Sfântul Gheorghe și problema păcii
Dioclețian, la începutul domniei sale, nu considera Creștinismul un pericol de stat; dar îl considera Galerius, un general sângeros al său. Acela l-a determinat pe Împărat, edict după edict, să aprindă cea mai sângeroasă prigoană împotriva creștinilor.
Creștinii, oamenii păcii, oamenii care-și împlineau obligațiile față de Stat, oamenii care se rugau pentru Cezar, erau arătați dușmanii Imperiului roman. Adunările creștinilor interzise (edictul din 02.02.303), Bisericile distruse; cărțile sfinte arse. Creștinii supuși la degradare civică.
Persecuția progresivă și sistematică.
Printre marii mucenici ai persecuției sunt: Sfântul Mucenic Gheorghe și Dimitrie.
Sfântul Mucenic Gheorghe e caracterizat „dărmătorul de idoli”.
Idolul este nu numai o statuie antică, ci și o ființă, un lucru, o idee, un vag, o părere, la care ții mai mult ca la Dumnezeu.
Dioclețian decretase pe Jupiter drept zeul suprem și se numi pe sine cu același nume. Deci el pretindea supușilor săi, să i se închine și lui.
Creștinii refuză închinarea la idoli și închinarea la om. Iată deci că Imperiul e în primejdie cu creștinii. Pacea Imperiului cere sânge. Sângele oamenilor păcii.
Aceasta e manevra satanei, care vrea să biruie pe Dumnezeu. El știe că libertatea omului are însușirea de a se împotrivi până și lui Dumnezeu. Deci dacă satana îi va câștiga pe oameni să se închine la orice altceva afară de Dumnezeu, la orice poftesc, el e mulțumit cu această biruință asupra lui Dumnezeu.
Dioclețian cere supușilor să-l recunoască de zeu – idol al Imperiului.
Astăzi de asemenea sunt idoli. Unul e capitalismul, închinarea la bani. Petru apărarea acestui idol modern, marii bogătași nu pregetă să arunce săracii lumii într-un nou război.
A vrea războiul e o cădere din creștinism: e a vrea să-ți asiguri viața ta peste mormântul altuia.
Dumnezeu vrea pacea, oamenii vor pacea și totuși războaiele nu se mai termină.
Cine-și râde de oameni?
Satana!
El creează oamenilor idoli, și oamenii se măcelăresc apărându-și idolii.
Unii proclamă valoarea supremă sărăcimea, împinsă cu ură împotriva bogaților; bogații își apără bogăția, declarând-o pe aceasta valoarea supremă.
Doi idoli în conflict.
Pacea e a lui Dumnezeu. El e „Domn al Păcii”. Cântarea îngerilor zice: „Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus și pe pământ pace” (Luca 2,14)
Deci pacea e în funcție de slava pe care o dau oamenii lui Dumnezeu.
Când oamenii i-o refuză, pacea nu se mai află printre ei. „Se ia pacea de pe pământ”.
De aceea Sfântul mucenic Gheorghe ar avea astăzi mari și mulți idoli de dărâmat; idolii care nu dau oamenilor pace.
(Pr. Arsenie Boca – Se umplu măsurile și se plinesc vremile, Ed. Credința Strămoșească, 2009, Neamț, pp. 69-72)
Dan Tudorache
aprilie 23, 2013 @ 8:20 am
În primul rând vă urez curaj și credință tare asemenea marelui mucenic Gheorghe, tuturor celor care îi purtați numele. La mulți ani în Hristos Domnul!
În al doilea rând, urmărind cu atenție explicația părintelui Arsenie, precum că ”Idolul este nu numai o statuie antică, ci și o ființă, un lucru, o idee, un vag, o părere, la care ții mai mult ca la Dumnezeu.”, putem înțelege mai bine ce idoli are omul post-modern:
– [b]confortul[/b] ridicat la rang de (vi)țel al vieții. (vițelul de aur din Vechiul Testament s-a metamorfozat acum în veșnica fugă spre confort la care ne jertfim banii și timpul).
– [b]cariera[/b] ridicată mai presus de familie, a devenit dumnezeul împlinirii pe pământ.
– [b]televizorul[/b] pe care unii creștini îl admiră mai ceva decât o icoană.
