Mitropolitul Ilarion: „Sfânta Euharistie este cea mai mare binecuvântare şi mângâiere în viaţă”
Pe 29 decembrie 2013, în Duminica Sfinţilor Strămoşi, Mitropolitul Ilaron de Volokolamsk a slujit Sfânta Liturghie în Biserica Maicii Domnului bucuria celor necăjiţi pe Bolshaya-Ordynka la Moscova.
După slujbă în omilia sa arhipastorală, Mitropolitul Ilarion a spus:
„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!
Ne-a mai rămas puţin timp până la Naşterea Domnului Hristos şi doar două zile până la Anul Nou (n.tr. cf. calendarului rusesc pe rit vechi). Astăzi, împreună cu întreaga Biserică îi sărbătorim pe Strămoşii Domnului, peste care s-a odihnit slava lui Dumnezeu şi despre care Sfânta Scriptură a Vechiului Testament ne vorbeşte.
În această zi din Postul Crăciunului de dinainte de Anul Nou, am auzit parabola Domnului despre aceia care au fost chemaţi la ospăţ. Ne este adresată nouă tuturor şi fiecăruia în parte pentru că noi suntem cei chemaţi şi Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos este gazda cinei. Ospăţul pe care-l oferă este Sfânta Împărtăşanie către care ne cheamă în fiecare duminică şi sărbătoare sau înainte de sărbătoare şi în general de fiecare dată când se săvârşeşte liturghia în Biserica Domnului.
Dar fiecare din noi are propriile griji şi lucruri de făcut. Unii au mult de lucru, alţii multe treburi gospodăreşti, alţii alte evenimente importante în viaţa, iar alţii sunt doar prea leneşi să se trezească devreme duminică chiar dacă liturghia începe la 10 dimineaţa. De multe ori amânăm Sfânta Împărtăşanie pentru postul Crăciunului sau postul Paştelui sau pentru viitor ca şi cum Împărtăşania este un fel de obligaţie, o datorie religioasă pe care trebuie s-o îndeplinim din când în când.
Dar Sfânta Împărtăşanie este miezul vieţuirii în biserică. Este centrul propriei noastre vieţi duhovniceşti, deoarece Împărtăşania, care ne uneşte trupul nostru cu Trupul Domnului, şi sângele nostru cu Sângele Domnului, ne umple de puterea harului de care avem nevoie să ne îndeplinim obligaţiile profesionale vremelnice şi obligaţiile lumeşti de zi cu zi.
Domnul ne-a pus în această lume cu toate problemele şi preocupările ei, însă El ne aminteşte că n-ar trebui să fim ai acestei lumi. Noi trăim în această lume, dar gândurile noastre ar trebui să fie în altă lume, deoarece Împărăţia Cerurilor, pe care Domnul a făgăduit-o tuturor celor ce vor crede în El, s-a apropiat de noi în clipa în care Domnul a venit în această lume şi a creat Sfânta Sa Biserică.
Împărăţia Cerurilor nu este deloc o noţiune vagă şi abstractă sau doar ceva care ni se pregăteşte tuturor sau unora dintre noi după moarte. Împărăţia Cerurilor este ceva la care participăm deja din această viaţă vremelnică, înainte de toate prin primirea Euharistiei în Biserica lui Dumnezeu.
În aceste zile ale postului Crăciunului, ne gândim în mod special la semnificaţia Naşterii Domnului şi la motivul pentru care Domnul a ales această cale de a ne mântui: a venit în lume în loc să ne dea ajutorul Său de departe, din înaltul cerului. Ştim că toate acestea s-au petrecut pentru că Domnul a venit din dragoste pentru creaţia Sa – pentru toţi oamenii şi pentru fiecare din noi. Faptul că El iubeşte oamenirea şi că nu o abandonează, faptul că S-a făcut Om de dragul nostru şi S-a întrupat, S-a schimbat în copil slab şi neajutorat şi apoi a crescut şi s-a întărit cu duhul ca orice alt copil de pe pământ născut din femeie – toate acestea ne fac să privim şi să ne întorcem cu inimile noastre către Ziditor cu mulţumire.
Această dragoste dumnezeiască se vădeşte în tot ceea ce Sfântă Biserică ne oferă: în Taina Botezului prin care intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, care a venit întru putere (cf. Mc 9:1), în Taina Spovedaniei, prin care ne curăţăm de păcate şi primim iertare, în Taina Sfintei Euharistii prin care ne unim cu Însuşi Dumnezeu în duh, în cuget şi în trup, cu toate neputinţele fiinţei omeneşti. Prin toate acestea se vădeşte dragostea lui Dumnezeu pentru noi, pentru întreaga omenire.
Domnul ne cheamă la ospăţul Său nu pentru că suntem obligaţi să venim, nici pentru că este o obligaţie sau o datorie faţă de el, ci pentru că Taina Sfintei Euharistii este cel mai bun şi frumos lucru pe care Domnul ni-l dăruieşte în această viaţă. El ne-a dăruit mângâiere şi multe binecuvântări, inclusiv pe cele vremelnice. Dar cea mai mare binecuvântare şi cea mai mare mângâiere pe care ne-a dăruit-o Domnul este Taina Sfintei Împărtăşanii.
Dacă din unele motive nu ne putem împărtăşi frecvent şi regulat, atunci măcar în timpul postului Crăciunului şi mai apoi în postul Paştelui să încercăm să ne împărtăşim cât mai frecvent posibil. Aşadar, în chip tainic în neîntreruptă împărtăşire / unire, dacă o primim cu discernământ (cf. 1 Cor 11:29), atunci când cugetăm la dragostea lui Dumnezeu, pentru care Biserica există şi ne dăruieşte Sfintele Taine, haideţi să participăm la ospăţul Domnului, haideţi să fim părtaşi la Împărăţia Cerurilor, care nu doar că ne-a fost făgăduită nouă încă din această viaţă pământească, ci care a venit deja întru putere şi se vădeşte în viaţa Bisericii, în toate tainele şi slujbele sale, în toate textele sale liturgice şi în cântecele religioase, şi chiar şi în înfăţişarea exterioară a fiecărei biserici construite şi împodobite în interior într-un mod care ne aminteşte de cealaltă lume, astfel că icoanele şi frescele pot fi pentru noi ferestre către Împărăţia lui Dumnezeu în care realitatea sfântă se descoperă ochiului uman.
Să ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, amintindu-ne dragostea de dragul căreia Dumnezeu a venit în lume. Să ne pregătim să-L întâmpinăm pe Hristos Care Se naşte, amintindu-ne că Hristos a venit pe pământ nu pentru lume, ci pentru a ne mântui pe fiecare din noi.
Să-I cerem Domnului să facă praznicul Naşterii lui Hristos un praznic al întâlnirii cu Domnul ca astfel să simţim prezenţa lui Dumnezeu acum şi aici în mijlocul nostru, în mijlocul adunării noastre, ca astfel să simţim că Dumnezeu e lângă noi pentru ca noi să-L întâlnim, aşa cum spune Sf Grigorie Teologul ale cărui cuvinte le auzim adesea în aceste zile ale postului Crăciunului: „Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din Ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă, cântaţi Domnului tot pământul!” Amin.”
Sursa: https://mospat.ru/en/2013/12/29/news96385/