„Sfântul Serafim de Sarov – o biografie spirituală” scrisă de Arhimandritul Lazarus Moore (recomandare de carte)
Am citit de curând cartea „Sfântul Serafim de Sarov-o biografie spirituală” scrisă de Arhimandritul Lazarus Moore si m-a impresionat foarte mult. Este cea mai cuprinzătoare și emoționantă biografie a marelui sfânt și făcător de minuni din Sarov publicată vreodată. O recomand cu căldură – pentru oricine nu a citit-o încă- și deasemenea vreau sa împărtășesc cu voi cele două rugăciuni regăsite aici, pe care Sfântul Serafim le recomanda în mod special celor care veneau la el pentru îndrumare. Se potrivesc foarte bine acum la vreme de post. Iată ce spunea Sfântul:
“Neîndoielnic să ajungi la pocăință și ea va mijloci la Dumnezeu pentru tine. Pururea să spui această rugăciune a sfântului Antioh:
– Încrezându-mă, o, Doamne, în adâncul nemărginit al bunătății și iubirii Tale, Iți închin această rugăciune din gură spurcată și din buze necurate: Adu-ți aminte de mine pentru Sfânt Numele Tău, Tu, Cel ce m-ai răscumpărat cu Prea Sfânt Sângele Tău, Tu, cel ce m-ai pecetluit cu Duhul Tău cel Sfânt și care m-ai scos din adâncul păcatelor mele, spre a nu fi înghițit de vrăjmașul sufletelor noastre.
O, Doamne Iisuse Hristoase, apără-mă și fii scut de nădejde în luptă, căci eu sunt rob al patimilor care neîncetat mă atacă. Ci Tu, Doamne, nu mă lăsa rob al păcatului și nu mă osândi după faptele mele. Slobozește-mă Doamne, de tirania stăpânitorului acestei lumi, și fă-mă, Dumnezeul meu, să fiu cu totul al Tău și să umblu întru poruncile Tale. Chipul Tău cel Sfânt este toată dorirea mea, Hristoase al meu și lumina ochilor mei. O, Dumnezeule, Stăpâne și Doamne, să nu mă lași pradă dorințelor mele ticăloase și alungă de la mine toată pofta cea trupească. Apără-mă cu brațul Tău cel Sfânt. Nu mă lăsa în voile mele cele rele și-mi fă nedefăimată calea mea cea către Tine.
Fie ca lumina Duhului Tău să strălucească întru mine, Dumnezeul meu, ca nu cumva să mă cuprindă întunericul și să fiu răpit de cei ce umblă în întunericul nopții. Să nu lași pradă fiarelor celor nevăzute, o, Doamne, sufletul ce se mărturisește Ție. Să nu lași pe robul Tău Doamne, în gheara câinilor celor vrajmași. Fă-mă pe mine locaș al Duhului Tău, și casă a Hristosului Tău, Sfinte Părinte. O, Călăuza a celor pierduți, călăuzește-mă să nu mă înstrăinez de la Fața Ta. Toată dorirea mea este chipul Tău cel sfânt. Dumnezeule, călăuzește-mă cu lumina feței Tale. Dăruiește robului Tău o mare de lacrimi și învrednicește-mă pe mine cel ce sunt lucrul mâinilor Tale de roua Sfântului Tău Duh, ca nu cumva să mă vestejesc precum smochinul pe care Tu l-ai blestemat; lacrimile să-mi fie mie băutură și rugăciunea hrană. Preschimbă-mi Tu, Doamne, întristarea întru veselie și primește-mă în veșnicele Tale locașuri. Mila Ta să mă acopere, O, Doamne al meu iar bunătatea Ta să mă înconjoare și iartă-mi toate păcatele mele, căci Tu ești Dumnezeul cel adevărat Carele ierți greșalele noastre. Si nu îngădui, O, Doamne, ca lucrul mâinilor Tale să se piardă din pricina păcatelor mele, ci milostivește-Te spre mine, Dumnezeule, prin Cel Unul Născut Fiul Tău și Mântuitorul nostru. Si, ridică-mă pe mine, cel culcat cu fața la pământ precum vameșul Levi și inviază-mă pe mine cel omorât de mulțimea păcatelor mele, precum pe fiul văduvei. Căci Tu singur ești Învierea celor morți si Ție se cuvine slava în veci. Amin.”
