Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Probabil că dacă citeşti articolul acesta, n-ai fost avortat şi probabil că n-ai nici măcar o părere clară asupra acestui subiect. La fel de bine s-ar putea şi să-ţi fi format o convingere în această privinţă, iar în cazul în care ţi-ai format convingerea că este totul în regulă cu avortul, trebuie să ştii că rolul meu nu este acela de a pune turma pro-avort la zid! Ceea ce vei găsi mai jos sunt unele aspecte la care mulţi s-ar putea să închidă ochii din diferite motive – unii s-ar putea să fie pro-avort din simplul motiv că o poziţie anti-avort nu ar fi în concordanţă cu propriile lor sisteme de gândire.

Umaniştii, în general, acuză creştinii şi alte grupări împotriva avortului, de iraţiune şi de încălcarea drepturilor femeii. Creştinii ies în stradă pentru a protesta împotriva milioanelor de avorturi, dar aproape în toate cazurile problema pare a lua anumite conotaţii subiective, ca şi cum n-am avea nicio posibilitate de a lua o decizie obiectivă. Pe de altă parte, mulţi din cei care par a lua o poziţie raţională, nu fac decât să se ascundă după anumite idei nevalide. Dacă eşti împotriva avortului, ai mari şanse să fii automat considerat fanatic, imbecil, fundamentalist, iraţional – ca şi cum raţiunea şi ştiinţa ar fi calificat deja avortul ca fiind moral şi îndreptăţit. Însă lucrurile nu stau deloc aşa, ci dimpotrivă, aşa cum se va vedea mai jos – poziţia umanistă proavort este cea imorală şi neştiinţifică!

Problema de la care pleacă întreaga discuţie se axează asupra embrionului şi fătului! Pentru că dacă embrionul şi fătul nu sunt fiinţe umane, atunci pe bună drepate nu poate exista o discuţie reală şi toată dezbaterea este inutilă şi ilară.

Pe un aşa numit blog raţionalist, puteţi găsi următorul citat:

"Extirparea foetuşilor chiar nu e un hobby în sine, e doar un mijloc prin intermediul căruia sunt deservite interesele femeii.

Avortul – o crimă fără victime, din simplul fapt că foetusul NU este o persoană, pe când mama ESTE!" (link)

Aşa că se ridică întrebarea, ce argumente există pentru a afirma că embrionul şi fătul nu sunt o fiinţă umană.

În restul articolului, pentru simplificare – voi folosi noţiunea de produs de concepţie, pentru a nu fi nevoit să folosesc în mod constant ambii termeni de embrion şi făt.

Ce argumente sunt/ar putea fi avansate pentru a susţine că produsul de concepţie nu este o fiinţă umană?

  • Produsul de concepţie nu este o fiinţă umană ci doar o extensie a corpului mamei.

Astfel, avansând acest argument, susţinătorii avortului pot argumenta mai departe că mama are dreptul să facă ce vrea cu propriul trup – deci inclusiv să avorteze. Cel mai important contraargument împotriva poziţiei care susţine că produsul de concepţie nu este decât o extensie a organismului mamei, este faptul că acesta are propriul său genom şi jumătate din produşii de concepţie au sex diferit de cel al mamei. Extensiile oricărui organism au ADN-ul organismului respectiv – în cazul de faţă însă, lucrurile nu stau deloc aşa. ADN-ul propriu şi codificarea genică specifică arată un simplu fapt, şi anume că produsul de concepţie este distinct de organismul mamei. Şi nu numai atât, dar produsul de concepţie are sângele lui propriu şi nu sângele mamei, pe când orice extensie a unui organism este irigată de sângele organismului respectiv. De asemenea, orice test imunohistochimic demonstrează că celulele produsului de concepţie nu sunt o extensie a organismului mamei, ci sunt celule proprii altui organism: organismul produsului de concepţie! Embriologia, imunologia şi celelalte ştiinţe medicale, au evoluat suficient de mult pentru a putea afirma cu certitudine că produsul de concepţie nu este o extensie a altui organism, ci un organism distinct din toate punctele de vedere. Date fiind cele spuse mai sus, argumentul care afirmă că produsul de concepţie este o extensie a organismului mamei, este cu totul eronat şi antiştiinţific. Aşa că se ridică întrebarea: Dacă mama are dreptul să facă ce vrea cu propriul ei trup, are ea dreptul să facă ce vrea şi cu  alt trup?

