Sexul are întotdeauna un preţ
Ieri am văzut pe blogul Ramură înflorită o conferinţă care mi-a plăcut foarte mult. Pam Stenzel călătoreşte în liceele din SUA şi le vorbeşte tinerilor despre păcatul sexului înainte de căsătorie şi despre consecinţele lui grave asupra societăţii. În discuţiile ei cu tinerii aduce argumente morale, sociale, medicale şi biblice, ea fiind catolică.
Un alt aspect care m-a impresionat este că Pam e născută dintr-un viol, abandonată la un cămin de copiii şi părăsită de mama ei. Asta face discursul ei şi mai puternic.
Deşi poate la început o să vă acomodaţi mai greu cu stilul ei, totuşi o să vă placă foarte mult pe parcurs. Sunt foarte bucuros că există foarte mulţi oameni astăzi care se luptă împotrivă valului societăţii moderne plină de egoism şi răutate.
ANA
octombrie 29, 2010 @ 2:05 pm
FRUMOASA PARTICIPARE A AVOCATEI!DOMNUL S-O BINECUVINTEZE!
ANA
octombrie 29, 2010 @ 2:37 pm
Sexul este sacru. Nu este doar o nevoie fizică. Este motivat de o dorinţă spirituală: nevoia de a ieşi din izolare şi a deveni în iubire una cu celălalt. Bărbatul şi femeia se completează şi se echilibrează reciproc. Copilul este rodul uniunii lor. Evident, această nevoie spirituală nu poate fi împlinită prin sex la întâmplare. Promiscuitatea este antiteza iubirii. Atunci când ne bucurăm de iubire, nu mai simţim nevoia să hoinărim.
Saurian
octombrie 29, 2010 @ 4:22 pm
Când eram copil de la părinţi auzeam despre "a face dragoste" pe când acum aud doar despre "a face sex". Întreb şi eu ca şi păr. Rafail Noica: oare acest schimb de termeni nu face rău în felul în care privim actul trupesc?
Ana
octombrie 29, 2010 @ 4:40 pm
@ ANA
"Sexul este sacru."
Si desigur ca este o alta ANA, caci asa o mare nebunie nu as putea eu niciodata expune.
[b]Teoria ta este yoghina.[/b]( si in concluzie demonica) Ma opresc aici, si nu mai continui acum despre asta, caci gandirea asta legata de sex sex sex, distruge vieti, ucide suflete. Si dupa toate astea cineva are curajul sa scrie asa o nebunie. Si mai ales cu ID de fata:sad:
[b]Am urmarit cu cativa ani in urma cele 2 video clipuri si le recomand din tot sufletul oricarui parinte, oricarui tanar. [/b]
PS: Tu ANA, ai urmarit video clipul? Ai ascultat ce are de spus d-na asta si prin ce a trecut ea datorita asa zisei impliniri despre care tu vorbesti? Tu vorbesti despre desfranare, curvie, nu implinire:sad:
iertare pentru cuvant dur
Dumitză
octombrie 29, 2010 @ 5:03 pm
câteva adăugiri
Atenţie mare la documentarul de mai sus.Nu ştiu cât aţi fost de atenţi urmărindu-l, dar el nu se aplică întru totul ortodoxiei.Şi aici nu e vorba de diferenţele dintre catolicism şi ortodoxie.Doamna Pam ne spune că relaţiile sexuale trebuie să aştepte până la căsătorie, dar ceea ce nu ne spune ea e că şi după căsătorie sunt nişte restricţii.Ne căsătorim nu pentru a putea avea relaţii trupeşti, ci pentru a concepe copii.Astă este scopul căsătoriei.Plus că mai există şi alte limitări.Eu recomand cartea părintelui Arsenie Boca Tinerii, familia şi copiii în lanţuri .Puteţi găsi cartea online aici http://www.scribd.com/doc/17995735/Arsenie-Boca-Tinerii-Familia-Si-Copiii-Nascuti-in-Lanturi. Totuşi n-ar strica să aveţi cartea în mână-
Ana
octombrie 29, 2010 @ 6:59 pm
@ Dumitza,
In general documentarele astea nu sunt facute de ortodocsi. Totusi, este cel mai puternic din cate am vazut ca exista.
CristinaL
octombrie 29, 2010 @ 7:36 pm
Doamne ajuta ,foarte frumos articol,multe avem de invatat ,spunea cineva mai sus ca este bine stiut ca si dupa casatorie sunt restrictii,exista intradevar dar cred ca trebuie tinut cont si de partener ,de puterea de a intelege si respecta aceste restrictii,stiu ca ideal ar fii ca ambii parteneri sa fie credinciosi ,sa tina posturile ,sa tina seama de aceste restrictii, dar ce faci atunci cand unul din parteneri nu inteleg acestea ? Este buna cartea recomandata ,dar nu pentru mine ,deoarece stiam ca singura nu o sa treusesc csa gasesc raspunsul corect am mers si am untrebat undeva unde stiam ca o sa gasesc raspunsul potrvit numai pentru mine (la DUHOVNIC)recunosc ca am facut destul de tarziu acest lucru si nu trebuie sa spun de ce , insa am invatat lucruri cu adevarat folositoare ,nu pot sa spun prea multe cuvinte pot sa spun insa MULTUMESC DOAMNE PENTRU TOT CEEA CE FACI PENTRU NOI TOTI ,
CristinaL
octombrie 29, 2010 @ 8:01 pm
Doamne ajuta ,i-mi cer mii de scuze ,trebuie sa aduc o lamurire a cuvintelor "e buna cartea dar nu pentru mine ",ma refeream la aceste restrictii pe care stiu ca eu nu am cum sa le indeplinesc nu la toata cartea in ansamblu ,cartea este plina de invataminte(CUM cred ca sunt si celelalte carti scrise de parintele Arsenie Boca ,nu am citit prea multe carti de la dansul dar din fiecare pe care le-am citit am avut muulte de invatat ) problema este ca eu nu reusesc sa fac ceeac ce trebuie…. deoarece acum cred ca este destul de clar ceea ce am dorit sa spun inchei cu convingerea ca am fost iertata ,nu sunt genul de om care doreste mereu sa aduca noi lamuriri dar acum se cuvenea …..De acolo de unde este parintele sper ca nu s-a suparat pe mine iar daca s-a intamplat …IERTARE
Adrian
octombrie 30, 2010 @ 11:01 pm
Voi , uni dintre voi suferiti de talibanism ortodox, sincer. Voi nu rationati, nu aveti aceasta facultate. Nici nu m-am chinuit sa urmaresc aceasta filmare idn principiu ca nu am timp de a pierde vremea. Apoi dragilor nu va casatoriti doar sa va inmultiti sa faceti copii; un parinte grec contemporan, Epifanie spunea ca dac aDumnezeu nu lasa placerea in actul sexual lumea nu se mai inmultea. Judecati putin cand vorbiti. Apoi va aduc argumente de ordin medical: daca Dumnezeu vroia sa facem dragoste doar ca sa avem copii, atunci nu ii lasa femeii perioada de infertilitate naturala, corect? Fiti echilibrati dragii mei. Nu luati extremele. Cat despre acea Ana care a sarit ca arsa ca actul sexual nu are nimic dumnezeiesc ii spun ca se insala profund. Tocmai prin acel act omul coparticipa la crearea unei noi vieti, el isi ofera trupul pentru ca Dumnezeu sa sadeasca sufletul in noua faptura. Griji la nuante mai dragilor nu luati totul de-a gata mai rumegati si voi. Cat despre Parinteel Arsenie…… toata cinste(o fi sfant nu neg) dar am rezerve in unele afirmatii, majoritatea le consider corecte si bune si folositoare da runele trebuie aplicate cu discernamant la familia contemporana ca riscam sa distrugem familii.
Saurian
octombrie 31, 2010 @ 4:47 am
Admin, eu nu vreau notificari mail la mesajele astea dar nu pot sa le schimb. Intra si tu pe IE8 si vezi ca nu pot alege ca nu vreau notificai.
