Anonim: „nu sunt fecioară… deoarece sufletul şi trupul mi-e încărcat de un păcat grav”
Doamne ajută! După ce am citit sute de articole pe Ortodoxia Tinerilor m-am hotărât şi eu să vă scriu pentru campania „Mii de tineri îşi păstrează fecioria”. Eu din păcate nu mai fac parte din aceşti mii… deşi fizic sunt virgină (adică nu am avut un act sexual), nu sunt fecioară… deoarece sufletul şi trupul mi-e încărcat de un păcat grav şi anume malahia.
La 15 ani am început să intru pe site-uri porno şi încet-încet să practic acest păcat, fără ca să ştiu atunci ce este. În acelaşi timp am început să mă apropii de Biserică, dar drumul era lung şi anevoios până să ajung să aflu că este păcat, chiar mai mult, deja devenise patimă. Inutil a spune că lupta e grea, am avut momente când m-am ridicat şi am căzut din nou… câteodată mă întreb dacă se va termina vreodată… ştiu că lupta cu diavolul este permanentă şi că acest lucru ne va chinui tot restul vieţii, atât pe mine cât şi pe viitorul meu soţ, care din păcate este în aceeaşi situaţie. Singura nădejde este că nu suntem singuri, ci părintele duhovnic ne sprijină şi ne ajuta cât de mult poate şi ne susţine foarte mult.
Toată lumea regreta că a început, sfătuieşte pe alţii să nu facă la fel. Eu nu o să fac asta pentru că ştiu că degeaba spui cuiva să nu facă la fel pentru că poate atunci chiar va face (ca şi Adam şi Eva în rai, deoarece diavolul este foarte viclean). În schimb îndrăznesc să spun că această experienţă m-a făcut să realizez cât suntem de neputincioşi şi slabi în credinţă, dar am învăţat că se poate birui orice, mai puţin pe Dumnezeu şi că la El toate sunt cu putinţă. Trebuie să învăţăm să facem acel mic pas pentru că Domnul să-i facă pe ceilalţi 99 şi să nu-I închidem uşa în nas când vine să ne ajute. Căderi sunt permanent, dar ridicările contează!
Curaj şi nădejde!
P.S.: Prefer să nu-mi dezvălui adevărata identitate deocamdată
(Anonim, adolescentă, 18 ani)
sebastian catalin hogea
februarie 22, 2012 @ 12:11 am
Ai avut vreodată îndrăzneala de a sta la sfat cu Dumnezeu, dincolo de a săvârși micul ritual al unei rugăciuni? Să stai și să- i explici lui Dumnezeu ca unui prieten, ce bucurii și ce nevoi ai, e o mare provocare, în aparență.
Îndrăznește să- I spui lui Dumnezeu că îți iubești prietenul.
Îndrăznește să- I spui lui Dumnezeu să te învețe din timp, să fii în același timp: doamnă, soție și mamă. Să- ți arate cum se pot realiza toate aceste trei aspecte în persoana ta.
Și peste toate îndrăznește să- I spui lui Dumnezeu că IUBEȘTI și vrei să o faci curat. De restul se ocupă EL.
Să nu uiți să- I mulțumești apoi.
Liviu
februarie 22, 2012 @ 11:54 am
Draga “anonima”, profit de aceasta ocazie pentru a spune cateva cuvinte pe aceasta tema. In primul rand trebuie sa stii ca aceasta « problema » n-o ai numai tu, ci majoritatea. De unde pleaca aceasta tendinta ne explica parintele Arsenie Boca in cartile sale, si in special in lucrarea « Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi ». Cred ca banuiesti la ce fel de lanturi se referea parintele, printre altele si la acestea, pe care le acuzi tu. Asta e, parintii si stramosii nostrii nu prea au stiut ca in timpul sarcinii si o perioada dupa aceea trebuie sa stea cuminti, altfel se ajunge mai tarziu la ceea ce ti se intampla tie acum.
Liviu
februarie 22, 2012 @ 11:55 am
Continuare…
Chiar daca e greu, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugaciune si rabdare exista posibilitatea sa scapi de patima respectiva, insa, pana atunci, nu face greseala de a cadea in deznadejde din cauza asta. Un pacat este, asta e clar, dar nu e unul atat de mare, doar n-ai omorat pe nimeni (inca). Faptul ca ai inteles ca este un pacat e un important punct castigat. Ceea ce trebuie sa mai stii este ca pacatul acesta nu este doar al tau, ci si al parintilor si stramosilor tai care l-au transmis din generatie in generatie, ajungand acum, iata, la tine. Ce trebuie sa faci tu? In afara de lupta cu patima, trebuie sa stii ca intr-o zi va veni vremea sa fi si tu sotie si mama. Ca sa nu mai treaca si copii tai prin ceea ce ai trecut si treci tu, asculta ce ne spune parintele Arsenie Boca, adica pastreaza sarcina curata, fara influente de acest gen, indiferent ca sunt mentale sau fizice. Ca sa poti face asta alege un sot care intelege toate acestea si este de acord sa le accepte fara sa se simta constrans. In concluzie, daca lantul patimii a ajuns dinspre stramosii tai la tine, rupe-l aici, nu-l trimite mai departe. In felul acesta, vei fi raspunzatoare doar pentru particica ta de pacat, nu si pentru cele pe care le vor savarsi urmasii tai sau urmasii urmasilor lor, din cauza a ceea ce ai putea sa faci tu in cele noua luni de sarcina. Asa ca, fruntea sus si mergi inainte !
