Dacă nu te protejezi oare faci copii mulţi ?
M-am întrebat şi eu asta înainte de căsătorie. Oare e chiar aşa cum zice „gura lumii”, dacă nu te protejezi faci nouă sau zece copii ? În primul rând vreu să vă spun că eu cunosc persoane, oameni maturi, căsătoriţi de mulţi ani, care au făcut unul sau doi copii şi nu s-au protejat 20-30 ani de viaţă. La fel cunosc şi tineri care sunt căsătoriţi de câţiva ani şi nu se protejează şi totuşi nu le-a dat Dumnezeu nici un copil până acum deşi au vrut asta. Din motive uşor de-nţeles nu vă pot spune cine sunt.
Primul lucru cu care trebuie să cădem deacord cu toţii este că un copil nu apare din puterea şi voinţa soţilor ci doar când vrea Dumnezeu şi când îşi trimite EL harul Lui, şi dă viaţă unirii sămânţei bărbatului cu ovulul femeii. Mii şi milioane de familii pot da mărturie că în viaţa lor copiii au apărut neaşteptat şi necalculat, nu atunci când au vrut ei.
Dacă toţi suntem conştienţi că Dumnezeu dă viaţă când doreşte El atunci înseamnă că întrebarea „dacă nu te protejezi oare faci copii mulţi ?” nu-şi are rostul. Asta pentru că nu stă în puterea soţilor să dea viaţă unui copil, nici dacă se protejează nici dacă nu se protejează. Căci s-au văzut multe cazuri când femeile au rămas însărcinate şi protejându-se, dar şi cazuri în care n-au rămas însărcinate dorind foarte mult să aibă un copil.
Astfel că dacă totul e în puterea lui Dumnezeu, atunci pentru ce ne mai stresăm ? Ce contează acum este modul în care soţii se raportează la Dumnezeu, dacă-L supără cu păcatele lor sau dacă-L bucură iubindu-i pe alţii şi ascultându-i poruncile.
Dacă eu mă rog lui Dumnezeu în fiecare zi, şi vorbesc mereu cu EL, cerându-i ajutorul şi mulţumindu-i mereu pentru toate câte mi le dă, vreau să nu am un copil deocamdată, oare Dumnezeu nu-mi va respecta dorinţa mea?! Dacă eu ascult de Dumnezeu fiind bun, oare nu va asculta El rugăciunile mele?!
Dacă eu şi soţia mea ne dorim 3 copiii oare ne va da El şapte ? Oare nu ştie Dumnezeu mai bine de ce avem noi nevoie în fiecare secundă, şi chiar până la sfârşitul vieţii:
O altă problemă ar fi că Dumnezeu a lăsat bucurie şi plăcere în relaţiile intime pentru a-i atrage pe soţi, pentru a-i face să se iubească mai mult unul pe altul. Astfel soţul va asocia plăcerea relaţiilor intime cu soţia sa şi o va iubi mai mult pentru asta, la fel şi soţia. Deşi pare un egoism, să cauţi plăcere la soţul sau soţia ta, totuşi această plăcere este încărcată de responsabilitatea foarte mare ca din unirea lor să apară un copil. Un alt motiv pentru care a lăsat Dumnezeu plăcerea relaţiilor intime aşa cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este ca fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
Însă, de câte soţii „fură” această plăcere vrând să aibe parte doar de drepturile ei, fără să se supună şi obligaţiilor ei, atunci îl supără pe Dumnezeu, stricând rânduiala şi armonia creaţiei lăsate de Dumnezeu. Cei care fură plăcerea dragostei nefiind căsătoriţi săvârşesc desfrânare şi vor suporta consecinţele păcatelor atunci, sau mai târziu în viaţa lor de familie. Iar soţii care fură plăcerea dragostei protejându-se şi nevrând să aibe un copil săvârşesc deasemenea un păcat vrând să-l păcălească pe Dumnezeu.
E clar că atunci când îţi doreşti să ai doar câţiva copii nu te apuci să faci dragoste în fiecare zi, rugându-te la Dumnezeu să nu-ţi dea un copil. Trebuie şi puţină abstinenţă. Aşa cum dacă ai mânca friptură în fiecare zi te-ai plictisi şi nu ţi-ar mai place, aşa şi cu relaţiile intime. Aici intervine postul.
Postul nu e o obligaţie impusă de Dumnezeu omului ci este un mare medicament şi o perioadă extraordinară de refacere şi de relaxare trupească, benefică sănătăţii trupului cât şi sănătăţii sufletului. Postul este sfatul lui Dumnezeu către noi de a ne abţine de la mâncare, băutură, relaţii intime, şi aşa mai departe, pentru a nu fi sătui de toate, şi apoi să fim nefericiţi.
Soţul şi soţia care se abţin de la a avea relaţii intime atunci când sunt sărbători şi posturi, când nu se protejează atunci cand fac dragoste îl bucură pe Dumnezeu, şi va avea grijă Dumnezeu să le dea cât pot duce şi nu peste măsură.
(Balan Claudiu)
flinutz
decembrie 3, 2008 @ 10:57 pm
Cred ca pentru a nu te proteja, dar mai ales pentru a te putea abtine de la relatii intime un timp mai indelungat (posturi, sarcina etc.) trebuie antrenament…
In primul rand cred ca tine de educatie partea cu abstinenta. Educatie + spovedanie + multe alte fapte bune, multa munca, rugaciune.
Am ascultat, acum cativa ani, intr-o conferinta, pe un Parinte care recomanda tinerilor sa se intalneasca si in curtea Bisericii. Si am incercat si eu atunci, cu actuala sotie. De foarte multe ori ne opream si stateam ore bune pe o banca langa o biserica din orasul nostru si vorbeam. Atat. Vorbeam si ne priveam si nu indrazneam sa mergem mai departe de cuvinte, priviri si uneori, cate-o imbratisare. Asta poate fi un fel de antrenament si cunosc si alti tineri care-l practica. Nu doar aerobic, sau tae bo… (Am povestit cele de mai sus doar in speranta ca poate se va folosi cineva)
Cat despre lipsa de protectie – credinta, nadejde si dragoste…
Prezervativul e păcat? | Ortod
mai 19, 2009 @ 11:10 pm
[…] e păcat?” îmi dau seamă că acea persoană e posibil să fie casătorită, dar totuşi îi e frică că va face copii mulţi dacă nu se va proteja, sau crede că nu e pregătită încă pentru un […]
simona ionel
iulie 19, 2009 @ 9:16 pm
Imi poti spune te rog cum se explica atunci faptul ca exista femei necasatorite, de o moralitate indoielnica care fac cate 4 – 5 copii cu diversi barbati pe care apoi ii uita prin casa nemancati si uneori ard de vii sau altele?
(am doi copii, din pacate sunt casatorita doar civil, si mi-as dori din tot sufletul sa ma incred total in voia Domnului dar daca El considera ca mai pot face fata unui copil cand eu simt ca deocamdata nu pot? Si atunci imi vin in minte astfel de „cazuri” si as vrea sa stiu ce cred altii despre ele)
Viorel
iulie 26, 2009 @ 9:54 pm
@Simona Ionel
Draga Simona, de cand putem noi explica tainele ratiunilor Dumnezeiesti? Daca Dumnezeu pune viata atunci cand noi punem pacatul, cine e vinovat Dumnezeu sau noi? Cati sfinti nu sunt din astfel de zamisliri?
Cum sa simti ca poti creste inca un copil cand esti cu spatele la Dumnezeu si lucrezi impotriva lui? Ma refer la faptul ca nu eti cununata religios. Adica traiesti in desfranare. De ce? Nu ai zeci de milioane ca sa faci nunta? Cine-ti cere asta? Sfanta Taina a Cununiei e cea care se face la Sf. Biserica. Restul e lucratura lumeasca, bautura, dans etc. Se poate si fara. Eu am trait necununat cu sotia aproape 14 ani si mi-a dat Dumnezeu copii din care eu „am pastrat jumatate”. Adica trei. Acum sunt si bunic. Dupa ce m-am intors cu fata la Dumnezeu am vazut mocirla in care traiam. Si a devenit scop primordial in viata sa ma cunun in biserica. Cea ce am si facut. Am mers la Sf. Taina a Cununiei cu trei copii mari dupa mine. Nu-mi era rusine ci eram foarte bucuros. Cine te impiedica sa faci la fel? Lipsa banilor? Nu-i adevarat! Nu te insela! Mergi la Biserica, mergi la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie duminica, spovedeste-te (adica impaca-te cu Dumnezeu) si vei vedea ce usor este cand va veni ajutorul de Sus!
Adriana
iulie 27, 2009 @ 1:18 am
Viorel,
Ma bucur foarte mult de marturia ta si de puterea pe care ai avut-o sa te intorci la Dumnezeu!
Domnul fie laudat!
Viorel
iulie 27, 2009 @ 2:50 pm
@ Adriana
Eu nu am avut nici o putere, Dumnezeu a bagat preacurata lui mana in ….ul in care traiam (si nu s-a scarbit de aceasta) si m-a scos afara, m-a asezat pe doua picioare si ma tine si acum. Daca-mi da drumul putin, eu ma vad gata sa ma arunc inapoi de unde m-a scos. Ma gandesc ca s-ar fi putut sa ma lase acolo, unde eram si ma apuca groaza. Dar atunci nu gandeam asa. Atunci traiul in mocirla imi era filozofie de viata. Dar cel mai dureros lucru este cand trind in murdarie aduci suferinta si celor din jur si care poate nu au nuci o vina!
selina
august 18, 2009 @ 1:46 am
Pai atunci nu ma mai casatoresc, daca a face dragoste neprotejat inseamna sa stau mereu cu teama ca raman insarcinata, nu?
Sa zicem ca am deja 2-3 copii si nu imi mai doresc altii. Ce fac? Si eu de exemplu nu ma pot vedea in postura de mama la 42 de ani sa zicem. Dar totusi la aceasta varsta m-as simti destul de atragatoare si cu sentimente neschimbate fata de sotul meu, astfel incat sa doresc sa facem dragoste. Cum procedez, ii spun sa mai astepte vreo 8 ani poate intru la menopauza si scap de griji? Imi aduc aminte reactia surorii mele pe care a avut-o cand mi-a zis „cred ca sunt iar insarcinata..”-nu una de mare fericire(cu toate ca lucrurile s-au mai schimbat intre timp) Deci pt astia care nu sunt asa de curajosi sa faca 6-7 copii ce sfaturi sunt? Tinem metoda calendarului..si cand da gres ne descurajam?
Laura
octombrie 8, 2023 @ 5:56 pm
Cred ca Dumnezeu ne-a dat nu doar organe genitale, ci si creier – implicit intelepciune. Oare e bine sa facem opt copii, cand noi nu dispunem de posibilitati cat sa-i putem creste si sprijini ? Oare se bucura Dumnezeu sa vada cum copiii mor infometati in Africa ? Nevoia trupeasca de a face dragoste tine foarte mult de echilibrul hormonal, atat la femei, cat si la barbati. Dar chiar si cei cu „nevoi” trupesti mai mari pot incerca sa se infraneze.
Adriana
august 18, 2009 @ 8:03 am
Selina,
Sora ta s-a rugat lui Dumnezeu sa ii dea doar atatia copii cat poate ea sa creasca in pace si bucurie, si a constatat ca i-a dat mai multi?
