Trei întrebări despre sexul tantric, despre dimensiunea spirituală a sexului
Unul din cititorii noștri ne-a rugat să-i dăm răspuns la câteva întrebări. Din motive lesne de înțeles nu vom da numele aceste persoane și mesajul trimis, ci doar întrebările pe care ni le-a adresat pe final.
Ce parere aveti despre sexul tantric?
Există o concepție greșită în rândul tinerilor, și nu numai, că având relații intime cu cineva îl cunoști cu adevărat, îl descoperi în totalitate. Dezgolirea trupului, oricât de multe secrete ar fi ascunse de ochii partenerului, nu dezvăluie în realitate decât formele trupului, și nicidecum cele mai adânci sentimente și trăiri ale sufletului. Într-adevăr, apropierea senzuală dintre doi parteneri, chiar și fără actul sexual în sine, este un moment tandru, de o încărcătură emoțională puternică, dar chiar și așa nu este un act de dezvăluire sufletească, ci rămâne totuși în limitele plăcerilor trupești.
Eu după 11 ani de când am cunoscut-o pe soția mea, și după 6 ani de căsătorie, îți pot spune că n-o cunosc în totalitate, ci doar parțial. Dacă aș cunoaște-o aș putea intui mereu reacțiile ei, dar uneori dau greș. Deși îi știu defectele dar și calitățile, uneori o subestimez, iar alteori îi supraevaluez capacitățile. Aș zice că știu destul de multe despre ea, dar nu-i cunosc zbuciumul acela sufletesc continuu pe care toți îl avem, dorințele acelea ascunse care mereu ne impulsionează să mergem mai departe.
Nu-i cunosc lupta sufletească! Văd cum în ea se luptă și binele și răul. O văd uneori apropiată de Dumnezeu, smerită, credincioasă și cu voie bună, dar alteori o văd întunecată, nervoasă, sau mai depărtată de Dumnezeu.
Îmi pare rău că uneori nu pot fi cu ea pe aceeași lungime de undă… și asta se întâmplă pentru că n-o cunosc în mod constant. Nu știu ce experiențe (fapte din copilărie, întâmplări, evenimente, etc.) a avut ea înainte de a-o cunoaște, nu știu exact ce educație a primit acasă, deși pot să intuiesc. Nu știu ce oameni a cunoscut, și nu știu cum toate acestea i-au modelat caracterul.
Nimeni nu poate cunoaște pe aproapele lui așa cum este în profunzimea și deplinătatea sa. Omul este o mare taină și numai Dumnezeu îi cunoaște sufletul, cu toate ale lui: gânduri, sentimente, dorințe, supărări, neîmpliniri, năzuințe, vise, frustrări, invidii, patimi, virtuți, calități, defecte, etc.
Prin urmare, eu astăzi, la 29 de ani, după o relație de 11 ani cu soția mea, îți pot spune astfel: Eu cred că omul de lângă tine (aproapele) este o mare taină și nu poate fi cunoscut așa repede, ci în timp, în ani de zile… și nici atunci în totalitate. Deasemenea dacă omul de lângă tine nu ți se descoperă atunci demersul tău de a-l cunoaște este în zadar.
Prin urmare încercarea de a cunoaște pe aproapele tău prin relații sexuale este una nerealistă, copilărească. Este ca și cum ai vrea să pescuiești toți peștii din ocean cu o undiță. Sufletul omului este ca un adânc ocean de trăiri, adeseori învolburat, pe care doar cel care se avântă pe valurile lui, poate în ani de zile să-l străbată în lung și în lat. Și chiar și atunci îi rămâne de explorat adâncurile.
Prin relații de natură trupească, bărbatul și femeia își descoperă trupurile și doar într-o mică măsură sufletul.
Cât privește sexul tantric, el este străin de credința în Dumnezeu și de viața adevărată în Duhul Sfânt. Sexul tantric urmărește în diferite moduri obținerea plăcerii sexuale, chiar dacă este acoperit de o așa-zisă lipsă de carnalitate. Efectul este același: obținerea unei plăceri sexuale cât mai “înalte”.
