„Sunt alte vremuri, sexul inainte de casatorie nu e un păcat aşa mare”
Vă scriu aceste rânduri, deoarece atunci când am avut nevoie mi-au lipsit mărturii ale tinerilor despre feciorie şi despre relaţiile sexuale. Mă tot întrebam, oare cât de normal / anormal este să-ţi începi viaţa sexuală şi de ce niciun tânăr nu vorbeşte pe faţă despre acest lucru? Citind aceste rânduri aş vrea să încercaţi să lăsaţi îndoielile la intrare şi să vă străduiţi să întelegeţi ceea ce vă voi spune. Dacă vă îndoiţi cercetaţi mai adânc, nu treceţi cu vederea, superficial. Căci dacă veţi face aşa, atunci superficială va fi şi hotararea voastră, ea nu va avea o baza solidă.
Nu sunt o persoană ce a crescut în Biserică, mult timp nu am avut contact cu aceasta, decât superficial. În ultimii doi ani însă, am început să văd lucrurile diferit şi viaţa mea a luat o altă cale, din fericire.
Probabil că dacă aţi ajuns aici sunteţi confuzi, nu ştiţi ce să faceţi când este vorba de viaţa sexuală, sunteţi probabil asaltaţi de păreri pro şi contra. Să vă păstraţi fecioria sau nu? Răspunsul nu o să-l găsiţi prin rândurile mele, eu sunt doar o picătură, o mărturie şi o voce palidă. Răspunsul se află în Biserică. Şi când spun Biserică, înţeleg că el se află sub epitrahilul preotului ce este atent cu multă căldură şi dragoste la tine, se află în cadrul unei slujbe unde auzi cuvinte pline de înţelepciune, răspunsul se află în gura Sfinţilor şi dacă nu-l înţelegeti nici acolo, se află în gura marilor noştri duhovnici.
Eu nu am ascultat de marii noştri duhovnici, deşi scriau clar că nu-mi va fi deloc bine să trăiesc în desfrânare, că nu voi găsi fericirea acolo şi că săvârşirea acestui act va duce şi la o ruinare rapidă. Aşa precum o casă construită pe o temelie moale se va darama, încet şi sigur, aşa şi relaţia dintre doi tineri se va ruina încet şi sigur dacă va avea la temelie desfrâul şi nu iubirea, plăcerea şi nu sacrificiul, interesul şi nu prietenia. O casă construită pe Cuvântul lui Dumnezeu este una solidă, ce greu va fi tulburată sau daramată.
Când ascultam câte un bătrânel înţelept, care locuia izolat undeva într-o mânăstire, mă gândeam că este prea izolat de lume ca să-mi poată explica ceea ce trebuie să fac, că el nu a trecut prin lucrurile acestea şi nu are de unde să ştie, cum poate el să mă sfătuiască ? Am constatat mai târziu că acest gând a fost greşit şi amarnic de dureros, deoarece ei ştiu cel mai bine să ne îndrume. Pe sub epitrahilul lor trec sute de oameni cu păcatele cele mai ascunse, ei au auzit cele mai urâte şi groaznice păcate. Apoi ei se roagă tot timpul la Dumnezeu să-i lumineze şi să-i ajute, şi mă îndoiesc că fiind atât de aproape de Dumnezeu nu poţi da un sfat care să-l ajute pe om, nu să-l doboare.
Povestea mea începe în felul următor: Nu am crezut ce spun preoţii, cărţile, credeam că desfrânarea înseamnă să-ţi înşeli soţia sau să faci alte păcate mai grave cu partenera ta. Credeam că trebuie “să vezi cum e” înainte să poţi să te decizi să te căsatoreşti cu persoana iubită. De asemenea , credeam că odată ce-ţi începi viaţa sexuală, totul va fi frumos ca o floare. Credeam că mă voi simţi bine, liniştit, că mă voi ataşa mai mult de cea pe care o iubesc şi că nu mă voi frustra. Prietena mea, îşi dorea să se păstreze pentru acela cu care se va căsatori, dar în nesimţirea şi împietrirea inimii mele am convinso să nu facă acest lucru. Argumentele mele au fost acelea că „sunt alte vremuri”, „nu e un păcat aşa mare”, „nu avem altă soluţie altfel ne vom chinui”, „lasă că ne vom abţine în zilele de post” şi multe alte argumente care intuiţi de la cine sunt.