Eu nu sunt casatorita pentru ca nu mi-am gasit inca sotul, si din pacate relatii inainte am avut, pacatoase, si deci si cu frica (si protectie) de copii. Si gandeam ca si tine acum, si imi puneam aceleasi intrebari, cum sa nu pun o limita numarului de copiii atunci cand voi fi casatorita, caci daca unele femei nu sunt chiar asa de fertile si natura le limiteaza numarul copiilor, altele insa sunt in stare sa faca cate un copil chiar si in fiecare an la cat sunt de fertile, ba mai mult chiar, avand in vedere ca la menopauza se poate intra si la 50 de ani sau chiar si dupa, imi ziceam ca doar nu pot sa accept riscul unui copil facut atat de tarziu, la 49-50 de ani, cu toate problemele medicale care pot sa apara atat pentru copil (malformatii, sindrom Down etc) dar si pentru mama, cu atat mai mult cu cat sunt medic si vad o gramada de grozavii, si doar cum o sa creasca acest copil cu mama atat de batrana, care o sa-i fie mai degraba bunica, si tata probabil si mai batran. Si multe alte ganduri imi mai faceam. Toate aceste intrebari mi le-am pus si eu, si atata vreme cat traiam departe de Dumnezeu (caci a avea relatii intime inainte de casatorie asta inseamna), nu puteam avea decat ganduri straine de voia lui Dumnezeu. Din fericire Domnul s-a milostivit de mine si m-a trezit macar in ultimul ceas, si iti spun sincer ca nimic din toate acestea nu ma mai framanta. Sunt convinsa ca prin rugaciune si printr-o viata aproape de Dumnezeu o sa primesc copii exact cat o sa pot creste eu si viitorul sot, dupa voia lui Dumnezeu, iar voia Lui este sa ne traim viata in deplina bucurie, asa ca o sa ma bucur pentru fiecare dintre ei, chiar daca s-or hotara sa vina si la varsta mea de 50 de ani. Doar diavolul ne amaraste si ne baga griji in cap si ne zice ca nu suntem curajosi ca altii, ca noi nu putem ca altii, ca o sa ne fie prea greu, ca o sa fim prea batrani, ca din cauza batranetii noastre o sa se nasca copii bolnavi, doar vezi ca asa se intampla in lume etc, etc. Si are dreptate diavolul, exact asa se si intampla daca nu il avem pe Dumnezeu in viata noastra, si ne punem nadejdea in fortele noastre proprii. Caci noi nu putem prea multe. Daca insa toti oamenii ar trai mumai dupa voia lui Dumnezeu, respectand legea Sa, in dragoste fata de El, cu incredere in deciziile Sale, eu una, sunt convinsa ca aceasta discutie nici nu ar mai avea loc, si ca nici nu ar mai fi fost nevoie sa fac meseria pe care o fac. Toata suferinta noastra vine doar din cauza pacatelor noastre, si nicidecum din cauza Voii lui Dumnezeu. Cand insa ne lasam de pacate si ne apropiem cu adevarat de Dumnezeu, constatam ca viata noastra devine o continua bucurie, fara griji inutile, si mai ales fara frica de copii… Eu sunt un martor pe acest drum al bucuriei… Sunt la inceputul acestui drum al adevaratei credinte, caci credincioasa sunt de aproape 17 ani, insa abia acum am priceput ce inseamna cu adevarat a crede, desi am trecut de multa vreme de inceputul vietii mele. Si sper cu ajutor de la Domnul sa continui pe acest drum toata viata care mai imi ramane…
Doamne ajuta!
dan
august 18, 2009 @ 8:51 am
Selina, dar tu crezi ca Dumnezeu ne da copii ca sa ne faca viata un calvar…sau sa ne mai chinuiasca cu ceva? Nu ni-i da pentru asta ci ni-i da ca o binecuvantare…si pe deasupra copii sunt rodul dragostei intre sot si sotie. Partea proasta este ca noi pricepem lucrurile aiurea. Si cine are de pierdut mai mult trisand armonia lasata de Dumnezeu…noi sau El? Nu vreau sa ma apuc acum sa-ti fac discursuri moralizatoare pentru ca nu am dreptul, dar pentru ca asa am gandit si eu intr-o vreme o sa-ti spun si cauzele pentru care multi oameni au gandit sau gandesc astfel: iubire de sine…si neincredere in Dumnezeu. Asa ca te rog sa ai incredere in Dumnezeu si ai sa vezi cat de bine o sa-ti fie. Ai incredere ca-ti poarta de grija la modul practic, nu teoretic, si nu in anumite privinte…ci in toate privintele. Ai sa vezi ca multe griji pe care si le face omul sunt degeaba 🙂 Doamne ajuta!
selina
august 19, 2009 @ 2:33 am
multumesc pentru cele spuse, o sa reflectez. Cred ca toate „neajunsurile” mele provin din putina credinta pe care o am. Doamne ajuta!
alexandra
septembrie 2, 2009 @ 9:58 pm
dumnezeu nu da viata cand vrea,da cand poate, drept dovada-o operatie mica-mica ce are drept rezultat imposibilitatea procrearii. si sa fim seriosi, viata apare cand un ovul se intalneste cu un spermatozoid, voi credeti ca doamne-doamne sta sa mane spermatozoidul catre ovul??
cabira
septembrie 3, 2009 @ 8:16 am
„dumnezeu nu da viata cand vrea,da cand poate”…adica Dumnezeu face si el ce poate, cand poate, sau cum?
Citeste articolul „Mana chirurgului” si ai sa vezi ce poate face Dumnezeu.
http://parintelecalciu.wordpress.com/2008/04/16/mana-chirurgului/
andrada
septembrie 30, 2009 @ 5:53 pm
mie imi pare destul de complicata problema abordata…
andrada
septembrie 30, 2009 @ 7:55 pm
Stiu ca folosirea prezervativelor, anticonceptionalelor hormonale etc este un pacat. Nu mai stiu unde anume pe acest site am gasit o mentiune cu privire la contraceptia naturala (cred ca autorul/autoarea postului se referea la „metoda calendarului” – aceasta fiind cea mai cunoscuta metoda de contraceptie naturala). Nu tin minte sa fi citit vreun comment care sa atace ideea de contraceptie naturala, asa ca mi-am facut curaj sa imi prezint nelamuririle. Este contraceptia naturala considerata, asemena altor metode, o incercare de a-L „pacali” pe Dumnezeu, adica pacat? Imi cer iertare daca intrebarile mele supara pe cineva. Este impreunarea trupeasca lasata de Dumnezeu STRICT pentru zamislirea de prunci(chiar daca e insotita si de placere)? Caci daca raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ, atunci concluzia la care ajung eu este ca da – si contraceptia naturala (de ex. prin „metoda calendarului”)este un pacat, intrucat samanta barbatului este si in cazul acesta risipita – din moment ce rostul ei de a contribui la zamislire nu mai este indeplinit, iar placerea este totusi traita de soti. Atunci, imi pare mie, nu este nici o diferenta intre samanta aruncata in toaleta, intr-un prezervativ (scuze pentru exprimare) si samanta a carei menire nu apuca sa fie implinita din cauza „timing”-ului (in mod voit ales in asa fel incat fecundarii sa i se dea sanse minime). Ma astept sa mi se spuna ” pai, in primul rand, cine are frica de Dumnezeu si vrea sa faca voia Lui nu se gandeste la cum sa evite copiii, indiferent cat de „naturala”(lipsita de interventii din exterior) este metoda de evitare!” Iar in ceea ce priveste relatiile sexuale in timpul posturilor si sarbatorilor, sunt si eu intru totul de acord – sunt daunatoare. Daca insa contraceptia naturala nu este interzisa(poate gresesc), atunci apare o alta grea incercare pentru soti, dat fiind faptul ca, in afara posturilor de peste an si sarbatorilor, relatiile sexuale intre soti sunt admise (din cate stiu) numai in zilele de marti si joi – zile care, conform „calendarului” pot fi „de risc”. Iar pentru a se putea stabili cat de cat corect un „calendar”, mai ales in cazul femeilor cu cicluri nu foarte regulate, e necesara observarea atenta a ciclurilor (in multe cazuri)vreme de aproape un an!!!!! Bineinteles ca in tot acest timp este interzis a se recurge la orice alta metoda de contraceptie. Ce fac sotii in toata aceasta vreme??? Repet – DACA metodele de contraceptie naturala nu sunt totusi interzise. Se prea poate ca problema acestor calcule (facute dupa mintea omeneasca) sa nici nu merite a fi abordata… Sunt constienta ca sunt departe de masura duhovniceasca la care ar trebui sau as fi putut fi, cu ajutor de la Dumnezeu. Dar va adresez aceste intrebari (la care, stiu, un duhovnic ar fi cel mai in masura sa imi raspunda) fiindca in propria casnicie ma confrunt cu asemenea framantari. Ce e de facut cand unul dintre soti vrea un copil, iar celalalt INCA (nu in principiu) nu? Ce e de facut (daca admitem contraceptia naturala) atunci cand sotul (in singurele zile de „dezlegare” la impreunare trupeasca) „cere”, iar sotia il refuza din teama de o eventuala sarcina? Cat de vinovat(a) e sotul/sotia care refuza un act sexual nu pentru post si rugaciune, ci ca sa se „pazeasca”? Este bine ca femeia, chiar de INCA nu vrea un copil, sa se supuna voii sotului de „a intra la ea”, zicandu-si cu resemnare „ce-o fi, o fi- caci pacatuiesc daca nu ii sunt supusa…”, asteptand apoi cu groaza momentul in care poate descopera ca Dumnezeu a voit ca ea sa zamisleasca?… E mare zbucium in inimile acelora care se tem de voia lui Dumnezeu, fiindca nu o inteleg,inca nu o accepta in toate aspectele vietii lor – fiindca inca nu Il iubesc mai mult decat pe ei insisi. Cred ca de fapt acesta este miezul problemei. Greu se naste omul…
andrada
septembrie 30, 2009 @ 8:15 pm
In concluzie: daca sotul/sotia totusi se simte nepregatit(a) pentru un copil, se merge pe principiul „atat timp cat nu esti dispus(a) sa cresti un copil, traieste in castitate!”? E mai bine pentru cei ce inca nu vor copii sa nici nu se casatoreasca? Cat e de condamnabil ca un om sa fuga de casatorie (sa o AMANE) chiar foarte multi ani numai ca sa nu procreeze(daca, ipotetitc, reuseste totusi cumva sa nu aiba relatii sexuale fara sa fie casatorit)?
andrada
septembrie 30, 2009 @ 8:17 pm
Cer inca o data iertare daca am ofensat pe cineva prin cele pe care le-am scris.
Ana
septembrie 30, 2009 @ 8:32 pm
@ Andrada „Nu mai stiu unde anume pe acest site am gasit o mentiune cu privire la contraceptia naturala”
Cred ca te refereai la Calendarul recomandat de biserica:-).
Are parintele Nicolae Tanase recomandarile astea intr-o conferinta si ti le recomand pe toate, caci in toate parintele ne vorbeste despre acelasi lucru: dreptul la viata al pruncului. Noi suntem plini de egoism si mandrie. Ne gandim la noi, nicidecum la acel pruncut care nu are NICI O POSIBILITATE DE APARARE NICI MACAR DIN PARTEA MAMEI:sad:.
Deci ce „calendar de protejare” avem noi in biserica ortodoxa. Avem miercuri si vineri (post), avem duminica, mersul la biserici, avem 4 posturi peste ani, multe alte sarbatori. Daca scadem toate aceste zile si zilele si unele zile ale noastre, nu mai raman prea multe la dispozitie.
Ana
septembrie 30, 2009 @ 8:37 pm
Va rog din suflet sa ascultati ce spune fetita asta de 12 ani. Fiecare viitor tatic, fiecare viitoare mamica, ascultati cu atentie.
Poate cineva v-a titra in limba romana si astfel cati mai multi tineri ii vor inteleg mesajul.
Va imbratisez cu mult drag pe voi toti care va opriti din ucidere de prunci. Asta e singurul pacat pe care nu-l mai poti indrepta, si dupa care nu mai putem sa spunem: SUFAR DE PARCA AM OMORAT PE CINEVA!
Cati dintre noi mai pot spune azi: NU AM OMORAT PE NIMENI?
http://www.youtube.com/watch?v=mnOzFmNac0E&feature=related
george
septembrie 30, 2009 @ 8:45 pm
@andrada
n-ai ofensat pe nimeni, scopul impreunarii barbatului cu femeia este acela de a naste prunci prin Harul lui Dumnezeu, de aceea se si casatoresc cei 2, daca nu vor copii atunci sa se calugareasca, deci din cele 2 variante avem de ales pt a respecta voia lui Dumnezeu, pt a duce o viata crestina,
cu multa rugaciune staruinta si nevointa ai sa afli raspunsul in inmia ta de la Domnul
si mie imi era frica sa fac copii, desi imi doream cand am fost casatorit, nu si religios, cand traiam in pacat,pt ca nu eram pregatit, am trait in mizerie dar Dumnezeu si a intors fata catre mine si m-a ridicat din noroi, astept voia lui cand va fi sa am o familie crestina cu copii, sau poate cealalta varianta.
daca ne lepadam de eul nostru, Dumnezeu isi revarsa mila sa asupra noastra,deci nadejdea la Hristos.
Doamne ajuta!
stefania
septembrie 30, 2009 @ 9:26 pm
doua cai a dat Dumnezeu casatoria si calugaria,cine se abate de la aceste cai nu este vrednic de El,daca ai o viata crestina,si te increzi in Dumnezeu stie daca esti pregatita si te va ajuta ,nu e bine sa amanam,cat despre copii la fel daca ai avea o viata curata caci si casnicia trebuie infranare,nu te ai casatorit si gata,tre sa tii posturile poate miercurile si vinerile ,nu totui placere e si infranare,cu cat esti mai smerita in casnicie cu atat te respecta sotul mai mult dar asta nu inseamna sa nu se une intre ei fiindca uniunea e dragoste si e frumoasa in fata Domnului ,copii trebuie lasati sa vina caci sunt binecuvantare si daca vine il faci ca i mai rau sa avortezi ,si chiar de nu ai posibilitati tot te va ajuta sa te descurci.Amanare si a fi dispusa e o frica si vine de la diavol,toate relatiile sunt pacate inafara casniciei,cand se incepe o prietenie tre sa stii ce vrei cu adevarat inainte sa te incurci.
