Alexandra: „Este o adevărată „nebunie” să mai vorbești despre feciorie.”
Care dintre noi nu își aduce aminte de momentele copilăriei? De inocența și naivitatea de atunci…
O parte dintre noi facem parte din generația care încă mai credea în Moș Crăciun și îl așteptam cu atâta nerăbdare, deoarece nu îl vedeam prin supermarketuri și la TV în fiecare zi. Și credeam că trebuie să fim cuminți pentru a primi cadourile mult dorite… nu neapărat pentru conținutul lor, ci pentru faptul că veneau de la Moș Crăciun.
Facem parte din generația care punea zahar pe pervazul ferestrei pentru ca barza să aducă mai repede frățiorul sau surioara mult dorit(ă). Noi nu ne întrebam de unde vin copiii, căci e era de ajuns această poveste.
Facem parte din generația în care ne petreceam timpul liber afara cu prietenii și erau atâtea jocuri… Prinselea; Un, doi, trei, la perete stai; Omul negru; Împărate, împărate, câți pași îmi dai?; Flori, fete și băieți; Țară, țară vrem ostaș; Baba oarba; De-a v-ați ascunselea… Noi nu aveam calculatoarele performante de acum. Nu știam de Counter Strike sau de Facebook. Noi foloseam o rețea de socializare mai directă, fiind împreună.
Nu spun că noi am fost niște sfinți… nicidecum… am fost doar mai protejați. Nu spun nici că toți ne-am păstrat fecioria. Dar am avut poate mai multe șanse…
Fecioria… un dar atât de minunat pe care ni-l oferă Dumnezeu fiecăruia dintre noi și care în societatea actuală nu mai are nici o valoare. Acum când anormalitatea este văzută ca normalitate, când virtutea a devenit ceva învechit, pierdem tot mai mult frumusețea cu care am fost înzestrați. Este o adevărată „nebunie” să mai vorbești despre feciorie.
Acum suntem bombardați cu informații și cu „dragoste” peste tot. La televizor, pe internet, pe stradă… aproape oriunde. Acum a-ți pierde fecioria înseamnă a face „dragoste”. Am redus dragostea la un simplu contact fizic și spunem… „Te iubesc din tot sufletul!” Dar ce are sufletul aici?
Dragostea adevărată, din tot sufletul, este doar aceea trăită cu și în Hristos. El nu a spus să nu avem prieteni, iubiți /iubite, logodnici/logodnice, soți/soții… Nu a spus să nu avem relații intime… Dar a pus niște limite, care depășite… costă! Dacă iubim din tot sufletul atunci respectăm limitele.
Dragostea adevărată înseamnă renunțare și împlinire, jertfă și libertate. Dragostea adevărată așteaptă, renunță la egoism pentru binele celui iubit. Deci, cum putem spune… „Te iubesc din tot sufletul” !?
Apelăm mereu la cuvintele acestea… iubire și dragoste. Însă nu le mai înțelegem.
Acum se spune… Stii, te iubesc, dar dacă nu te culci cu mine, atunci… înseamnă că tu nu mă iubești. Nu-ți pasă de mine și de nevoile mele. Ești o egoistă. Toată lumea o face, de ce să fim noi altfel?
Tu, viitorule soț, gândește-te. Până nu te căsătorești, nu ai siguranța că relația în care ești implicat va avea un happy end. Poate tu sau ea ați mai avut relații înainte, fie și intime sau nu. Cum te-ai simți ca soția ta să fi trecut prin brațele lui A, B, C…? O să zici… eu nu o să iau în căsătorie o astfel de fată. De ce? Toți cei dinainte au spus ca și tine… Stii, te iubesc, dar dacă nu te culci cu mine, atunci… înseamnă că tu nu mă iubești. Nu-ți pasă de mine și de nevoile mele. Ești o egoistă. Toată lumea o face, de ce să fim noi altfel? De ce atunci să mai ai pretenții. Da, are o fire slabă, dar tu ai făcut ceva pentru ea?
Iar tu, viitoare soție, gândește-te. Ți-a promis iubire. Dar oare te va mai iubi apoi? Ce garanție aveți că veți avea un happy end? Și atunci… De ce să nu îi dau celui într-adevăr iubit, soțului tău, acele momente unice? Vrei să vezi dacă într-adevăr te iubește? Spune-i că nu vei (mai) avea relații intime cu el până la căsătorie și vei vedea singură cât te iubește.
Este necesar să punem preț pe noi înșine. Să ne iubim pe noi înșine. Și nu în sensul de a deveni plini de egoism și egocentrism. Nu! Trebuie să ne iubim încât să le putem da și celorlați iubire… Iubire curată. Iubire cu și în Hristos.