– [b]excursiile[/b] peste tot în lume au devenit și ele pentru unii creștini leitmotivul vieții, deci i-au luat locul lui Dumnezeu, devenind și ele un idol.
– [b]cultul trupului[/b] ca slujire neobosită în cinstea a doi idoli: Iubirea de sine și Desfrânarea.
– [b]plăcerea sexuală[/b] ca suprema stare de fericire a relației dintre doi oameni… sau mai mulți.
– [b]iubita/iubitul[/b] pe care îl iubim mai mult decât pe Dumnezeu. El/ea, a devenit centrul universului nostru, bucuria bucuriilor, și de aceea se întâmplă atâtea sinucideri din dragoste… idolatră, pentru că atunci când a dispărut iubita, a dispărut și centrul existenței noastre care trebuia să fie al lui Dumnezeu, veșnic bun și statornic, nu al unei persoane supuse păcatului.
– [b]ateismul[/b], prin care omul a ajuns propria sa normă, propriul său etalon suprem: ”eu decid ce este moral și ce nu, eu sunt dumnezeul vieții mele”.
”De aceea Sfântul mucenic Gheorghe ar avea astăzi mari și mulți idoli de dărâmat; idolii care nu dau oamenilor pace.”
Vino sfinte și dărâmă idolii din noi!
Laura Stifter
aprilie 23, 2013 @ 1:22 pm
La mulţi şi binecuvântaţi ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe!
Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Său Mucenic, să umple inimile voastre de credinţă, iubire şi curaj duhovnicesc!
Mi-a plăcut mult mesajul lui Dan. Sunt întru totul de acord. Dacă Dumnezeu nu este pe primul plan în viaţa noastră, înseamnă că locul cuvenit Lui este ocupat de… unul sau mai mulţi idoli.
Nimeni dintre noi nu mai crede astăzi în zei, dar mulţi idolatrizează anumite ideologii, idolatrizează ştiinţa, îşi fac „idoli” din vedete sau… chiar se autodivinizează, fiind mai preocupaţi de ei înşişi decât de Dumnezeu, având mai multă încredere în propria raţiune decât în Logosul lui Dumnezeu Care este Hristos.
Raţiunea, capacitatea de a gândi, este unul dintre cele mai de preţ daruri de care ne-a învrednicit Tatăl ceresc. Totuşi, când acest dar Îi este preferat Dăruitorului, atunci… devine idol pentru că, prin definiţie, idolatria este adorarea creaţiei în locul Creatorului.
Să iubim întreaga creaţie (inclusiv pe noi înşine) pentru Dumnezeu şi să dăruim totul (în primul rând pe noi înşine) Celui Ce ne-a oferit totul în dar. Hristos ni S-a dăruit pe Sine, făcându-Se Om şi murind pentru noi! Noi ce mai aşteptăm? De ce-L căutăm pe Cel viu între cei morţi?
Hristos este totul – iată mesajul pe care Sfântul Mucenic Gheorghe ni-l transmite prin jertfa sa martirică!
Doamne, fii cu noi!
Carol
aprilie 27, 2015 @ 10:34 am
Hristos a Înviat !
La mulți ani tuturor celor ce poartă numele acestui mare sfânt al ortodoxiei !
Poporul român a cinstit mult pe acest sfânt și mare mucenic Gheorghe, dovadă fiin atâtea biserici sfinte care-i poartă numele mucenicului, prezența sa falnică de luptător în fiecare biserică creștin-ortodoxă din țară.
De altfel foarte mulți români poartă numele de Gheorghe, doavă că și-n tot felul de bancuri sau glume, despre viața românului, Gheorghe este cel mai întâlnit exemplu.
De altfel, și celelalte popoare vecine l-au cinstit, cu asemenea biserici, armata noastră, ca și a Rusiei, acordă vitejilor războinici pentru apărarea țării medalia Sf Gheorghe, una dintre cele mai înalte distincții militare. Georgienii au dat numele mucenicului Gheorghe țării lor. Orașul meu, poartă numele Sfântului mare mucenic Gheorghe, considerat patronul spiritual al orașului, fiind zilele trecute zilele orașului.