Ei bine, după un început greu şi dificil, o vreme aceste relaţii între noi doi ne-au adus o oarecare satisfacţie, în detrimentul celei spirituale. Spun „în detrimentul” pentru că odată ce începi să accepţi un păcat, atunci îl accepţi şi pe următorul. Nu ţi se mai par aşa grave anumite lucruri, începi să consideri că preoţii exagerează cu cerinţele şi cuvintele lor (care defapt sunt cuvinte de la Dumnezeu), ajungi să crezi că însuşi Dumnezeu exagerează. Doamne iartă-mă, Domnul care a creat cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, Domnul care ţi-a dat ţie viaţa şi care te ţine în orice clipă, chiar crezi din toată inima că El nu ştie ce este mai bine pentru tine?
Am început să avem tot felul de dificultăţi atât în viaţa noastra de cuplu cât şi în cea din pat. Acest act, nu era atât de înălţător, împlinitor şi satsifăcător pe cât părea. De asemenea, neavând binecuvântarea lui Dumnezeu, mai tot timpul am întâmpinat dificultăţi şi multe semne de întrebare. Întrebări dăunătoare pentru suflet, cum ar fi: dar ce facem dacă vei rămâne însărcinată ? vrei să iei pastile, oare nu dăuneazaă? oare cum o fi să ai o relaţie cu un alt partener? oare între noi doi este iubire cu adevărat sau ne iubim doar trupeşte ? am voie să mă mai împărtăşesc ?
Vedeţi, nu mă gândeam la ce se va întampla dacă va ramane însărcinată. Aveam “pretenţia” că nu se va întâmpla, credeam că pot controla totul, dar teama aceasta m-a cuprins de multe ori. Însă Domnul m-a izbăvit, căci dacă rămânea însărcinată puteam avea tentaţia de a săvârşi alt păcat, mai urât decât acesta. Din acest fapt reiese întrebarea, “când facem acest act suntem noi conştienti de ce consecinţe poate avea? “ Nicidecum, patimile întunecă mintea. De aceea este nevoie de curăţie, spovedanie, post, rugăciune, împărtăşanie, pentru a putea discerne clar şi pentru a ne ridica din păcatele noastre.
De asemenea, acest act venea în contradicţie şi cu rugăciunea de seară şi dimineaţă oricât de lunga sau scurtă ar fi fost ea, venea în contradiţie şi cu anafura pe care o luam dimineaţa. Trebuia să mai port mătania la mână în acest timp sau să o scot? Dacă o scoteam nu era aceasta o mică lepadare, o mică negare, care defapt era doar vârful unei mari căderi spirituale?
Acest păcat al desfrânării ne-a ros uşor, uşor relaţia până am ajuns să ne desparţim. Deabia după ce ne-am despărţit am înteles cu adevarat ce mare prostie am făcut. Cam târziu, nu credeţi?
Vedeţi, a avea relaţii înainte de căsătorie este ca şi cum ai fugi de acasă, de la părinţii tăi, cu prietena ta. Nu vei mai avea ocrotirea părinţilor, nu vei mai avea sprijinul lor, iar tot timpul vei fi confuz deoarece nu mai ai un sprijin. Practic asta facem, fugim de protecţia lui Dumnezeu. Cel ce face Soarele să răsară peste noi, presupunem că nu ştie cum ar trebui să fie relaţia dintre un baiat şi o fată, un bărbat şi o femeie. Dumnezeu, Cel care a creat cu atâta înţelepciune corpul uman, nu ştie ce este mai bine pentru tine? Sau poate te îndoiesti de faptul că Biserica ştie ce vrea Dumnezeu? Aici este o mare tulburare, pe care trebuie să o cercetezi.