Eu nu vreau să dau rețete. Nu sunt în măsură. Dar m-aș bucura să putem iubi fecioria. Eu am început să înțeleg destul de târziu acest dar minunat pe care îl avem și dacă Hristos nu m-ar fi păzit, l-aș fi pierdut. Știu că dacă îl mai am, e doar datorită iubirii și milostivirii Sale. Și nădăjduiesc că îmi va ajuta în continuare!
Vă recomand să căutați pe internet două documentare: Pam Stenzel – Sex has a price tag 2000 (Sexul înaintea căsătoriei are un preț) și In your face.
(Alexandra)
bogdan h
august 6, 2013 @ 5:09 pm
buna
legat de ce ai spus tu aici in articol „Cum te-ai simți ca soția ta să fi trecut prin brațele lui A, B, C…? O să zici… eu nu o să iau în căsătorie o astfel de fată. De ce?”
eu vreu sa-ti spun ca m-am casatorit cu o femeie, din dragoste, care trecuse prin bratele mai multor barbati.stiam asta dinainte de casatorie. e femeia pe care o iubesc ,ma face sa ma sint iubit si sunt sigur ca ma iubeste.
dupa cum vezi exista si exceptii.nu ne incadram toti in acelasi tipar.
iar legat de feciorie pot sa spun ca nu am apreciat-o deloc.stii cum este ? barbatii au anumite nevoi.cum ar fi bine sa faca ? sa astepte sa se casatoreasca si intre timp sa-si satisfaca aceste nevoi cu altele ca sa respecte fata cu care se casatoresc daca aceasta doreste sa se pastreze pana in noaptea nuntii?
cunosc foarte multe cazuri care procedeaza astfel prietena cu care urmeza sa se casatoreasca e virgina si ei umbla cu altele.
da si tu cateva idei ca eu chiar nu stiu cum e bine.
o seara buna
Dan Tudorache
august 6, 2013 @ 5:48 pm
Salutare Bogdan!
Nu știu dacă Alexandra va vedea mesajul tău, dar pe cât posibil voi da eu un răspuns, în speranța că nu te supără situația.
Da, așa este, există și excepții și după cum ne-ai mărturisit cu sinceritate, tu ești una dintre ele. Bravo ție că-ți iubești soția, într-adevăr nu oricine poate în atare situație. Dragostea înseamnă iertare. Însă ca întotdeauna excepțiile confirmă regula, nu o răstoarnă. Oamenii au nevoie de fidelitate mai mult decât alte nevoi în relațiile de iubire. Pentru că spre exemplu, tu ai spus că ”barbatii au anumite nevoi”. Ei bine, de ceva timp, și femeile au aceste ”nevoi”. Vor și ele să aibe parteneri serioși, care să le iubească, dar să-și mai facă ”nevoile” și cu alții între timp. Iubirea e iubire, ”nevoile, nevoi”.
Așa că întreabă te rog pe respectivele cunoștințe (bărbați) ce părere ar avea dacă ar iubi fete care între timp mai umblă și cu alții pentru nevoi? Dacă vor îndrăzni să spună că sunt niște ”panarame” sau ”curve”, să le aduci repede aminte că ei se fac vinovați de aceleași lucru, deci ei sunt în primul rând neserioși și curvari.
După cum vezi, sună foarte aspru. Dar acestea sunt faptele lor puse în oglindă.
Pe final ai întrebat cum e mai bine să se procedeze. O vorbă românească spune că ”ceea ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. E defapt o adaptare mai scurtă de la cuvântul acesta al Mântuitorului: ”Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;”
Important este să fii sincer Bogdan, să nu aplici dublu-standard în relațiile cu oamenii (altfel spus ocaua lui Cuza). Nu face ceea ce nu ai vrea ca soția ta să-ți facă ție. Nu flirta cu femei dacă te deranjează ca soția ta să flirteze cu alți bărbați. Nu te gândi la alte femei dacă te-ar deranja să știi că soția ta se mai gândește și la alții. Iubește-o așa cum ai dori tu să fii iubit. Și atunci vei fi și tu iubit la fel.
Seara bună!
PS: ”nevoile” se pot controla cu credință, post și rugăciune. Altfel devin insuportabile și ne biruiesc. De aceea ne resemnăm și le etichetăm ca ”nevoi”. În realitate e un instinct care trebuie ancorat în iubire, și atunci se liniștește, nu caută alte femei decât cea iubită.
bogdan h
august 6, 2013 @ 6:22 pm
poate ca ai dreptate si rezolvarea ar fi ca acesti barbati sa nu intre in relatii cu femei care isi dorescsa se casatoreasca fecioare dar vezi tu oamenii in general sunt nesimtiti .vor o sotie virgina dar in acelasi timp si distractie.
eu sunt diferit de ei ,nu sunt ipocrit.asta am vrut sa punctez.
cat priveste iertarea ,sa stii ca nu m-a deranjat de la inceput faptul ca a fost cu mai multi barbati.si eu am fost cu mai multe femei.pur si simplu nu m-a interesat chestia asta nu a existat nici o iertare,nu am avut ce sa-i iert. asta e lumea in care traim.