Prietene Adrian, daca noi suntem talibani ortodocsi atunci de ce aici doar tu ataci pe ceilalţi �i îi faci tâmpiţi ( în sensul c� nu raţioneaz� )? Nu e nimic nou ca oamenii s�-i spun� p�catului virtute �i virtuţii p�cat. Iar faptul c� e un duh r�u ce face asta se vede prin felul urât prin care te exprimi. Dac� nu ai timp de pierdut vremea de ce postezi mesajul pe un site taliban? �i probabil talibani sunt toţi Sfinţii P�rinţi ortodoc�i ( �i chiar �i cei catolici care sunt �i mai talibani decât cei ortodoc�i în privinţa asta ) care spuneau c� sexualitatea e DOAR pentru na�tere de copii. Având firea c�zut� noi vedem în sexualitate ceva mai mult decât e dar atunci când ne vom înduhovnici cu adev�rat vom simţi �i noi c� sexualitate nu are nimic dumnezeiesc ci e doar o patim� lumeasc� cum e de exemplu foamea, setea, etc. ( deci nu e nici dr�cesc dac� e folosit în scopul na�terii de copii ci doar omenesc ). Cu riscul s� fiu atacat îţi spun c� am simţit �i eu asta ( de multe ori uram Sfinţii P�rinţi ce mi se p�reau c� aveau un anumit dispreţ faţ� de sexualitate dar dup� ce am avut unele tr�iri am înţeles c� eu îi citeam f�r� s� îi înţeleg ) �i am explicat în acest articol: http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/07/10/despre-iubire-si-sexualitate/
ANA
octombrie 31, 2010 @ 8:11 am
draga saurian unde ai citit tu sau cine ti-a spus ca catolicii sustin faptul ca sexualitatea e doar pt a naste copii?
mai documenteazate si nu scrie orice aici,nu judeca pe altul,asa te invata biserica ortodoxa?
ANA
octombrie 31, 2010 @ 8:39 am
Sexualitatea este un plan şi un dar pe care Dumnezeu l-a făcut omului, o realitate bună pentru că este voită de Dumnezeu. Este capacitatea de comuniune interpersonală, un limbaj care ajunge şi se exprimă în profundul personalităţii şi care, exlude o folosire a sa cu scopuri unic dominative, episodice, ludice…
– Gestul sexual are în sine decizia întregii persoane, vrea deci ca persoana să fie profund prezentă şi să participe cu toată fiinţa sa.
– Iubirea umană nu se reduce la instinct şi reuşita vieţii sexuale a perechii nu este încredinţată numai instinctului.
– Dacă două persoane îşi vor binele, chiar dacă nu sunt căsătorite, pot avea raporturi sexuale complete: Religia nu este inclusă.
– Dacă pentru pereche iubirea este un dar, fiecare va fi atent să facă astfel încât bucuria şi plăcerea întâlnirii să fie reciproce.
– Actul sexual influenţează viaţa zilnică a perechii.
– Este esenţial pentru a dobândi armonia sexuală un dialog deschis şi sincer asupra propriei vieţi afective.
– Actul sexual este concluzia unei profunde uniuni psihologice şi afective a perechii. A fi uniţi cu mintea şi cu trupul, înseamnă a se fi ales definitiv, a fi pereche, trebuie să preceadă uniunea trupurilor.
– Sexualitatea are în sine trei aspecte fundamentale:
UNITIV: creşterea şi realizarea persoanei şi a perechii.
PROCREATIV: iubirea autentică este izvor de viaţă şi este deschisă la transmiterea vieţii.
– Numai căsătoria face definitivă şi ireversibilă decizia de a-şi aparţine unul altuia.
– Atenţia faţă de celălalt nu se epuizează, dar durează toată viaţa: întâlnirea sexuală este mereu nouă.
– Credinţa religioasă oferă iubirii fizice o nouă dimensiune: ajută la a descoperi profunditatea uniunii între două persoane. În această uniune este prezentă iubirea însăşi a lui Dumnezeu.
– Păcatul nu este legat de sex: sexualitatea umană este o realitate minunată şi bună pentru că este voită de Dumnezeu. Păcatul însă este legat de egoism.
Dumitză
octombrie 31, 2010 @ 10:34 am
@Adrian : Nu suferim de talbanism ortodox, pentru că dacă suferim de talibanism, nu poate fi ortodox. Să învăţăm să ne respectăm. Să nu fim extremişti.Dacă nu eşti de acord cu mine nu înseamnă că eşti împotriva mea.Nu sunt cu ideile exprimate de tine, dar accept că acesta este punctul tău de vedere. Dacă cineva nu gândeşte de maniera în care o fac eu nu înseamnă că nu gândeşte.Eu sunt de acord că în familia contemporană e foarte greu de aplicat acele restricţii, dar de aici nu poţi să tragi concluzia că sunt exagerate.Părintele Arsenie Boca este considerat sfânt şi la un moment dat va fi canonizat.Chestiunea pe care o ridică acest documentar e una foarte sensibilă şi, fără îndoială, ea trebuie discutată cu duhovnicul.
@Ana. Poate sunt eu mai greu de minte, dar ori nu te înţeleg, ori nu sunt de acord cu ce scrii,Mi se pare mie sau tu susţii că sexualitate este şi pentru altceva decât pentru procreaţie?
Încearcă să explici ce ai vrut să spui în următoarele fraze
[b]Dacă două persoane îşi vor binele, chiar dacă nu sunt căsătorite, pot avea raporturi sexuale complete: Religia nu este inclusă. [/b]
Biserica ne învaţă că fecioria trebuie păstrată până la căsătorie.Mi se pare mie sau tu susţii că există excepţii prin ceea ce scrii mai sus. Şi ce ai vrut să zici cu Religia nu este inclusă.
[b]- Actul sexual influenţează viaţa zilnică a perechii. [/b]
În ce sens? Cum se manifestă acest lucru.
Apocalyps
octombrie 31, 2010 @ 11:39 am
@ANA
„- DacÄ� douÄ� persoane îÅ�i vor binele, chiar dacÄ� nu sunt cÄ�sÄ�torite, pot avea raporturi sexuale complete: Religia nu este inclusÄ�.”
M� rog m� iertaţi!!!
Cât de multÄ� desfrânare.Å�i ce se întâmplÄ� atunci când aceste persoane se despart.Ce îi va spune urmÄ�torului partener sau urmÄ�toarei partenerÄ�.CÄ� m-am desfÄ�tat Å�i m-am dÄ�ruit altuia.Ce fel de dragoste poate sÄ�-i ofere.DacÄ� în ia totul s-a stins. Dragostea este o tÄ�inÄ�.Nu este o nevoinÅ£Ä� sexualÄ�.AscultÄ� cu inima ta ce spune Sfânta ScripturÄ� Pildele lui Solomon cap.6 vers.32 ” Cel ce se desfrâneazÄ� însÄ� cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuÅ�i fÄ�când astfel; „, cap.23 vers.27 ” CÄ�ci femeia desfrânatÄ� este o groapÄ� adâncÄ� Å�i cea strÄ�inÄ� un puÅ£ strâmt.”.Deci oriÅ�icine pÄ�cÄ�tuieÅ�te cu relaÅ£ii sexuale înainte de cÄ�sÄ�torie,este desfrânat sau desfrânatÄ�.Care nu duce spre împÄ�rÄ�Å£ia lui Dumnezeu.La început,înaintea de sÄ�rvâÅ�irea pÄ�catului, Adam Å�i Eva erau goi nu se ruÅ�inau unul fÄ�Å£Ä� de altul.Å�i nu-Å�i împÄ�rtÄ�Å�eau dragostea,prin nevoinÅ£ele sexuale,care nici nu le aveau,ci prin sprijinul reciproc.Fiind cÄ� în dragostea lor erau prezent Å�i Dumnezeu.Dar când au pÄ�cÄ�tuit,au fost piedepsiÅ£i cu aceastÄ� patimÄ�.Ã�nsÄ�Å�i viaÅ£a aceasta este o pÄ�timÄ�,cel ce o învinge va avea viaÅ£Ä� veÅ�nicÄ�.Ã�nÅ�Ä�Å�i Domnul Isus Hristos a biruit pÄ�catul lumii.SÄ� ne luptÄ�m Å�i noi cu el fraÅ£ilor într-un Hristos.
Saurian
octombrie 31, 2010 @ 1:44 pm
ANA, eu nu am spus c� asta susţin catolicii. Sfinţii P�rinţi ortodoc�i spun asta. Din ce am citit într-o carte P�rinţii din Apus susţineau c� sexualitatea e al p�catului ( de asta am spus c� sunt mai r�i decât ortodoc�ii ). Nu �tiu s� îţi spun clar titlul c�rţii dar era una ce susţinea c� era tratat� sexualitatea în viziunea Sf. P�rinţi. Acum v�d ce susţii �i m� tem c� m� obosesc cu acest mesaj degeaba ( când v�d ce prostii scoţi ).