Viorel
septembrie 30, 2009 @ 10:08 pm
@Andrada
ORICE metoda contraceptiva este pacat deoarece submineaza lucrarea lui Dumnezeu de perpetuare a neamului omenesc. Chestia cu pregatitul sau nepregatitul de a avea copii este de fapt egoism, fuga de responsabilitate si de griji. Atunci cand doi tineri se casatoresc, trebiuie sa fie pregatiti din start, de a avea atatia copii, cati le va da Dumnezeu. El stie si faptul ca pentru a creste copii e nevoie de resurse materiale si le da si pe acelea la timpul lor. Iar cei care fug de copii pentru ca nu vor sa aiba griji, vor da peste acestea cand se vor astepta mai putin si nu le vor putea evita. Pe Dumnezeu nu l-a „pacalit” nimeni pana acum.
robert
septembrie 30, 2009 @ 10:19 pm
hei nu fiti rautaciosi! ce poate fi mai frumos decat un copilutz mic si dargalas, cred ca e cea mai mare bucurie adusa unei familii. stati linistiti ca Dumnezeu nu doarme si e mereu cu noi numai ca daca suntem orbi nu avem ce face ne trebuie ochelari cu dioptrii cat mai mari ca poate observam totusi intr un tarziu. sunt familii cu 10 copiii si nu se plang ca nu i pot creste si greu cum e se bucura de ei si ii multumesc lui Dumnezeu ca le a daruit atata bucurie. Poate sunt eu mai mic dar credeti ca e usor pt o mama sa dea nastere la atatia copii, dar eu le apreciez pt ca nu ii arunca si ii lasa pe drumuri ci din putinul lor ii ajuta sa se faca oameni mari. nimik nu e mai frumos decat un copil.
jan
septembrie 30, 2009 @ 10:21 pm
dragă admin sau Claudiu. de ce ai şters de la forum mesajul meu ? de unde atîta ură împotriva Bisericii Ortodoxe ? îţi e frică că or să renunţe oamenii la biserica oficială ?
Am vrut şi eu să întreb de ce nu există sfinţi în Biserica Oficială după 1924, asta aşa ca să fim obiectivi şi ca să continuăm discuţia despre calendar.
florinm
septembrie 30, 2009 @ 10:47 pm
Andrada, in afara de cele scrise mai sus, de ce nu privesti altfel problema: copiii conceputi in casatorie sunt rezultatul IUBIRII dintre soti, nu?
Copiii ii apropie foarte mult pe cei doi soti, cu o conditie: daca sunt sinceri. Daca nu sunt sinceri, copiii li se vor parea poveri, indiferent daca au sau nu „conditii” de oferit.
Spunea cineva mai sus ca scopul relatiilor trupesti dintre soti este DOAR procreerea – in privinta asta, intreabati-va duhovnicul, sau cititi mai mult, daca n-aveti ocazia inca sa traiti pe propria piele. Unirea trupeasca dintre sot si sotie este ceva mai mult decat un act voluntar, de procreere. Este o nevoie a lor de a fi unul cu altul, de a-si manifesta dragostea, manifestare a carei finalitate, desavarsire, pot fi (sau nu – dupa voia Domnului) copiii. Asta nu inseamna ca aceia care nu pot avea copii nu pot avea relatii trupesti, sau ca pacatuiesc daca le au in zilele randuite…
Iubirea – ca sa revin – nu poate fi deplina decat in ascultare de Cel Care a binecuvantat relatia celor doi, adica Domnul si Biserica Sa. Iubirea creste, scade, apoi revine iarasi mai puternica. Noi (soti si sotii) trebuie sa o intretinem, si relatiile trupesti nu sunt decat o foarte mica parte a sa – importanta, dar totusi mica.
Nu se compara, ca jertfa, de exemplu, cu ajutorul dat de sot sotiei in gospodarie, sau cu compania/ajutorul sotiei pentru sot in unele din activitatile lui casnice. Nu se compara cu ajutorul in caz de boala, nu se compara cu multe. Dar impreunarea trupeasca, la fel ca si multe altele, este buna foarte (dupa cum spune Sf. Ap. Pavel, ca toate sunt bune foarte), dar „nu ma voi lasa biruit de ceva”, deci e nevoie de masura.
Si daca e nevoie de masura, si cei doi se iubesc mult, cum sa se gandeasca la contraceptie, fie ea si naturala? Prin orice metoda de contraceptie se diminueaza responsabilitatea, deci dragostea dintre cei doi se imputineaza. Dupa aceea se mira unii de ce nu se mai iubesc… Pai de ce, daca placerea lor de a fi unul cu altul s-a redus 99% la placerea trupeasca?
Inca ceva: constiinta ta te poate ajuta. Constiinta, nu mintea, caci mintea ne e deja pervertita, pe cand cealalta mai are o sansa.
florinm
septembrie 30, 2009 @ 10:55 pm
Jane, la care sfinti, la care „Biserica Oficiala” te referi??? Cine esti, de fapt? 😐
Viorel
septembrie 30, 2009 @ 11:24 pm
@jan
As vrea sa nu intalnesc si aici idiotenia asta de subiect:schimbarea calendarului in biserica! Nu exista ineptie mai mare decat scorneala unor cartitori innascuti si care ard de dorinta de a face taraboi in Biserica(ca si asa nu ducem lipsa). Inteleg cand cade omul intr-o patima, in desfranare, in betie, in iubirea de argint dar chestia asta cu stilul nou si stilul vechi chiar nu vreau sa o mai vad pe aici. Unii se chinuie cu probleme grele si mai ales ADEVARATE de mantuire iar altii pe care-i mananca intre degetele mari de la picioare inventeaza pricini, cum ar fi cea a schimbarii calendarului. Cei care va inchinati la calendar va rog sa va faceti un blog al vostru si sa blogeriti acolo!
Viorel
septembrie 30, 2009 @ 11:29 pm
@jan
Iar daca cineva nu stie de sfinti dupa 1924, sa caute pe „Goagal” despre Pr Ilie Lacatusu si Pr. Ilarion Argatu ca sa numesc primele nume care-mi vin in minte. Sfintele Moaste ale parinteli Argatu le-am vazut cu ocii mei in biserica din Boroaia si m-am mnchinat lor.
jan
octombrie 1, 2009 @ 7:59 am
@Viorel, am cunoştinţă de sfinţii aceia, amîndoi au văzut lumina zilei înainte de 1924. Ortodoxia tot a continuat, doar că pe alte căi, mulţi au acceptat schimbarea pentru că nu a fost o rezistenţă puternică în zona lor. Au fost nişte vremuri groaznice, protopopul bisericii oficiale din Piatra Neamţ a pus mîna pe pistol şi a tras în credincioşii ortodocşi(de stil vechi). Şi iar în penitenciare au ajuns doar preoţii care slujeau în dreapta credinţă. Dacă nu ar exista ei, Biserica Oficială nu ar avea pe cine să numească sfinţi moderni.
Consider că unirea cu Vaticanul e ceva mai grav decît păcatele înşirate aici.
admin
octombrie 1, 2009 @ 8:03 am
Salut Jan,
M-am apucat sa sterg toate topicurile de la Forum pentru ca erau vechi si nu se mai discuta in cadrul lor. Pentru ca am avut putina treaba, n-am apucat sa sterg decat unele din ele.
N-am avut nicio intentie rea, ca dovada ca mesajele tale au stat acolo atata timp, saptamani intregi.
florinm
octombrie 1, 2009 @ 9:04 am
Jane, de Mucenita HERUVIMA ai auzit? Duhovnicul ei a fost Pr. Iustin Parvu de la Man. Petru Voda. A murit acum cativa ani, era studenta – in mod SIGUR s-a nascut dupa 1924.
Si lasa-ma cu stilistii, ca m-a abordat acum vreo luna-doua un „calugar” de-al lor, care (printre altele – inclusiv mutarea datei Pastelui) imi zicea ca eu, daca am doua nume de botez, nu ma pot mantui, sau daca ma cheama Florin, nu ma pot mantui!
Acum tu vii si zici ca dintre cei nascuti dupa 1924 nu sunt sfinti? Pai spui acelasi lucru cu cel de mai devreme: daca nu sunt sfinti, nu e mantuire! Citeste (intereseaza-te) despre mucenitele Serafima si Heruvima – doua tinere trecute la Domnul dupa anul 2000 – si stai langa Biserica, nu te alatura schismaticilor…
Viorel
octombrie 1, 2009 @ 12:07 pm
@jan
Stau si ma minunez vazand cum in capetele unora niste „rotite „se invart pe dos. Stii ce legatura este intre o locomotiva si o pisica? Locomotiva merge pe sine iar pisica nu are nimic impotriva. Tot atata legatura este intre data nasterii unui om si sfintenia sau pacatosenia lui. Doar daca nu vrem sa considerem notiunea de destin ca fiind adevarata. Deci unii se nasc pacatosi iar altii sfinti. Cu mine a fost o eroare pe undeva. Sunt nascut de ziua Sf. Prooroc Zaharia si pana acum am facut dezastru pe pamant in jurul meu. Avand in vedere tipul de argument adus de tine si de cei ca tine in sustinerea ideii de „catasrofa calendaristica” in biserica constat ca toti au ceva in comun: cate o rotita care se ivarte invers.
Ana
octombrie 1, 2009 @ 12:17 pm
Florin@ „Citeste (intereseaza-te) despre mucenitele Serafima si Heruvima – doua tinere trecute la Domnul dupa anul 2000 – si stai langa Biserica, nu te alatura schismaticilor…”
Am fost si m-am inchinat la mormintele lor. Ce liniste! Doream sa merg sa ma inchin la parintele Calciu, dar cand am ajuns la cimitir, mi-am amintit de cele doua mucenite. Multumesc ca ai amintit de ele aici. E un loc bun, mai ales ca ele au marturisit credinta ortodoxa acum in vremurile noastre!
Doamne ajuta
PS: Priviti si comentati videoclipul de mai sus. E vorba despre o manifestare la care O FETITA DE 12 ANI NE ARATA CUM SA TRAIM!
Viorel
octombrie 1, 2009 @ 1:01 pm
@jan
Cat despre unirea cu Vaticanul eu unul nu-mi fac nici o problema. Da, uite asa! Daca cineva se va uni cu Vaticanul acestia vor fi EI! Eu voi ramane in Biserica Ortodoxa, adica neunit cu Vaticanul, caci biserica este acolo unde este Adevarul. Cei care se vor uni cu Vaticanul, fara ca acest Vatican sa se fi intors la Ortodoxie, vor iesi din Adevar deci din Biserica idiferent cati si cine vor fi acestia. Din Adevar adica din Biserica iesi atunci cand tu insuti iesi din Adevar deci nimeni nu te poate scoate pentru faptele altora ci doar pentru ale tale. Iar fapte care te pot scoate din Adevar sunt si cele discutate pe acest blog.
alexandra
februarie 12, 2010 @ 5:04 pm
a te proteja nu trebuie sa te trimita neaparat cu gandul la numarul copiilor ci mai debraga la momentul cand apar, nu crezi? nu e totuna sa dai nastere unui copil intr-o sitautie normala/calma/echilibrata sau intr-un context de genul:sot somer, mama diagnostica cu cancer. asta face rau gravidei,copilului si celor din jur. nu-ti poti ingriji mama in spital cu burta pana in barba si picioare cat butoiu.
Calin
aprilie 26, 2010 @ 8:05 pm
Hristos a Inviat!
Pentru Ana@: Am ascultat ce spunea fetita de 12 ani. Foarte frumos si miscator a fost cand a vazut femei plangand la acea adunare. Insa trata teme avorturilor. Ce sa zic, foarte bine pentru cei din Canada discursul, dar are niste propuneri care nu se potrivesc cu invatatura Bisericii noastre. De exemplu spunea ca mamele au o optiune, adica sa foloseasca mijloace contraceptive (care sunt de fapt tot abortive), pe cand copilul n-are. Deci de asta zic bun pt discurs cei din Canada, nu pt noi neaparat, decat daca stim sa fim atenti si sa nu fim luati de val. Aici e tipic tehnica de inselare, cand te folosesti adevar partial spus, ca sa induci o alta minciuna in loc de cea veche. Intr-adevar mamele au optiuni si copii nu, dar nu cele mentionate. Dupa a zis ca sunt intr-adevar si copii nascuti din viol etc., dar ca reprezinta doar 1% din totalul de cazuri. Deci cu alte cuvinte, se subintelege, ca legea impotriva avorturilor ar putea avea si exceptii, nu? In schimb mi-a placut observatia foarte potrivita pentru occident, si anume ca au atatea mijloace de ajutorare a persoanelor cu handicap, dar daca o femei poarta in pantece un copil cu hadicap, atunci este mai mult decat incurajata sa-l avoteze. Si au fost ai alte observatii interesante. Dar asta am vrut sa zic: atentie, ca nu tot ce zice e si bun si adevarat. Pana la urma este un discurs politic bine plasat. Fata are 12 ani, pana mai creste putin si incepe sa se confrunte direct cu probleme pe care le mentioneaz si sa ia ea personal decizii nu mai e chiar asa de mult. Ii doresc succes. Sper sa ramana macar la fel de convinsa si pe mai tarziu.
Pt Viorel@: BIne ai zis. Noi suntem singurii responsabili, nu ne scoate nimeni din Adevar.