Dan Tudorache
august 6, 2013 @ 6:34 pm
Bogdan, să nu-ți faci griji că te-aș fi bănuit de ceva. Îmi făcusem ocazie de a prezenta o situație didactică, despre cum e bine.
Cât privește pe respectivii bărbați, am cunoscut și eu dintre ei. De fiecare dată etichetau drept ”curve” fetele care făceau exact ceea ce fac ei, dar ei înșiși nu-și simțeau duplicitatea. Este un fenomen chestia asta în rândul bărbaților. Un fel de Hoțul strigă hoțul.
Am avut totuși un coleg de facultate căruia îi plăceau femeile și am vorbit despre asta dar l-am admirat mult pentru sinceritatea lui: El a zis că deși îi place să aibe mai multe femei nu are pretenția ca viitoare soție să fie virgină pentru că ar fi incorect atâta timp cât el nu e virgin ci umblă cu altele. Și spunea de alți băieți pe care-i știe, că au asemenea pretenții, ca soțiile să fie cuminți în timp ce ei sunt…. cum sunt.
sharbinsk
august 6, 2013 @ 7:18 pm
„Tu, viitorule soț, gândește-te. Până nu te căsătorești, nu ai siguranța că relația în care ești implicat va avea un happy end”
Nimeni nu poate fi sigur că odată cu căsătoria lucrurile vor avea un happy end.
Din păcate familiile tinere rezistă tot mai greu în ziua de azi.
Unii pot fi feciorelnici doar pt că n-au avut ocazii, asta nu înseamnă că au dreptul să le scoată ochii celorlalţi cu crize de gelozie şi nici nu cred că fecioria în sensul cerut de Hristos se identifică doar prin latura fizică.
Dan Tudorache
august 6, 2013 @ 9:45 pm
Păi sigur că da Ioan. Fecioria este o stare de integritate în primul rând sufletească dar și trupească. Pe când integritatea trupească condusă de minte în alte părți… e doar virginitate. De aceea fecioria este întotdeauna voluntară, iar virginitatea poate fi și involuntară (că nu i s-a dat ocazia să o piardă).
Alexandra
octombrie 7, 2013 @ 10:58 am
Doamne ajută!
[b]Bogdan[/b], când am pus respectiva întrebare „Cum te-ai simți ca soția ta să fi trecut prin brațele lui A, B, C…? O să zici… eu nu o să iau în căsătorie o astfel de fată. De ce?”, nu am menţionat că toate persoanele de sex masculin procedează aşa. Ştiu că sunt şi excepţii. Mă refeream la o situaţie tot mai des întâlnită.
Şi nu spun nici că femeile nu se pot comporta la fel.
Şi unii şi alţii putem cădea pradă aceleiaşi ispite şi depinde de noi cum reacţionăm atunci.
În ceea ce priveşte nevoile de care spuneai… Consider că atunci când aceste nevoi te împing să îţi înşeli partenera(ul), doar pentru ca ea(el) să-şi păstreze fecioria înseamnă că nu o(îl) iubeşti cu adevărat. Pe lângă fluturi în stomac, dragostea înseamnă şi jertfă. Dragostea nu înseamnă doar satisfacerea unor „nevoi fiziologice”, căci atunci am ajunge ca şi animalele, ghidaţi de instinct.
Sper să nu te supere răspunsul meu, eu am încercat să îţi spun părerea mea.
[b]Dan[/b], mulţumesc că m-ai sprijinit cu răspunsurile tale.
[b]Sharbinsk[/b], cu siguranţă nu avem garanţia că o relaţie trăită în feciorie înseamnă automat happy end. Eu nu am afirmat nicăieri acest lucru. Şi cred că ar fi mai greu să te desparţi de cineva ştiind că i te-ai dăruit total, nu?
De asemenea, sunt perfect de acord cu tine: ce-i feciorelnici nu au niciun drept să îi judece pe cei care şi-au pierdut fecioria şi viceversa. Nu asta am vrut să spun prin ceea ce am scris. Sunt conştientă că fecioria nu ţine numai de primul contact fizic. După cum spunea Sf. Vasile cel Mare: „N-am cunoscut femeie, dar nici feciorelnic nu sunt”. De asemenea, sunt persoane care poate au pierdut virginitatea, dar sunt mai feciorelnici acum, decât cei care nu au facut acest pas.
sharbinsk
octombrie 8, 2013 @ 7:02 pm
[quote]Tu, viitorule soț, gândește-te. Până nu te căsătorești, nu ai siguranța că relația în care ești implicat va avea un happy end. Poate tu sau ea ați mai avut relații înainte, fie și intime sau nu. Cum te-ai simți ca soția ta să fi trecut prin brațele lui A, B, C…? O să zici… eu nu o să iau în căsătorie o astfel de fată. De ce? Toți cei dinainte au spus ca și tine… [/quote]
Nu e chiar așa, în ziua de azi greu mai găsești fecioară pt căsătorie după o anumită vârstă și cred că[b] rezonabil [/b]ar fi[b] să nu[/b] reproșezi unei femei că a fost cu alții când nu te cunoștea pe tine pt că nu ți-a greșit cu nimic.