Conducerea municipiului Giurgiu, după o veche tradiție, participă mereu la Sf Liturghie în ziua sf când serbăm pe marele mucenic, la care participă și alți câțiva episcopi, invitați anual, dar nelipsit este Ps Glaction de la Teleorman, județ învecinat cu al nostru, care ne spune câte o predică frumoasă, în fiecare an.
Dar apoi, începe, seara tămbălăul idolatru. Țigănie, dughene cu toate cele în centru orașului, concerte cu muzică, mici, bere, gratis, și un zgomot odios….. aceleași autorități, care merg să asculte cuvântul lui Hristos, cântări îngerești și predici care combat idolatria și traiul necreștin, dar au nevoie de voturi. Indiferent de culoarea politică care a condus orașul, așa a fost mereu. Trist, fraților, trist.
Sfântul Gheorghe, ostaș în armata romană, știa să poarte sabia și să lupte pentru paceca din Imperiu, să dea partea Cezarului, ce ține de brațe vitejești, forță, stategie militară, iar inima sa era dată lui Hristos.
Războiul de apărare este una, răzoiul de cucerire este alta, iar el este cel ce trebuie condamnat. Mulți creștini purtau arme, chiar și sfinții, Sf Teodor Stratilat, și Sf Mucenic Nestor.O țară care are propria ei armată, care este unită, care are militari pregătiți de război, baze militare bine echipate, nu va fi atacată de inamici. Soldatul care învață să lupte, știe ce e durerea, și nu va produce durere fără rost altuia, nu va dori să intre peste vecin să facă jaf și prăduire, dar va ști să riposteze să se apere. Trist este că una dintre cele mai sacre instituții ale poporului, după biserică, care a fost chiar toiagul de sprijin al bisericii, armata română, care lupta sub pavăza Sf Gheorghe pentru apărarea țării și păstrarea păcii contra păgânilor invadatori, este aproape inexistentă, și am devenit un popor vulnerabil, gata fiind să cerem ajutor de la oricine, cu orice preț, pentru a nu fi atacați de alții, chiar de nu prea ami avem nimic al nostru, și tot ce ține de bogății, este pe mâinile străinilor !
Dar ancorați în dreapta credință, viitoare generații, de creștini drepți, se vor ridica, ținând ridicat drapelul Sf mucenic Gheorghe, să lupte contra celor ce le-a dat puteri balaurul ucigaș să ne subjuge în aceste vremuri grele, în tentativa de a ne anihila psihic și fizic din acest război apocaliptic duhovnicesc, pentru a câștiga poporul român de partea puterilor răului.
Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel. Psalmul 13
Acum trebuie să trecem prin momente grele, fiind târâți în război cu popoarele creștine vecine cu noi,de către puteri malefice, care va fi crunt și dureros pentru noi toți. Nu se mai ține cont, ca pe vremea lui Mihai Viteazul, că este păcat să verși sânge de creștin. Nădăjduim ca sfinții să ne apere pe noi, fmailiile nostră, să nu fim puși în situația să lupta contra creștinilor și să nu fim invadați de frații noștri de credință, să fim nevoiți să ripostăm.
Doamne ajută !
sdaniel
aprilie 27, 2015 @ 4:08 pm
Buna Seara!
Carol, imi cer scuze, nu vreau sa o iei in nume personal, nu am nimic cu tine, am doar cu mesaje apocaliptice repetate obsesiv cu fiecare prilej. Cum ar fi:
[i][b]”Acum trebuie să trecem prin momente grele, fiind târâți în război cu popoarele creștine vecine cu noi,de către puteri malefice, care va fi crunt și dureros pentru noi toți. Nu se mai ține cont, ca pe vremea lui Mihai Viteazul, că este păcat să verși sânge de creștin. Nădăjduim ca sfinții să ne apere pe noi, familiile nostră, să nu fim puși în situația să lupta contra creștinilor și să nu fim invadați de frații noștri de credință, să fim nevoiți să ripostăm.”
[/b][/i]
Iti reamintesc ca ultimul an in care armata romana a luptat a fost 1945, au trecut 70 de ani de atunci!!!
Este liniste si pace in Romania si nu ne ameninta nimeni cu nimic (militar vorbind).
