez gravitatea. Mi-am spus criminala, m-am facut in toate felurile, insa eram mereu insensibila. Pana intr-o zi. Si de atunci am inceput sa-mi traiesc putin cate putin durerea acestui pacat. Oare cate femei ca si mine care au facut avort si nu mai au nici o durere. [b]Cred ca este de mare pret sa constientizam pacatul comis. [/b]
Ana
octombrie 24, 2010 @ 6:05 pm
esti fina
@CristinaL
Tu esti foarte fina, de parca calci in varful picioarelor. Stiu asta de la alte subiecte discutate pe site-uyl acesta, si de aceea imi permit sa spun ca ai fi foarte potrivita sa lupti impotriva avortului. Si in cele legate de credinta sa-ti spui cuvantul, pentru ca ai mestesugul fin al cuvantului:-)
Multumesc pentru cele spuse
Doamne ajuta
Dan
octombrie 24, 2010 @ 7:40 pm
Buna-seara tuturor!
Am fost plecat din localitate zilele acestea si de aceea nu am reusit sa mai vorbesc cu voi fetelor, dar acum am citit toate comentariile voastre si sunt „la zi”.
In primul rand Diana chiar nu am pentru ce sa te iert deoarece nu mi-ai gresit cu nimic, ci eu ti-am gresit tie.
Am citit intamplarea haioasa si mi-am adus aminte si de efectul „placebo”, adica reversul la ceea ce s-a intamplat in povestirea ta. Ma bucur sa aflu ca mai sunt si intamplari haioase in zona „cod rosu”. Le meritati din plin deoarece va mai descretesc fruntile. Cred ca mi-ai dat si o idee buna: decat sa pierd vremea cu bronzatul mai bine imi iau camasa maro nou nouta. 😀
Ana multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari. Sa stii ca nu intotdeauna am gadit despre aspectul acesta precum astazi (ca si despre multe altele), insa Domnul si-a facut mila de mine si mi-a bagat mintile in cap (cum se zice).
Tin sa-ti multumesc ca ai avut curajul sa-ti descoperi ranile sufletesti inaintea noastra (ceea ce nu e deloc usor) cu scopul de a invata cu totii o lectie extrem de importanta. Cred ca vor fi multe tinere care vor invata din marturisirea ta si mai cred ca acesta este unul din multele feluri prin care Dumnezeu intoarce raul in bine (cu voia noastra desigur).
Cam atat am putut sa va transmit in seara aceasta, deoarece mai asteapta si „alta fata” sa-i vorbesc 🙂
Diana
octombrie 24, 2010 @ 8:54 pm
Salut Dan! Eu te-aş sfătui să te orientezi spre o lenjerie, măcar aşa ai să capeţi un bronz uniform. Şi ai grijă ce cumperi, dacă-ţi cumperi o lenjerie de calitate o să te vezi bronzat la sfântul aşteaptă…
Apropo de efectul placebo, exact la asta mă gândeam la locul solicitării în timp ce mă amuzam. Şi am experimentat de mai multe ori acest efect pe pacienţi, chiar dă rezultate.
O seară frumoasă! Eu sunt la servici, şi nu am avut-o deloc frumoasă…
Doamne ajută!
Guest
octombrie 25, 2010 @ 10:18 am
FEMEILE CARE FAC AVORT SE IMBOLNAVESC DE BOLI GRELE,NEVINDECABILE,IMBATRANESC INAINTE DE VREME,SUFERA MAI ALES DE NERVI,NASC COPII BOLNAVI SI INFIRMI,NU SE INTELEG CU SOTII LOR,AU MUSTRARE DE CONSTIINTA PANA LA MOARTE,NU SE POT IMPARTASI CU SFINTELE TAINE SI LE ASTEAPTA MUNCILE IADULUI DACA NU SE POCAIESC! 🙁 🙁
Ana
octombrie 29, 2010 @ 8:35 pm
@Diana,
pe 24-10-2010 19:43:24, eu am un comentariu catre Camelia si observ ca in text totusi am strecurat de 2 ori numele tau, in loc de al ei. Sper insa ca ti-ai dat seama ca a fost o greseala.