Eu persnal consider ca problema s-a tratat foarte in detaliu pe acest blog si s-au dat raspunsuri la toate intrebarile. S-au aratat si cauzele din care se nasc astfel de intrebari (egoismul, iubirea trupeasca de sine, putina credinta) si care sunt virtutile crestine care depasesc aceste intrebari (dragostea, lepadarea de sine-taierea voii noastre, credinta). Apoi, cum spunea si parintele Arsenie Papacioc: scopul casatoriei nu este nasterea de prunci, ci mantuirea reciproca. Nasterea de prunci este o consecinta, la fel cum nu mancam ca e buna mancarea, ci mancam ca avem nevoie de mancare, iar placerea este o consecinta. Si deci o binecuvantare in cazul in care mancam cu masura, atat cat avem nevoie.
Deci in viata crestina, scopul este mantuirea. Fie ca se mergea pe cale fireasca a nuntii, fie pe cale suprafireasca a calugariei. Marea taina mantuitoare, ascultatea, dovada a smereniei se poate impini pe ambele cai. Relatia staret-ucenic este asemanatoare cu cea dintre soti. Diferenta este ca staretul este o persoana cu experienta duhovniceasca de care ucenicul asculta intocmai, pe cand sotii isi sunt lor insisi si stareti si ucenici in acelasi timp si acumuleaza experiente duhovnicesti pe masura ce cesc impreuna.
Doamne ajuta!
F.
aprilie 26, 2010 @ 8:43 pm
hmmm, , Cresteti si va inmultiti, cred ca sunt doua variante , a creste in sfintenie si a fi cat mai multi si procreerea, nu ?Daca Dumnezeu il aduce pe lume inseamna ca copiulul ala are un scop,nimeni nu stie destinul lui doar Dumnezeu.Si nu va mai fie teama ca nu aveti ce ii da de mancare, prin acel sufletel curat Dumnezeu are grija de toata familia,am vazut cazuri. Cand un monah a zis face-ti mai un copil si Dumnezeu va va ajuta , cei doi au zis in gandul lor cred ca sa dilit parintele , cu vce sa-l crestem ca doar sotia lucra, intretinere, si alte chetuileli si in salar de mizerie. Si uite ca Dumnezeu a vrut ca ea sa ramana insarcinata, spaima ……..ce o sa faca si in final a nascut un baiat , dupa 1 luna de la nastere cand erau disperati, el a gasit de munca si munceste si acum si pe bani frumosi iar copilul are 8 ani si este o minune de copil.Merge la biserica cu ei , canta si toti preotii care il vad se minuneaza si il binecuvanteaza. Deci lasa-ti totuil in mana lui Dumnezeu si va fi bine!
TheSoldier
noiembrie 11, 2010 @ 5:19 pm
Dacă nu te protejezi oare faci copii mulţi ?
Da. Corect. Daca nu te protejezi faci multi copii. Daca nu vrei copii faci dragoste fara contact sexual, simplu nu?Mai bine te protejezi decat sa faci avort, este un pacat mai mic.
Ca voi credeti ca Dumnezeu decide daca va da un copil sau nu, de parca El o sa va asculte pe voi, va credeti asa de sfinti incat El o sa va asculte pe voi.
Si daca chiar nu rezisti si vrei sa ai contact sexual cu persoana iubita, folosesti anticonceptionale, daca nu vrei copii… si faci pacat. Dar apoi, trebuie sa iti faci un plan cum sa iti corectezi aceasta greseala prin multe fapte bune, si te spovedesti. Asa cred ca trebuie procedat.
A avea un copil , inseamna multe responsabilitati, trebuie sa te gandesti cati bani castigi si cat spatiu ai in casa… sa iti dai seama cati copii poti face, (de exemplu nu faci 4 copii intr-un apartament cu 2 camere). Apartament cu 2 camere poti sa ai 2 copii, 3 camere 3 copii, asta e parerea mea , si nu cred ca gresesc cu ceva aici.
Atat am avut de zis, salut.
Ana_1
noiembrie 11, 2010 @ 10:15 pm
Ne jucam cu viata… dar pana cand?
@the soldier
"Mai bine te protejezi decat sa faci avort, este un pacat mai mic."
pacat mic, pacat mare?
Protectia exista si este si recomandata de biserica. Avem 4 posturi peste an, avem miercuri si vineri, avem sambata inainte de a merge la sfanta liturghie. Sa traim curat in aceste zile.
"Si daca chiar nu rezisti si vrei sa ai contact sexual cu persoana iubita, folosesti anticonceptionale, daca nu vrei copii… si faci pacat. "
[b]In toata fraza ta se vede ca nu te referi la o persoana iubita, ca nu intelegi clar ce este iubirea.[/b] Ai vorbit despre anticonceptionale cu o usurare extraordinara, fara sa te gandesti care este efectul lor. Daca pe tine nu te doare capul, poti sa iei antibiotice? Cam asa este si cu anticonceptionalele. [b]Intr-un organism sanatos, bagam medicamente puternice doar pentru simplul fapt ca barbatul nu vrea sa-si ia responsabilitate nici pentru viata iubitei lui, nici pentru a lui si nici pentru viitorii copii. [/b]
[b]Dar oare dupa atatea anticonceptionale, acea femeie v-a mai putea deveni mama??[/b]
Ana_1
noiembrie 11, 2010 @ 10:23 pm
Familia mare e minunata!
"Apartament cu 2 camere poti sa ai 2 copii, 3 camere 3 copii, asta e parerea mea , si nu cred ca gresesc cu ceva aici."
Camera si copii:-).
Viata reala este total diferita de programarile astea pe camere. [b]In primii ani de viata un copil nu consuma mai mult decat un pachet de tigari pe zi.[/b]
[b]Copii au nevoie de iubire si educatie crestin ortodoxa. Si pentru asta parintii TREBUIE SA MUNCEASCA. Astea sunt lucrurile elementare din viata unui copil. [/b]
Daca ai sti ce minunat este sa ai familie mare!
Roaga-te la Dumnezeu sa-ti scoata in calea ta o crestina adevarata si intre voi sa-L aveti pe Hristos. Ai sa intelegi atunci ce inseamna adevarata iubire.
Asta pe care o traiesti acum se mistuie [b]in maxim 5 min[/b] si de aceea cauti tu modalitati prin care sa te feresti de prunci.
TheSoldier
noiembrie 12, 2010 @ 9:35 pm
Hey
@ Ana_1
Poate ca nu inteleg ce e iubirea poate inteleg, oricum nu am avut niciodata o iubita pana acuma.
Sti , eu nu ziceam numai de anticonceptionale, ci ca sunt mai multe metode contraceptive, diferite.
Da, o fi protectia recomandata de biserica, dar nu inseamna ca ii convine.
Copii consuma putin cand sunt mici, dar gandeste-te si la viitor, tu trebuie sa sti ce faci maine, ce faci peste 3 ani si ce faci peste 70 ani.
Sti, si cand ai spus sa ma rog la Dumnezeu sa imi aduca o crestina adevarata, imi amintesc acum 3 ani, eram in anul 1 de facultate si m-am indragostit de o fata desi nu vorbisem cu ea 2 ani.Si m-am rugat ca sa fiu cu ea, ea nu stia ca imi place de ea. Nu am vorbit cu ea in timpul facultatii, ca am avut probleme cu dintii, si cand am vorbit cu ea pe la sfarsitul facultatii… dupa un timp a zis ca nu ma iubeste, si ca nu ma accepta nici ca prieten, ce sa mai zic de iubit. Era singura fata pentru care am simtit ceva si m-a respins. Sti in ce situatie eram??? Si ce prost ma simteam. Dar noroc ca am avut ceva credinta si mi-am mai revenit, ca altfel nu. Am zis de ce nu ma accepti ca prieten, si ea nu mi-a zis niciodata adevarul, putin i-a pasat ei de sentimentele mele.
Si normal, daca nu am bagat mai pe nimeni in seama in timpul facultatii, nu am avut nici prieteni, nu te baga nimeni in seama mai ales daca esti baiat, nu vine nici o fata la tine sa incerce sa vorbeasca , ca asa e lumea, indiferenta, acuma sti, bine.
Ana
noiembrie 13, 2010 @ 1:16 pm
@ TheSoldier
ai pus punstul pe i:
"Copii consuma putin cand sunt mici, dar gandeste-te si la viitor, tu trebuie sa sti ce faci maine, ce faci peste 3 ani si [b]ce faci peste 70 ani.[/b]"
Cunoastem toti o multime de batrani care-si plang pacatele tineretii. Altii au cate un copil, doi plecati prin lume sau n-au nici unul si nu vine nimeni sa le dea o cana de apa sa-i ajute. [b]Cunosc o batranica draga care si acum isi plange avorturile din tinerete.[/b] Putem noi sa ne facem planuri de acum ptr la batranete? Putem, DAR NUMAI daca traim cinstit si traiul acesta cuprinde si [b]infranare.[/b]
Tu ai spus ca putem sa folosim alte metode de contraceptive. Contraceptia in sine este ceva impotriva planului pe care Dumnezeu il are cu noi. Incercand sa gasim metode noi, incercam sa-L inselam pe Dumnezeu:sad:.
Inteleg ca te.-a durut cand te.a respins acea fata. Pe oricine doare asta fie fata sau baiat. Insa toate respingerile nu fac altceva decat sa ne ridice. Cine stie din ce te.a ferit Dumnezeu. De asta aflam noi mai tarziu in viata si ne minunam cum am suferit din cauza vreunui defect, unei respingeri, unei glume etc.
"-)ar noroc ca [b]am avut ceva credinta si mi-am mai revenit[/b],"
Frumos. De fapt credinta ne scoate din toate greutatile si mai mult, cu credinta mergem pe Cale, si incepem sa intelegem [b]cine suntem noi[/b].
Dumnezeu sa-ti ajute
Viorica
decembrie 27, 2010 @ 10:07 am
Doamne ajuta tuturor! citesc aceste comentarii si ma minunez! frumos articolul scris , dar comentariile uneori sunt destul de controversate. Eu nu vreau sa contrazic pe nimeni, ci doar am sa va povestesc intamplarile si minunile din viata mea. cand m-am casatorit aveam 23 de ani, si eu si sotul faceam masterul, deci inca eram studenti, dar Dumnezeu a randuit si ne-am angajat amandoi, chiar daca eu lucram doar 4h/zi, dar era bine.Incercam sa traim aproape de Hristos si de biserica si sa facem Voia Lui. Locuiam in camin de familisti si ne doream mult copii, iar acesta nu a intarziat sa apara. Am aflat la scurt timp dupa casatorie ca sunt insarcinata, si mare bucurie ne-a cuprins. Totul era bine,dar eu faceam naveta la servici, si aveam destule probleme acolo, insa tb sa muncesc. In luna a 3-a de sarcina, in urma unor analize s-a depistat ca am o infectie puterinca in sange, toxoplasmoza, si ca aceasta poate provoca malformatii copilului, si au inceput sa fie presiuni din partea medicilor sa avortez copilul. au urmat alte si alte investigatii, desi nu eram de acord cu atatea controale si analize, dar noi copilul tot vroiam sa-l pastram. In acel moment am inceput sa ma rog mult Sfantului Arhiepiscop Luca, al Crimeii. Medicii nu ma slobozeau nici o clipa, si tot imi reprosau ca sunt inconstienta si nu stiu ce presupune sa cresti un copil, d-apoi unul cu malformatii. Eu le-am zic ca pot sa mi-l arate (la ecograf) fara cap, ca eu tot nu-l avortez. pe la 19 saptamani mi s-a pus diagnostic de placenta jos inserata si iminenta de avort, deci mi s-a dat concediu si a tb sa stau mai mult in pat. Intre timp oricum medicii nu s-au linistit in legatura cu infectia de toxoplasmoza si tot ma trimiteau la fel de fel de investigatii(eu ma duceam sa imi dea concediu doctorita care ma avea in evidenta, si astfel ma trimitea sa fac si investigatii pt toxoplasmoza, ca daca nu aveam nevoie de foile de concedii nu ma mai duceam la spital decat cand se declansa nasterea, pentru ca ma terorizau foarte tare medicii.). Pana in saptamana a 30-a au urmat numai drumuri si stres, cand am refacut analizele si mi s-a spus ca nu mai am infectia (unii au spus ca nici nu am avut-o, iar altii au spus ca si-a facut efectul antibioticul-am luat antibiotic puternic pentru infectie pe perioada sarcinii). In saptamana a 31 am fost internata cu pierderi de sange, si am stat intenata 4 zile fara ameliorarea simptomelor, iar in a 5-a zi mi s-a declansat o hemoragie puternica (pierdeam sange din placenta), si m-au operat de urgenta ca sa scoata copilul. Cand m-au operat au descoperit cheaguri de sange in uter, iar copilul daca era scos mai tarziu cu 30 de minute nu mai putea fi salvat. Asa am nascut la 32 de saptamani, copil prematur, care nu respire singur si a fost intubat imediat. Medicii nu-i dadeau sanse de supravietuire, iar in 24 de ore l-am botezat sub aparate.Eram zdrobita de durere(si doar cine e mama intelege durerea cand iti vezi copilul suferind si nu poti face nimica), dar stiam ca Dumnezeu are o lucrarea cu noi si incercam sa ma las in voia Lui. La 6 zile dupa nastere a putut respira singur, iar din a 8 zi a fost hranit cu lapte matern. eu am stat in spitam 3 saptamani, iar baietlul nostru 5 saptamani, saptamani in care eu faceam naveta la el din 3 in 3 ore ca sa-i dau laptic sa pape.A fost greu, dar a fost salvat.dupa 5 saptamani am plecat acasa cu el, avea 2200gr (nascut de 1800gr), si destul de sanatos.