CristinaL
octombrie 31, 2010 @ 2:25 pm
Doamne ajuta ,intradevar sunt doua persoane cu nume de ANA ,pentru a stii care dintre ele scrie cred ca ar fii bine sa se gaseasca si o alta identificare .V-as ruga daca e poate face ceva pentru a nu mai primi notificare la toate comentariiile ,pe mine personal nu ma deranjeaza dar cum uneori mai intra si alcineva pe adresa mea nu as dori sa stie despre acestea ,multumesc mult ,sper ca se va face ceva in aceasta problema ….
Ana1
octombrie 31, 2010 @ 2:27 pm
@ Adrian
[i]"Cat despre acea Ana care a sarit ca arsa ca actul sexual nu are nimic dumnezeiesc ii spun ca se insala profund. "[/i]
Adrian, ai dreptate ca sar ca arsa. Nu am cum sa-mi spun altfel durerea la ce vad in jur. [b]Nu mai putem decat sa sarim ca arsi atunci cand auzim ca sexul este ridicat la un nivel atat de inalt.[/b] Eu ca parinte am ajuns sa fac "spalare" zilnica a notiunilor de educatie sexuala pe care le-au primit copii mei inca de la a doua clasa.
Sa vorbim despre credinta, despre Taina casatoriei si abia apoi sa vorbim despre taina iubirii dintre cei doi…daca mai avem ce vorbi. [b]Iubirea dintre cei doi, nu se comenteaza. [/b]
Mai vorbim despre acest subiect dupa ce ai sa fii parinte si o sa-ti protejezi copii de marea invazie sexuala din jur. Sa luam aminte ca azi orice copil are posibilitatea sa vada o imagine pornografica, chiar pe strada ( la standurile cu reviste:sad: ).
[i]"Cat despre Parintele Arsenie…… dar am rezerve in unele afirmatii,"[/i]
Idem. Poate are sfaturi bune, insa in inchisoare parintele s-a lasat si de preotie si de calugarie. M-am trezit ca-i citesc cartile, insa dupa ce am citit o multime de minuni prea prea mari am cerut si eu sfat la mai multi parinti de-ai bisericii noastre si ce-am aflat nu a fost deloc placut. Stau deoparte. Era insa un om foarte talentat si are ceva biserici pictate frumos. Nu va luati dupa ce scriu eu, ci cereti si voi sfat.
PS: Adrian, daca observi, si Pam este cam sarita. Are motive serioase. Ascult-o daca ai timp.
Doamne ajuta
Ana1
octombrie 31, 2010 @ 2:55 pm
@ ANA, [b]mesajele tale sunt de la profamilia, o organizatie romano catolica, care mai strecoara si invataturi ortodoxe. Ceva ecumenism, ca tot e la moda 🙁 [/b]
Daca erai sincera ai fi putut spune direct ca nu esti ortodoxa si ca acest punct de vedere vine de la o astfel de organizatie.
Doamne ajuta
Dana
octombrie 31, 2010 @ 3:07 pm
@Ana1,
Ce vrei sa spui prin faptul ca atunci cand era in inchisoare parintele Arsenie s-a lasat si de preotie si de calugarie?
Pam nu mi se pare ca ar fi sarita.Chiar o admir pentru curajul de a tine astfel de discursuri in scoli in vremurile noastre…
Dana
octombrie 31, 2010 @ 3:29 pm
@Dana,
Eu am prins drag de scrierile parintelui Arsenie Boca, insa eram oarecum contrariata de anumite lucruri. Asa ca am intrebat cativa parinti din biserica noastra. Atat pot spune. Iarta-ma
La fel ca si tine, o admir pe Pam pentru curajul ei. [b]Avem si noi nevoie de mai multe Pam[/b], ca sa oprim starea asta de acceptare a noutatilor legate de asa zisa "iubire" inainte de casatorie.
Doamne ajuta
Dana
octombrie 31, 2010 @ 4:00 pm
@Ana1,
Nu trebuie sa iti ceri iertare.Fata de mine nu ai gresit cu nimic.Oricum eu cnvingerea despre Parintele Arsenie ca este un sfant nu mi-o schimb, orice ai scrie tu aici ca ti-au zis parintii.Si asta deoarece am fost la mormantul lui si ceea ce am simtit acolo nu se poate descrie in cuvinte si plus ca o parte din rugaciunile spuse la mormantul lui mi-au fost ascultate.
Doamne Ajuta!
Dana
octombrie 31, 2010 @ 4:14 pm
@ Dana
Ai credinta puternica. Asa si trebuie. Doamne ajuta
Saurian
octombrie 31, 2010 @ 4:33 pm
@Ana1: citeam �i eu c� sunt unii preoţi care nici acum nu îl v�d pe p�r. Arsenie sfânt ci dimpotriv�. E trist pentru ace�ti oameni. Cu miile vin oameni la mormântul p�r. Arsenie �i mulţi duhovnici îmbun�t�ţiţi îl consider� un mare sfânt. Dup� închisoare a renunţat la c�lug�rie? Comuni�tii au forţat pe episcopul de acolo s� nu-i mai permit� s� mai slujeasc� �i de asta a trebuit s� plece. Oricum dup� c�derea comunismului au fost ridicate toate acuzele date de episcopi faţ� de p�r. Arsenie.
Diana
octombrie 31, 2010 @ 7:34 pm
Am citit de curând o carte "Între Freud şi Hristos" care întăreşte părerea mea despre diferenţa dintre adevărul psihologiei freudiene şi religie( poate de aici se va înţelege, măcar puţin, de ce undeva spuneam că am pierdut ani studiind psihologia).
Teoria lui Freud despre sexualitate şi coplexe a umplut imediat minţile multora, de multe ori fără ştire şi fără voia lor. Nu ştiu în ce măsură a reuşit Freud să ne vindece de aceste complexe, cert este că a reuşit să creeze un complex nou care a infectat secolul al XX-lea – complexul Freud.
Freud şi-a dorit să îmbogăţească şi să extindă percepţia despre sexualitate până acolo încât să includă totul, de la mângâiere şi îmbrăţişare până la creativitate şi religie. A operat cu termenul de sexualitate în acelaşi mod concis în care limba germană foloseşte cuvântul lieben (iubire).
Pe de altă parte, Freud foloseşte şi alţi termeni cum ar fi instinct sexual, impuls şi libido. Concepţiile lui despre libido şi instinctul sexual conţin elemente care depăşesc definiţia organică a sexualităţii.
În ce constă acest complex al lui Freud? El constă în căutarea şi găsirea obsedantă a unor pricini eliberatoare. Freud n-a făcut decât să preia nevinovata constatare a lui Budha: Viaţa este suferinţă, pentru orice suferinţă există o cauză. Însă Freud merge mai departe, anexând şi cauzele acestei suferinţe, din punctul lui de vedere desigur. Una din ele este dorinţa băiatului de a se culca cu propria mamă – complexul lui Oedip, şi a fetei cu tatăl – complexul Electra.
Cum poţi trăi în abstinenţă fără să te dereglezi, când medicina a demonstrat de mult că la baza multor boli psihice şi chiar organice, de cele mai multe ori, stă insatisfacţia sexuală? Organismul are nevoie de aceste relaţii ca de hrană şi aer. Omul este parte a naturii şi se supune legilor acestei naturi, de aceea încălcarea lor nu poate rămâne fără urmări distructive.
Raţionament clasic, pe care îl ştie toată lumea. Nimic de spus împotriva acestei descrieri logice şi, mai ales, demonstrate de practica atât de îndelungată a medicinii. Despre aceasta citim în reviste, auzim la televizor, învăţăm la şcoală.
Cu toţii ştim cum arată un abstinent, mai exact, caricatura unui abstinent. Abstinentul are coşuri pe faţă, e nervos, chiar isteric, e tiranizat de fantasme care îi dau o înfăţişare posacă, într-un cuvânt, e un ghem de complexe.
Acest argument însă e greu de folosit atunci când încerci să i-l aduci unui călugăr tânăr, care nu prezintă nici unul din aceste simptome. Călugării şi călugăriţele, în majoritatea lor copleşitoare, sunt oameni deosebit de frumoşi, în primul rând fizic, oameni bucuroşi de viaţă, împodobiţi şi de o sensibilitate neobişnuită, depăşind cu graţie legile biologiei.
Da, omul are instincte, Freud are dreptate. Are dreptate, într-o oarecare măsură, şi Darwin. Omul este robul acestor instincte, el şi le satisface cu o sete animală.