Liviu
februarie 22, 2012 @ 11:55 am
Continuare…
O sa-ti spun acum o poveste: Imi spunea mama ca, pe vremuri, veneau de Craciun ursari cu urs adevarat, dresat, nu cum se vine acum cu un om deghizat in urs. Odata au venit la bunica mea niste ursari. Dupa ce au jucat ursul si i-au facut urarile de rigoare, bunica a vrut sa-i serveasca cu niste friptura. Atunci ursarii s-au speriat si i-au spus sa nu cumva sa scoata carnea, sa simta ursul miros de carne, ca atunci este posibil sa sara la ei si sa nu-l mai poata controla. Pentru ce am spus povestea asta? Inchipuie-ti ca ursul simbolizeaza corpul cuiva. Asa cum ursul, chiar dresat fiind, daca simte mirosul carnii isi aduce aminte de instictul lui de pradator, la fel si corpul care are inca patimi, daca i se aduce aminte de ele, acestea devin puternice si exista posibilitatea sa scape de sub control. Asa ca iti recomand sa incerci sa nu-i mai oferi corpului motive sa-si aduca aminte de pornirile lui sexuale, in acest caz. Incearca sa-ti ocupi timpul cu alte activitati, fa mai multa miscare, stai in aer liber, practica un sport, etc. Cu Dumnezeu inainte, si… o sa fie bine.
Sinziana
februarie 26, 2012 @ 7:16 pm
@pr sebastian: incerc seara sa stau de vorba cu Dumnezeu…multumesc pt sfaturi, acuma mi-am dat seama ca daca vreau ceva trebuie sa cer exact acel lucru cu nadejde. va multumesc ca v-ati facut timp pt un sfat pt mine, Dumnezeu sa va ocroteasca pe dvs si pe cei dragi!
Sinziana
februarie 26, 2012 @ 7:21 pm
@liviu33: multumesc mult pt sfaturi…e foarte important sa vorbesti si cu altii, pt ca doar asa reusim sa vedem lucrurile si din alte puncte de vedere. Speram ca prin infranarea de la mancare si nevointa duhovniceasca sa ne mai slabim putin trupurile si asa sa fim mai usori ca sa ne putem ridica spre cer. Lupta va fi ff grea, toata viata, stiu…din pacate ne mai intineaza si alte pacate si atunci nu e chiar asa de simplu. Si eu am citit din scrierile pr. Arsenie Boca si il apreciez ff mult. Sa aveti post cu folos!
Anonim
august 1, 2012 @ 3:49 pm
Si eu ma aflu in aceeasi situatie,sau poate si mai rau decat tine.Nici macar nu mai tin minte momentul in care am inceput sa savarsesc aceet pacat,atat eram de mica!Liviu,eu insa cred ca am cazut in desnadejde!Stiu ca e un pacat,si poate cel mai mare din viata mea dar simt ca Dumnezeu nu ma va ierta niciodata pt asta!Cer iertare si iar o fac!Vointa mea nu e atat de puternica incat sa infrunt pacatul!Ce ma fac?ma simt din ce in ce mai rau…
Liviu
august 2, 2012 @ 7:36 am
Pentru anonimm.
Incearca sa-ti ocupi timpul cu activitati care presupun un timp cat mai mare petrecut in aer liber, si care sa implice si oarecare activitate fizica (miscare). Trebuie sa fii tot timpul ocupata, sa n-ai timp sa te gandesti la patima, si, facand o activitate fizica, sa fii partial obosita tot timpul. Asta scade impulsul sexual. La sportivele de performanta, care fac efort fizic sustinut, este posibil chiar sa se opreasca ciclul menstrual pentru o perioada. Bineinteles ca, dupa terminarea perioadei de efort, ciclul revine. Tu nu trebuie sa exagerezi, recomand moderatie. Cat despre iertarea pacatelor, nu putem noi pacatui cat poate Dumnezeu sa ierte. Crezi ca Dumnezeu nu stie cu ce te confrunti? Stie si intelege ce lupta duci. Si ca sa nu duci lupta singura, spovedeste-te si te impartaseste din cand in cand… Si nu uita sa te ridici de fiecare data cand cazi. Roaga-te sa-ti trimita Dumnezeu o completare la vointa ta de a te indrepta.