Crezi ca vei face acest act doar aşa un pic? Doar aşa, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună? Să nu uitam, că o dată ce ne-am învoit cu cel necurat, acesta ne duce în beznă pe unde va vrea el, încetul cu încetul, el nu pierde nimic. Noi pierdem totul. Nu uitaţi că are o experienţă de cateva mii de ani, a văzut multe în acest timp. De asemenea nu uitaţi că Dumnezeu ne presară pe drum semnale de alarmă, încearcă mereu să ne îndrume şi să ne arate ce trebuie să facem, cu blandeţe şi atenţie ca un Părinte Bun.
Probabil ca vă întrebaţi: Dar cum pot eu avea o relaţie normală, cu o persoană în zilele de astăzi? Răspunsul la această întrebare, nu este unul uşor şi va veni cu cât il veţi căuta mai bine. Nu vă limitaţi la ce citiţi pe un site sau într-o carte, ci căutaţi mai profund.
Eu cred că în primul rând este necesar să aveţi grija unde căutaţi acea persoană, aveţi grijă la mediu din care provine şi la mediul în care îşi duce viaţa. Apoi relaţia trebuie să meargă în acelaşi ritm profesional, psihologic şi cel mai important, in acelasi ritm duhovnicesc. Gandiţi-va că acea persoana poate să fie în viitor soţul/soţia voastră. Am pierdut acest aspect pe parcursul relatiei, dar este unul deosebit de important şi serios. Un alt lucru pe care l-aş adăuga : mare atenţie la pasul de a dormi în acelaşi pat cu persoana respectivă, caci tentatiile sunt mari. Cred şi eu că este normal să vă întrebaţi, pentru că şi eu mă întrebam : “Dar cum să mă abţin eu de la relaţii sexuale, când persoana este în intimitatea mea?”. Iar eu vă întreb : “ Cine v-a învăţat că este normal să dormiţi cu persoana iubită ? Lumea ? Şi cine stăpâneşte “lumea” de care ascultăm şi pe care vrem să o imitam ? Vrei să asculţi de cel ce o stăpâneşte ? ”.
Totul pleacă de la confuzie, nu eşti conştient de consecinţele lucrurilor pe care le vei face, nu eşti conştient de drumul pe care urmezi să păşeşti. Când am început viaţa sexuală, nu am realizat în ce „mă bag”. Ştiu că vei fi asaltat de o mulţime de temeri şi întrebări, legate de sexualitate, lucruri despre care nu am vorbit în mărturia de faţă. Toate sunt destinate să-ţi creeze confuzie. În confuzie omul ia alegerile cele mai proaste, singura ta scăpare şi alinare, este să te opreşti, nu-ţi mai face această problemă, nu face acest pas, îndreaptă-ţi simplu cu sinceritate şi precum ştii privirea către Dumnezeu şi … întreabă-L. Mergi la slujbe şi roagă-te, vorbeşte cu duhovnicul tău, dacă nu ai caută-ţi, citeşte cărţile duhovnicilor, mergi pe la mai multe mânăstiri din România şi vezi ce spun aceşti duhovnici. Ştiu că este un drum lung, dar mărimea drumului nu depăşeşte mărimea regretului pe care-l vei avea dacă ai făcut o decizie proastă.
Bineînţeles, o asemenea căutare nu ar fi necesară dacă ai avea pur şi simplu încredere în Cel ce ţi-a dat viaţă, în cel ce te întâmpina dimineaţa cu înţelepciune şi putere să-ţi faci treburile,Cel care este tot timpul alături de tine. Ai încredere în El, cel ce a făcut Cerul şi Pământul, Cel care ştie cum şi de ce se mişcă fiecare fir de păr din capul fiecărei persoane. Crezi că El se înşeală când îţi spune că desfrânarea te va duce în întuneric? „Vremurile” care s-au schimbat sunt tot în mâna lui Dumnezeu şi cum se pot schimba „vremurile” în aşa fel încât să între în contradicţie cu Cel care le-a creat?
Alte întrebări ce mi-au apărut şi s-ar putea să va apară sunt acestea : “Ce legătură are desfrânarea cu viaţa sexuală în afara căsătoriei ? De ce este ceva rău un act sexual fără scopul de face copii ? De ce ne aduce rău ?”