Apoi acasa nu am fost decat eu si sotul meu, noi singuri si cu copilul nostru (primul copil), dar Dumnezeu a fost mereu langa noi si ne-a ajutat.apoi ce sa va zic, am primit multe ajutoare, si chiar vorbeam cu sotul meu si spuneam ca am cheltuit foarte putini din banii nostri cu copilul, pentru ca am primit multe ajutoare, chiar de la oameni necunoscuti. De ex sora unei prietene are 3 baieti mai mari, si toate hainutele care le-a avut ea pt copii ei ni le-a trimis noua-o geanta mare de rafi si 3 plase pline de haine, si haine bune si de calitate, de la haine de corp pana la papuci si gecute-aici chiar am vazut cum Dumnezeu efectiv a venit in casa noastra prin aceasta mama minunata.Apoi ce sa mai spun, nu avem casa, stam cu chirie intr-un apartament cu 2 camere, intr-o camera stam noi si in cealalta un prieten, dar ne intelegem si ne descurcam destul de bine, tot cu ajutorul Domnului(NU AVEM CATE O CAMERA PT FIECARE COPI ASA CUM SPUNEA CINEVA MAI DEVREME), si in plus cum am zis mai sus, am primit atat de multe daruri incat acest copil nu este crescut de noi(eu si sotul meu), ci efectiv de Domnul si de Sfantul lui ocrotitor, Sfantul Arhiepiscop Luca.
Acum copilutul are greutatea chiar mai buna decat a celor de varsta lui nascuti la termen, si e bine si e sanatos, si e O MINUNE MARE, in conditiile in care medicii nu-i daeau nici o sansa de supravietuire,si cum as putea sa-L neg pe Hristos in aceasta lucrare. Am trecut prin incercari grele, dar am platit trecutul trait fara Hristos, si totusi ne mai dorim si alti copii, pentru ca prin copii Dumnezeu binecuvinteaza casa; iar acestia vor veni atunci cand va hotara Domnul, nu atunci cand ne planuim noi. Domnul da fiecaruia cat poate duce, nu mai mult si nu peste puteri, aveti nadejde in El, caci fara El viata e un mare iad.
e putin povestit aici, si nu poate fi exprimat in cuvinte Harul Domnului revarsat asupra noastra, dar am scris in ideea ca poate cineva se va folosi de aceasta marturisire si se va intari.
Nu avem palate, camere multe de locuit, masina, sau alte lucruri materiale, insa avem un copil minunat care ne umple casa si inimile, este cel mai mare dar a Lui Dumnezeu pentru noi.
Doamne ajuta si sa se nasca Hristos si in inimile voastre.
Un nenorocit
decembrie 27, 2010 @ 1:42 pm
Iti multumesc Claudiu,foarte frumos acest articol ca si toate celealte,datorita tie acum am gasit raspunsul la aceasta problema ce avea sa vina pe viitor,multumesc.(acum ma simt mult mai linistit)
Apropo,bravo Viorica iti admir credinta si felul in care ai procedat cu copilul.
Slava Domnului!
Un nenorocit/Andrei
decembrie 27, 2010 @ 1:47 pm
aaaaaaa ma scuzati, (Un nenorocit sau Andrei e una si aceeasi persoana-numele la comentariu)Data viitoare voi scrie Andrei,ok.
Guest
ianuarie 14, 2011 @ 10:30 pm
Dumnezeu ne poarta de grija. caz real, a fost si i
Mama mea a fost casatorita de 2 ori, si a nascut 6 copii. Ea imi poveste k tata vroia cam des, si ca sa nu-L supere pe Dumnezeu cand era post mama il evita, si in zilele neoprite se ducea ea la el. vreau sa conturez faptul ca este important momentul conceperii, mai ales pentru k din acel moent incepe o noua viata. Am crescut intr-o familie crestina cu modele parentale la extremele celor doi poli negativ si pozitiv.
Din randuiala Lui Dumnezeu, in urma cu 6 ani a murit tata,iar la 1 an mama de cancer. Ramanad cei 4 copii minori (cu varste intre 11-16 ani), din a doua casatorie, orfani. Rudele unele departe, altele nu au vrut responsabilitatii zicand ca sunt prea multi copii. 6 luni de zile am trait cu un ajutor de la primarie de 200 lei, 4 persoane. Eram la scola (2 copii cu gazda -la liceu), nu a fost prea usor……. . Insa Bunul Dumnezeu a avut si are grija de noi toti (si de tine cititorule). Apoi o vecina ne-a fost asistent maternal profesionist si s-a rezolvat cu pensia de urmas care e baza economik.
[i]Cine ne-a ajutat cand pt cei apropiati eram invizibili? [/i]
In prezent, noi continuam scoala, 2 la facultate si 2 la liceu.
[i]Cate cazuri mai cunosti astfel? [/i]
Eu? nici unul, si caut…… . Este foarte evidenta Mana Lui Dumnezeu care ne-a luat sub ocrotire si ne-au randuit persoanele de care aveam nevoie la momentul oportun. Slava Lui Dumnezeu pt toate!
Nimic nu e intamplator. Toate au rolul lor. Si cum sa mai spus Dumnezeu nu-ti va da mai mult decat poti duce. Ca un Parinte ne arata ca exista, Daca noi il uitam, Dak Il suparam, ne cearta parinteste.
PS: Iubiti-va parinti si nu-i uitati, cand veti avea voi copii, ii veti intelege mai bine si ii veti aprecia, dar poate fi prea tarziu…..
RDF
ianuarie 15, 2011 @ 7:55 am
Dumnezeu să vă ocrotească! Şi să vă aibă mereu în paza Sa! Pace, bucurie, binecuvântare…
GABRIEL resurection
ianuarie 15, 2011 @ 8:35 am
PUTEM SA NE PROTEJAM…CUM SA NU?
tine post,roaga te, si acum daca se intampla si iese ceva dupa asta primeste l cu bucurie, acuma pacatul este pacat dar stim ca sunt de 2 feluri usoare si grele iar cele gre;le la randul lor se impart in 3 categorii capitale strigatoare la cer si impotriva Sfantului Duh fiecare cu subcapitolele lui.
Daca stii ca o sa faci un copil si o sa l avortezi mai bine folosesti prezervativul nu i acelasi lucru cu avortul, orice alt mijloc de contraceptie eu personal nu i admit ma refer la anticonceptionale pt ca au efecte grave asupa organismului, iar steriletul este cel mai mare rau posibil pe care putem sa l facem, intrucat cel care poarta sterilet este intr un avort continuu, intrucat steriletul permite fecundarea dintre celula barbateasca si femeiasca dar nu permite nidarea embrionului si datorita acestui corp starin numit STERILET, iar la primul ciclu embrionul(SUFLETELUL) ESTE DAT AFARA fara sa stii, mananci te rogi postesti si habrnu ai ca avortezii continuu, asta e faza cu steriletul, iar can concepem sa vaem grija sa ne rugam lui Dumnezeu si sa nu l concepem in zii de sarbatoare sau post ca vor iesii cu probleme
Vasi
februarie 14, 2011 @ 9:33 pm
Fertilizarea in vitro.
salutare
am si eu o nelamurire. spuneati: "Primul lucru cu care trebuie să cădem deacord cu toţii este că un copil nu apare din puterea şi voinţa soţilor ci doar când vrea Dumnezeu şi când îşi trimite EL harul Lui, şi dă viaţă unirii sămânţei bărbatului cu ovulul femeii."
bun, insa atunci cand cuplul recurge la fertilizarea in vitro, acolo cum mai putem vorbi de vointa lui Dumnezeu?
aceasta procedura se realizeaza in cazuri de sterilitate prelungita a unuia dintre parteneri, cand femeia nu a reusit sa ramana insarcinata.
in aceasta situatie, cum trebuie privita legatura dintre cuplul ce doreste copii si Dumnezeu? mie mi se pare ca doar cuplul participa, el nu isi mai pune nadejdea in voia Lui.
in aceasta manopera se preleveaza mai multe ovule de la femeie, si toate se fecundeaza. dintre acestea sunt implantate in uterul femeii de la 2, 3 si chiar patru ovule fecundate. dintre ele doar unul sau doua nideaza. restul sunt avortate.
cum ar trebui un ortodox sa priveasca aceasta problema?
Saurian
februarie 14, 2011 @ 9:57 pm
E destul de clar că un creştin autentic nu va utiliza astfel de metode ( din motive date şi de tine ). Totuşi, cum ţinea să sublinieze şi păr. Savatie, faptul că apare din astfel de metode un copil trebuie să ţinem minte că apare doar din voia lui Dumnezeu. Cred că Dumnezeu face unele pogorăminte dar e de preferat ca un creştin să apeleze la rugăciune.
Miruna
februarie 15, 2011 @ 1:26 pm
Daca nu ne protejam, facem copii…multi sau putini, nu conteaza. Asta e voia Lui Dumnezeu, iar noi nu putem decat sa primim darurile Lui, si sa implinim voia Lui. Ne va purta El de grija, caci daca voia Lui a fost sa nastem multi copii, ne va ajuta sa-i crestem. Nimeni nu primeste mai mult decat poate duce. Am vazut familii cu copii multi, sarace, dar care au reusit sa-si creasca copiii. Oare cat de fericiti sunt acesti parinti, vazandu-si casa plina de copiii crescuti mari, si cu copiii copiilor lor? Am vazut si familii care si-au parasit copiii, pe motiv ca nu aveau cum sa-i creasca…Sau mame care si-au omorat pruncii dupa ce i-au nascut.
Multe femei in varsta isi plang copiii avortati. Si pacatele…Multe se caiesc, si isi dau seama ca in anii in care au avortat 20 de prunci, nu aveau cum sa nasca mai mult de 5-6 copii.
Metodele contraceptive…ce sa zic despre ele?
Am vazut un filmulet in care un hot intra intr-un magazin care avea camera video, acoperit de un cearceaf, ca sa nu fie vazut de camera. Intra, stinge lumina, opreste camera, si …trece la treaba.
Chiar daca s-a acoperit cu cearceaf, camera tot a prins imaginea, chiar daca nu a putut fi identificat. Dumnezeu, insa, nu e o camera video. Cu orice ne-am acoperi, El ne cunoaste, El ne identifica. El stie chiar dinainte ce vrem sa facem.
Si noi suntem ca hotul de care am scris, atunci cand intretinem relatii intime si ne protejam. Vrem sa furam fara sa fim prinsi.
Oare nu-i mai bine sa ne iubim mai mult? Si sa fim mai respectuosi fata de Creatorul a toate? De ce un copil trebuie sa fie privit ca o povara? Oare nu ar trebui sa fim recunoscatori ca putem avea copii? Sunt atatia oameni care isi doresc copii, dar nu ii pot face, caci nu sunt fertili. Daca nu suntem pregatiti sa avem copii, atunci cea mai buna metoda de contraceptie este abtinenta. Si e mai corect. Nu trebuie sa fim asa egoisti, nu trebuie sa punem baraj vietii ca unui rau, de frica sa nu ne inundam.
Florinm, apreciez foarte mult comentariul tau.
Viorica, iti multumesc din toata inima, pentru exemplul pe care il dai, pentru iubirea ta, pentru daruirea ta, pentru ca esti mama. Mi-ai bucurat inima.
Sophia Veronica
martie 23, 2011 @ 5:13 pm
Sumbru
Conform celor spuse de Andrada, am ajuns la o concluzie sumbra! Desi imi doresc sa am copii (am 17 ani, dar spre deosebire de colegele mele "emancipate", eu imi permit sa sper la asa ceva datorita modului in care am fost educata – a se intelege faptul ca eu consider familia ca fiind mai importanta, caci la necaz, cariera nu te ajuta, ba chiar te distruge, oricat de plina de succes ar fi!), nu voi putea avea niciun copil. Nu am sanse, din p.d.v. fizic, mai ales daca scoatem din ecuatie zilele de post, plus problemele mele legate de perioada lunara neregulata … Iese ceva de genul: Sorry, this function is not available! Sumbru!
