Adriana: „Spre rușinea noastră din când în când ne lăsam amețiți de acest păcat al desfrânării”

L-am cunoscut pe actualul meu sot acum 5 ani jumatate. Eram amandoi studenti si ne-am placut foarte mult de la inceput. La inceput timizi, intalnirile se rezumau la cateva plimbari prin parc si sarutari inocente. Aveam amandoi 21 de ani sip e vremea aceea…gandeam ca e rusinos pentru mine ca fata ca nu mi-am inceput viata sexuala. Cine ma credea daca spuneam asta? Asa, am inceput sa imi doresc din ce in ce mai mult sa nu ma las mai prejos decat celelalte fete. Dupa un an si ceva de relatie, la presiunile mele, am intrat si eu “in rand cu lumea”. Am facut si eu ce faceau si celelalte fete!

Relatia a decurs cu bine de-al lungul anilor, ne intelegeam bine si spre rusinea noastra din cand in cand ne lasam ametiti de acest pacat al desfranarii. Am inceput sa nu ne mai multumim cu experientele de la inceput si sa incercam tot felul de lucruri noi pe care le auzeam si noi, le vedeam prin filme. Eram ca niste marionete amandoi care habar nu au in ce se baga. Trageam cu urechea la unul si la altul si peste tot auzeam ca e normal, si ca multa lume se “iubeste” asa! Dar cat de mult ne amageam si ne inselam nu am inteles decat mai tarziu!

Anul trecut am inceput sa ma simt rau: ameteli, nervozitate, insomnia, stres! Si toate astea fara o cauza exacta! Nu va pot spune dragii mei prin ce am trecut si la cati medici am fost si cum toti ma tratau in zadar cu vitamine!

Pana intr-o zi cand am ajuns la un mare preot de la noi din oras unde m-am spovedit si care m-a povatuit ce sa fac mai departe! Mi-a zis sa nu ma mai duc la nici un medic ci sa imi tratez sufletul ca e foarte bolnav! M-a intrebat daca am pe cineva si in ce relatii suntem. I-am povestit tot si mi-a zis ca trebuie neaparat sa ne oprim din ceea ce facem si daca suntem impreuna de atatia ani de ce nu ne casatorim? M-a rugat s a il aduc si pe iubitul meu sa il cunoasca, am stat de vorba si ne-a zis: Cununati-va copii la biserica! Ne-am mai gandit noi la nunta dar nu asa de repede!

Am stabilit-o pana la urma in octombrie anul acesta! In tot timpul ne-am propus sa indeplinim ce ne-a zis preotul si sa nu mai cadem in acest pacat! Sincer va zic, actualul meu sot nu prea a fost incantat de idée dar mi-a zis ca daca eu cred ca e mai bine asa..el imi respecta decizia! Si asa am facut! Nu ne-a fost usor, au existat ispite si momente mai dificile dar in mintea mea era doar gandul acesta: sa nu mai facem asta pana la casatorie! Si asa am ajuns sa il invat si pe el sa sa controleze si ne gandeam amandoi la momentul in care vom fi sot si sotie si vom avea binecuvantarea lui Dumnezeu! Si am reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu, mai bine de un an sa invigem aceast pacat!

Acum suntem casatoriti … de o luna de zile si ne dorim foarte mult copii! Scriind randurile astea simt o bucurie imensa, si imi aduc aminte cu drag de acea perioada in care am simtit liniste si pace in sufletul meu! Relatia de iubire dintre doi tineri nu trebuie sa implice si relatii sexuale ca sa fie o relatie complete ci sa il aducem pe Dumnezeu in mijlocul ei; sa fie o relatie de prietenie sincera si o iubire nepervertita de instincte patimase!

Domne ajuta si multa sanatate!

Adriana, 26 de ani, Cluj-Napoca