Într-adevăr, dacă Îl dăm afară pe Dumnezeu din Univers, aşa cum au făcut Freud şi Darwin, dacă punem moartea drept hotar al vieţii omeneşti, atunci omul este un simplu animal raţional, care se naşte, creşte, lasă urmaşi şi moare. Un exemplar sănătos al speciei trebuie să îndeplinească toate aceste condiţii, el trebuie să fie o verigă de legătură între generaţii. În acest tablou, călugării şi abstinenţii sunt nişte verigi moarte, corpi paraziţi care încalcă armonia naturală.
Omul crescut în acest spaţiu închis, tiranizat de iminenţa morţii, omul care vede oameni bolnavi şi bătrâni are motive să ancoreze în această teorie. El ştie că s-a născut, s-a văzut crescând, vede că e stăpânit de porniri organice şi de aceea crede.
Anume credinţa determină reacţiile şi starea omului.
Freud ştia foarte bine aceasta când aplica metoda sa de sondare a trecutului. El avea nevoie de amintirile şi obsesiile pacientului pentru… pentru a-i construi acestuia o poveste vrednică de crezare! Din aceste imagini şi obsesii, poate chiar fără nici o legătură pentru pacient, Freud asambla o credinţă. Credinţa era cu atât mai uşor de acceptat cu cât ea se compunea din elemente foarte familiare, dar pline de mister. În felul acesta, pacientul îşi recăpăta coerenţa în gândire, iar coerenţa îl făcea sănătos.
Există în viaţa omului lucruri familiare, lucruri noi, plăcute sau neplăcute, şi lucruri şocante. Totul depinde de tradiţia în care a fost educat. Educaţia determină în foarte mare măsură reacţiile omului, nu doar pe cele psihice, ci chiar şi pe cele organice.
Un om educat într-o societate prin excelenţă freudiană e firesc să resimtă simptomele descrise de savantul vienez.
Dereglările metabolice pe care le are abstinentul descris de Freud şi de medicina postfreudiană nu au numaidecât nişte cauze organice, ci în primul rând psihice. Eu personal am cunoscut şi încă mai cunosc persoane cu probleme afective cărora medicii le recomandă o viaţă sexuală mai intensă. Însă lor nu le-a căzut nici părul de pe gât, nu au scăpat nici de depresii şi nici nu şi-au îmbunătăţit relaţiile cu ceilalţi. Dimpotrivă, după ce au ajuns să ducă lucruri din casă şi bani pentru a plăti pe adolescenţii de cartier “pentru tratament” o persoană din cele cunoscute s-a sinucis. Cred că sunt foarte mulţi care sfârşesc astfel.
Credinţa medicilor atei în această ipoteză a vindecării prin sex cunoaşte exagerări de coşmar, cel puţin în România. Ştiu bine că în casele de bolnavi psihici pacienţii sunt eliberaţi să se împerecheze ca animalele, iar la o vreme medici ginecologi vin şi avortează bietele bolnave. Mă gândesc în ce măsură această metodă de tratare este mai “umană” decât călugăria.
Nu lipsa contactelor organice şi depozitările seminale îl nenorocesc pe bietul pacient, ci lipsa afectivităţii. Tot Freud a constatat că aceşti melancolici înstrăinaţi se masturbează foarte mult, deci, într-un fel sau altul, îşi îndeplinesc nevoile fiziologice. Totuşi aceasta nu le trezeşte setea de viaţă, nu-i tămăduieşte de boala lor.
Pentru a înţelege paradoxul abstinenţei fericite a monahilor trebuie să separăm mai întâi lumea în două. Există un spaţiu al lui Freud, spaţiu în care trăieşte societatea contemporană şi spaţiul lui Hristos, în care convieţuiesc toţi sfinţii de la începutul lumii şi până la sfârşitul ei.
Spaţiul lui Freud este un spaţiu închis, pe de o parte, de misterul naşterii, pe de alta, de absurdul şi iminenţa morţii. Înăuntrul acestei cocoaşe morbide omul are la îndemână foarte puţine plăceri, în schimb are o mulţime de fobii: frica de moarte, frica de boală, de bătrâneţe, de sărăcie, frica de a rămâne singur.
Privită din acest unghi, viaţa omului este o absurditate dureroasă, pe care el, omul, trebuie să o prefacă în ceva frumos. De aceea omul se leagă de orice prilej spre plăcere pe care i-l oferă viaţa: iar plăcerea sexuală este, pentru cei fără Hristos, cea mai puternică dintre toate.
Omul lui Freud, după o naştere împotriva voii sale, este aruncat într-o lume plină de nedreptate, este obligat să facă lucruri care nu-i plac, ca până la urmă să îmbătrânească şi să moară.
Cea mai puternică plăcere, spre care, după opinia aceluiaşi Freud (fără îndoială întemeiată), a aspirat încă din copilărie i se arată omului ca o oază eliberatoare. Această plăcerea este plăcerea sexuală, împodobită cu ghirlandele unei mistici minore, în cel mai bun caz, cum este cazul unor credinţe orientaliste.
Este firesc ca tânărul care, din anumite motive, nu are acces la aceste plăceri să se simtă un neîmplinit, un deşeu. Această stare îl roade şi îl cufundă în iadul melancoliei şi al inutilităţii. El îşi creează o lume a gândurilor sale ascunse, în care el este un erou, are motocicletă şi bani. El nu se odihneşte niciodată, din apele tulburi ale imaginaţiei lui aprinse chipuri de sirene îl duc spre tărâmurile negre ale bolii.
Iată cauza îmbolnăvirii omului lui Freud: sentimentul propriei inutilităţi şi neîmpliniri, ameninţat de apropierea intransigentă a morţii, şi nu banala nesatisfacere a necesităţilor fiziologice.
Călugării nu suferă de nici unul din aceste complexe. Universul lor are o cu totul altă configuraţie. Călugării sunt cei care au murit realmente, adică nu au deloc conştiinţa trecutului şi a viitorului, au doar prezentul, un prezent de o clipă. Dincolo de această clipă începe veşnicia.
Nefiind din această lume, având credinţa nestrămutată că pământul este doar o cameră de hotel închiriată, pe care o va abandona foarte curând, călugărul are o existenţă mai degrabă extracorporală decât corporală, după cum scrie şi Sfântul Apostol Pavel: Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă întru dreptate.Rom. 8, 10 Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a liberat de legea păcatului şi a morţii. Rom. 8, 2 Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Rom. 8, 12 Locuinţa, hrana, cât şi toate îndeletnicirile sale reprezintă şi întreţin acest mod de vieţuire, denumită “îngerească”.
Pentru a nu mai purta grija trupului, călugării nici măcar nu-şi mai taie părul şi barba, iar asceţii din vechime nici nu-şi spălau trupurile, ceea ce fac şi astăzi mulţi călugări de pe Athos şi din mănăstirile cu regim închis. Conform regulamentelor monahale, călugării dorm îmbrăcaţi în straiele în care umblă şi ziua, (sau măcar în acelaşi fel de straie, straiele monahale), având mijloacele încinse cu cureli de piele, ca nişte ostaşi întotdeauna gata pentru moarte. Asta îi ajută să se îndepărteaze de obsesia trupului şi necesităţile lui.
Pe seama condiţiilor “neigienice” ale modului de viaţă al asceţilor creştini s-au făcut întotdeauna glume de către necredincioşi. Ateiştii sovietici foloseau în serios acest aspect în predicile lor, dovedind inumanitatea religiei creştine, care necinsteşte demnitatea individului în numele unui Dumnezeu absurd şi sadic, Care asistă cu plăcere înjosirea făpturii Sale. Câţi însă dintre cei care cred aşa au avut ocazia să cunoască sau măcar să vadă un ascet adevărat?
Trupurile acestor oameni nu emană mirosul neplăcut al necurăţiei, cum este firesc. Ceea ce face ca trupul să miroase urât sunt patimile care lucrează şi emit duhoarea morţii. Trupul îndumnezeit prin lucrarea harului poate să răspândească mireasma nefirească, mireasmă pe care o simţim în preajma moaştelor Sfinţilor. Deci, dacă trupurile moarte de sute de ani, altele de aproape două mii de ani ale Sfinţilor pot mirosi atât de frumos, nu e de mirare că, fiind în viaţă, ele miros la fel.
Oamenii despătimiţi, călugării sfinţi despre care vorbim, deoarece au curmat în ei orice dorinţă şi mişcare a cărnii şi-au salvat trupurile de duhoarea patimilor, pe care alţii nu şi-o pot înlătura nici cu cele mai scumpe săpunuri şi parfumuri.Mirosul omului freudian nu este o urmare a murdăriei şi nici nu poate fi înlăturat prin spălare, ci este rezultatul lucrării hormonale.