Simona
iunie 25, 2011 @ 11:31 am
Cat de impartite sunt parerile! 🙂 Cu toate astea mi se pare gresit ca doi oameni sa faca dragoste doar cu scopul precis de a face un copil. Daca asta si-ar fi dorit Dumnezeu, ar fi dat „lege” ca la animale. In perioada fertila a femeii sa i se aprinda simturile barbatului si sa faca copii. Dar parca apostolul spunea ca cei doi sa fie un trup cu exceptia perioadei de post tinut de comun acord, si apoi sa fie impreuna din nou ca sa nu cada in ispita sau in pacat, nu-mi mai amintesc exact, dar ideea era aceeasi. Si nu cred ca prin ispita se referea la tentatia de a face un copil cu vecinul sau cu vecina, ci la a face sex, efectiv. Chiar si parintele Arsenie Boca zice.. „nici refuz, nici abuz”. Si tot sfintia spune ca e gresit sexul in timpul sarcinii. Pai daca am face toti cate un copil pe an si cate 9 luni nu ne atingem, din alea 3 luni se mai intampla sa pice si postul Pastelui, apoi unde ajungem? Sotii sa fie impreuna o luna doua pe an? E ridicol.
Simona
iunie 25, 2011 @ 11:39 am
Si nu cred ca chiar tot ce se intampla legat de copii e voia lui Dumnezeu. Pt ca de asta i-a dat omului minte si ratiune si nu l-a facut ca pe animal. De asta femei fara sanse de a ramane insarcinate merg la medic si fac embrion in eprubeta din oul propriu si samanta sotului si apoi il poarta in pantece, de asta exista mame surogat si tot asa. Pentru ca Dumnezeu ne-a dat puterea asta de a alege ce e bine pentru noi si atata vreme cat folosirea protectiei chiar nu incalca drepturile nimanui si nu face rau nimanui, nu inteleg de ce e condamnata. Adica nu putem sa inchidem ochii si sa incepem sa mergem e strada cu riscul de a da masina peste noi, dar increzatori in voia lui Dumnezeu de a ne tine in viata sau nu. Unde avem si noi cate un cuvant de spus, e bine sa il spunem. Deasemenea daca am face fiecare cuplu cate 10 copii, in scurt timp ar fi planeta suprapopulata. E bine sa fie toate facute cu cap.
fotini
iunie 25, 2011 @ 5:10 pm
:)) Foarte amuzanta intrebarea… Daca nu te „protejezi” oare „faci” copii multi? In primul rand, pentru cat de ridicol e cuvantul „a te proteja” (de parca trebuie sa te protejezi pt a nu „contacta” vreo boala… – care apropo, este preluat din mentalitatea sexualitatii dezordonate, proclamata astazi „normalitate”), iar apoi, pentru ca la fel ca si altii, cred ca este prea aberant sa-ti asumi faptul de „a face copii” cand nu dai tu si sotul tau (sau concubinul) VIATA cuiva…
…Pai sa fie facute cu cap, dar oare „capul” e asa cum spune Biserica marturisitoare a aceluiasi adevar facut cunoscut de Hristos: capul femeii sa fie barbatul, iar capul barbatului sa fie Hristos??… Daca DA, atunci Hristos o fi de acord sa ne protejam ca sa nu suprapopulam planeta… ? Foarte mare nedumerire pe capul nostru, al „crestinilor”… Ar trebui sa invatam de la animale smerenia de a fi dupa cum am fost creati dupa scopul si menirea cea adevarata… apoi sa deschidem gura…
fotini
iunie 25, 2011 @ 5:32 pm
Referitor la animale… sfatul este pentru autorul comentariului in primul rand. Pentru ca pretuiesc prea mult animalele! 🙂
Simona
iunie 26, 2011 @ 11:36 am
@fitini, si eu iubesc foarte mult animalele. Cea mai batrana pisica a mea implineste 14 ani in vara asta. Matusa mea a adunat de pe strada 11 pisici si 3 caini, deocamdata, dar nu cred ca asta e important. Animalele, in majoritatea lor, fac pui pt ca asa le cer instinctele si se lasa ghidati de ele. Si pt ca romanii nu au deloc grija de tzara pe care i-a lasat Dumnezeu sa o stapaneasca, vedem pe strazi probabil mai multe animale decat oameni, pe maidan. Sa luam exemplu de la ele si sa facem cateva zeci de serii de urmasi intro viata, fara sa tinem cont de nimic? Sa zicem ca sunt doi salariati intro casa, salariul minim pe economie, care fac cate un copil pe an si daca se mai intampla sa fie si cativa gemeni, numai bine. In 10 ani o sa aiba 10-15 copii, niciunul apt de munca, si parintii vor avea aceiasi bani. Ce fac apoi, ii trimit la container, ca pe animale? La cersit? Unde?
Uite pentru asta e buna protectia care ti se pare impotriva lui Hristos tie. Pentru ca oamenii sa se iubeasca totusi chiar daca nu pot sa intretina mai mult de un copil doi. Pai daca o femeie ajunge la menopauza in jur de 50 ani, daca se hotaraste sa se casatoreasca la 20 si e sanatoasa si fertila, o sa fie impreuna cu sotul ei cam o luna intrun an si in rest o sa faca vreo 30 copii, cu indulgentza. Si apoi sa-mi explici si mie cum ai grija de 30 copii cu diferentza de varsta de un an, fiecare cu problemele lor, presupunand ca finantele nu ar fi o problema. Nu o sa ai grija calumea de niciunul si apoi o sa te miri de ce ajung sa faca diverse fara ca tu sa nu ai niciun habar, sau de ce ala de 3 ani cade si isi rupe gatul in timp ce tu ii supravegheai pe aia 2 mai mici. Acu sa fim serios, nu traim in basme.
Administrator
iunie 26, 2011 @ 12:05 pm
Sim, sa ne ierti dar bine ai mai zis „sa fim seriosi, nu traim in basme”. Din pacate masura aceasta o atribuim cuvintelor sustinute de tine. Sa nu o iei te rog ca pe o ironie ca nu este.
Eu cred ca esti o fata bine intentionata dar tanara, necasatorita, fara experienta realitatii maternale si …fara incredere in Dumnezeu. Sa nu te intristezi ca-ti spun asta. Aproape toti tinerii se lovesc de faza aceasta in ziua de astazi datorita „educatiei” sexuale de tip anti-familie si pro confort cu care sunt bombardati si „reeducati”.
Eu cred ca este un basm sa crezi ca ai mai putea face azi 10-15 copii chiar daca ti-ai face un scop din asta.
Nici inainte nu faceau oamenii peste 12-13 copii (erau exceptii peste acest numar) chiar daca nu se „protejau” si se „infestau” cu toate sarcinile lasate de Dumnezeu. Dara-mi-te astazi…cand Dumnezeu si-a retras binecuvantarea nasterii de prunci datorita macelului pe care il facem cu proprii nostri copii: avorturile.
Uite, ca sa nu zici ca vorbesc din auzite, du-te te rog si intreaba orice medic ginecolog si ai sa vezi cate fete tinere intre 25-35 de ani nu pot ramane insarcinate, sau daca raman, atunci pierd sarcinile. Iar medicii dau din umeri nestiind de ce anume pierd sarcina asa multe fete de cativa ani incoace (10-15 ani). Practic aceasta anormalitate a devenit normala prin frecventa ei.
[i]Stresul [/i]zic unii, [i]alimentatia[/i] zic altii, iar eu zic ca si aceste doua variabile sunt factori care contribuie…dar foarte mici.
Insa am o explicatie personala care sper sa dea de gandit in special romanilor: Factorii cei mari pentru care exista atat de multi tineri casatoriti care nu pot avea copii sunt urmatorii: desfranarea din tinerete care a stricat firea si avorturile care cer pedeapsa mare. (desigur ca exista si aici exceptii, mai fiind si alte cauze)
Deci departe este teoria cu „protejatul” fata de realitatea tragica.
Si macar de-ar fi asa cum spui tu si tot nu am fi indreptatiti sa violam firea umana, impotrivindu-ne nasterii firesti, caci avem cuvantul Mantuitorului:
„Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.”
Deci griji pentru ce ne facem daca Mantuitorul ne si dojeneste sa nu facem asa ceva?!
Sorin
iunie 26, 2011 @ 12:18 pm
„Pai daca o femeie ajunge la menopauza in jur de 50 ani, daca se hotaraste sa se casatoreasca la 20 si e sanatoasa si fertila, o sa fie impreuna cu sotul ei cam o luna intrun an si in rest o sa faca vreo 30 copii, cu indulgentza.” Sim, iartă-mă dacă te întreb dar câţi ani ai? Te întreb citind ipotezele tale. 🙂 Dincolo de faptul că se cam preferă fără relaţii trupeşti de la momentul când femeia a rămas însărcinată până ce copilul a fost înţărcat actul trupesc nu garantează apariţia unui bebe. Unii au stat şi 2 ani până ce au putut avea un copil.
Pe de altă parte am văzut foarte mult ispita asta în care zicem: „Ce-ar fi dacă…?”. Din punctul meu de vedere ar trebui să nu ne mai gândim la dacă ci să trăim în prezent. Una din ispite de la diavoli era prin gândul omului care spune: „ce-ar fi dacă?”. Dar Hristos ne spune să nu ne îngrijim de ziua de mâine ci de cea de azi.
@admin:mesajul de mai sus al meu poate fi şters că are unele greşeli.
Lilii
iunie 26, 2011 @ 6:06 pm
@Simona: Iarta-ma dar aici nu sunt deloc de acord cu parerea ta,in primul rand pentru ca este un pic cam prea…desprinsa din ireal.Cine crezi ca a facut 30 de copii?Sa fim seriosi…
Este o „boala” a romanilor sa fie obsedati de ziua de „maine” sa stie ei ca au ce manca,ce bea,cu ce se imbraca…de parca am trai pentru a manca si a bea !:| Sincer…admir anumite tari in care am intalnit oameni foarte …destinsi si detasati de „ziua de maine”(si nu ma refer la tari cu o economie f puternica)oameni care chiar se vede ca traiesc cu speranta si cu credinta care nu-si pun problema „vai,ce-ar fi daca..” nu ! ci traiesc prezentul,incearca,traiesc pe pielea lor experientele iar daca gresesc incearca sa remedieze cumva.Eu sincer nu pricep oamenii care sunt sot si sotie si care se protejeaza…adica sa fim seriosi noi traim cu ideea ca urgent cum doi oameni au facut dragoste cum apare si copilul.;))
Stresul apare din intrebari de genu’ „Ce-ar fi daca? ” sau..”vai,ce va fi maine !”.:D
Lilii
iunie 26, 2011 @ 6:20 pm
Este o vorba atat de proasta si de lipsita de credinta dupa parerea mea cand un om spune „mi-am asigurat ziua de maine”, sau „strang bani ca sa am ziua de maine asigurata”, cu alte cuvinte..hainele,banii,mancarea,bautura iti..”asigura” ziua de maine?si din cauza asta stai tu linistit? Nu,chestile materiale nu-ti asigura nimic, doar Dumnezeu iti poate „asigura” ceva.:)
Simona
iulie 5, 2011 @ 8:10 pm
@Lilii, „Este o „boala” a romanilor sa fie obsedati de ziua de „maine” sa stie ei ca au ce manca,ce bea,cu ce se imbraca…de parca am trai pentru a manca si a bea !:”? Presupun ca nu prea ai suferit de foame la viata ta si nu stii cum e. Vorba lui Nicolae Steinhardt: „Iata cum graieste si cum faptuieste autenticul Iisus: nu certandu-i pe oameni ca sunt robi pantecelui si se gandesc numai la mancare, nu dandu-le povete idealiste si indemnandu-i sa se multumeasca cu hrana spirituala, nu lasandu-i sa se descurce cum vor putea, ci saturandu-i din belsug (de au ramas o data sapte si alta data douasprezece cosuri cu faramituri) si ingrijidu-se ca nu care cumva sa lesine de foame pe drum.(…) Predicatorii acestia ai idealismului se recruteaza de cele mai multe ori dintre ghiftuitii si imbuibatii lumii. Pe deplin lamurit este ca nu au citit parabola samarineanului milostiv si ca nu pricep sa faca distinctie intre necesar si exces. Una este lacomia, alta este strictul necesar vietii. „
Chiar sunt curioasa cam cati dintre voi, aia care condamnati grija zilei de maine, ati rabdat vreodata in viata voastra de foame sau nu ati avut ce pune copiilor pe masa, sau a trebuit sa va lungiti cu 200lei pt mancare o luna intreaga. E o dovada de ipocrizie fantastica aici. Stai tu, Lilii si traieste doar cu credinta. Ia incearca printre altele sa stai vreo saptamana fara sa mananci sau du-te intrun oras strain doar cu banii de dus, fara telefon, fara acte, fara nimic, si cand o sa trebuiasca sa dormi pe banca in parc si nu o sa stii daca o sa ai o felie de paine a doua zi de mancare, sa te vad atunci promovand spiritualitatea in gura mare. Deci nu imi vine sa cred cat de ipocriti sunt oamenii care scriu pe formul asta. Cand principalele tale griji sunt ce ingrasamant sa mai cumperi la flori si habar nu ai nimic despre lumea in care se moare de foame, e foarte usor s-o faci pe-a predicatorul si pe-a sfantul
Simona
iulie 5, 2011 @ 8:19 pm
Staaaati pe tronurile voastre poleite de spiritualitate si ii judecati pe ceilalti ca nu-s la fel de spirituali ca voi, si majoritatea v-ati confruntat cu niste probleme atat de superficiale incat ar trebui sa va fie rusine si sa deschideti gura. Nu-mi vine sa cred cat de tare a putut sa ma scoata din sarite comentariul asta. Da oameni buni, lasati voi totul in seama lui Dumnezeu, stati cu mainile in buzunar si asteptati sa va pice din cer. Problema e ca aveti frigiderele pline si habar nu aveti ce e aia grija zilei de maine. Aveti bani suficienti cat sa asigurati strictul necesar copiilor vostri si poate ceva in plus, ceea ce e ok. Dar asta nu va da dreptul sa ii condamnati pe cei care nu vor sa faca copii ca sa nu-i vada suferind de foame. Cand o sa treceti voi si prin foamete si prin durerea de a vedea un copil suferind de foame si tu efectiv sa nu ai ce sa-i pui pe masa de mancare, atunci sa mai comentati. Cred ca deja a inceput sa fie repetitv ce zic eu aici, dar m-a izbit de tot ipocrizia voastra.