Avem marele avantaj că trăim în anii 2000, când putem să ne uităm în urmă și să vedem ce-au făcut alții înaintea noastră. Nu suntem primii care și-au pus această problemă. Au fost mulți oameni fascinați de sexualitate și au explorat-o la maximul ei. Industria pornografiei, deși unul dintre cele mai denigrante fenomene umane, este paradoxal, un demers științific, acela de explorare a sexualității în maximul de plăcere pe care-l pot obține oamenii unii de la alții. După 30-40 de ani de industrie pornografică media, concluziile pe care le tragem sunt grave:
Industria pornografică vine la pachet cu toate mizeriile lumii:
– pedofilia (pornografia infantilă), dorința de a invada viața intimă a altor oameni, incestul, homosexualitatea, lesbianismul, transexualitatea, sexul în grup, orgiile, sexul în locuri publice, perversiunile sexuale (sex oral, sex anal, sex în tot felul de poziții, etc.), sentimentele amestecate cu perversiunile, abuzuri sexuale, agresivitate, violență puternică, masochism, bârfe și noutăți despre viața sexuală a vedetelor, sexul între persoane de vârste diferite, zoofilia (sexul cu animale), femeile – tratate ca rasă inferioară, droguri-alcool, sex orgiastic cu influențe religioase, masturbare, etc. Articolul complet îl poți citi aici.
Prin urmare, orice om încearcă să-și exploreze ființa sau ființa partenerului prin relații sexuale, va ajunge pas cu pas să săvârșească urâciunile pe care le-am înșirat mai sus.
Sufletul omului este centrul ființei lui, acolo este personalitatea lui. Sufletul este energie, este duh, nu-l poți vedea.
Cum poți explora o lume a sufletului prin mijloacele trupului? Cum poți cunoaște ce este în sufletul unui om când tu cercetezi caracteristicile trupului său?
Iată de ce Hristos Domnul, după Învierea din morți a intrat la Apostoli prin ușile încuiate, ne mai fiind limitat de trup, pentru a arăta că finalitatea vieții unui om este aceea de a se îndumnezei, de a se apropia într-atât de mult de Dumnezeu încât Harul lui Dumnezeu să-i pătrundă toată ființa. Când se întâmplă asta, trupul se impregnează așa de puternic de energia lui Dumnezeu încât nu mai are nevoie de apă, de mâncare, de căldură, de somn,… de sex, ci devine veșnic, nemuritor, bucurându-se de ne-limitările trupului pe care le-a dobândit în relația cu Dumnezeu.
Aceasta este viața veșnică, să devenim veșnici ca Dumnezeu, înțelepți ca Dumnezeu, dar niciodată independenți de Dumnezeu, ci mereu în comuniune cu El, cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Singurul mod de a-l descoperi în mod real pe aproapele, și de a-l accepta și iubi așa cum este el, cu calități și defecte, este prin puterea și harul lui Dumnezeu. Singuri nu putem, suntem neputincioși, suntem prea egoiști, ne enervăm repede, renunțăm rapid. Iisus Hristos, Dumnezeu, este singurul Om care ne poate ajuta să ne învingem fricile.
Sexul tantric este un păcat, o denaturare grava a înțelegerii ființei umane, care are chipul Sfintei Treimi în ea.
Numai în Dumnezeu ne putem apropia și descoperi unii pe alții. El este singurul care ne iubește necondiționat și ne poate apropia pe toți, fără a avea interese ascunse, căci pe toate le împlinește din iubire, ca un Tată milostiv.
2. Daca eu privesc sexul dintr-o perspectiva spirituala si o voi face, ce urmari ar putea fi, daca eu nu am urmarit decat o conexiune profunda dintre mine si partenera? (fara nici macar sa ma gandesc la dorinta, ci doar la acceptare a spiritului si energiei sexuale. De lasare in voia dragostei trupurilor ca fiind reala. De constientizare a dimensiunii sexuale in om in loc de a o reprima)
Sexul, oricât de mult ne-am dori să-l punem pe un piedestal filozofic, spiritual, extatic, sau în alt mod, are în esență un singur scop, dacă îl scoatem din așezarea firească: obținerea unei plăceri sexuale cât mai puternice. Aș zice mai mult: sexul urmărește obținerea unei plăceri sexuale în mod egoist.