Ca să nu fii bolit de bănuieli bolnăvicioase e bine să NU răscolești trecutul prea mult și nici să încerci să te compari cu foștii.
Bărbatul care a dezvirginat la rându-i alte femei care nu i-au devenit soție sau a trăit în curvie cu alta, nici n-ar trebui să cârâie pe tema asta, că dubla măsură a judecății nu mântuie în cazul ăsta.
Asta cu „vrem soții virgine dar, până la căsătorie ne folosim de altele” e o concepție drăcească și ipocrită.
A nu se înțelege că încurajez curvia, dar, dacă vrei să nu rămâi neînsurat trebuie să pui bine în cumpănă lucrurile, mai ales dacă femeia aceea e minunată și vrea să intre pe un făgaș al căinței.
Din păcate pentru feciorelnici [b]cele 5 fecioare neînțelepte n-au intrat la Nunta Împăratului[/b], așa că virginitatea ca fapt biologic nu e de ajuns pt mântuire.
Spun asta ca să nu se îmbete cu apă chioară virginii sau să se considere superiori cu ceva.
sharbinsk
octombrie 8, 2013 @ 7:19 pm
[quote]Şi cred că ar fi mai greu să te desparţi de cineva ştiind că i te-ai dăruit total, nu?[/quote]
În ziua de azi, nimic ce ține de călcarea moralității nu e greu.
Pentru că tema casnicei nemulțumite care-și înșeală soțul e îmbrățișată de tot mai multe generații de femei de la bunică la nepoată, (a se vedea popularitatea acestor filme în rândul femeilor și în Box Office).
La pachet desigur cu tema bărbatului „forte” care „prizează” toate femeile.
Sistemul de valori al oamenilor e alterat de tot felul de narațiuni care s-au cuibărit peste noapte, în locul în care trebuia să sălășluiască Harul.
Alexandra
octombrie 9, 2013 @ 6:57 am
Da, probabil cu greu se mai găsesc tineri/tinere curați/curate în ziua de astăzi. Eu nu am zis că o persoană care a greșit în trecut trebuie respinsă, căci nu sunt de acord cu așa ceva. Bravo celor care nu țin cont de trecut, dar este bine să se țină cont de prezent. Nu putem avea pretenții de la trecutul unei persoane din acest punct de vedere, dar poate avem un cuvânt de spus în ceea ce privește viitorul. Este vorba despre ceea ce TU vrei să faci. O vei respinge pentru ceea ce a fost, o vei accepta și te vei purta cu ea la fel ca ceilalți sau îi propui o relație sănătoasă?
Daca vrei să nu rămâi necăsătorit(ă), consider că apelul la desfrânare pentru a-l ține pe celălalt lângă tine nu e cea mai bună soluție. Căci, cum se face atunci că avem mulți care stau în „căsătoria de probă” sau concubinaj și totuși ajung să se despartă.
Dacă vrei cu adevărat o familie, o vei avea. Dar trebuie să te rogi pentru asta și să faci totul cum vrea Hristos. Iată o întâmplare:
[i]O tânără, asistent medical, își dorea foarte mult o familie și nu reușea să cunoască pe nimeni în acest sens. Primește sfatul de a citi 40 de zile acatistul unui sfânt (nu mai știu exact despre cine e vorba, parcă Sf. Pantelimon?!?). A făcut ascultare și timp de 40 de zile nu a apărut nimeni. Supărată, crezând că rugăciunea nu a fost ascultată, a aruncat icoana sfântului pe geam. După câteva minute i-a bătut cineva la ușă. Un tânăr cu capul spart i-a întins icoana neștiind cum a căzut aceasta de pe geam. Fiind cadru medical, tânăra l-a îngrijit pe respectivul pentru rana produsă. Mai târziu s-au căsătorit. [/i]
Intr-adevăr, doar virginitatea nu e de ajuns pentru mântuire. Dar asta nu înseamnă că renunți la ea, nu? Și femeile și bărbații pot greși și au partea lor de vină. Cei care au pierdut virginitatea pot fi mai feciorelnici decât cei care nu au făcut asta.
Totul depinde de atitudinea noastră! Nu ne putem lăsa ghidați de ceea ce se promovează. Fiecare poate schimba ceva!