  • Produsul de concepţie nu este o fiinţă umană deoarece este cu totul dependent de mamă.

Este drept că pentru a supravieţui fătul este dependent de mamă, însă faptul că este dependent de ea, nu face ca el să nu fie o fiinţă umană. Chiar şi nou-născutul este cu totul dependent de hrana care trebuie să i se ofere – fără ca acest aspect să-l facă a nu fi fiinţă umană. De multe ori, adulţii sunt dependenţi de nutrienţii care i se introduc perfuzabil, fără ca asta să-i facă inumani. Alţii sunt dependenţi de sângele altora pentru a putea supravieţui şi nici măcar acest lucru nu îi lipseşte de statutul de fiinţă umană! Atunci, de ce ar fi descalificat produsul de concepţie de la a fi o fiinţă umană?

  • Produsul de concepţie nu este o fiinţă umană pentru că nu are conştienţă  de sine şi nu are un creier funcţional.

Acest argument, la fel ca toate celelalte, nu are un nici un fundament. În primul rând, există o grămadă de situaţii când fiinţelor umane li se întâmplă să-şi piardă conştienţa de sine – fie prin anumite accidente, fie voluntar pentru a se putea aplica anumite tehnici medicale. De exemplu, sunt cazuri în care un om se întâmplă să aibă un traumatism cerebral, care îl face atât să-şi piardă conştienţa de sine, cât şi funcţionalitatea adecvată a creierului – nici un aspect din acestea nu-l face să nu fie o fiinţă umană! În cazul produsului de concepţie, dacă i se oferă condiţii favorabile – va ajunge la statutul în care conştienţa de sine şi funcţionalitatea creierului vor ajunge să fie dobândite, la fel cum în cazul în care i se oferă condiţii favorabile unui om care are traumatism cerebral, el va ajunge să aibă conştienţă de sine şi un creier funcţional.

  • Produsul de concepţie nu este o fiinţă umană pentru că nu are organe dezvoltate.

Însă dacă ne uităm la organogeneză (formarea organelor produsului de concepţie) – vedem că organele lui sunt dezvoltate, însă pur şi simplu nu sunt atât de dezvoltate ca şi ale unui adult. De altfel, nici măcar organele unui copil nu sunt la fel de dezvoltate ca şi ale unui adult! Organele sexuale împreună cu aparatul de reproducere, creierul, sistemul osos, sistemul muscular – toate sunt în dezvoltare atât la produsul de concepţie, cât şi la un copil de un an. Pe ce bază raţională am putea afirma, plecând de la aceste aspecte, că unul este fiinţă umană şi altul nu este?

Sistemul nervos – Creierul începe să se dezvolte încă din prima săptămână de la concepţie şi dezvoltarea lui ţine până la aproximativ 12 ani! Emisferele cerebrale sunt vizibile deja din ziua 32 de la concepţie.

Inima – se formează încă din a doua săptămână de la concepţie şi în ziua a 22-a deja începe să bată!

Ficatul – din ziua a 22-a începe să se formeze şi în perioada intrauterină are rolul de a produce celule sanguine fetale (hematopoieza).

Rinichii – structura lor este definitivată între săptămâna a 4-a şi săptămâna a 15-a. Din săptămâna a 10-a deja se formează urină care se acumulează în vezica urinară (deci există o vezică urinară funcţională), de aici urina este expulzată şi participă la suplimentarea lichidului amniotic.

Sistemul genital şi altele – sistemul genital începe să se dezvolte încă din săptămâna a 7-a şi finalizarea va avea loc abia după pubertate. Sistemul osos va fi iniţiat în perioada intrauterină şi va fi finalizat abia după adolescenţă. De asemenea, ochii, dinţii, pielea, membrele şi restul organelor sunt iniţiate în perioada aceasta (la câteva săptămâni de la concepţie) şi vor fi finalizate pe parcurs, unele în viaţa intrauterină, altele în timpul vieţii extrauterine. De exemplu, starea de acuitate maximă a vederii este la vârsta de 6 ani. Vezica urinară coboară în locul ei definitiv abia la preşcolari (până atunci situându-se în abdomen).