Principalele probleme ale Romaniei sunt cu totul altele, sunt lupte grele dar interne, in primul rand cu coruptia din multe institutii ale statului (sper ca e pe cale sa fie castigata dupa toate aceste arestari in masa).
Inca o data imi cer scuze de interventie, dar nu e cazul sa ne panicam.
Seara Frumoasa!
Laura Stifter
aprilie 27, 2015 @ 5:39 pm
Adevărat a înviat, Carol!
Mare grijă… să nu amestecăm credinţa cu ideologiile.
Creştinismul nostru este religia păcii şi a iubirii, credinciosul lui Hristos preferă să moară decât să ucidă.
Pe Sfinţii menţionaţi de către tine îi cinstim pentru că sunt martiri, nu pentru profesia lor de militari.
În primele secole, în lista profesiilor/ ocupaţiilor/ activităţilor de orice tip pe care cei înscrişi la catehumenat (deci, care doreau să devină creştini) aveau obligaţia de a le evita pentru a fi admişi la Botez, se număra şi profesia militară. Dacă nu mă crezi, voi posta citatul din „Tradiţia apostolică” (text din sec. al III-lea).
Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare etc… nu prea au evitat să verse sânge de creştini, s-a bătut „Sfântul” Ştefan cel Mare inclusiv cu Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul n-a făcut nimic pentru a-i proteja pe ortodocşii din Transilvania etc etc etc etc. 🙁 Mitologizarea ţine de naţionalism, nu de creştinism, ţine de propaganda ideologică naţionalistă a secolului al XIX-lea (de atunci datează toate aceste legende).
N-aş vrea să te întristez prin acest mesaj… dar cred că asumarea adevărului istoric este mai importantă decât căutarea certitudinilor. E preferabil să ne îndoim de orice, numai de mila lui Hristos să nu ne îndoim. 🙂
Dumnezeu să fie cu tine!
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
aprilie 27, 2015 @ 6:20 pm
@ Dan
https://www.youtube.com/watch?v=QkwgMMNXjTc
Carol
aprilie 27, 2015 @ 8:33 pm
Bună seara dragilor !
Daniel, începând cu perioada illuministă, a început războiul ideologic. S-au dat războie înainte între creștini, dar se viza în special lupta contra tătarilor, a turcilor, ai dușmanilor credinței creștine. Pute, vorbi de civilizația creștină. De la revoluția franceză, s-au dat bătălii pentru impunerea anumitor ideologii, a răsturnării unor clase sociale, a unor elite. Aici avem de a face crima uciderii a 600 000 de vendeeni, pentru că erau tradiționaliști și se opuneau noii ideologii fără Dumnezeu. Apoi, au fost uciși soldații care aveau origini vendeene, care luptaseră pentru revoluție și contra propriilor frați de sânge, și li se inducea ideea că este bine, că ei mor ca jertfă pentru biruința revoluției !
Îmi amintesc de Mihai Viteazul, când trebuia să înfrunte pe răsăriteni, a spus că nu vrae să verse sînge de creștin, el dorea lupta antiotomană, recucerirea de creștini a Constantinopole. Dar creștinii din Apus gândeau altfel, și l-au mazilit. Nu putea accepta faptul că el pune la cale unirea tuturor românilor. Nimeni nu a dorit și nu dorește o Românie mare și unită !
Lupta anticorupție mi se pare o apă de ploaie. Poate să ne lege pe toți, să facă pușcăria obligatorie, că atâta mai au, și tot nu se face nimic. Trebuie schimbată legislația în România, să adopte alt cod penal, și ar mai salva parția ceva din țară. Atât timp cât multinaționalele și patronii stăini fac legea, și dispar doar patronii români este egal cu zero. Multinaționalele nu au furat, străinii nu? De ce doar români? Asta mi se pare o luptă cu patronii români, nu anticorupție. Alții care au avut ceva de zis, gen anti legea Big Brother, le-a găsit imediat acte de corupție la sertar și au fost săltați. Contează și cine duce lupta. Eu unul nu am nici o încredere în conducerea statului, în instituții, în nimic ce ține de conducerea oficială a statului român, însă respect profund pe toți romînii, indiferent de etnie, religie, care fac aici lucruri frumoase, sunt cinstiți și demni, contra tuturor piedicilor ce li se pun.