În dimensiunea familiei, deși soții urmăresc obținerea plăcerii lor personale în relațiile intime, totuși au pe umeri responsabilitatea că rodul unirii lor poate fi un copil. Când știi că în urma unui act de intimitate cu soția ta poate apare un copil, vezi altfel lucrurile. Și asta ți-o spun în condițiile în care eu și soția mea avem deja doi copii, care ne extenuează zilnic în grija pe care le-o oferim. Un alt treilea copil ne-ar cere și mai mult efort. La fel pentru al 4-lea sau al cincilea, sau un al 10-lea.
Prin urmare relațiile intime în familie, deși au ca start un instinct de aceeași natură cu cel al regnului animal, totuși au ca finalitate viața unui copil.
În sânul familiei Dumnezeu în mod înțelept transformă egoismul obținerii plăcerii în iubire față de copilul născut. În cadrul familiei binecuvântate de Dumnezeu răul se transfigurează în bine, păcatul în virtute, egoismul în iubire, moartea păcatului în viața în Împărăția Cerurilor.
De fapt soții sunt chemați să treacă acest stadiu al exprimării iubirii prin relații intime și ușor-ușor, după ani de zile să-și exprime iubirea prin copiii, prin suflet, și mai puțin prin trup.
Iată de ce sexul dintre două persoane în afara familiei nu are în final decât ca efect: obținerea plăcerii și nicidecum ceva mai înalt.
Sexul poate fi transfigurat doar în cadrul familiei. Abia atunci îi putem acorda o dimensiune spirituală, ba chiar dumnezeiească.
3. Puteti sa-mi scrieti cum afecteaza orgasmul sufletul? Face parte orgasmul dintr-o dimensiune spirituala?
Trupul și sufletul, în învățătura Sfinților Părinți sunt de nedespărțit. Doar conceptual le putem analiza unul departe de celălalt. În realitate ele sunt adânc întrepătrunse.
Ceea ce simte trupul afectează sufletul și ceea ce simte sufletul afectează trupul.
Orgasmul, ca plăcere resimțită în trup afectează sufletul. Dacă ești implicat într-o relație intimă adulterină (înșelându-ți soția) atunci plăcerea îți poate provoca ulterior mustrări puternice de conștiință și îți poate schimba toată starea sufletească.
Plăcerea actului sexual face parte dintr-o dimensiune spirituală la fel de mult ca gustul dulce-acrișor al unui măr resimțit în gură de papilele gustative în momentul mușcăturii, sau la fel de mult ca frigul resimțit în trup, sau ca frica apărută în momentul unui pericol.
Ca să concluzionez, sexul, împreună cu toate caracteristicile sale (atingeri, tandrețe și tot ceea ce înseamnă plăcere etc.) poate avea o dimensiune spirituală reală doar în cadrul familiei așa cum am explicat mai sus.
Când sexul este acceptat doar ca instrument de obținere a plăcerii, atunci efectele sunt cele descrise în cazul pornografiei, care a dus sexualitatea la extrem.
Sexul netransfigurat duhovnicește în cadrul familiei duce la înrăirea firii noastre, la degradare, la demonizarea firii umane.
Să vă feriți a intra în acest joc al explorării ființei umane prin sexualitate, pentru că veți regreta mult.
Intrați pe calea strâmtă și îngustă care duce spre Împărăția Cerurilor, pe calea ascezei, adică pe calea părăsirii păcatelor și a ancorării puternice în viața Bisericii.
Veți descoperi în suflet o lume incredibilă, MUUUUUUUUUUULT mai înaltă și mai fascinantă decât sexualitatea.