Din punct de vedere embriologic şi prin coroborare cu dezvoltarea normală a copilului până la vârsta pubertăţii, nu există nicio justificare ştiinţifică pentru a considera un produs de concepţie ca nefiind o fiinţă umană, în timp ce un copil de un an şi jumătate este considerat ca fiind fiinţă umană. Fiinţele umane în dezvoltare, rămân fiinţe umane în pofida dezvoltării! Aşa cum nu descalificăm un copil de 3 ani de la a fi o fiinţă umană doar pentru că nu face raţionamente valide şi nu prezintă aceleaşi funcţii ca un adult, la fel nu există nicio justificare pentru a descalifica un copil nenăscut de la a fi o fiinţă umană.

În mod real, eu şi tu, am început să ne dezvoltăm la concepţie!  Şi eram noi, chiar dacă nu eram conştienţi – la fel cum eram noi şi cei care azi noapte nu eram conştienţi în timp ce dormeam. Unii dorm pentru a se vindeca, cei mai mulţi dorm pentru a-şi reface moleculele energetice (ATP-ul), şi alţii (toţi, de fapt) pur şi simplu dorm pentru a se dezvolta. Nu avem niciun motiv (raţional) de a-i descalifica de la statutul de fiinţă umană. Aceleaşi celule stem  (acelaşi tip) care erau atunci, pe vremea aceea din perioada intrauterină, responsabile de producerea celulelor sanguine, sunt responsabile pentru sângele nostru şi astăzi. Aceleaşi celule care emiteau unde cerebrale pe vremea aceea, emit unde şi astăzi (neuronii nu se înmulţesc)! Dezvoltarea creierului nostru de după naştere nu a constat în producerea de noi celule cerebrale, ci în realizarea sinapselor în funcţie de influxul de informaţie pe care-l primeam din exterior. Nu mai rămâne niciun motiv pentru a afirma (pe bază obiectivă) că produsul de concepţie nu este o fiinţă umană.

În biologie şi medicină, este un fapt acceptat acela că viaţa unui organism individual ce se reproduce prin reproducere sexuală, începe la concepţie sau fertilizare. – Dr. Micheline M. Matthews-Roth

A accepta faptul că după fertilizare o nouă fiinţă umană a luat naştere, nu mai este o chestiune de gust sau opinie. Natura umană a fiinţei umane de la concepţie la o vârstă înaintată nu este o afirmaţie metafizică, ci este o dovadă experimentală clară. – Jerome LeJeune

[...] acelaşi copil pe care-l îngrijim înainte şi după naştere, poate fi bolnav înainte de naştere, având nevoie de diagnostic şi tratament ca şi orice alt pacient. – Dr. A. Liley

Şi pe bună dreptate, tratăm în timpul sarcinii bolile copilului nenăscut. Medicii, dacă administrează gentamicină (un antibiotic) mamelor însărcinate, pot cădea foarte bine sub acuzaţia de malpraxis, pe motiv că pune în pericol copilul nenăscut! De asemenea, cea mai critică perioadă pentru copilul nenăscut este cea imediată concepţiei, deoarece atunci se formează organele şi riscul de malformaţii este mărit prin expunere la factori teratogeni (producători de malformaţii).

Problema avortului nu se pune în sensul că vreau să scap de o extensie a propriului trup, sau de o grămadă de celule inutile. Acolo există o fiinţă umană în dezvoltare, nu o grămadă de celule banale! Aşa cum un copil de o lună este o fiinţă umană în dezvoltare, un copil nenăscut este de asemenea o fiinţă umană în dezvoltare! Faptul că o fiinţă este fără apărare, nu justifică crima noastră! Faptul că acest tip de crimă este legal în unele ţări nu justifică moral crima. Faptul că o femeie are dreptul de a alege, nu justifică crima. Şi dacă are dreptul moral de a face ce vrea cu corpul ei, nu înseamnă că este moral să ucidă o altă fiinţă umană, care nu este corpul ei.