Boitos
octombrie 9, 2013 @ 9:12 am
Eu nu pot sa inteleg nicicum de ce spuneti voi ca este mai bine sa nu tina cont de trecut.
Daca ati stii ce mult conteaza trecutul in viitor.
In acest caz avem 2 tipuri de oameni:
1.cei care printr-o intamplare nefericita si-au pierdut fecioria,
2.cei care au vrut sa o piarda si traiesc in concubinaj, cu vreo 3-7 persoane pana la casatorie.
Si voi spuneti ca trecutul nu este important:
in acest caz oare care dintre ele va fi mai fidela intr-o casnicie?
Stiti ca circula o vorba : ,,dintr-o femeie desfranata nicidata nu faci o femeie cinstita”
Se poate spovedi si impartasi, caci modul de viata din trecut isi va pune amprenta in viitor .Acea persoana nu trebuie respinsa , nici marginalizata, nici judecata, dar trebuie cascati ochii daca tu ca om crestin poti duce viata alaturi de ea, caci nu o iei ca sa o schimbi ( moral si sufleteste ) ci o iei ca va potriviti, va intelegeti, si o accepti asa cum e ( trecut, prezent ).
A nu se intelege ca am vorbit numai despre femei , sunt si barbati destui in astfel de cazuri.
sharbinsk
octombrie 9, 2013 @ 9:23 am
În primul rând, merci Alexandra, pentru că mi-ai răspuns, sper că n-am lăsat impresia că fac apel la concubinaj sau ceva.
Spuneam doar că baza de selecție după o anumită vârstă se răstrânge în ce privește persoanele feciorelnice fizic.
Și omul e bine să fie realist și viitorii soți să-și ia canon și să meargă mai departe.
Sunt cu totul de acord cu ce ai scris la ultima postare.
Deși, chiar pe site am găsit un articol cu o femeie care spusese un acatist 40 de zile și singurul eveniment important un băiat ceruse nr ei, dar renunțase să o caute și femeia era în pragul disperării cu încredere de sine șubrezită.
Dar pt întâmplarea cu Sfântul Pantelimon pot spune doar că
Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi !
sharbinsk
octombrie 9, 2013 @ 9:52 am
[quote]
Eu nu pot sa inteleg nicicum de ce spuneti voi ca este mai bine sa nu tina cont de trecut.[/quote]
Simona, e important și trecutul, eu zic doar o părere personală
O femeie obișnuită, care a avut 2-3 relații până la 30 de ani(dacă atunci e căsătoria) din care a ieșit sfâșiată emoțional și sufletește, cred că și-a învățat lecția, și nu a greșit cu nimic viitorului soț pe care nu-l cunoștea până atunci, sau dacă-l cunoștea era și el implicat într-o relație.
Mai mult a greșit față de Hristos, de aceea El trebuie să o ierte, către El să-și îndrepte pocăința.
Ziceam că poate duce la certuri să scurmi prea mult în viața unei persoane, pt că lucrurile aflate se pot folosii ca reproș la nervi.
Că românul când se ceartă, zice ca să-l desființeze pe celălalt orice, chiar dacă nu e convins de ce zice și regretă după.
Legat de situațiile prezentate ambele sunt recuperabile.
Eu mă refeream în primul rând la femei care s-au lăsat duse de vorbe dulci, dar și-au revenit și știu perfect valoarea lucrului pierdut și sunt hotărâte să compenseze acea lipsă cu fidelitate temeinică față de viitorul soț.
Apreciez astfel de femei.
La persoanele desfrânate e mai complicat, dar nu imposibil în sensul că trebuie o perioadă mai îndelungată pt pocăință, la Maria Egipteanca a fost o perioadă direct proporțională cu anii de curvie.
Ca fapt divers; proverbul popular :
[quote]Din zdreanță nu faci drapel[/quote]
Nu se aplică și pt creștinul care a declarat moarte păcatului.
Însuși rațiunea spovedaniei e de a crede din toată ființa ta că Dumnezeu te-a iertat și de a nu repeta spovedania pt un lucru pe care nu l-ai mai făcut.
Unde ar putea fi controlate mai bine pornirile trupului dacă nu în familie, unde e permisă o doză de sexualitate ca o supapă pt slăbiciunea firii ?
E mult mai greu ca de la o viață hyper-sexualizată să treci direct la abstinență totală, de ex.
Evident tot lucrul să se facă prin Hristos și cu Hristos, altfel omul neduhovnicesc se va întoarce la faptele lui pt că nu e ținut de Har.
Boitos
octombrie 9, 2013 @ 1:10 pm
Eu am inteles ca din ,,zdreanta nu faci drapel”, sau si daca il faci, nu poate fi ca si unul putin sifonat.