Carol
aprilie 27, 2015 @ 9:19 pm
Laura – naționalismul nu este rău în sine, nici bun în sine, dar poate fi util, sau nu unui poopor.
Dumnezeu a lăsat animalele să pască de bunăvoie, păstorii de vite nu oprea pe nimeni să mulgă din animalele lor pentru a se hrăni. Lameh însă a făcut prima cetate centralizată, luând toate animalele și resursele de hrană, pentru a deține monopolul. Ne spunea pr Marcel la Oașa asta. Poate fi ceva rău, dar poate fi folosit și spre bine. Dacă conducătorul e cinstitor de Dumnezeu, poate administra cetatea după legea Domnului, și nu este nimic rău în asta.
Au apărut apoi imperiile, dar și asta se poate, cu voia Domnului și cu împărați cinstitori de Dumnezeu să fie cârmuit bine imperiul, deși este mai greu. La îmceput marele Imperiu Asirian s-a impus prin sabie și teroare, cel persan, cel grecesc, cel roman, dar toate aveau un scop. Alexandru MAcedon a luat seama la cuvântul lui Dumnezeu din Israel, care a făcut cerul și pământul, diferit de toți zeii de care avea el cunoștință. A ordonat traducerea septuagintei….. dar câte masacre nu s-a făcut? Însă, din toate Dumnezeu a făcut să iasp bine. Grecii s-au stabilit pe aici, au fost mulți ucenici ai lui Hristos în vremurile ce au venit, s-a scris Sf SCriptură în Greacă, iar cultura lor a influențat pozitiv civilizația creștină. Apoi, fără civilizația romană, era greu să se ajungă cu creștinismul, chiar și prigonit la început, peste tot. Așa au ajuns în Dacia (Moesia) o seamă de sclavi creștini, apoi au venit soldați creștini, care s-au stabilit aici, aducând cu ei credina creștină.
Putem noi oare să ne ridicăm la trăirea creștinilor din primele veacuri, să fim gata oricând de moarte, zilnic demni de Sf Împărtășanie, să fugim spre catacombe, să trăim doar cu o pereche de haine pe noi? Cunosc o fată care a primit canon să poarte doar un rând de haine zilnic, cum îndeamnă la scriptură, și respectă acel canon.Dar câți pot ține așa canoane?
Depinde și perioada, contextul….. pe atunci soldații era foarte brutali, ca și acum, și se fereau să fie primiți la credință, dar Sf Ioan Gură de aur nu-i respingea, știu că pe vremea aceea din predicile sal,e veneau mulți soldați la dânsul.
De altfel, dacă era așa de nedorit sabia, canonic nu mai picta pe Sf Gheorghe cu sabia în biserică, i-o smulgeau din mână și Sf Arhanghel, dar cred că și sfinții aceștia se depărtau de noi. Sunt vremuri și vremuri. De exemplu, Sf Dumitru a binecuvântat pe Nestor, pute să-i zică să lase sabia, că nu e bine, dar ar mai fi ajuns la gradul de mucenic și mărturisitor Nestorie? Sau, Sf Evghenie sutașul?
Desigur, nu toți sunt destinați pentru luptă, de aceea o societate normală, dă fiecăruia un rol. Unul cu cartea, altul la plug, altul la armată, altul care face și armată și plug, altul cine știe ce meșteșug….. cine poate și este apt, să lupte !
Spunea pr Steimhardt, despre un diplomat englez care a refuzat rezistența contra naziștilor pe motiv creștin. Dar, spunea pr în Jurnalul Fericii, să se ducă în peșteri, ca în veacurile creștine, dacă chiar așa se pune problema, așa e mai corect. În cetate rămân cei tari.Cei slabi, ar fi bine să se retragă, sau să rămână, să ajute prin rugăciune, munca lor acolo la rucodenie, sau ce alte indeletniciri au, mai ales cu tehnica modernă, să se roage pentru cei puternici, care pot păzi cetatea, chiar și cu sabia.