Sexul în fața lumii fascinante a Împărăției Cerurilor este ca o bombonică dulce pe lângă un Univers nelimitat de taine și minuni.
Doamne ajută!
(Claudiu)
Albinuta
iulie 24, 2012 @ 10:33 am
Ma bucura aparitia acestui articol,ai descris asa de frumos relatia care ar trebui sa fie intre sotii incat mie personal mi-au curs cateva lacrimi insa m-au si ajutat ca sa vad cam unde trebuie lucrat .De asemenea mi-a placut foarte mult ca a-ti pus icoana cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana alaturi de cei doi tineri ,multumesc muuuult de tot ,Sfintii Parinti sa ne ajute si sa ne calauzeasca asfel incat sa reusim sa traim in caznicie cat mai frumos si placut Domnului
Claudiu Balan
iulie 24, 2012 @ 11:35 am
Doamne ajută, Albinuța!
Mă bucur că ți-a fost de folos.
Am pus icoana cu Sfinții Ioachim și Ana pentru a pune în oglindă două tipuri de relații:
1. Relațiile sexuale între tineri necăsătoriți, dornici de plăcere, neexperimentați, fără a cunoaște roadele familiei și a ascultării de Dumnezeu.
Și
2. Relația de iubire dintre Ioachim și Ana care, binecuvântate de Dumnezeu fiind, dă cel mai mare rod pe care l-a putut da ființa umană vreodată: Maria din care S-a întrupat Dumnezeu.
Maria, de la un simplu om a ajuns să fie mamă a lui Dumnezeu!
Ce minune!
Ce fascinant!
Otilia, mama mea, are ca fiu, pe mine, Claudiu. Dar gândiți-vă că Maria, tot femeie ca și Otilia, are ca fiu pe Hristos, Dumnezeu lumii.
Asta e diferența între cele două tipuri de relații.
Prima aduce plăcere egoistă și a doua aduce mântuire întregii lumi.
cristian
august 1, 2012 @ 8:00 am
Ma gandesc ca cel care a pus aceste trei intrebari este adept al tantrei yoga,sau poate chiar face parte din secta satanica MISA.
Oricum e rau pentru ca prin yoga in general si prin tantra yoga se intra in legatura cu energiile demonice,cu demonii din lumea vazduhului (yoghinii o numesc lumea astrala).
E bine sa renuntam la practicarea unor astfel de tehnici de yoga sau tantra pt a nu intra in legatura cu demonii si pt a nu ne pervertii fiinta (va zic din proprie experienta pt ca si eu am practicat yoga la secta satanica MISA dar m-am lasat de 10 ani).
UDREA ELENA
ianuarie 23, 2013 @ 1:20 pm
OF! SUNT UNELE LUCRURI PE CARE,RECUNOSC,SI MIE IMI E GREU SA LE INTELEG, DARAMITE SA I LE MAI EXPLIC SI ALTCUIVA! SINCER,NICI NU MA MAI MIRA CA ALTII NU LE INTELEG! VOI INCERCA SA-MI TRAIESC SI EU VIATA CAT DE DEMN VOI PUTEA!
cristirg
aprilie 30, 2014 @ 6:45 am
exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungită a respiratiei se soldează în majoritatea cazurilor cu cresterea cantitătii de bioxid de carbon din sânge, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale îl conexează cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, între care senzatia de decorporalizare, de comunicare cu entităti din alte lumi, de materializare spontană a unor corpuri luminoase s.a.m.d.
Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste să se rătăcească, în lipsa unui criteriu pe seama căruia să discearnă natura evenimentului pe care îl trăieste. Este de provenientă fiziologică? Este o festă jucată de simturi? Este de sorginte psihică, precum halucinatiile psihopatilor care „aud“ voci si au „viziuni“? Sau este un eveniment spiritual? Iar dacă este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la Diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumină sau chiar de înger, asa cum arată Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetică a Bisericii)?