Bineinteles ca trebuie sa ne indreptam in tot locul si tot ceasul, sa fim vesnic atenti, sa ne corectam noi insine, dar totusi un barbat ( femeie ) care pune pe acelasi nivel un partener ( care a avut poate 2 relatii ) cu alt partener care sare dintr-o relatie in alta atunci e cam ciudat, dar pana la urma este viata fiecaruia cat accepti si cum accepti.Ce compromisuri faci.
Boitos
octombrie 9, 2013 @ 1:15 pm
Am o intrebare, asa din pura curiozitate, daca vrei sa raspunzi, bine , daca nu, nu.
Nu intelege ca te pun la test sau mai stiu eu ce.
Cum poti face tu diferenta daca o femeie s-a lasat dusa cu vorbe dulci de una desfranata?
Stii de ce te intreb , pt ca in ziua de azi lumea este atat de smechera,atat de bine se prefac oamenii, si pana te destepti e gata: casatorit, si apoi mai fa ceva daca mai poti.
sharbinsk
octombrie 9, 2013 @ 5:42 pm
[quote]Cum poti face tu diferenta daca o femeie s-a lasat dusa cu vorbe dulci de una desfranata?[/quote]
Nu cred că e bine ca eu să fac împărțiri între persoane desfrânate și persoane înșelate cu vorbe dulci, pt că risc să categorisesc aiurea și terțe părți să se simtă vizate și implicit jignite.
Nu eu am pus pe același plan o femeie care umblă dintr-o relație într-o relație cu una care a avut maxim 2.
Mântuitorul zice ceva de genul [quote]iertate sunt păcatele ei că mult a iubit.
[/quote]
E posibil ca un om pătimaș să se știe datornic și să vrea ca restul vieții să-l petreacă în îndreptare.
Genul de pocăință zguduitoare, care-n timp erodează munții păcatului.
Pe când, pentru unul mai puțin păcătos,există riscul să se auto-îndreptățească pe sine și să amâne pocăința temeinică trăind cu impresia că n-are mult de îndreptat și astfel se auto-menajează .
Ce folos e dacă iei o virgină autosuficientă, egocentrică și egolatră care are mereu impresia că le știe pe toate, genul de ființă care e cea mai mare admiratoare a propriei persoane ?
Alexandra
octombrie 9, 2013 @ 6:10 pm
Simona, Sharbinsk,
Consider că am „deraiat” putin de la subiectul pe care îl promovează campania „mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”. Dar este bine că se pun întrebări și se caută răspunsuri.
Despicăm firul în patru… Ești curat(ă) sau nu, ai făcut-o din greșeală sau nu (?!?), ai făcut-o de mai multe ori sau nu… Nu astea sunt aspetele cele mai importante, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte. Cu tine, cu trupul și sufletul tău și cu persoana pe care se presupune că o iubești.
Fecioria nu înseamnă numai prezența virginității, ea este mult mai mult. Și cred că fiecare o putem păstra sau redobândi în oarecare măsură. Un bun exemplu de feciorie redobândită ar putea fi Sfânta Maria Egipteanca.
Cei feciorelnici să încerce să ramână curați, iar cei care au pierdut-o să încerce să trăiască curați de acum înainte. Mă refer aici la relațiile exterioare căsătoriei.
Fecioria se poate păstra sau redobândi prin iubire, adică jertfă, iertare, uitare unde este nevoie, încredere și nădejde… Cred că ar trebui să-i urmăm lui Hristos, după putere… El nu a venit între oameni ca să stea să predice cu fariseii și cărturarii. A venit și a mântuit… vameșii și desfrânatele.
sharbinsk
octombrie 9, 2013 @ 6:20 pm
Subscriu, Alexandra.
Mai vreau să menționez că m-am referit în special la persoanele care au trăit în desfrâu într-o vreme tulbure a vieții, din varii motive cum ar fi că-n familie nu se vorbea de aspectele duhovnicești și nu se încuraja latura aceasta a vieții pt că nu li s-a dat o educație creștină.
Sau diferiți fii încurajați chiar de tată să-ncerce ca să devină bărbați, sau alte îndemnuri lumești.
Nu e valabil și pt cel ce cu bună știință păcătuiește sau gândește că- „lasă, păcătuiesc acum că mă va ierta ca și pe vameșul și desfrânata.”
sharbinsk
octombrie 9, 2013 @ 6:37 pm
[quote]
Cum poti face tu diferenta daca o femeie s-a lasat dusa cu vorbe dulci de una desfranata?[/quote]
1.reputația
În general o persoană desfrânată are o reputație pe măsură și se pot obține referințe despre ea de la foști parteneri de desfrâu sau de la tovarășe cărora le-a împărtășit experiențele.
2.identificarea prin trup și tendința de a se obiectiviza.