Ocupaţia principală a călugărului este curmarea fanteziei, a oricărei imaginaţii omeneşti, chiar şi a celor bune, pentru a face loc harului Duhului Sfânt. De aceea călugărul înaintat în virtuţi practic nu are dorinţe personale, deoarece nu mai trăieşte el, ci Hristos în el Galateni 2,20, ca unul care nu are nici trecut nici viitor, ci are doar presimţirea fericită a veşniciei, mai bine zis, trăieşte veşnicia.
În aceste condiţii, abstinentul pentru Hristos este protejat de factorii care îi pot produce traume organice şi psihice. Fantasmele, care întreţin şi amplifică suferinţa omului lui Freud, în cazul creştinului sau lipsesc cu desăvârşire, sau au o durată efemeră, incapabilă să abată voinţa de la ţinta ei principală, care este Hristos.
Lupta cu patimile nu se face oricum şi nu reuşeşte oricui. Dimpotrivă, sunt foarte puţini, chiar şi dintre monahi, cei care ajung la culmile descrise mai sus. Ascetul este, în primul rând, un cunoscător desăvârşit al sufletului omenesc, un mare psiholog şi chiar psihiatru. Pentru a ajunge la această cunoştinţă el studiază tratatele de o precizie uluitoare ale înaintaşilor, care sunt cuprinse în Filocalia (enciclopedia vieţuirii călugăreşti) şi în alte cărţi. De aceea, nici un ignorant nu poate pătrunde, dar mai ales nu se poate menţine în acest spaţiu periculos al fecioriei pentru Hristos, dovadă sunt multele cazuri de nebunie în care cad cei care fac aceasta fără călăuzitori iscusiţi, mai ales din rândul mirenilor care încearcă să imite pe călugări după ce au citit fără sfătuire cărţile care sunt foarte multe astăzi. Dintre ei, într-adevăr, sunt foarte mulţi mâhniţi, chinuiţi cumplit de melancolie şi irascibilitate, care sunt fructele inevitabile ale patimei curviei. Dar asta se întâmplă nu pentru că fecioria este imposibilă, ci pentru că ei o practică incorect, rugându-se greşit şi înălţându-se în cugetele lor cum că ar face mare lucru. Din această cauză Dumnezeu îndepărtează harul Său, fără de care nimic nu putem face Ioan 15, 5 şi-l lasă pe om doar cu armele sale sărace în faţa furiei iraţionale a acestei patimi monstruoase.
Ascetul are configuraţia organică şi psihică a oricărui alt om, deci, este vulnerabil. El însă este protejat, ca sub un clopot de harul Duhului. Toate nevoinţele lui au rostul de a nu îndepărta acest har, după ce l-a dobândit. Mai concret, nevoinţele au ca scop smerenia, pe care Dumnezeu nu o va urgisi, Psalm 50, 18 adică nu o va părăsi, starea de golire şi purificare în care se sălăşluieşte Dumnezeu, pentru a restabili în noi eu-l curat al întâiului Adam.
Doamne ajută!
Diana
octombrie 31, 2010 @ 8:17 pm
Sf. Ioan Gură de Aur spunea că dacă nu ar fi fost moartea nu ar fi fost nevoie nici de căsătorie. Această lege însă nu mai este valabilă pentru cei care vor să trăiască după legea cea dintâi a fecioriei paradisiace, în care vom renaşte în ziua Învierii. Dar deşi mintea înţelege aceasta, trupul se împotriveşte, urmând cu fidelitate prescripţiile blestemului. Căci văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia? Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului. Romani 7, 23-25
Pacea nu stă în trupul nostru, ci în mâinile lui Hristos.
Trăind pentru veşnicie şi în veşnicie, ascetul ortodox nu este lipsit de nici una din bucuriile celor căsătoriţi. El nu poate fi considerat nici o verigă ruptă din lanţul generaţiilor, care nu lasă în urma lui urmaşi. Trăind pentru un Dumnezeu spiritual, într-un univers spiritual, călugărul naşte în chip spiritual fii duhovniceşti, pregătindu-i pentru veşnicie. Numărul fiilor născuţi de un călugăr depăşeşte cu mult posibilităţile de a naşte a părinţilor biologici, căci călugării nu doar că nasc sute şi mii de fii în timpul vieţii lor, ci şi după moarte, răspunzând la rugăciunile credincioşilor, nasc nu numai duhovniceşte, ci, prin mijlocirile lor înaintea lui Dumnezeu, dezleagă pântecele femeilor sterpe, făcându-se pe drept cuvânt pricinuitori chiar şi a naşterii biologice.
În afară de aceasta, roadele abstinenţei sunt în văzul tuturor. Călugării sunt longevivi, întotdeauna proaspeţi, foarte spirituali şi senini. Bătrâni precum părintele Cleopa, Arsenie Papacioc, Teofil Pârâian din România sunt întotdeauna înconjuraţi de mulţime de tineri, de regulă studenţi, care vin să-i asculte şi să se distreze duhovniceşte împreună cu ei. Aceşti bătrâni sunt iubiţi de copiii, de oamenii simpli de la sate şi de profesorii universitari. Lai ei găsesc un cuvânt de mângâiere femeile bătute de bărbaţii lor, la ei aleargă copiii părăsiţi de părinţii biologici, sub epitrahilul lor vechi plâng sărmanele studente rănite de avorturi, batjocorite de iubiţii lor. Deşi au renunţat la viaţa de familie, ei refac familii distruse, redau pe copii părinţilor lor, împacă pe tinerii îndrăgostiţi. Mii de pelerini călătoresc zilnic pentru a vedea pe aceşti abstinenţi fericiţi.
Împerecherea nu este nici hrană şi nici aer, fără de care nu pot avea loc schimbul de elemente necesare pentru întreţinerea vieţii în trupul omenesc. Ea nu este ceea ce-i lipseşte trupului, ea este simplul act prin care Dumnezeu a lăsat să se prelungească viaţa pe pământ.
Abstinenţa este cea care ne face asemenea lui Hristos, asemenea lui Dumnezeu, de aceea ea dă celui care o practică sentimentul unei înalte demnităţi. Abstinenţii în numele lui Hristos fac aceasta din voia lor liberă, ei nu sunt siliţi de circumstanţe şi de aceea nu pot fi comparaţi cu frustraţii lui Freud.
Ei au avut ce pune în loc, ei au cunoscut din practică ce înseamnă a ieşi din timp pentru a păşi în veşnicie. Aceştia sunt oamenii fericiţi care au reuşit să creadă în Hristos mai mult decât în Freud. Ei sunt cei care s-au smuls de pe patul de tortură al medicului evreu şi au încercat să vadă şi să trăiască altfel, ceea ce le reuşeşte de două mii de ani încoace.
Noi ştim că abstinenţa este împotriva firii, a firii noastre căzute, de aceea a o practica înseamnă a te înălţa de-asupra legilor naturii, înseamnă a avea cu adevărat putere. Mulţi îşi frâng grumazul în această luptă cosmologică, mulţi cad ca păsările istovite de putere în zborul lor spre tărâmurile calde. Mulţi însă ies învingători.
Aceasta este credinţa stranie a creştinilor, care se întrec în această virtute cu miliardele de îngeri feciorelnici. Totul însă e cu putinţă doar în spaţiul lui Hristos, unde nu poate să intre nici un desfrânat, I Corinteni 6, 9 acolo unde scripeţii legilor naturale înţepenesc prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt. Dincolo rămâne frica şi moartea.
Domnul să ne lumineze!
Diana
octombrie 31, 2010 @ 8:30 pm
Scuze, am probleme cu internetul, din acest motiv am trimis de 2 ori acelasi comentariu.
Ana
noiembrie 1, 2010 @ 7:04 am
Bune explicatii
@ Diana
Cele doua mesaje ale tale ar fi trebuit sa fie un subiect nou. Incepusem sa iau citate de-ale tale, dar mi-am dat seama ca as fi atasat aici aproape tot textul tau din nou:-), asa ca am luat doar un text care face bucurie si care ar trebui sa fie in mintea si inima noastra in toate ispitele noastre, nu numai in cele legate de desfranare fizica.