Pentru simplul fapt că separi ceea ce este de neseparat. Ai vrea să ai plăcerea sărutului fără să te săruţi cu o fată? Ai vrea să simţi plăcere fără să faci ceva, ci doar stând? Viaţa sexuală desprinsă de scopul ei, este asemănătoare cu coborârea unor trepte încet încet spre o mocirlă de suferinţe. Fiecare treaptă îţi aduce o suferinţă în plus şi nu sari repede de la o treaptă la altă, ci cobori uşor şi sigur. Cum am coborât eu ? Mai întâi cu un gând, apoi imaginându-mi, apoi uitându-mă la „prietenii” din jurul meu, apoi am presupus că nu mi se întâmplă nimic (suferind de mândrie), apoi am coborât la propunere (suferind de ispită), apoi am coborât la încercarea de a rupe bariera (suferind şi îndoindu-mă dacă este bine ceea ce fac), apoi am rupt bariera şi mi-am început viaţa sexuală (suferind că nu era aşa cum mă aşteptam), apoi am coborât spre a face lucruri mai „avansate” (suferind pentru că nu găseam linişte şi ceva care să-mi placă), apoi am coborât şi nu am respectat zilele de post, apoi am coborât şi nu am respectat nici zilele de sărbătoare, apoi am coborât să mă îndoiesc de credinţa mea, apoi am coborât la a suferi puternic, am început să mă gândesc la o posibilă sarcină, la o altă parteneră, la o posibilitate să fiu înşelat… dar oricât de jos am ajunge, în suferinţele noastre, Dumnezeu ne ridică.
M-a trezit Domnul, m-a scuturat un pic prin nişte predici care mi-au deschis mintea despre păcatul desfrânarii, apoi m-a scuturat prin ascultarea pe la mai multe mânăstiri a cuvântului duhovnicilor, m-a scuturat prin cărţile scrise pe această temă, prin cuvântul duhovnicului meu, prin participarea la slujbe şi nu în ultimul rând, prin despărţirea de cea cu care făceam păcatul. Despărţire ce a avut loc din cauza păcatelor noastre, tot printr-un păcat.
Dar repet, Domnul m-a trezit şi m-a ajutat şi vă doresc din toată inima şi vouă acelaşi lucru. Mare este aprecierea mea faţă de cel ce şi-a păstrat fecioria. Mare este acest dar, să-l păstraţi cu multă dragoste şi nădejde în Dumnezeu, căci puternic vă va lupta vrăjmaşul.
Chiar dacă ceea ce este scris aici sunt doar nişte cuvinte în spatele unui ecran, care s-ar putea să vă ajute mai mult sau mai puţin, tot ajutorul este (precum am spus la început) la Domnul, în Biserică şi în Cuvintele Sale spuse prin Evanghelie, Sfinţi, duhovnic, cărţi şi nu în ultimul rând prin marii noştrii duhovnici.
„Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale !”
(Vlad – 22 de ani)
Elena
ianuarie 13, 2011 @ 9:06 am
Multumesc mult pt marturia ta, draga Vlad!
Mi-a placut foarte mult exprimarea ta [i][b]"mărimea drumului nu depăşeşte mărimea regretului pe care-l vei avea dacă ai făcut o decizie proastă"[/b][/i]
Sa luam aminte si sa fim intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii!
Ana
ianuarie 13, 2011 @ 10:52 am
„Practic asta facem, fugim de protecţia lui Dumnez
Slava Domnului Vlad pentru marturia ta si pentru faptul ca acum vrei sa traiesti sanatos. Sa dea Domnul sa poti impreuna cu acea prietena sa puteti [i]reface[/i] un drum spre altar. Dumnezeu sa va ajute.
M-a bucurat titlul articolului, si chiar ma gandeam cat de util este pentru orice tanar si nu numai pentru tineri, ci si pentru parintii care accepta si chiar dau consimtamant copiiilor sa traiasca in desfrau.