Am citit cartea Sf Elisabeta Romanov, care a fost pusă și aici pe site. Soțul ei, un om deosebit de sensibil sufletețe,ducele Serghei Romanov, fost guvernator al Moscovei, dar foarte dur în ce ține de administrația statului.Nu dorea să rănească pe nimeni sufletește, dar ce ține de cetate, e altceva. Teroriștii pregăteau mari atentate contra regimului țarist, iar el a cerut represiuni dure contra lor, nefiind ascultat de țar. După ce a fost assasinat, soția simtea că-i spune să meargă să caute pe făptaș, că nu vrea ca să fie supărat, cu conștiința grea că l-a ucis……
Apoi ea, sfânta, ca mare ducesă, a decis să vândă din bijuterii pentru a fae mănăstire și binefaeri. Dar nu pe cele primite de la familia regală, care le-a dat patrimoniului regal, iar ce primise de la soț și de la alții, le-a vândut !
Și atunci, și acum, creștinul este dator față de cetate, orice fel de cetate, cât timp i se asigură dreptul la libertate religioasă, indiferent ce creinșe au șefii sau majoritatea cetății. Dacă e chemat la oaste, trebuie să o facă. Așa era și pe vremea lui Ștefan, așa și este corect.
Cine nu venea, i se tăia capul. Altfel, fugeau mulți ca lașii.
Dacă pe vreme de pace, statul veghează la siguranța ta, te bucuri acolo de libertate, să poți lucra, să poți avea o proprietate, să școlești copiii, să faci negoț, ai și datoria, la vremuri grele să lupți, nu să fugi. Este o problemă de conștiință, nu doar creștină, e de bun simț zic eu.
Chiar și pr Paisie a fost la luptă, și nu dorea război, făcea pe telefonistul, nu ucidea și nu dorea să ucidă, dar se expunea să protejeze pe alții la moarte, în multe pericole. Datoria față de patria în care a crescut, unde părinții au primit credința, au fost botezați în dreapta credință, au fost educați cum se cuvine, au dus crezul creștin mai departe, dând naștere de prunci, îngrijindu-i, cum e normal.
Să poți judeca un om de acum 100 de ani, de acum 50, cred că e cam greu. Trebuie să te pui in situația lui, să poți gândi ca și atunci. Oameni fiind, toți fac greșeli. Însă oamenii viruoși, care au iubit credința, țara, neamul, strămoșii, care au luptat curat, nu mișelește, sunt demni de admirat. Una este Sf mucenic Nestor, în luptă cinstită să omoare pe Nestor, alta este să omori prin viclenie, un om, să mergi peste copiii și femei să-i omori, să-i batjocorești. Să nu mai vorbim de Hiroshima, Nagasaki, oameni care nici nu au realizat când au murit, nu mai vorbim de imposibilitatea de a se apăra. De asemeni torturile din închisori, și alte cele, când oamenii nu se pot apăra, acestea sunt de condamnat. Luptătorul creștin, care acasă are o mamă, o soție, 3 surori, și luptă cu o armată de turci, în oastea Sf Gheorghe, cu post și rugăciune, cu Ștefan, cu toate greșelile sale, față de turcul care vine să facă prăpăd să jefuiască și să ia femeile în harem,….. l-ar bate Dumnezeu dacă ar fugi, pe acel creștin, ar fi demn să i se taie capul și să fie soctit cu Iuda.
Desigur, astăzi ne lipsesc foarte multe, nu războiul este unica problemă a noastră. Armata ne-ar fi ajutat mult, ca disciplinare, ca și putere de rezistență, pentru a nu fi țintă sigură, pentru a combate pe viitor trupe de rebeli, extremiști, șovini, sau ISIS care pot face ravagii și pe la noi, nu se știe. Nici Sirienii nu credeau asta dacă le zicea cineva acum 10-15 ani…. noroc acolo să Siria a avut armată, că NATO a impus destule condiții să intervină, și nu au făcut-o, pentru că ei doresc să cadă Al Assad, iar ei să vină ca învingători,și apoi să facă legea acolo…. de aceea, să fim pregătiți, că nu se știe. Ne rugăm să nu fie așa, să nu se ajungă la război, și poate Dumnezeu îl va ține deoparte de noi, cine știe !!!!
Doamne ajută și să mă iertați dacă vă deranjez cu comentariile mele, dar acestea sunt părerile sincere ale mele ! Doamne ajută !