Doamne ajuta
CristinaC
octombrie 30, 2010 @ 5:03 am
apreciez ca se spune lucrurilor pe nume
Apreciez in comentarii ca se spune lucrurilor pe nume. Intr-adevar exista o mare nelamurire in privinta avortului si a legitimitatii relatiilor sexuale inaintea casatoriei, asa cum sunt vazute aceste lucruri ‘prin ochi lumesti’, dupa cum bine a spus Dan. Pe mine m-a pazit Dumnezeu pana acum de avort, desi imi dau seama ca as fi putut face aceasta greseala acum cativa ani , nestiind prea multe despre acest subiect. De acum incolo, ca m-am invrednicit sa aflu despre ce-i vorba, ma pazesc(tin departe) si singura. Insa au mare dreptate Dan si Ana in privinta smintelii si sfaturilor complet gresite pe care le dau unele rude sau prietene care amesteca valorile complet si care se mai si declara credincioase. La atata sinceritate din partea Anei, simt si eu ca ar trebui sa spun ceva din ce mi s-a intamplat mie in privinta asta, poate citeste cineva si e mai atenta in viitor.Imi amintesc ca o prietena de a mamei mele, dupa ce a murit mama, a crezut de cuviinta sa se intereseze mai de aproape de viata mea. Intrebandu-ma daca am prieten(nu aveam), daca vreau sa ma marit si asmd, a ajuns sa imi spuna: "bine , nu te mariti acum dar sa nu stai…". Vezi ca era convinsa ca lipsa relatiilor sexuale duce la mai stiu eu ce rele, cu care ne-au infricosat oamenii ‘de stiinta'(a la Freud). Consecintele unor relatii sexuale in afara casatoriei, posibilele avorturi la care trebuie sa recurgi, situatia de nesiguranta si neincrederea implicita in seriozitatea si dragostea partenerului pana in momentul casatoriei, acestea toate nu erau probleme de avut in vedere pentru dansa(poate am inteles eu gresit ce a vrut sa spuna cu ‘sa nu stai..’,nu stiu, Dumnezeu sa ma ierte). O alta ‘prietena’,mai de varsta mea, necasatorita dar care avusese cel putin doi parteneri in decursul timpului(de care stiu eu), m-a luat altadata la sfat ca nu se mai poate, baietii din ziua de azi asa sunt, daca nu te ‘conformezi’ vederilor lumii acesteia, ramai singura. Si atunci mi-a venit sa ii spun ca ea se conformase ‘normelor europene’ si totusi era singura, ba chiar cu destula trauma in urma despartirii de prietenul ei. Nu i-am spus, pentru ca era ea daramata si asa, dar m-am gandit: cum nu se lasa aghiuta (caci nu ea vorbea atunci) pana nu ne mai da un sfat ‘prietenesc’. O a treia situatie care imi vine in minte (in care am fost uimita de-a dreptul de atitudinea pe care o au ‘oamenii de lume’ in privinta aceluiasi subiect) a fost chiar dupa slujba , la biserica. Se vorbea despre o prietena a unei cunostinte care se casatorise de curand (avea 34 de ani) si care, fiind credincioasa, asteptase pana la casatorie. Lucrul acesta era cunoscut de sotia unuia din cei doi care discutau si aceasta i-l spusese si sotului ei, care nu gasise altceva mai bun de facut decat sa discute subiectul cu glas tare, in auzul tuturor. Acum cred ca a fost vinovata si sotia aceluia, ca i-a transmis lui un lucru foarte delicat pe care i-l impartasise prietena ei. Ei bine, domnul acesta si cu alt domn s-au apucat sa rada de-a dreptul de ideea ca cineva sa astepte pana la aceasta varsta, fara sex. M-am bucurat atunci ca s-a gasit o fata care sa le spuna in fata ca este complet aberant sa rada in loc sa aprecieze. Fata a spus ca nu poate spune despre ea, ca ea e pacatoasa, insa apreciaza foarte mult inceperea unei casatorii in curatenie. La interventia acelei fete, cei doi si-au venit in fire si au recunoscut ca intr-adevar este un lucru de apreciat. Ma gandeam insa cum e posibil sa fim influentati atat de usor de ‘lume’ si chiar si acesti doi domni erau /sunt oameni care merg la biserica ,se spovedesc , se impartasesc, dar vezi ca influenta lumii e foarte puternica si ne poate face sa ne pierdem cu firea.