[b]Pacea nu stă în trupul nostru, ci în mâinile lui Hristos. [/b]
Diana
noiembrie 1, 2010 @ 7:39 am
Doamne ajuta, Ana. Cele doua mesaje sunt de fapt unul singur. Initial am vrut sa scriu mai putin pentru ca e obositor de citit, dar era mai important sa detaliez pentru a se intelege. E greu sa fac o comparatie intre psihologie si religie in cateva randuri. Imi propusesem sa scriu despre acest subiect dupa ce am citit cartea sus mentionata, dar nu am avut timp. Iar locul acestei comparatii e la categoria psihologie ortodoxa, dar, citisem comentariile voastre la acest articol despre sex si mi-am facut timp sa scriu si eu ceea ce-mi propusesem de ceva vreme.
Si as avea forte multe de scris legate de acest subiect si altele din psihologie, ma refer la reale pericole care sunt considerate adevarate metode de salvare pentru cei tineri si nu numai, dar timpul nu-mi permite acum.
Ma bucur ca va ocupati de acest site si va multumesc tuturor, cand am timp citesc articolele si comentariile voastre. Inca o data le multumesc celor care au avut initiativa de a infiinta acest site, Domnul va va rasplati. Eu am invatat multe de aici, si unele citate din biblie pe care le stiam, dar parca le uitasem, de multe ori m-au ajutat sa-mi improspatez memoria, sa-mi trezesc constiinta. Unele cuvinte din articole sau comentarii mi-au ramas in minte atat de vii si cand intampin, ca orice om, greutati provocate de cei din jur, am ca aliat cuvintele voastre frumoase si de incurajare. Domnul sa va inmulteasca lucrarea si sa va calauzeasca pasii pe drumul spre RAI!
Doamne ajuta!
Raluca
noiembrie 1, 2010 @ 7:53 am
Diana, eu cred ca impletirea asta intre Freud si invatatura crestina este total nepotrivita si poate duce la mari confuzii si interpretari gresite de catre multi tineri care intra aici. Scrierile lui Freud sunt scrieri ale intunericului si atat, nu cred ca trebuiau amintite aici. Din ce spui tu, s-ar putea deduce ca numai marii ascetii si marii sfinti pot trai intr-un mod sanatos atat fizic cat si mintal abstinenta sexuala. Restul s-ar incadra in categoria "frustratilor lui Freud". Sunt atati tineri, adolescenti in zilele noastre care doresc sa se mentina curati pana la casatorie si nu ajung deloc nici sa innebuneasca, nici nu sunt isterici, nici nu au cosuri pe fata, sau daca au nu acesta este motivul, nu sunt nici mai nervosi decat cei de varsta lor care au activitate sexuale, nu sunt nici tiranizati de fantasme. Din contra, au o capacitate intelectuala mai mare si rezultate mai bune la invatatura decat cei prinsi in pacatul desfranarii. Toti care dorim sa intram in Imparatia lui Dumnezeu suntem chemati sa traim asa, sa fugim de astfel de pacate. "Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau" (I Cor. 6, 18)." Oare de ce ne-ar da Dumnezeu porunca aceasta, daca, conform lui Freud, ar duce la mari dereglari sau la nu stiu ce alte boli? Daca avem incredere ca Dumnezeu ne-a dat aceste porunci pentru binele si fericirea noastra, atunci vom simti harul si binecuvantarea Lui atunci cand dorim sa le pazim aceste porunci, in ciuda opiniei celor din jur. Si nu trebuie sa fim nici asceti, nici mari sfinti precum Arsenie Boca, ca sa dorim si chiar sa reusim sa fugim de desfranare.
Si crede-ma ca toate, absolut toate persoanele de varste diferite pe care le cunosc eu, ce au o viata curata si se feresc de acest pacat, arata mai tinere, tenul le este luminos, au mai multa energie si un nivel de inteligenta peste medie. Si totusi traiesc in lume.
Diana
noiembrie 1, 2010 @ 9:14 am
Doamne ajuta, Raluca! Da, ai dreptate, sunt multi tineri care nu sunt asceti si care sunt frumosi si inteligenti,si eu cunosc, dar crezi as putea argumenta cu viata lor care nu este scrisa nicaieri? Crezi ca as convinge pe cineva? Intotdeauna trebuie sa argumentam concret o idee pe care o sustinem, iar viata sfintilor este cunoscuta tuturor celor care au dorit sa o cunoasca. Spunea-i ca nu ar trebui sa scriu aici despre teoriile lui Freud, dar oare fara sa pot face o comparatie intre ideile psihologilor si ale religiei as putea sublinia diferenta? Poate cineva sa vorbeasca de abstinenta fara dovezi solide ca nu exista nici un pericol legat de teoria lui Freud? Despre Freud elevii invata in clasa a X-a si apoi la facultate, aud la TV, citesc pe net, deci ideile lui sunt deja cunoscute, ce mai poate fi nepotrivit? Ideea era ca nu abstinenta este cea care duce la tulburari psihice si complexe, conform teoriei lui Freud, ci modul in care noi ne cultivam psihicul, asteptarile, educatia( fie freudiana, fie religioasa) sunt cele care ne influenteaza psihicul si duc la frustrari si complexe, sau la dimpotriva la fericirea absoluta, in cazul celor care fac loc duhului sfant in sufletul lor curat, prin abstineta. Eu nu cred ca psihanaliza lui Freud mai este un subiect tabuu, avand in vedere spatiul pe care il ocupa si sustinatorii pe care ii are. In plus, nu cred ca as creea confuzii, ci dimpotriva spulber confuziile create de Freud(doar sunt suficiente argumente, nu?)
Doamne ajuta!
Dumitză
noiembrie 1, 2010 @ 9:49 am
Vă rog frumos încercaţi să sintetizaţi pentru că unii nu au răbdare, iar alţii care au răbdare la cât au de citit au toate şansele să uite de unde au plecat.Acuma nu vreau să supăr pe nimeni dar unul din comentariile de mai sus ocupă în word aproape 4 pagini şi asta la un rând.Ceea ce poate că e cam mult…
Diana
noiembrie 1, 2010 @ 9:56 am
Da, scuze, scuze, asa e Dumitza, dar crede-ma m-am straduit sa sintetizez, dar as fi creat multe confuzii fara argumente. Voi incerca sa nu va mai pun rabdarea la incercare.
Doamne ajuta!
Diana
noiembrie 1, 2010 @ 10:04 am
In comentariul de mai sus nu am dorit sa subliniez nici faptul ca abstinenta este apanajul sfintilor si nici faptul ca tinerii care nu fac sex sunt frustrati,inhibati, etc., ci faptul ca diferenta o face psihicul(noi dam comenzi psihicului nostru, iar el le executa, si aceste comenzi se manifesta in comportamentul si atitudinea noastra pana la cele mai mici detalii) si modul nostru de a interpreta importanta libidoului, actului sexual, cat si urmarile acestuia, in viata noastra.
Concluzia: indiferent de ce spune Freud, totul este posibil intru Hristos.
Doamne ajuta si iertare tuturor!
Diana
noiembrie 1, 2010 @ 10:54 am
Chiar daca acest comentariu starneste controverse, stiu ca multe persoane care studiaza psihologia(si sunt zeci de mii),si nu numai, cauta si vor cauta, ca si mine, adevarul religiei care sa combata spusele psihanalizei, uneori atat de palpabile si de evidente la prima vedere, care duc la o “epidemie freudiana”, care afecteaza grav mintile si sufletul laicilor. Si mai mult, religia neavand sustinatori in randul psihologilor va duce la o pierdere a credinciosilor ortodocsi care inca nu si-au consolidat educatia religioasa, psihologii criticand legile impuse de religie, care spun ei, nu tin cont de nevoile fiziologice ale fiintei umane, si deci, ar incalca drepturile omului nerespectand importanta nevoilor fundamentale ale omului necesare pentru echilibrul psihic, fizic, intelectual, social. Sfintii ne-au dovedit contrariul(ca de altfel si multe persoane din jurul nostru),si anume faptul ca echilibrul il dobandim printr-o stransa legatura cu Hristos si Biserica, iar cei care au urmat sfaturile freudiene au sfarsit infruntand multe fobii,tulburari de personalitate, depresii, tentative de suicid din cauza complexelor determinate de teoria complexelor lui Freud. Cazuistica ne-o spune.
Doamne ajuta!
niky
noiembrie 1, 2010 @ 4:12 pm
Dumnezeu a lasat iubirea si dragostea dar a venit cineva si a pervertit acest scop cu placerea din actul sexual si i-a schimbat adevaratul scop . Sunt lucruri care ar trebui separate si intelese altfel daca scoti placerea dintr-un act sexual observa ce mai ramine. Placerea este voia firii. Cine iubeste o persoana insa poate sa o iubeasca si fara a avea relatii sexuale deci sa nu confundam iubirea cu sexul. Nevoia de a avea relatii sexuale trece cu timpul si omul isi da seama caci nu i se mai sta sa faca aceste lucruri dar iubirea adevarata fata de o persoana care o iubesti cu adevarat nu va pieri niciodata . Doamne ajute-ne sa intelegem si sa putem ajunge la aceasta desavirsire a iubi fara sa avem relatii sexuale.