Pe mine ca parinte m-au zguduit cateva remarci de-ale tale, legate strans de ceea ce Hristos ne invata. [b]Cu adevarat nu dam importanta adecvata invataturii ortodoxe. Astazi nu traim alte vremuri, si evangheliile sunt la fel de valabile azi ca si acum 2000 ani.[/b]
[b][u]Avem urechi de auzit?:sad:[/u][/b]
Emanuela
ianuarie 13, 2011 @ 11:50 am
Draga Vlad,
Dumnezeu este mare si nu putem noi intelege caile Lui, eu sunt cu un baiat de 5 ani si nu s-a intamplat nimic intre noi niciodata desi ocazii au fost si am ajuns pana la punctul de a se intampla si nu s-a mai intamplat. El si-a inceput viata sexuala inaintea mea, iar cand m-a intalnit pe mine asa categorica, a fost pentru el un șoc. Eu plangeam la rugaciune mereu si ma rugam ca Maicuta Domnului sa se indure de noi. El nu intelegea dece? dece? ca e normal, zicea si zice ce legatura are asta cu Dumnezeu? :-)) ma facea si sa rad si eu mereu ii explicam si ii spuneam. O forta inexplicabila mereu a preluat controlul meu si m-am lasat in voia lui caci singura nu puteam sa mai lupt. Iata ca sunt 5 ani, care unii zic ca sunt nebuna, nu sunt normala; au trecut ca o clipa, am fost departe unul de celalalt si suntem, nu s-a intamplat nimic intre noi si nu trec doua zile maxim fara sa ma auda, sa ma sune, prin toate testele prin care am trecut(departe, aproape, ispititi, incercati de greutati cu familiile noastre, tavaliti prin toate neajunsurile) si inca lupta nu a incetat , ba e si mai apriga acum.
De curand vroia sa ne mutam impreuna, nu!!!!!!!!
I-am propus sa ne casatorim, el – nu inca!!!!
I-am spus ca o sa plec din tara , da!!! a zis ca asteapta
Dar cine stie ce o sa mai fie, de vom fi pana la urma impreuna sau nu, caci l-am iubit si il iubesc mult, pana la Dumnezeu! Dar.. nimic nu e intamplator draga Vlad. E foarte important sa stim ceea ce vrem in viata si putini inteleg.
Claudiu
ianuarie 13, 2011 @ 12:40 pm
Doamne ajuta Emanuela!
Mi-a placut asa de mult marturia ta incat am pus-o si la articolul dedicat campaniei: Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie. ([url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/relatii-intime-inaintea-casatoriei/17556-mii-de-tineri-isi-pastreaza-fecioria-pana-la-casatorie.html[/url])
adela
ianuarie 13, 2011 @ 6:29 pm
Catre Emanuela
Parintele Cleopa spunea in volumul"Ne vorbeste parintele Cleopoa"(mai exact in vol.5)ca tinerii logoditisunt datori sa traiasca la parintii lor pana la cununia religioasa si sa-si pastreze in curatenie fecioria,ca de vor gresi mai inainte sunt canonisiti de Biserica ca desfranati si opriti sapte ani de la Sfanta Impartasanie.Acesta este unul di cele 11 reguli canonice ale nuntii crestine.
Domnul sa te ajute si sa te intareasca !
Emanuela
ianuarie 13, 2011 @ 7:39 pm
Adela,
Pai si ce am facut rau? :-s
radu
ianuarie 14, 2011 @ 8:24 am
Pentru Emanuela!
Emanuela, bravo pentru atitudine! Si eu stiu cazuri de prieteni tineri care au o relatie mai veche de 2 ani, si care, din varii motive, ce nu tin de religie, totusi nu au facut acest pas. Daca relatia se continua la nesfarsit, e firesc sa devina tot mai greu de pastrat darul fecioriei. Dar culmea, cei sinceri in relatia lor care nu trec la acest pas, sunt cei care sunt mai legati unul de altul, mai afectuosi, mai profunzi, mai fideli in ganduri, chiar daca ajung sau nu la casatorie ulterior.
Experienta multor tineri arata ca relatii sexuale inainte de casatorie stinge, mai repede sau mai tarziu, dragostea sincera dintre cei doi. Desigur, in cazul in care exista de la inceput o relatie sincera intre tineri.
Din pacate, sunt asa de multe cazuri in care dupa ce s-a consumat actul sexual, baiatul paraseste partenera si porneste sa cucereasca alta cetate.
Asadar, fetelor, daca tineti mult la un baiat si considerati ca ar putea fi un partener bun de viata, in casatorie, ridicati stacheta si puneti limite in intimitatea voastra! Nu exista alta cale mai sigura si mai eficienta de a-l pastra numai pentru voi!
Succes!
adela
ianuarie 14, 2011 @ 10:50 am
Nu ai facut rau , din contra iti admir curajul si forta de a spune"NU".(eu nu prea sunt in masura sa dau sfaturi dar cred ca Dumnezeu o sa te ajute sa iti dai seama dak el este cel ales pt tine).Ar fi minunat dak toti am avea curajul asta.
Emanuela
ianuarie 14, 2011 @ 11:40 am
Sa ne ajute Dumnezeu si sa ne ierte pe toti, caci daca avem iertare de la El pentru tot ce gandim mai ales, le ducem pe toate.
Pentru mine ma gandesc mereu, pune Doamne paza gandurilor mele, caci in ziua de azi mult se greseste cu gandul, este un razboi la nivelul gandurilor.
Sa ne ajute Domnul sa le depasim pe toate.
Andrei
februarie 15, 2011 @ 11:44 pm
inapoierea
Cand vad ce idei din evul mediu promovati si incercati prin orice mijloace sa le raspanditi, mai ales in randul tinerilor, inteleg de ce oamenii din jur sunt atat de needucati si se comporta precum animalele. Este dovedit stiintific ca omul trebuie sa aiba o viata sexuala sanatoasa si activa pentru sanatate. Voi habar nu aveti cum functioneaza organismul si ii speriati pe bietii tineri fara educatie cu tot felul de povestiri inventate, cum sa se abtina de la sex. Omul a inventat metode de contraceptie tocmai pentru ca avea nevoie de o viata sexuala activa si pentru a evita sa nasca copii in prostie pe care nu ii dorea.Un om abstinent este un om nesanatos, neadaptat, cu probleme psihice sau traume. Un om care intretine relatii sexuale numai pentru a se inmulti este un om primitiv inapoiat, inadaptat vremurilor in care traim.
Andrei
februarie 16, 2011 @ 3:05 am
Doamne cat de naiv poti sa fii :-)) cu un ochi rad si cu celalalt as plange cand iti citesc ineptia de comentariu. Ia hai sa-i luam la purecat pe asa zisii oameni de stiinta in care tu crezi mai ceva ca in propria mama sa vedem ce interese poarta??? Normal daca maine un scelerat imbracat in halat alb vine si zambeste si-ti spune ca poti sa faci sex de 50 de ori pe zi tu chiar ai trece la treaba ca asa a zis nenea :-)) Singurul inapoiat la faza asta esti tu pt ca refuzi sa gandesti cu propriul creier si iei de bune toate afirmatiile facute de niste unii care fac umbra la pamant degeaba. Da si noi nu avem habar cum functioneaza organismul, chiar pe tine te aspteptam sa ne inveti… noroc ca mai exista unii ca tine ca altfel am muri prosti. Iar ultima ta fraza e dementiala, eu cred ca cei care prind varste matusalemice sunt cei care au avut o viata destul de ordonata din toate punctele de vedere, inclusiv cea sexuala, si cand spun ordonata, au utilizat aceasta functie doar pt reproducere si iubirea in cadrul relatiei sot-sotie. Dar daca esti dat cu smirghel pe creier, trebuie sa refuzi sa crezi ca am dreptate.
Andrei
februarie 16, 2011 @ 3:14 am
Tin sa-mi cer scuze adminului, poate pt ca nu m-am purtat in duhul blandetii atunci cand am postat mesajul anterior, dar cand dau de asemenea personaje ca domnul Open Mind prefer sa le-o zic verde in fata si fara cuvinte prea dulci pt ca sunt constient ca numai Dumnezeu poate sa le lumineze minte.