Asa ca sunt si eu pentru spusul lucrurilor pe nume, ce e alb e alb si ce e negru e negru si trebuie spus mai ales celor care inca nu au cazut. Nu intelegem prin asta ca vrem sa judecam pe cineva (toti suntem pacatosi si isi stie fiecare pe ale lui) insa nu strica daca dam un semnal de alarma asupra falselor sfaturi ‘prietenesti’ pe care le intalnesti la tot pasul. Sa ne tie Dumnezeu treji sa putem distinge albul de negru si sa avem intelegere, dragoste si compasiune pentru tot cel ce a gresit.
@Dan, ar fi bine daca ar citi mai multi domni ce ai scris tu, dar din comentarii se pare ca nu gasesc acest subiect foarte interesant.
@Ana, din cele ce ai scris pe acest site, sunt convinsa ca iti cresti copilasii exact asa cum ii place lui Dumnezeu. As vrea sa ajung si eu sa fac tot asa.
@Diana, multumesc mult pentru pasajul citat, mi-a mers la suflet, nu stiam de parintele Dorin Piciorus.
@Camelia, esti putin cam suparata cand scrii si ,dupa parerea mea, i-ai luat la rost pe Dan si pe Ana fara motiv. Si eu intelesesem la inceput din ce a scris Diana ca era pro avort, bineinteles din comentariile ulterioare m-am lamurit. Cat despre ideea ca o mama cu sase copii are dreptul sa il avorteze pe urmatorul, pentru ca sta cu chirie si nu are mijloace, cred ca Biserica ne invata ca nicio mama nu are dreptul sa isi avorteze copilul. Ca sa vezi ce poate iesi din al saptelea sau al optulea copil la parinti, este in America o manastire ortodoxa romaneasca, fondata de sora mai mica a parintelui Roman Braga, parinte care a suferit ani de zile in inchisorile comuniste. Sora si frate, dansii erau cei mai mici copii in familie (al saptelea si al optulea)si au ales sa isi inchine viata lui Hristos si sa contribuie la raspandirea Ortodoxiei in America. Multi ortodocsi (si nu numai) isi gasesc alinarea la manastirea fondata de dansii, cu ajutorul celorlalte maicute. Ce s-ar fi intamplat daca mama lor ‘alegea’ sa nu ii aiba. Atatia oameni ramaneau fara un sprijin sufletesc, fara o calauza duhovniceasca. Dar nu se pune problema, mama dansilor era foarte credincioasa si dupa ce au crescut toti copiii mari (sotul ii murise cand parintele Roman era de cativa ani, parca), s-a calugarit ea insasi. Iata dragoste de Dumnezeu.
Va imbratisez cu drag pe toti.
Ana
octombrie 30, 2010 @ 3:49 pm
@ CristinaC
Fiecare dintre noi a primit astfel de sfaturi rele, distrugatoare pentru suflet. Uimitor este ca aceste sfaturi sunt date de crestini ortodocsi, deci de oameni care trebuie sa urmeze credintei drepte. [b]Inainte de 89 era o frica sa-i spui cuiva sa avorteze, cat despre relatiile dinainte de casatorie sau in afara casatoriei, erau pe fata numite curvie.[/b]
Astazi insa presiunile pe tineri sunt enorm de mari. Media, familia, scoala toti asalteaza saracul tanar sa-si inceapa viata sexuala. Si se fac tot felul de studii mincinoase care sa incurajeze actul intim. De aici pana la avort e un pas foarte mic:sad:.