Andrea
decembrie 7, 2010 @ 11:02 am
Ajutor!!
Buna tuturor,
Va rog sa ma ajutati cu un sfat..ptr ca simt ca innebunesc:sad:( am cunoscut un baiat pe nume Alex in urma cu aproape 2 ani,acum are 24 de ani, la acel moment era angajat facea si facultatea, acum eu am 22 de ani…dupa o perioada a plecat in strainatate crezand ca acolo va putea munci si isi va putea face un rost acasa..am fost destul de trista deoarece chiar tineam la el desi el de felul lui era destul de sincer ..daca il deranja ceva la mn imi zicea in fata fara sa se gandeasca daca eu nu ma voi simti prost.Dupa o perioada de cateva luni a venit acasa si a fost primul baiat din viata mea ..a fost frumos si sunt sigura ca l am iubit si mai mult si iar a plecat tot ptr binele financiar…ma suna plangeam amandoi la telefon lui ca ii era greu acolo mie ca imi era greu fara el acasa ..si desigur erau si certuri si jigniri care ma cam dureau ptr ca asa e el mai flegmatic.
Intre timp ptr ca el imi zicea ca vn in 5 ani m am apropiat de un baiat p care il cunosteam eu destul de bn din cunoscuti ..el a facut primul pas..mi a fost cam greu ptr ca nu – l iubeam pe el ci p celalalt insa cel din urma Marius este un baiat foarte simtit respectuos ma iubeste enorm ar face orice in schimb inima mea e in alta parte.Dupa o luna si un pic de cand am inceput relatia cu Marius a venit si Alex aacasa si trb sa recunosc cu rusine ca nu am stiut ce sa fac …il iubeam pe Alex dar nu am putut sa ma rup nici de Marius.
Problema mare e ca mama stiind tot ce am suferit alaturi de Alex mi – a interzis cu desavarsire sa mai fiu cu el..si mai e un lucru oribil al meu ptr care scriu:
va rog un sfat sincer ce sa fac??
Alex nu are niciun serv nicio perspectiva insa il iubesc si ne mai desparte si stilul lui flegmatic care intre timp s-a mai dat pe brazda simtind ca ma pierde a venit acasa la mn mi-a plans in fata, in genunchi , mi a adus flori, s-a certat cu mama iar Marius e baiatul care normal a mai gresit si el mai calm mai, care incearca sa faca totul sa mearga bn care ma iubeste si e si ofiter si cu mai multe perspective in viata .
Imi e frica sa nu gresesc ..imi e frica sa nu ajung la vb mamei care imi zice ca voi regreta daca raman cu Alex ptr ca viata e grea si ca lipsurile distrug toata dragostea ..daca as putea sa am o oglinda in care sa vad viitorul cu cei doi as sti ce decizie sa iau.
Toate astea ma fac sa nu-l suport p Marius in prezenta mea, sa-i reprosezz multe ..stiu ca nu-s perfecta… si sa ma trezesc si sa adorm cu Alex in minte.
Va rog dati-mi un sfat /…mama imi da sfaturile acelea dar vreau si alte parreri ..vn Craciunul si mi dau seama ca sunt atat de goala pe dinauntru ..ma prefac ca sunt fericita dar nu prea-mi iese deloc ..numai vreau sa chinui p nimeni ..pana la urma nu mi ar mai pasa ce zice mama dar nu as vrea sa-l ranesc pe Marius.
Se zice ca e sf lumii in 2012 ( desi nu cred) ..daca as stii sigur as face exact ce simt ..ca oricum nimic nu ar mai conta apoi.
Va rog, dati-mi un sfat;;-)
Mersi.
Constantin
decembrie 7, 2010 @ 11:22 am
Pentru Andreea 🙂
Salut Andreea !
Un "mic" amanunt am observat ca lipseste din povestirea ta. Ai incercat sa iti deschizi sufletul si in fata duhovnicului ? Sau daca nu, macar in fata unui parinte recomandat de persoane de buna credinta din anturajul tau ?
Si eu sunt destul de tulbure de multe ori si iti inteleg starile interioare. Insa pana nu vei fi asezata si cu mintea limpede nu cred ca o vei scoate la capat. Cere ajutorul, mergi la spovedit si cu timpul se vor indrepta lucrurile.
Numai ascultarea de duhovnic ne mai poate indruma catre liman pentru ca altfel suntem asa ca o corabie fara carma purtata de valuri ( patimi ) in toate directiile.
Nu se va rezolva peste noapte, dar trebuie totusi sa incepi cumva sa remediezi aceasta situatie pentru ca in acest mod nu faci decat sa iti faci rau. Si nu numai tie, ci si celor din jur.
Totul este asa de simplu, dar noi complicam prea mult lucrurile.
Incredere si curaj ! Dumnezeu, Sfintii, Ingerii si toate fortele binelui iti sunt sprijinitori !
Dan
decembrie 7, 2010 @ 1:33 pm
Salut Andrea.
Am sa incerc in cele ce urmeaza sa te ajut pe cat imi este cu putinta si te rog sa ma ierti pentru unele cuvinte ale mele care iti vor starni dureri sufletesti.
In primul rand e bine ca vrei sa iesi din aceasta situatie de compromis care te innebuneste dupa cum ne-ai marturisit, dar ca sa termini cu bine tu, Alex si Marius (sa nu uitam de ei) trebuie sa stii care sunt greselile ca sa stii si ce ai de indreptat.
Sper ca ti-ai dat seama de faptul ca nesinceritatea fata de Alex, fata de Marius, dar mai ales fata de tine arata ca toata aceasta situatie a pornit din sufletelul tau care a alergat in goana dupa iubire…fara sa se gandeasca ca ar putea rani alte suflete daca nu este atent…la iubire.
Chiar daca Alex ti-a zis ca se intoarce in 5 ani, nu este un motiv de infidelitate, nu este un motiv de a cauta dragostea pe doua cai. Chiar daca ar fi fost dureros pe moment ca sa te desparti de Alex inainte de a te imprieteni cu Marius, acum ar fi fost mult mai usor.
Apoi, in aceasta situatie de compromis l-ai ranit si il ranesti si pe Marius. Gandeste-te daca tu ai putea iubi un baiat care mai iubeste inca o fata in afara de tine?
Deci, ca sa schimbi lucrurile din rau in bine, iti trebuie credinta in Dumnezeu, sinceritate fata de tine, fata de Alex si fata de Marius…dar iti trebuie neaparat si un duhovnic care sa te sfatuiasca si sa te indrume cum sa indrepti lucrurile, caci este nevoie de rabdare si tact.
Ai spus ca mama ta ti-a spus ca „viata e grea si lipsurile distrug toata dragostea” dar sa stii ca nu este asa. Viata intr-adevar este grea dar nu lipsurile distrug dragostea ci mereu pacatele noastre dintre care egoismul, si infidelitatea ocupa primele locuri. De acestea doua trebuie sa ne vindecam ca sa nu mai distrugem dragostea dintre noi. Trebuie sa invatam sa iubim frumos si sincer ca sa nu mai ranim. Si singura dragoste care nu raneste este dragostea crestina.
Nu, nu trebuie sa vezi viitorul caci nu iti va fi de niciun folos. Nu te va ajuta cu nimic sa stii viitorul. Te va ajuta in schimb, foarte mult, sa vezi cu claritate lucrurile pe care trebuie sa le indrepti si sa stii si cum trebuie sa le indrepti. Cere ajutorul Maicii Domnului si nu vei ramane dezamagita.
Pe final, ca sa mai glumim un pic, ai zis ca in 2012 vine sfarsitul lumii si ca daca ar fi asa ai face ceea ce simti. Dar nu trebuie sa faci neaparat ceea ce simti, pentru ca noi oamenii nu intotdeauna simtim ceea ce trebuie. Trebuie sa faci ceea ce trebuie 🙂 iar ceea ce trebuie tie este un duhovnic de care sa asculti ca sa iesi din aceasta situatie cu bine. Iar sfarsitul lumii nu va veni in 2012 si te asigur ca am dreptate. De ce? ….pentru ca chiar de va veni…nu va mai ramane nimeni ca sa ma contrazica 🙂 (e luata de la parintele Savatie Bastovoi).
Curaj, Andea! Faptul ca ceri ajutor inseamna ca vrei sa indrepti aceste lucruri pe care le vezi si tu gresite. Cauta-ti un duhovnic la care sa te spovedesti si care sa te sfatuiasca ce trebuie sa faci. Acest indemn este cel mai bun ajutor pe care ti-l putem da.
Sa nu deznadajduiesti si sa ai incredere in Dumnezeu ca te va ajuta sa repari aceasta situatie.
Dumnezeu sa te lumineze!
Andrea
decembrie 7, 2010 @ 5:28 pm
Multumesc
Asa este am fost cam ipocrita ..dar numai sufletul meu stie cat se chinuie acum..chiar imi doresc un duhovnic..probabil m-am si indepartat de Dumnezeu si aici exista o problema foarte mare:sad:(
Foarte buna gluma de la sfarsit nici eu nu cred in niciun sfarsit al lumii numai dumnezeu stie cand va fi.
Iti multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau ptr mn.
O seara frumoasa!!!
Andrea
decembrie 7, 2010 @ 5:30 pm
As vrea sa mai zic ca nu era o goana dupa iubire ..pur si simplu ma simteam singura si a fost de la sine:sad:(
Imi pare sincer rau ptr tot ce s-a intamplat
Andrea
decembrie 7, 2010 @ 5:35 pm
Ptr. Constantin
Nu am fost la niciun duhovnic..m-am indepartat de Dumnezeu si nu sunt mandra probabil si lipsa lui in viata mea mi-a complicat existenta.
Imi pare atat de rau:sad:( si sunt tot timpul fara vlaga ..stau din inertie cu Marius.. imi e frica sa fiu singura si nu am curaj sa-i spun Da lui Alex ptr ca mama imi prevede un viitor plin d lipsuri desi in realitate cu Alex ma potrivesc cel mai bn.
Imi cer scz ca va deranjez cu prb mele si va multumesc frumos ptr raspunsuri.
Constantin
decembrie 7, 2010 @ 6:13 pm
🙂
Buna seara Andreea !
Din ce oras esti ?
Saurian
decembrie 7, 2010 @ 7:30 pm
Andreea, aş vrea să dau şi eu nişte sfaturi. Tu spui că îl iubeşti pe Alex dar problema e că el nu are viitor şi nu are servici. Mai spui că mama ta spune că viaţa e grea şi de asta să-l alegi pe Marius. Acum cred că problema pe care ar trebui să ţi-o pui e următoarea: Alex e un băiat responsabil? Dar Marius? Viaţa e foarte grea. Poate pentru cei care o duc cât de cât financiar bine nu e aşa groaznică dar pentru noi cei săraci e foarte, foarte grea. Ca doi tineri să poată clădi o familie ce să aibă şanse de fericire e nevoie nu atât de iubire cât de responsabilitate. Iubirea apare şi ea în urma jertfei şi respondabilităţii. Îndrăgosteala ce o simţi pentru Alex probabil va dispărea în 2-3 ani şi atunci îl vei vedea pe băiatul acesta aşa cum e, cu toate defectele lui ( cum spunea un psihiatru ortodox că la începutul îndrăgostelii îl iubeşti că cel ales nu-şi lustruieşte pantofii, mai târziu ţi-e indiferent de asta iar mai târziu ajunge la scandal din cauza asta ). Poate omul are multe defecte dar oare el te iubeşte destul de mult încât să lupte să se schimbe? Oare e conştient că viaţa e grea şi că trebuie să tragi din greu? Oare cât e în stare să dea pentru o familie cu tine? Dacă umblă după câştiguri uşoare e clar că nu prea îţi va fi alături la greu. Dacă e un om care munceşte foarte mult şi e foarte responsabil în tot ce face atunci alege-l pe el. Dumnezeu ajută dar ajută pe cei ce sunt responsabili. Pentru ceilalţi de obicei se ajunge la compromisuri ce se termină cu nefericiri. Încearcă să gândeşti la rece lucrurile şi încearcă să afli nu pe cel de care eşti îndrăgostită ci cel pe care îl iubeşti şi te iubeşti şi el într-un mod matur şi responsabil. Încearcă să te vezi peste 10 ani şi pe care din cei doi îl vezi ca soţ responsabil cu care să împarţi greutăţile vieţii, pe care îl vezi ca tatăl copiilor tăi, cu care te vezi să te culci seara gândindu-vă cum să mai răzbateţi în viaţa asta.
dumitză
decembrie 7, 2010 @ 10:38 pm
Nu-s eu vreun expert în consiliere, dar am şi eu un sfat. Mergi la biserică, vorbeşte cu un preot(vezi că o să fii ispitită, o să ai gânduri că ţi-e ruşine că n-ai mai fost atata timp la biserică, că o să te judece preotul–nu le băga în seamă).Roagă-te la Dumnezeu să-ţi arate care e cel potrivit.Dar roagă-te în fiecare zi.Citeam într-o carte că omul nu poate scăpa de ruşine fără ruşine. Eşti într-o situaţie dificilă.Recunoaşte că ai greşit şi pune început bun.Nu sta şi analiza ore şi zile întregi care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le are relaţia cu fiecare dintre ei.Dedică-te lui Dumnezeu!Doar aşa o să o scoţi la capăt!Noi nu putem decide pentru tine pentru că e clar că decizia asta îţi va marca viaţa, asta e sigur.
Andrea
decembrie 7, 2010 @ 11:14 pm
Multumesc
Va multumesc frumos imi sunteti de mare ajutor toti dar in special mesajul lui Saurian…m-ai pus pe ganduri sincer intrucat Alex si cand afost plecat a fost mai iresponsabil eu inteleg ca e greu sa razbati in viata printre straini ptr ca nu a ajuns la sigur acolo insa chiar el mi a povestit ca a fost concediat de la un job ptr ca a tras ”mata de coada” … sau ca a ajuns undeva ptr ca furase ..nua stat ff mult..probabil urmarea castiguri usoare intrucat cand era acasa avea un servici stabil care ii oferea un confort financiar ..zic eu.
Iar acuma are 6 luni si nu are servici decat ceva clandestin o afacere din care isi scoate banii..nu-l vad sa aiba ceva concret…chiar m-ai pus sa gandesc la rece.
Sincer mai curand ma vad langa Marius care vb de casatorie de copii si lucruri de genul..il vad stand seara in pat si gandindu-ne la problemele noastre.
Ptr Constantin ..sunt din Bacau.
Va multumesc!!!
Saurian
decembrie 8, 2010 @ 6:43 am
Şi eu sunt mai visător dar mila lui Dumnezeu mi-a trimis în cale o fată total opusă faţă de mine cu picioarele pe pământ şi care ştie ce vrea şi ştie să tragă pentru ceea ce vrea. Ea mi-a insuflat aceste gânduri pe care ţi le-am spus şi care după mult timp realizez cât de mature şi folositoare sunt. dumitză, Dumnezeu nu prea te ajută dacă eşti cu ochii larg închişi. Sunt şi eu de acord să se apropie de Dumnezeu dar să o facă pentru a fi cu El şi nu din cauză că a dat-o în bară.
Dan
decembrie 8, 2010 @ 8:02 am
Adrea, acum am terminat si eu de citit mesajele. Multumesc si eu ca ti-ai deschis sufletul fata de noi si mai ales cu atata recunostinta.
Andrea
decembrie 8, 2010 @ 9:05 am
Ma consider cu picioarele pe pamant dar e prea incapatanat si nu asculta..are impresia ca le cunoaste pe toate!
Mersi..si bn ca ai revenit datorita acelei fete;-)
maria
ianuarie 25, 2011 @ 9:57 am
o,multi dintre noi cred ca ne-am fi ferit de multe mizerii daca am fi avut o pam in viata noastra sau macar inainte de a ne decide sa ne ucidem propriul trup. Din nefericire toate cicatricile care ne raman nu se vor vindeca niciodata,nu vom mai putea sa dam timpul inapoi sa anulam acele idioate alegerii. Asa este Dumnezeu iarta dar durerea din noi o vom pastra chiar si dupa moarte, mult timp am considerat ca lumea e responsabila de alegerile mele mai mult decat proaste dar mi-am dat seama ca de fapt EU sunt singura vinovata de faptul ca mi-am imbolnavit si trupul si sufletul,eu singura,nesilita de nimeni si de buna voie.cum se numeste ala care se autodistruge? e ilogic,cum de nu ne dam seama inainte?