O femeie căreia îi place să stârnească aprecierea bărbaților și se afișează în ținute indecente pe site-uri de socializare pt a obține comentarii.
Trăiește pt lux, huzur și vanitate, nu se dă în lături de la a flirta cu oricine, vorbește mieros, mers unduios etc.
3.nr partenerilor
4.femeile desfrânate nu pot sta prea mult departe de desfrâu, deci e limpede că nu se vor putea abține și vor provoca ele momente prielnice.
Chiar graba de a ajunge în pat poate ridica semne de întrebare dacă nu cumva are un plan de a creea o sarcină prin care să te lege de ea sau ca să te țină sub influența ei și să grăbească o căsătorie.
Era limpede că mă refeream la persoane întâlnite prin medierea Bisericii și a Lui Hristos.
Persoane care doresc să se abțină până la căsătorie.
De principiu : un om de bună credință care-și pune toată încrederea în Dumnezeu și-n rugăciune nu va fi lăsat de ocară, pt că Dumnezeu va lucra prin oamenii Săi și-i va face lumină.
Dar, se poate întâmpla să ceri de la Dumnezeu o persoană pt căsătorie.
Iar Domnul să-ți scoată în cale o persoană care a avut multe relații în trecut dar, care a pus început bun și lângă care ai șansa să crești spre mântuire.
Încurcate-s căile Domnului !
Disclaimer: persoanele de față se exclud și îmi cer scuze dacă am ofensat pe cineva cu aceste postări sunt doar încercări de nuanțare în funcție de propriile-mi percepții nu neaparat și pertinente.
Laura Nicoleta
octombrie 9, 2013 @ 7:01 pm
Un Parinte, cred ca Pr.Necula din Sibiu, a spus ca o desfranata poate ajunge Sfanta, dar un barbat desfranat nu. A spus ca nu avem nici un exemplu de curvar care sa fi ajuns Sfant. O femeia care se lasa de desfrau e o Maria Magdanlena sau o Maria Egipteanca. Deci da, poti sa faci dintr-o zdreanta un drapel. Defapt nu tu faci, ci ea se face cu ajutorul Domnului. E plin sinaxarul de desfranate care au ajuns Sfinte si Mucenite.
Boitos
octombrie 10, 2013 @ 6:07 am
Multumesc pt raspuns, Sharbinsk.
In mare parte asa gandeam si eu.
Laura, eu nu cred ca un barbat nu poate ajunge sfant daca a pacatuit.
Depinde mult de cum s-a schimbat in bine si cat de mult regreta ceea ce a facut.
Nu stiu ce preot a spus asta , dar cred ca face o mare diferenta intre barbati si femei.Adica, e mai ingaduitor cu pacatele femeilor decat cu ale barbatilor.
Ca nu stie el exemple atunci e altceva, problema lui, dar nu poate spune ca un barbati desfranat nu se poate sfinti.
Si inca ceva, de unde stie el care sunt sfinti? Poate trecem pe langa un sfant pe strada si noi nu stim.
Iti recomand cu draga inima, sa cauti pe internet, ,,pilde ortodoxe ruse” – sunt si traduse in limba romana, sunt 2 parti, cu diverse pilde si acolo o sa vezi despre sfinti.
Alexandra
octombrie 10, 2013 @ 6:33 am
Doamne ajută!
Simona, cu siguranță orice om se poate mântui, indiferent de păcatele pe care le-a făcut dacă le conștientizează, le mărturisește, se căiește și renunță la ele. Dumnezeu se uită la inima omului și nu la sex, vârstă, poziție socială sau alte aspecte din astea „lumești”.
Crede-mă că pr. Necula nu face nicio diferență între femei și bărbați. Având în vedere că intră în contact cu foarte mulți studenți, teologi și nu numai, probabil a vrut să atragă puțin atenția băieților, pentru că de cele mai multe ori fetele ies mai „șifonate”. Privește cum stau lucrurile azi. Dacă se știe despre o fată că a fost cu mai mulți se spune că e „curvă”, „târfă”, sau alte asemenea apelative și este tratată ca atare (nu spun că nu există excepții). Ai auzit să se spună asta despre vreun bărbat, chiar dacă se află în aceeași situație? Cu ce este mai presus bărbatul decât femeia, când păcatul este același? Cel mai probabil asta este explicația afirmațiilor părintelui.
Și într-adevăr sunt foarte multe sfinte, foste desfrânate, care sunt trecute în sinaxare. Probabil că sunt și sfinți, necunoscuți. Dar din ce se știe până acum, cel mai mult apar nume de femei.