Posibile contestaţii sau argumente

  • Violul care are ca şi consecinţă sarcina – În acest caz, faptul că mama este o victimă, nu justifică crima în niciun fel! Nu înseamnă că dacă tatăl copilului tău te-a violat, atunci ai dreptul să ucizi o fiinţă umană nevinovată! De multe ori se întâmplă ca o femeie să rămână însărcinată fără să vrea, deşi a întreţinut relaţii sexuale de bună-voie. În ambele cazuri, sarcina este nedorită şi nicio circumstanţă nu va justifica uciderea respectivului copil nenăscut. Oricum, în cazul în care mama nu ar dori copilul respectiv – există o grămadă de cupluri infertile care stau la rând.. şi aşteaptă.
  • 50% din cazurile de fertilizare sfârşesc prin avort spontan – Unii merg până acolo încât afirmă că din moment ce procentul de avorturi spontane este atât de ridicat, atunci Dumnezeu (dacă există) este responsabil de aceste morţi. Aici este omis un lucru simplu, şi anume faptul că avortul respectiv este o moarte naturalăca urmare a condiţiilor nepotrivite în care ar trebui să decurgă sarcina. Nu există niciun argument că Dumnezeu ar cauza în mod direct respectivul avort, şi chiar dacă ar exista – nu ar justifica faptul că este în regulă ca oamenii să facă avorturi. Acest argument este/ar fi un nonsens, pentru că dacă se argumentează  că dacă Dumnezeu ia vieţi, atunci este moral ca şi noi să o facem – atunci de bună seamă crima nu mai este câtuşi de puţin imorală (de orice natură ar fi ea). În plus, în articolul de faţă nu este adus niciun argument pe care să-l motivez cu Dumnezeu, aşa că nu poate exista un contraargument pentru ceea ce nici măcar n-am argumentat.
  • În ţările în care avortul este legalizat, mor mai puţine femei care fac avort – Este argumentat că datorită asistenţei medicale pentru avort şi pentru că nu mai recurg la metode băbeşti, femeile sunt supuse la mai puţine riscuri şi mortalitatea în rândul lor scade. Acest argument nu face decât să-şi dezvăluie singur absurditatea. Să înţeleg oare că ar trebui să le oferim criminalilor condiţii cât mai puţin periculoase pentru a-şi comite crimele? Norman Geisler spunea:

    [...] rata decesului la mame în momentul naşterii este doar de 1 la 10000 naşteri sau 1/100 dintr-un procent. Este una dintre cele mai sigure proceduri medicale din ţară. Însă rata mortalităţii copiilor în urma avorturilor reuşite este de 100%; este cea mai fatală operaţie din America. Dacă embrionul este uman, atunci salvarea chiar a sute de mame, nu ar putea justifica uciderea a milioane de copii. Avortul ia viaţa a 1,5 milioane de copii pe an în Statele Unite. Deci efectul net al legalizării avortului a fost acela de a aranja ca aceste morţi să pară cât mai igienice şi profesionale.(1)

  • Dar despre copiii nenăscuţi cu malformaţii congenitale grave? - Acest argument a fost ridicat în mai multe rânduri, însă sfârşeşte asemenea celorlalte. Nu înseamnă că dacă o fiinţă umană are malformaţii, noi putem  (avem dreptul) să o ucidem de tot! Dacă avem acest drept moral, atunci putem să-i ucidem pe toţi cei cu malformaţii dintre noi, fără nicio problemă.

Este foarte probabil să nu fi atins toate argumentele celor care susţin avortul, dar, oricum, nu acesta a fost scopul meu. Am vrut în primul rând să arăt că nu este vorba de o pură discuţie despre moralitate: pentru că, de bine de rău, chiar şi cei care susţin avortul sunt de părere că este imoral să ucizi oameni nevinovaţi. Există la mijloc tocmai faptul că produsul de concepţie este o fiinţă umană! Şi de aici porneşte discuţia. Faptul că turma de iraţionali (aşa cum e numită uneori de susţinătorii dreptului la alegere) protestează împotriva avortului nu este chiar lipsit de fundament, se pare că fără să ştie, oamenii aceia au argumente. Şi faptul că avansează o anumită poziţie religioasă nu îi descalifică de la faptul că protestul lor este unul justificat! Şi este justificat. Întrebarea care se ridică este: Pe ce poziţie vrei să pozezi de azi înainte şi, mai important, bazat pe ce argumente?

(Marius - Blogul Big Bang)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești