Trei întrebări despre sexul tantric, despre dimensiunea spirituală a sexului

Unul din cititorii noștri ne-a rugat să-i dăm răspuns la câteva întrebări. Din motive lesne de înțeles nu vom da numele aceste persoane și mesajul trimis, ci doar întrebările pe care ni le-a adresat pe final.

Ce parere aveti despre sexul tantric?

Există o concepție greșită în rândul tinerilor, și nu numai, că având relații intime cu cineva îl cunoști cu adevărat, îl descoperi în totalitate. Dezgolirea trupului, oricât de multe secrete ar fi ascunse de ochii partenerului, nu dezvăluie în realitate decât formele trupului, și nicidecum cele mai adânci sentimente și trăiri ale sufletului. Într-adevăr, apropierea senzuală dintre doi parteneri, chiar și fără actul sexual în sine, este un moment tandru, de o încărcătură emoțională puternică, dar chiar și așa nu este un act de dezvăluire sufletească, ci rămâne totuși în limitele plăcerilor trupești.

Eu după 11 ani de când am cunoscut-o pe soția mea, și după 6 ani de căsătorie, îți pot spune că n-o cunosc în totalitate, ci doar parțial. Dacă aș cunoaște-o aș putea intui mereu reacțiile ei, dar uneori dau greș. Deși îi știu defectele dar și calitățile, uneori o subestimez, iar alteori îi supraevaluez capacitățile.  Aș zice că știu destul de multe despre ea, dar nu-i cunosc zbuciumul acela sufletesc continuu pe care toți îl avem, dorințele acelea ascunse care mereu ne impulsionează să mergem mai departe.

Nu-i cunosc lupta sufletească! Văd cum în ea se luptă și binele și răul. O văd uneori apropiată de Dumnezeu, smerită, credincioasă și cu voie bună, dar alteori o văd întunecată, nervoasă, sau mai depărtată de Dumnezeu.

Îmi pare rău că uneori nu pot fi cu ea pe aceeași lungime de undă… și asta se întâmplă pentru că n-o cunosc în mod constant. Nu știu ce experiențe (fapte din copilărie, întâmplări, evenimente, etc.) a avut ea înainte de a-o cunoaște, nu știu exact ce educație a primit acasă, deși pot să intuiesc. Nu știu ce oameni a cunoscut, și nu știu cum toate acestea i-au modelat caracterul.

Nimeni nu poate cunoaște pe aproapele lui așa cum este în profunzimea și deplinătatea sa. Omul este o mare taină și numai Dumnezeu îi cunoaște sufletul, cu toate ale lui: gânduri, sentimente, dorințe, supărări, neîmpliniri, năzuințe, vise, frustrări, invidii, patimi, virtuți, calități, defecte, etc.

Prin urmare, eu astăzi, la 29 de ani, după o relație de 11 ani cu soția mea, îți pot spune astfel: Eu cred că omul de lângă tine (aproapele) este o mare taină și nu poate fi cunoscut așa repede, ci în timp, în ani de zile… și nici atunci în totalitate. Deasemenea dacă omul de lângă tine nu ți se descoperă atunci demersul tău de a-l cunoaște este în zadar.

Prin urmare încercarea de a cunoaște pe aproapele tău prin relații sexuale este una nerealistă, copilărească. Este ca și cum ai vrea să pescuiești toți peștii din ocean cu o undiță. Sufletul omului este ca un adânc ocean de trăiri, adeseori învolburat, pe care doar cel care se avântă pe valurile lui, poate în ani de zile să-l străbată în lung și în lat. Și chiar și atunci îi rămâne de explorat adâncurile.

Prin relații de natură trupească, bărbatul și femeia își descoperă trupurile și doar într-o mică măsură sufletul.

Cât privește sexul tantric, el este străin de credința în Dumnezeu și de viața adevărată în Duhul Sfânt. Sexul tantric urmărește în diferite moduri obținerea plăcerii sexuale, chiar dacă este acoperit de o așa-zisă lipsă de carnalitate. Efectul este același: obținerea unei plăceri sexuale cât mai “înalte”.

Avem marele avantaj că trăim în anii 2000, când putem să ne uităm în urmă și să vedem ce-au făcut alții înaintea noastră. Nu suntem primii care și-au pus această problemă. Au fost mulți oameni fascinați de sexualitate și au explorat-o la maximul ei.  Industria pornografiei, deși unul dintre cele mai denigrante fenomene umane, este paradoxal, un demers științific, acela de explorare a sexualității în maximul de plăcere pe care-l pot obține oamenii unii de la alții. După 30-40 de ani de industrie pornografică media, concluziile pe care le tragem sunt grave:

Industria pornografică vine la pachet cu toate mizeriile lumii:

– pedofilia (pornografia infantilă), dorința de a invada viața intimă a altor oameni, incestul, homosexualitatea, lesbianismul, transexualitatea, sexul în grup, orgiile, sexul în locuri publice, perversiunile sexuale (sex oral, sex anal, sex în tot felul de poziții, etc.), sentimentele amestecate cu perversiunile, abuzuri sexuale, agresivitate, violență puternică, masochism, bârfe și noutăți despre viața sexuală a vedetelor, sexul între persoane de vârste diferite, zoofilia (sexul cu animale), femeile – tratate ca rasă inferioară, droguri-alcool, sex orgiastic cu influențe religioase, masturbare, etc. Articolul complet îl poți citi aici.

Prin urmare, orice om încearcă să-și exploreze ființa sau ființa partenerului prin relații sexuale, va ajunge pas cu pas să săvârșească urâciunile pe care le-am înșirat mai sus.

Sufletul omului este centrul ființei lui, acolo este personalitatea lui. Sufletul este energie, este duh, nu-l poți vedea.

Cum poți explora o lume a sufletului prin mijloacele trupului? Cum poți cunoaște ce este în sufletul unui om când tu cercetezi caracteristicile trupului său?

Iată de ce Hristos Domnul, după Învierea din morți a intrat la Apostoli prin ușile încuiate, ne mai fiind limitat de trup, pentru a arăta că finalitatea vieții unui om este aceea de a se îndumnezei, de a se apropia într-atât de mult de Dumnezeu încât Harul lui Dumnezeu să-i pătrundă toată ființa.  Când se întâmplă asta, trupul se impregnează așa de puternic de energia lui Dumnezeu încât nu mai are nevoie de apă, de mâncare, de căldură, de somn,… de sex, ci devine veșnic, nemuritor, bucurându-se de ne-limitările trupului pe care le-a dobândit în relația cu Dumnezeu.

Aceasta este viața veșnică, să devenim veșnici ca Dumnezeu, înțelepți ca Dumnezeu, dar niciodată independenți de Dumnezeu, ci mereu în comuniune cu El, cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Singurul mod de a-l descoperi în mod real pe aproapele, și de a-l accepta și iubi așa cum este el, cu calități și defecte, este prin puterea și harul lui Dumnezeu. Singuri nu putem, suntem neputincioși, suntem prea egoiști, ne enervăm repede, renunțăm rapid. Iisus Hristos, Dumnezeu, este singurul Om care ne poate ajuta să ne învingem fricile.

Sexul tantric este un păcat, o denaturare grava a înțelegerii ființei umane, care are chipul Sfintei Treimi în ea.

Numai în Dumnezeu ne putem apropia și descoperi unii pe alții. El este singurul care ne iubește necondiționat și ne poate apropia pe toți, fără a avea interese ascunse, căci pe toate le împlinește din iubire, ca un Tată milostiv.

2. Daca eu privesc sexul dintr-o perspectiva spirituala si o voi face, ce urmari ar putea fi, daca eu nu am urmarit decat o conexiune profunda dintre mine si partenera? (fara nici macar sa ma gandesc la dorinta, ci doar la acceptare a spiritului si energiei sexuale. De lasare in voia dragostei trupurilor ca fiind reala. De constientizare a dimensiunii sexuale in om in loc de a o reprima)

Sexul, oricât de mult ne-am dori să-l punem pe un piedestal filozofic, spiritual, extatic, sau în alt mod, are în esență un singur scop, dacă îl scoatem din așezarea firească: obținerea unei plăceri sexuale cât mai puternice. Aș zice mai mult: sexul urmărește obținerea unei plăceri sexuale în mod egoist.

În dimensiunea familiei, deși soții urmăresc obținerea plăcerii lor personale în relațiile intime, totuși au pe umeri responsabilitatea că rodul unirii lor poate fi un copil. Când știi că în urma unui act de intimitate cu soția ta poate apare un copil, vezi altfel lucrurile. Și asta ți-o spun în condițiile în care eu și soția mea avem deja doi copii, care ne extenuează zilnic în grija pe care le-o oferim. Un alt treilea copil ne-ar cere și mai mult efort. La fel pentru al 4-lea sau al cincilea, sau un al 10-lea.

Prin urmare relațiile intime în familie, deși au ca start un instinct de aceeași natură cu cel al regnului animal, totuși au ca finalitate viața unui copil.

În sânul familiei Dumnezeu în mod înțelept transformă egoismul obținerii plăcerii în iubire față de copilul născut. În cadrul familiei binecuvântate de Dumnezeu răul se transfigurează în bine, păcatul în virtute, egoismul în iubire, moartea păcatului în viața în Împărăția Cerurilor.

De fapt soții sunt chemați să treacă acest stadiu al exprimării iubirii prin relații intime și ușor-ușor, după ani de zile să-și exprime iubirea prin copiii, prin suflet, și mai puțin prin trup.

Iată de ce sexul dintre două persoane în afara familiei nu are în final decât ca efect: obținerea plăcerii și nicidecum ceva mai înalt.
Sexul poate fi transfigurat doar în cadrul familiei. Abia atunci îi putem acorda o dimensiune spirituală, ba chiar dumnezeiească.

3. Puteti sa-mi scrieti cum afecteaza orgasmul sufletul? Face parte orgasmul dintr-o  dimensiune spirituala?

Trupul și sufletul, în învățătura Sfinților Părinți sunt de nedespărțit. Doar conceptual le putem analiza unul departe de celălalt. În realitate ele sunt adânc întrepătrunse.

Ceea ce simte trupul afectează sufletul și ceea ce simte sufletul afectează trupul.

Orgasmul, ca plăcere resimțită în trup afectează sufletul. Dacă ești implicat într-o relație intimă adulterină (înșelându-ți soția) atunci plăcerea îți poate provoca ulterior mustrări puternice de conștiință și îți poate schimba toată starea sufletească.

Plăcerea actului sexual face parte dintr-o dimensiune spirituală la fel de mult ca gustul dulce-acrișor al unui măr resimțit în gură de papilele gustative în momentul mușcăturii, sau la fel de mult ca frigul resimțit în trup, sau ca frica apărută în momentul unui pericol.

Ca să concluzionez, sexul, împreună cu toate caracteristicile sale (atingeri, tandrețe și tot ceea ce înseamnă plăcere etc.) poate avea o dimensiune spirituală reală doar în cadrul familiei așa cum am explicat mai sus.

Când sexul este acceptat doar ca instrument de obținere a plăcerii, atunci efectele sunt cele descrise în cazul pornografiei, care a dus sexualitatea la extrem.

Sexul netransfigurat duhovnicește în cadrul familiei duce la înrăirea firii noastre, la degradare, la demonizarea firii umane.

Să vă feriți a intra în acest joc al explorării ființei umane prin sexualitate, pentru că veți regreta mult.

Intrați pe calea strâmtă și îngustă care duce spre Împărăția Cerurilor, pe calea ascezei, adică pe calea părăsirii păcatelor și a ancorării puternice în viața Bisericii.

Veți descoperi în suflet o lume incredibilă, MUUUUUUUUUUULT mai înaltă și mai fascinantă decât sexualitatea.

Sexul în fața lumii fascinante a Împărăției Cerurilor este ca o bombonică dulce pe lângă un Univers nelimitat de taine și minuni.

Doamne ajută!

(Claudiu)