„Si le mai amintim asa zisilor idealisti ca Domnul nu ni se da noua spre consumare in idealitate si abstractiune, ci la modul materialitatii: ca paine si ca vin. Si ce sunt acestea daca nu cele doua elemente consubstantiale vietii… Si Domnul cum ne invata sa ne rugam in rugaciunea domneasca? Oare nu cerand sa ne fie data painea cea spre fiinta? Falsul idealism nu mi se pare nimic altceva decat fatarnicie, nedragoste de aproapele, grandilocventa desarta si necrestinism”. Si sunt de acord cu N. Steinhardt pana la final. Sunteti fatarnici.
Simona
iulie 5, 2011 @ 8:33 pm
„Stresul apare din intrebari de genu’ „Ce-ar fi daca? ” sau..”vai,ce va fi maine !””? Oooo, pai atunci nu mai are rost sa ne mai gandim nici la ziua judecatii. Pentru ca vorba aia, de ca sa fim stresati degeaba? Hai sa stam toti asa, sa respiram si sa asteptam, sa vedem ce se intampla. Tu ai copii? Nu te intereseaza daca ai ce le pune in farfurie? Te gandesti poate ca le-o pica din cer vreo placinta. Spui o rugaciune si gata, treaba e rezolvata. Ca vorba aia, asta e tot ce conteaza. Si cu asta am incheiat. Din momentul asta nici nu o sa mai intru vreodata pe acest site. De foarte, foarte putine ori am gasit cate ceva realist scris aici. Voi traiti pe alta planeta, stati in coconurile voastre si va uitati printro mica gaurica la lumea inconjuratoare, ca la un film, si apoi aveti impresia ca sunteti niste dirijori minunati. Daaa.. ar trebui asa, ar trebui pe dincolo.. sa fim toti spirituali, sa umblam cu cate un balon roz in mana si sa nu ne ingrijim de nimic, ca are Domnul grija de toate. Si atunci noi pentru ce Dumnezeu mai suntem lasati aici pe planeta asta? Nu suntem o planeta de sugari iar Dumnezeu umbla cu biberonul pe la toti. Viata e grea si foarte dificila pt multi dintre noi, si trebuie sa luptam si sa muncim din greu ca sa putem supravietui, si sa ne planificam si sa calculam. Nu toti is la fel de privilegiati. Asa ca vedeti-va de lungul nasului, pt numele lui Dumnezeu. Si cu asta va doresc sa aveti niste vieti fericite, eu ma intorc la cartile lui Steinhardt si ale altor oameni care au habar pe ce lume traiesc. Dar va doresc sincer sa va mai treziti, unii dintre voi. Fara sa va bazati pe Dumnezeu. Pt ca el ne-a lasat aici pe pamant tocmai ca sa muncim in toate zilele vietii noastre ca sa ne asiguram paine, dupa cum i-a spus lui Adam, si ca sa ne luptam cu pacatele si cu partea urata a firii umane de unii singuri. Presupun ca in felul asta o sa se faca si diferentierea la final. Ca daca ne-ar baga tuturor pe gat cu lingurita, am trai degeaba. Adios
Lilii
iulie 5, 2011 @ 8:42 pm
Simona: „Presupun ca nu prea ai suferit de foame la viata ta si nu stii cum e.” Nu ma cunosti,deci nu stii cum a fost viata mea si te asigur ca presupui un pic eronat,poate ca nu stiu ce inseamna intr-adevar sa „suferi de foame”,dar stiu ce inseamna sa sari in sus de bucurie pt ca parintii tai au ce sa-ti puna pe masa dupa o zi in care ai stat sa te uiti la o caramea si nu te-ai indurat sa o mananci pt ca stiai ca „e ultima” 🙂
„Stai tu, Lilii si traieste doar cu credinta. Ia incearca printre altele sa stai vreo saptamana fara sa mananci sau du-te intrun oras strain doar cu banii de dus, fara telefon, fara acte, fara nimic, si cand o sa trebuiasca sa dormi pe banca in parc si nu o sa stii daca o sa ai o felie de paine a doua zi de mancare, sa te vad atunci promovand spiritualitatea in gura mare.” Nu promovez nimic,nu spun ca se traieste doar cu spiritualitate,dar vrei sa stii ce mi se pare cel mai absurd? ca oamenii isi fac griji ca nu au MAINE ce manca si nici nu se gandesc ca poate in secunda urmatoare ii calca o masina.Asta-i marea problema…ca nu se traieste prezentul ! ca tot vad oameni peste tot care vor sa fie „asigurati pentru ziua de maine”.Ce sa-ti asiguri ziua de maine cand tu nu stii nici ce va fi peste o ora,pentru ca asta-i adevarul,nu stim.
Daca acei copii care sufera de foame/frig se lovesc de indiferenta oamenilor asta nu inseamna ca si Dumnezeu este indiferent.
Uite cu riscul ca mi se va spune ca-s o idealista,ca-s nebuna..ca-s cum vrei sa-mi spui,dar eu mereu am crescut cu ideea(gresita sau poate corecta) ca Dumnezeu are un plan cu fiecare om,ca are grija de fiecare om si intotdeauna pt tot ce sufera un om…Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu il rasplateste(chestia asta am trait-o pe pielea mea).
Eu cand am spus ca romanii au „boala zilei de maine” nu m-am referit la oamenii amarati care n-au servici etc,ci la oamenii care au totusi un salariu decent…dar care is obsedati de ideea „sa imi asigur ziua de maine”.
Lilii
iulie 5, 2011 @ 8:49 pm
„Si atunci noi pentru ce Dumnezeu mai suntem lasati aici pe planeta asta? Nu suntem o planeta de sugari iar Dumnezeu umbla cu biberonul pe la toti. ” Nu am spus nimic de genu’ ca Dumnezeu „iti baga in straita”,am spus doar ca nu inteleg ideea obsesiva de „siguranta”,de „asigurare”,[b]niciodata[/b] un om care are frigiderul plin nu va fi mai asigurat decat unul care mananca o felie de paine pe zi.
Lilii
iulie 5, 2011 @ 9:08 pm
„Chiar sunt curioasa cam cati dintre voi, aia care condamnati grija zilei de maine, ati rabdat vreodata in viata voastra de foame sau nu ati avut ce pune copiilor pe masa, sau a trebuit sa va lungiti cu 200lei pt mancare o luna intreaga.”Eu sunt curioasa cati dintre aceia care traiesc poate cu 200 lei pe luna..daca ar vedea un om mai necajit ca ei,mai prost imbracat..poate mult mai flamand ca ei..s-ar gandi sa ii dea cativa lei?Eu pot spune ca am vazut o singura data,o persoana apropiata mie care avea fix 5 lei in pormoneu si acei 5 lei i-a dat la o doamna care vindea pe strada si nu a spus niciodata in gura lumii ca „traieste din spiritualitate”.Poate ca acel gest m-a schimbat prea mult,poate ca nu…poate ca pana la urma,eu sunt aia ipocrita.
Cristina
iulie 5, 2011 @ 9:28 pm
Draga Simona,
ne reprosezi noua ca suntem fatarnici, ca de fapt este o actiune foarte responsabila aceea de a ‘planifica’ numarul de copii pe care ii dorim sau pe care credem ca ii putem creste. Problema este ca nimic nu justifica o crima, si prin ceea ce spui tu, justifici de fapt toate metodele de planificare familiala, printre ele avortul, anticonceptionalele (care sunt avortive) etc. Inteleg ca datorita responsabilitatii tale, nu l-ai lasa pe copilul ce ti l-a dat Dumnezeu sa traiasca? Nu este o mica mare contradictie aici? Steinhardt, de care pari entuziasmata, spune negru pe alb:Nu! oricarui compromis, Nu! oricarui pact cu dusmanul. Deznadejdea este pacat, este pact cu dusmanul.
Steinhardt a suferit batai in puscarie, a suferit de foame, a suferit de dizenterie, dar toate acestea nu l-au facut sa coboare standardul moral la care ne cheama Hristos. Daca parintii nu au suficiente resurse, sa prefere sa manance o data in zi decat sa le ia viata copiilor lor. Iata ca se poate trai foarte demn si cu un turtoi pe zi:
http://www.fericiticeiprigoniti.net/printul-alexandru-ghica/209-printul-e-un-adevarat-cavaler
Te asigur ca daca eu as fi fost fiica printului, i-as fi fost profund recunoscatoare pentru refuzul oricarui compromis, chiar daca a trebuit sa cresc fara tata (printul a stat in puscarie 22 de ani). Nu as fi apreciat insa decizia unor parinti de a refuza venirea pe lume a unor frati de-ai mei, pe motivul ca au vrut sa imi ofere mie toate conditiile. Singura explicatie pe care as gasi-o la o astfel de atitudine nedemna ar fi ca au fost in acel moment inselati de diavol (prin societate, cunostinte, etc) si m-as ruga fierbinte sa ii ierte Dumnezeu.
Cristina
iulie 5, 2011 @ 9:39 pm
tot pentru Simona, daca mai intra pe acest blog de oameni fatarnici, dintre care eu sunt cea dintai: )):
Nici eu nici tu nu am crescut zece copii, ca sa stim cat de greu este sa le asiguri mancarea de fiecare zi (deci si tu poti sa fii acuzata de fatarnicie cand spui ca este foarte greu, daca tu nu ai fost evident in aceasta situatie; si nici eu nu am fost in ipostaza de a hrani 10 copii). Sa ii dam cuvantul asadar unei femei care a facut acest lucru si care intrebata fiind cine a ajutat-o sa ii creasca, raspunde imediat: „Dumnezeu m-a ajutat!”. Aceasta recunoastere a ajutorului lui Dumnezeu o avea in vedere si Lili cand isi exprima reticenta fata de expresia „a-si asigura ziua de maine”. Este de fapt si un citat din Scriptura care ne face atenti ca pasarile cerului nu seamana si totusi Dumnezeu are grija de ele.
http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/4882-fericit-este-omul-care-i-va-umple-casa-de-copii-ps-1265
Lilii
iulie 5, 2011 @ 9:49 pm
Inca ceva Simona,
„Nu-mi vine sa cred cat de tare a putut sa ma scoata din sarite comentariul asta. „Imi pare rau ca te-a scos din sarite comentariul meu,poate ar trebui ca si pe noi,ceilalti sa ne scoata din sarite faptul ca jignesti si vorbesti despre vietile noastre ca si cum ai fi trait alaturi de noi.Dar totusi,nu o facem,sau cel putin eu nu o fac.
„Daaa.. ar trebui asa, ar trebui pe dincolo.. sa fim toti spirituali, „-vrei sa stii ceva?vad oameni murind de cancer,de tot felul de boli,oameni care au trait in case cu 2 etaje,oameni care au muncit toate zilele lor pentru „a avea ce le lasa copiilor si a-si asigura ziua de maine”.