L-am auzit de mai multe ori vorbind pe pr. Necula și este foarte apreciat în rândul tinerilor pentru că le este apropiat, le știe problemele.
sharbinsk
octombrie 10, 2013 @ 8:26 am
@Laura Nicoleta
Părintele Necula, așa cum zicea și Alexandra probabil că a vrut să atragă atenția băieților pe niște teme pe care le observa ca predilecte în mediul masculin- el fiind și duhovnic și părinte profesor și un om care călătorește mult și cunoaște mii de oameni.
Dar, cred că este un sfânt [b]Bonifatie [/b]dacă nu mă-nșel care trăia în plăceri cu o femeie și le dădea cu băutura și a ajuns sfânt.
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/12/19/sfintii-bonifatie-si-aglaida-de-la-betie-si-curvie-la-mucenicie-sau-de-ce-nu-trebuie-sa-deznadajduim/
Mai e tânărul din Nain înviat de Hristos,despre care am înțeles de la un preot că ar fi avut păcate de curvie, (n-am găsit încă în tâlcuirile Sf.Părinți)
Nu știu dacă a ajuns Sfânt cert e că Dumnezeu face minuni indiferent de gen.
N-am citit încă sinaxarul dar probabil că sunt mai mulți care s-au îndreptat.
Din zdreanță nu faci drapel, era un proverb simplist care nu se aplică și-n creștinism.
Boitos
octombrie 10, 2013 @ 8:49 am
,,Ai auzit să se spună asta despre vreun bărbat, chiar dacă se află în aceeași situație?” – eu am auzit sa se spuna asa ceva despre barbati.
Faptul ca exista un obicei prost, ca barbatul pare voie sa gresasca mai mult decat femeia este o mare prostie.
Inteleg ca parintele respectiv a vrut sa ii sperie pe tineri, tocmai pornind de la acest obicei.
Si pana la urma ce treaba am eu, ca persoana, sa imi spuna cineva ca barbatul are dreptul sa aiba n femei pana la casatorie ( pt experienta ), cand eu stiu ca acel barbat este ,,curvar”.
Sa ne scuze cei care citesc ca folosim asemenea cuvinte, care nu ar trebui folosite in prezenta celor mai tineri.
Si haideti sa nu mai analizam Sfintii care, cum au fost, ca ne facem mai mult pacate decat sa dam ceva exemplu bun de invatat.Pur si simplu eu nu vreau sa analizez viata Sfintilor, ma intereseaza exemplul bun din viata lor, atat.
Alexandra
octombrie 10, 2013 @ 10:00 am
Simona,
De acord cu tine: faptul că bărbatul greșește mai puțin, la fel sau mai mult decât femeia și acest lucru nu îl influențează deloc, ba este chiar aprobat uneori este o mare prostie. Dar situația există nu o putem nega. Probabil că există și barbate catalogați drept curvari, însă ponderea este mai mică față de femei, să fim sinceri.
Nimeni nu a analizat viața sfinților aici. Toți care au nominalizat sfinți au spus eventual câteva amănunte din viața lor, cunoscute oricum publicului, tocmai pentru a fi un exemplu. Eu așa am perceput textele celorlalți. Nu am citit nicăieri interpretarea vieții vreunui sfânt sau critică la adresa faptelor sale. De exemplu, Sf. Maria Egipteanca, a avut o viață desfrânată și s-a sfințit. Dacă nu i s-ar fi cunoscut trecutul, poate nu i s-ar fi admirat atât viața de sfințenie. Și este cu adevărat un bun exemplu.
Poate ar fi bine să nu ne mai contrazicem și să facem din țânțar armăsar pentru toate cuvintele scrise aici. Până la urmă nu acesta este scopul.
sharbinsk
octombrie 10, 2013 @ 6:30 pm
[quote]Si haideti sa nu mai analizam Sfintii care, cum au fost, ca ne facem mai mult pacate decat sa dam ceva exemplu bun de invatat.Pur si simplu eu nu vreau sa analizez viata Sfintilor, ma intereseaza exemplul bun din viata lor, atat.[/quote]
Exemplificând cu Bonifatie am răspuns la afirmația că ” nu există barbați sfinți care înainte să fi trăit o viață în curvie”, pe care pr Necula o spunea într-un context destul de amplu al unei conferințe de peste 2 ore .
Pentru a nu se rămâne cu impresia că există păcate care să afecteze ireversibil un gen, sau să-i blocheze calea spre sfințenie indiferent de strădania omului pt mântuire.
Sinaxarul tocmai asta face analizează evoluția omului înspre dumnezeire indiferent că ne place sau nu.
Tonescu Marius
iulie 17, 2016 @ 8:02 pm
Doamne cata polemica în ceea ce afirma Alexandra! Dragilor, Alexandra are dreptate! Ca vreți sau nu sa acceptați pentru orice bărbat fecioria este ceva plăcut si o mare bucurie pentru el și, și mai mare este bucuria atunci când cei 2 tineri rămân impreuna, iar cei care negați știți foarte bine ca negați și adevarul.