Iată ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: „împreună cu această sansă a eliberării de îngrădiri si neplăceri, există pe de altă parte posibilitatea ca cineva să înnebunească si să-si petreacă restul zilelor într-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a întâmplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fără povătuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor“ (extras din periodicul grecesc „Yoga“, nr. 15/1981, pp. 41-42). Dincolo de încercarea evidentă de transfer a întregii responsabilităti asupra discipolilor, această afirmatie naste întrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atât de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fără nici un fel de precizări si avertismente, în periodice, cărti si brosuri ilustrate care nu scot în evidentă decât pretinsele lor rezultate binefăcătoare? Intr-un alt context, Satyananda afirma: „Totusi, oamenii spun că trezirea lui Kundalini este primejdioasă. De ce? Bineînteles, se pot întâmpla si accidente, este posibil să sfârsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezintă un mare risc, si omul trebuie să fie un luptător îndrăznet, gata oricând să riste… Ce se va întâmpla dacă eu exersez Kundalini Yoga si înnebunesc? Atunci veti începe voi să exersati si, dacă înnebuniti, va începe altul. în cele din urmă, vom îmblânzi Kundalini…“ („Yoga“, nr. 5/1981, p. 8). Prin urmare, Satyananda nu numai că le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai într-un experiment incontrolabil, ci recunoaste în plus că el însusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri!
Dincolo de faptul că existenta lui Kundalini („sarpele sfânt care doarme la baza coloanei vertebrale a fiecărui om“) este iarăsi o convingere eminamente religioasă, trebuie retinută din nou pledoaria pentru caracterul util si onorant al nebuniei, cel putin când ea survine în urma practicării yoga. Mesajul nu lasă loc nici unui echivoc: „Vom continua până ce vom îmblânzi Kundalini, indiferent dacă aceasta ar însemna înnebunirea a milioane de oameni“.
Lipsa de orice scrupul a unei atari atitudini nu este nici ea decât expresia conceptiei generale despre lume a hinduismului, care „educă“ sistematic astfel de personalităti. Este relevantă în acest sens si mărturia Teodorei Katelouzou, publicată de către ziarul „Orthodoxos Typos“ în 1976:
„Intrucât am aplicat intensiv timp de mai bine de doi ani metoda lui Maharishi, pot afirma cu toată sinceritatea si răspunderea că relaxarea prin meditatie este o pasivitate în stil indian care paralizează orice putere de reactie si de luptă în viată; este foarte îndepărtată de adevărata liniste si împlinire sufletească. Prin tehnica lui Maharishi, si prin toate celelalte tehnici hinduse sau buddhiste, omul se autohipnotizează si pierde orice urmă de vointă si de initiativă. Este o spălare a creierului care se impune treptat si care are drept rezultat final pierderea completă a personalitătii. Mi-a adus si mie serioase prejudicii sub aspect mental, căci nu mai puteam să mă concentrez în nici o împrejurare, si îmi pierdusem toată energia. Din clipa în care am încetat să meditez, mi-am putut continua fără probleme studiile… Metoda lui Maharishi făcea destule victime. Un tânăr care practica meditatia transcendentală s-a sinucis în timp ce urmărea un seminar al lui Maharishi. Un altul si-a pierdut definitiv vocea. Un căpitan grec a început să prezinte tulburări psihice din ce în ce mai grave, până când l-au închis la psihiatrie. Multi tineri pe care i-am văzut cu ochii mei începeau să schiteze miscări spasmodice, gesturi din cele mai bizare, si numeroase alte reflexe pe care nu le puteau controla“.
Să încheiem acest tablou reamintind si faptul că, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit să-si concentreze mintea în anumite puncte concrete ale corpului, care diferă în functie de exercitiu. Concomitent, el trebuie să repete în gând sau chiar si cu voce tare o anumită mantră, care am văzut deja că nu este altceva decât o formulă de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeităti hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu, s.a.m.d. Este o altă probă peremptorie a caracterului profund religios al yogăi, si un avertisment asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicării acestor exercitii. Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.” http://cartearomaneasca.blogspot.ro/2014/01/influenta-practicii-yoga-asupra.html