„Viata e grea si foarte dificila pt multi dintre noi, si trebuie sa luptam si sa muncim din greu ca sa putem supravietui, si sa ne planificam si sa calculam.” Din perspectiva mea(oarecum idealista,visatoare,sau chiar gresita)viata e simpla daca-ti asculti inima,iti urmezi visurile si ai credinta in Dumnezeu.;)
Cristina
iulie 5, 2011 @ 9:53 pm
despre purtarea de grija a lui Dumnezeu, de la Parintele Paisie Aghioratul:
http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/4794-purtarea-de-grij-a-lui-dumnezeu-fa-de-om-
si aici despre ce pune Dumnezeu in femeie atunci cand ea devine mama:
http://www.eph.md/news/invatatura_de_credinta/4356.html
Diaconu Rebecca
iulie 6, 2011 @ 11:52 am
Lilii, viata e simpla daca ai tot ce-ti trebuie 🙂 Oamenii care au case cu doua etaje nu se lupta pentru ziua de maine, se lupta pt urmatoarele 3 generatii probabil, ca aia au ce le lasa si stranepotilor. Aia care se lupta pt ziua de maine sunt oamenii necajiti. Probabil daca te-ai intretine si pe tine si inca vreun copil din salariul minim pe economie, ai intelege mai bine. Desi acum nu mai e cazul, dar la vreo 2 ani dupa revolutie, parintii mei fiind divortati, eu stateam numai cu mama si abia intram la scoala. Si au fost zile cand efectiv veneam de la scoala si nu aveam in casa nici macar un bob de orez de mancare, nimic nimic nimic, nici preparat nici nepreparat. Si mama avea un salariu extraordinar de mic si trebuia sa imprumute de la altii ca sa poata cumpara mancare sa avem pentru doua zile. Eu sufeream de foame dar copiil fiind, nu pot decat sa-mi imaginez prin ce terori psihice trecea mama mea. Viata e simpla daca iti asculti visurile, da, dar daca ai posibilitati zero sa-ti indeplinesti vreun vis ce faci? Tu ai vrea sa-ti vezi copilul cu sapa in mana, muncind ca un rob pentru altii, de la 10 ani si chinuindu-se sa supravietuiasca? Pana nu treci prin terorile saraciei, privind-o dinafara, pare asa… ca un tablou de Van Gogh. Dar mizeria si teroarea foamei nu se rezolva cu credinta in Dumnezeu si vise roz. Si nu poti sa ai o inima usoara cand efectiv nu stii de unde sa iei o bucata de paine, cand nu ai niciun ajutor, NIMIC, si peste toate, mai depinde si altul de tine.
Eu ma bucur, sincer, pentru tine, pentru ca nu a trebuit sa experimentezi chestiile astea si le privesti doar asa, dinafara, ca pe niste povesti de spus in seara de craciun la gura sobei. Esti unul dintre cei fericiti, din punctul asta de vedere. Dar nu toti au acelas noroc.
Diaconu Rebecca
iulie 6, 2011 @ 12:00 pm
Ah, si deasemenea sunt constienta de faptul ca pana nu treci prin anumite situatii, le judeci foarte lejer. E usor sa propovaduiesti tuturor sa faca copii, cand copiii tai nu trebuie sa munceasca de mici ca niste robi sau cand copiii tai nu sunt nevoiti sa cerseasca. Uitandu-te la copiii altora, e ca o joaca sa dai sfaturi si idei altruiste. Cu toate astea mie tot mi se pare o mare prostie sa faci 5 copii in conditiile in care nu le poti asigura o copilarie. Adica hrana, hainute, joaca cu alti copii, scoala, un mediu placut si linistit acasa. Nu degeaba a spus Hristos „Lasati copiii sa vina la mine”. Cu adevarat el inseamna liniste, fericire, joaca, copilarie, lipsa de griji. Iar copil care trage la jug, numai copil nu e.
Dan Tudorache
iulie 6, 2011 @ 1:15 pm
Salut Midnightvoice. (..sau Daylightvoice? 🙂 )
Ai spui ca „… tot mi se pare o mare prostie sa faci 5 copii in conditiile in care nu le poti asigura o copilarie.”
Cred ca aici este cazul sa amintesc de faptul ca mai exista si posibilitatea infranarii daca nu dorim copii. Adica ok…ca parinte nu vrei sa faci copii din pricina faptului ca nu le poti asigura o copilarie, atunci te abtii frumos cu post si rugaciune. Sincer iti spun, consider ca prea facem caz de numarul „mare de copii” in comparatie cu posibilitatile noaste si trasul la jug ca si copil.
Apropo de asta: nici omul care trage la jug nu e om…ci rob…asta doa daca nu se muta la jugul lui Hristos: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.”
Si ca tot veni vorba de tras la jug, sa stii ca opinia mea personala este urmatoarea:
ultimele generatii de copii sunt din ce in ce mai rasfatate. Comparativ cu generatiile de copii de pana acum 15-25 de ani, cei de astazi stau in puf…si uite ca multi parinti se lamenteaza ca nu au cu ce-i creste. Mi se pare un pic deplasat daca facem comparatie asa…la modul istoric.
Eu am invatat sa prasesc pe camp de la 13 ani, si alte munci grele de la tara, caci toate vacantele de vara le-am facut la tara…si uite ca nu ma consider un copil care am tras la jug. Am avut timp si de joaca cu alti copii, si de scoala, si pot spune ca am avut o copilarie foarte frumoasa. Pe timpul liceului (in 4 ani), am avut 4 bluze mari si late…asta era toata garderoba mea, si uite ca n-am murit. Ba mi-a prins chiar foarte bine sa cunosc si ceea ce inseamna sa nu ai. Nu le-am zis ca sa ma laud cu ceva, a fost randuiala Domnului, ci le-am zis ca prea se face caz de scuza saraciei pentru a nu face copii si in schimb pentru a folosi prezervative, anticonceptionale si de ce nu…in ultima instanta…avortul.
Eu cred ca acolo unde se vrea, Dumnezeu pune si El umarul ca sa impinga ceea ce este peste puterile noastre. Ma gandesc ca daca David n-ar fi fost idealist in credinta sa in Dumnezeu, ci ar fi fost la fel de „precaut” precum sunt tinerii de astazi cand vine vorba de facut copii, atunci aproape cu siguranta Goliat murea de moarte buna.
Da, stiu….nu toti vor sa se ridicea la masura credintei lui David, in ceea ce priveste nasterea de prunci…dar totusi…sa nu coboram aceasta stacheta a credintei doar pentru ca nu toti ne simtim in stare sa o trecem. Ne mai antrenam…si incercam. Incercarea moarte n-are 🙂
PS: ce inseamna pentru tine „a asigura o copilarie”? Sincer iti spun, sintagma are intelesuri atat de variate de la persoana la persoana incat schimba in mod radical datele problemei. Pentru unii posibili viitori parinti „a asigura o copilarie” inseamna sa poata avea dadaca cand parintii lipsesc, inseamna o scoala particulara, iar daca nu, atunci cel putin pregatire (care costa bani evident), inseamna sa-l poti duce in excursii etc. Ori aici „a asigura” inseamna defapt si multe mofturi.
La alti posibili parinti „a asigura” are intelesul decentei: „sa-l poata sustine la scoala, sa-i confere un minim de haine, etc.
Deci…problema „asiguratului” poate fi foarte subiectiva, depinde foarte mult de relatia omului cu Dumnezeu.
Lilii
iulie 6, 2011 @ 5:52 pm
Midnightvoice:
1. Nu are rost sa ma apuc acum sa spun cat de bine cunosc „sa nu ai un colt de paine in casa”deci chiar nu are rost…
In schimb,voi spune altceva..:
„Tu ai vrea sa-ti vezi copilul cu sapa in mana, muncind ca un rob pentru altii, de la 10 ani si chinuindu-se sa supravietuiasca?” Sa stii ca as prefera sa-l stiu cu o sapa in mana si eu alaturi de el stiind ca el stie ca-l iubesc si fac orice pentru el, decat sa stiu ca ma uraste pt ca am vrut sa-l avortez din cauza faptului ca…”nu ii pot asigura o copilarie fericita”
Stiu ce inseamna sa ai parinti divortati,ce inseamna sa astepti toata ziua sa vina mama de la servici cu cativa bani pt ca sa avem ce manca..stiu ce inseamna sa fii singur si multe altele..si totusi stii ce am invatat din toate chestile astea?Ca Dumnezeu intotdeauna rasplateste pe un om pt suferintele sale.
„Cred ca aici este cazul sa amintesc de faptul ca mai exista si posibilitatea infranarii daca nu dorim copii. ” Sunt de acord cu Dan in privinta asta.Adica,fara sa fiu ironica sau rea,dar sa zicem ca doi oameni sunt la limita disperarii pt ca nu au ce manca,au salariu minim pe economie,ei bine crede-ma ca daca-s chiar asa de disperati nu prea cred ca mai au chef si de alte lucruri,sau cel putin asa cred eu…
„Viata e simpla daca iti asculti visurile, da, dar daca ai posibilitati zero sa-ti indeplinesti vreun vis ce faci? ” Iarta-ma,dar nu exista sa ai posibilitatea zero.Intotdeauna exista un inceput.
„Esti unul dintre cei fericiti, din punctul asta de vedere. Dar nu toti au acelas noroc.”La chestia asta nu e vorba de noroc,adica Dumnezeu nu a dat cu zaruri si a iesit 5 si 4 si aia sa se nasca in puf si apoi a mai dat inca o data si 1 si 2 sa se nasca saraci.Nu,nu tine de noroc chestia asta..
Lilii
iulie 6, 2011 @ 6:26 pm
„Ah, si deasemenea sunt constienta de faptul ca pana nu treci prin anumite situatii, le judeci foarte lejer. E usor sa propovaduiesti tuturor sa faca copii, cand copiii tai nu trebuie sa munceasca de mici ca niste robi sau cand copiii tai nu sunt nevoiti sa cerseasc” Pt a2a oara, nu propavaduiesc si nu promovez nimic,nu incerc sa fac pe altii sa gandeasca precum mine,doar imi spun propria parere.Poate ca ea este gresita,poate ca e corecta,stiu doar ca e a mea si atata timp cat am argumente,mi-o sustin.
Nu am sa critic niciodata 2 oameni pt ca au fost saraci si totusi au facut copiii,in loc sa se gandeasca la faptul ca „nu au cu ce le asigura ziua de maine”, in schimb am o parere proasta despre oamenii care au impresia ca datoria lor este doar sa dea nastere la copii iar apoi sa-i lase sa se descurce singuri.Sa stiti ca am cunoscut oameni saraci dar de un mare bun simt si de o educatie pe care multi care-s superiori din p.d.v. financiar,nu o au.Doi parinti nu pot fi niciodata judecati pt ca au dat nastere unui copil,pot fi judecati pt faptul ca nu i-au asigurat o educatie.Iar adevarata educatie se face in cei 7 ani.;)
„Dar mizeria si teroarea foamei nu se rezolva cu credinta in Dumnezeu si vise roz.”Daca nu cu speranta si credinta in Dumnezeu nu se rezolva,atunci cu ce se rezolva?Daca un om care nu are nimic(nici casa,nici servici,nici nimic..) daca isi pierde speranta,credinta…moare !
Cred ca deja am dezbatut prea mult subiectul si poate chiar am deviat de la el.Eu mi-am zis parerea,ma repet,nu cer ca altii sa aiba aceeasi parere ca si mine.Cu asta inchei aceasta discutie.O seara cat mai placuta,va doresc.
Viorel
iulie 6, 2011 @ 8:40 pm
@midnightvoice
Draga mea. Cu riscul de a fi acuzat ca judec lumea, voi spune totusi ceea ce cred in cazul tau. Daca parintii tai sunt divortati asta este pentru ca nu l-au chemat pe Hristos intre ei. In absolut toate cazurile asta este motivul despartirilor. Daca nu l-au chemat pe Hristos, nici cele necesare traiului decent nu le-ati avut. Si judecand dupa „filozofia ta de viata” nici tu nu stai aproape de El. Spre paguba ta. In privinta copiilor, nimeni nu te obliga sa-i ai. Nimeni nu te obliga sa primesti darul lui Dumnezeu. Dar daca totusi „nu ai fost suficient de vigilenta” si darul a venit, trebuie sa stii ca pruncuciderea este pacat foarte mare. Nu vrei copilul, il nasti si-l dai altuia. „Paza” si orice metoda de contraceptie sunt de asemenea pacate grave si pentru ele se da sucoteala aspra. Atunci cand Dumnezeu iti da copii, stie mai bine ca tine ca trebuie sa ai cu ce-i creste si iti da si asta. Tu ai vrea poate casa cu doua etaje cu piscina in curte si cu elicopter pe terasa. De toate acestea nu ai nevoie ca daca ai avea, Dumnezeu ti le-ar da. Tu in schimb ar trebui sa ai dragoste pentru oameni, spirit de jertfa. Toate astea le poti dobandi pe calea lui Hristos. Gandesti ca marea masa de oameni, care nu se iubesc decat pe ei insisi si automat gandul la un copil i oripileaza. Iar daca fac totusi unul isi imagineaza ca au schimbat axa pamantului. Oare cum cresteau bunicii nostri si cei din vremurile lor cate o droaie de copii si nu aveau nici pe departe conditiile de azi? Cred ca aveau multa credinta in Dumnezeu si deci dragoste si spirit de sacrificiu. Imi cer iertare daca am suparat pe cineva.
Edy
octombrie 21, 2011 @ 3:00 pm
Nui neaparat Dumnezeu stie cati copii sati dea si ii chiar prea de tot ca faci copii multi daca cu tare Dumenezeu iti da cati poti sa ai grija nu iti da 20 sau o echipa de fotball.
Si apropo motivul divortilor e ca nu este dragostea adevarat in ei asa cum au fost parintiti mei si o fost certuri multe si ura pentru tatal meu care o comis adulter si mama mea saraca suporta tot si ma durea sufletul de la certuri si ce patea mama mea.Dar bunul Dumnezeu mio dat o mama buna si credincioasa si un Frate foarte bun.