Ionutz
februarie 16, 2011 @ 7:48 am
Draga Andrei,
Imi pare rau pentru raspunsul pe care i l-ai dat,dar prin el il judeci! Chiar daca zici adevarul , il judeci involuntar. Si trecand mai departe, ma adresez acelui baiat pe nume Andrei de mai sus. Daca "vremurile" cer ca oamenii sa stea cu capul in jos toata viata,crezi ca cineva ar sari sa faca asta?NU! Ca si-ar da seama ca ceva nu e in regula! Asa si cu sexul promovat. Numai ca desi ne-am dat seama ca ceva e anormal, NE PLACE mult sa ne "mocirlim" in acest pacat. Dar suferinta acumulata in inima este clar foarte mare,chiar daca e ingropata probabil tot printr-un alt act sexual,sau diverse surogate existente. De aceea eu te rog, fugi de aceasta placere ucigatoare cat timp nu esti casatorit si vei intelege bucuria "crestinilor inapoiati".
Multumesc!
Ana
februarie 16, 2011 @ 9:38 am
Mi-am vazut pacatele
Andrei, nu toti care scriu aici au trait o viata in infranare, ci au trait viata libera ca cea despre care tu vorbesti. Experienta infranarii de care se vorbeste este din traire. [b]Cu cat te apropii mai mult de credinta in Hristos, cu atat mai mult intelegi ce inseamna pacatul. Asta insa nu inseamna ca nu mai pacatuiesti, ci ca doar constientizezi pacatul.
[/b]
Cel mai frumos lucru pe care l-am citit in viata mea a fost legat de un tanar care dupa multa rugaciune a avut o viziune si plangand de bucurie a inceput sa alerge si sa-i sarute pe obraji pe toti cei din jurul lui spunand: mi-am vazut pacatele, sunt un pacatos. (sf Valeriu Gafencu in inchisoarea comunista)
Mi se pare cel mai adanc lucru la care putem noi ajunge (legat de acest subiect desigur).
Daca desfraul nu este considerat pacat, atunci in ce consta pacatul?
andrei al 3-lea
februarie 16, 2011 @ 3:09 pm
pentru "Andrei – inapoierea"
ce nu intelegi tu e ca ceea ce privesti ca inapoiere, este privit aici drept libertate. pe scurt, traind o viata simpla ve fi departe de ispitele ce te pot face sa pacatuiesti si astfel sa iti cauzeze pe drumul spre mantuire. in esenta este adevarat, sursa nefericirii noastre sunt in primul rand dorintele egoiste (e mai simplu sa nu iti mai doresti o masina luxoasa decat sa mai dai si cuiva in cap pentru a avea una). calea propusa este simpla: vata de familie fara sex inainte de casatorie, fara contraceptie, rugaciuni, post samd.
problema e ca acest stil de viata este utopic, aproape de neatins. nu numai ca ne nastem direct pacatosi, dar sunt si caracteristici normale omului considerate pacatoase. crestinul este bland, bun si denota o pace interioara iar nu agresiv, senzual, nervos. pana si isus s-a aratat agresiv cand i-a dat afara pe negustori din templu sau cand a uscat smochinul care nu i-a dat roada cand era infometat. sau cand va pedepsi pe pacatosi aruncandu-i in iad.
apoi, este bine sa fii tot timpul constient de activitatile tale, e bine sa te intrebi daca ceea ce faci este bine sau rau. dar oare este bine sa te raportezi mereu la un reper exterior ? trebuie sa intrebi mereu pe cineva daca ai facut bine sau nu ? sa fie oamenii niste copii care nu pot sa se desparta niciodata de parinti ? sa nu furi mai degraba din cauza ca stii ca vei provoca tristete altui om sau de frica ca nu te mai mantuiesti ?
datorita dezvoltarii la care suntem cu toti martori, viata si complica si apar mai multe activitati care trebuiesc si ele categorisite drept pacatoase sau nu. de aici apar si multe din subiectele intens discutate pe acest forum, cum ar fi muzica, concertele, activitatile sportive sau purtatul de parfum, activitati considerate neortodoxe cu motivatii mai mult sau mai putin pertinente. oare e din ce in ce sa fi ortodox, de ce tine acesta calitate de atat de multe necunoscute externe si nu mai mult de interiorul fiecaruia ?
dati cu piatra daca am gresit.
