Sf. Ioan de Kronstadt despre homosexualitate: ”Cum au stricat oamenii, din pricina plăcerilor trupului, toate rânduielile dumnezeieşti, toate rânduielile zidirii!”

Îngrozitor, neînchipuit de stricată e firea omenească cu păcatele de tot felul, despre care şi a vorbi ţi se face ruşine, şi te doare, şi te înspăimântă. Noi, preoţii, duhovnicii, ştim acest lucru mai bine decât oricine, mai ales aceia dintre noi care prin apropierea şi blândeţea lor duhovnicească şi împreună-pătimirea lor faţă de bolile duhovniceşti ale fiilor lor duhovniceşti au meritat încrederea acestora.

O, ce bolnavi sunt cu păcatele aceste suflete simple, sincere de păcătoşi şi de păcătoase şi câtă nevoie au de împreună-pătimirea noastră, de sfat, de tămăduire şi de milostivirea lui Dumnezeu! Nu este necuviinţă păcătoasă şi urâciune a păcatului în care să nu cadă omul. Cutare păcătos sau cutare păcătoasă sau împreună: cu toţi apropiaţii, cu oamenii cu care se aflau în cele mai strânse legături de rudenie, cu toate animalele de casa: cu pisici, cu câini, cu porci… Dumnezeul meu! Ce este aceasta? Până unde a căzut omul! Şi asta fac oamenii simpli. Iar cei învăţaţi şi educaţi, bogaţi, nobili, cad şi mai rău cu toată educaţia lor, bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea ^{(Romani 1,27)}. Iar unii împăraţi păgâni din vechime erau împătimiţi de băieţeii frumoşi şi cu aceştia îşi satisfăceau pornirea trupească. Acelaşi lucru îl făceau şi unii funcţionari sus-puşi… […]

Ce prost, ce nătâng este trupul nostru în poftele sale, cât e de pierzător dacă nu este înfrânat şi răstignit¹ împreună cu patimile şi poftele! Minunat s-a zis în troparul de obşte al cuvioşilor: să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Adu-ţi aminte ce spune apostolul despre păcatele păgânilor şi iudeilor: că şi femeile lor şi-au schimbat rânduiala cea firească întru ceea ce este împotriva firii. Aşijderea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins întru pofta lor unul spre altul, bărbaţi cu bărbaţi ruşinea lucrându-o şi răsplătirea ce se cădea rătăcirii lor întru sineşi luându-o ^{(Rom. 1, 26-27)}. Cum au stricat oamenii, din pricina plăcerilor trupului, toate rânduielile dumnezeieşti, toate rânduielile zidirii!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Ultimele însemnări, traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia şi Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006, p. 10)

1. În sens duhovnicesc.