Alexandra Diaconu
iulie 7, 2011 @ 10:07 am
„Viaţa sexuală desprinsă de scopul ei, este asemănătoare cu coborârea unor trepte încet încet spre o mocirlă de suferinţe.” Foarte, foarte frumos articol. Pe langa ideea cu care sunt de acord, nu pot sa nu observ talentul oratoric al lui Vlad 🙂 Foarte frumos, ai darul vorbirii.
Johny
mai 4, 2021 @ 7:19 pm
„De ce este ceva rău un act sexual fără scopul de face copii?” Chiar de ce? Pentru ca asa spuneti voi? Eu nu o sa imi traiesc viata in abstinenta pentru ca un preot ma obliga sa raman virgin si dupa casatorie. Am intalnit multe cupluri, unii s-au pastrat in feciorie pana la casatorie, altii nu, dar nu e treaba mea sa ii judec, ma doare la basca ce fac ei, eu imi vad de viata mea. Eu recunosc nu sunt virgin, am „pacatuit” ca sa spun asa.
Cu toate acestea am si eu o intrebare: „Relatiile intime in cadrul casatoriei sunt doar si numai pentru nastere de copii? Daca da, de ce?” Ce poate face un barbat care nu se poate abtine? Trebuie sa se masturbeze? sau ce sa faca? sa se castreze? Daca un cuplu are 2 copii ei trebuie obligatoriu sa fi avut relatii intime doar de 2 ori? Mie asta sincer mi se pare o absurditate, o prostie.
Sa zicem ca e asa cum spuneti voi, ca sexul in cadrul casatoriei e strict pentru nastere de copii iar pentru placere este considerat desfranare si esti oprit 7 ani de la Sfanta Impartasanie. Atunci am si eu o intrebare la care nici un preot nu a fost in stare sa imi raspunda si stiu ca nici aici nu voi primi un raspuns, ba chiar voi fi injurat, ironizat sau blestemat, intrebarea e urmatoarea: La intrebarea asta nimeni nu mi-a raspuns si nimeni nu a stiut ce sa imi spuna.
Inca nu s-a nascut preotul care sa imi ordone mie viata si sa imi spuna cand am voie sa fac sex cu sotia mea si cand nu am voie. Cam asta incercati voi, sa ii faceti pe tineri sa fie abstinenti, si cunosc si eu niste specimene din astea ca voi, tineri casatoriti traiesc in casatorie alba pentru ca duhovnicul nu ii lasa sa aiba relatii intime, dar ei se masturbeaza la greu, alte cupluri spalate pe creier cand dorm ei ca si familie nici nu dorm impreuna, pentru ca spun ei ca e pacat mare sa dormi cu sotia in pat ca pacatuiesti… What ever? Pe bune?
Dupa gandirea voastra toti ar trebui sa fim abstinenti…
Johny
septembrie 10, 2021 @ 4:51 pm
nu stiu de ce imi tot stergeti comentariile pe care le pun eu…
Chiar asa de tare va deranjeaza?
Aici am multe nelamuriri pe care nici preotii nu ma pot face sa inteleg.
Daca sexul este un pacat, asta inseamna ca din cauza placerii e pacat, daca nu ar mai fi placut nu ar mai fi un pacat, daca sexul ar aduce suferinta si durere ar fi obligatoriu pentru crestini.
Daca placerea sexuala e un pacar atunci de ce Dumnezeu a mai pus placerea sexuala in om cand l-a creat?
Ca e pacat inainte de casatorie inteleg, dar si dupa casatorie de ce mai este pacat? Si aici pot spune ca am cunoscut persoane care nu au o viata sexuala, nu au copii si nu fac sex pentru ca nu ii lasa duhovnicul. E normal asa? Sau prin Taina Cununiei nu ti se da binecuvantarea de a face sex cu sotia? Daca prin Taina Cununiei nu ti se da binecuvantarea sa faci sex cu sotia atunci ce rol mai are Cununia ca Taina a Bisericii?
Daca sexul este un doar pentru nastere de copii atunci de ce Biserica condamna pe cei ce nu pot face copii oricat de mult sex ar face? De ce Biserica le sare atunci in cap in loc sa ii ajute?
Cum ar trebui sa fie 2 tineri casatoriti? Ar trebui ca 2 tineri casatoriti sa NU aiba o viata sexuala activa?