Cea de a doua este o rugăciune smerită și cu duh de profundă pocăință, pe care părintele Serafim o oferea oamenilor spre a o spune în clipe de deznădejde, ca un antidot împotriva acesteia:
“Stăpâne și Doamne al Cerului și al pamântului și Împărate al tuturor veacurilor! Binevoiește a-mi deschide ușile pocăinței, căci întru întristarea inimii mă rog Ție, adevăratul nostru Dumnezeu, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Lumina lumii. Nu mă trece cu vederea în marea Ta bunătate și primește-mi rugăciunea. Apleacă-ți urechea la rugăciunea mea și iartă-mi tot răul pe care l-am facut din propria mea voie. Iată, caut odihna, și totuși nu o aflu căci n-am dobândit iertarea și pacea conștiinței. Însetez după pace, dar nu o aflu în mine, în adâncul greșelilor mele. Auzi, o, Doamne, o inimă care cu lacrimi te caută pe Tine. Să nu Te uiți la faptele mele rele, ci grabește-Te să mă tămăduiești căci sunt adânc rănit. Cu harul iubirii Tale de oameni daruiește-mi vreme de pocaință și scoate-mă din adâncul faptelor mele celor rele. Să nu-mi răsplătești după dreptatea Ta și nici după mulțimea păcatelor mele, căci astfel sunt pierdut, o Doamne. Auzi-mă, Doamne, la ceasul deznădejdii mele.
Iată, lipsește dintru mine duhul meu și orice gând de îndreptare. De aceea, milostivește-te spre mine, cel căzut și osândit din pricina păcatelor mele. O, Doamne, scapă-mă pe mine cel robit de faptele mele cele rele, încătușat în lanțurile greșelilor mele. Tu singur știi cum să-i slobozești pe cei robiți; și Tu, Cel ce știi cele ascunse ale mele, vindecă-mi rănile cele nevăzute, dar știute doar de Tine. Deci, chinuit fiind în fel și chip de durerile cele amare, alerg numai la Tine, Doctorul tuturor celor ce sunt îndurerați. Ușa celor ce bat de afară, Calea celor pierduți, Lumina celor aflați în întuneric, Răscumpărătorul celor aflați în legături, Care pururea ești răbdător față de păcatele noastre și care dai vreme de pocăință prin marea Ta iubire de oameni. O, Tu cel pururea milostiv și zăbavnic la mânie, strălucește asupra mea, cel ce rău am căzut în lațul păcatelor mele, lumina Feței Tale, o, Doamne. Și în nemărginita Ta dragoste întinde-ți mâna către mine și ridică-mă din adâncul greșelilor mele. Căci numai Tu singur ești Dumnezeul nostru, Carele nu te bucuri de moartea păcătoșilor, și nu-ți întorci fața Ta de la cei ce strigă către Tine cu lacrimi. Auzi, Doamne, glasul robului Tău celui ce strigă către Tine și strălucește asupra mea celui ce sunt întru întuneric, Lumina Ta cea sfântă. Și dăruiește-mi harul Tău, căci sunt lipsit de orice nădejde, ca astfel să mă îndrept cu totul spre ajutorul și tăria ce vin doar de la Tine.
Preschimbă-mi întristarea întru bucurie și încinge-mă cu bucuria ce vine de la Tine. Și dăruiește-mi să mă lepăd de faptele mele cele întunecate și să mă bucur de pacea aleșilor Tai, o, Doamne, în locul de unde au dispărut toată durerea, suspinul și întristarea. Deschide-mi ușa împărăției Tale ca să pot intra împreună cu cei ce se bucură de lumina feței Tale, Doamne, și ca să dobândesc viața cea veșnică întru Hristos Iisus, Dumnezeul nostru. Amin.”
Post binecuvantat si cu folos duhovnicesc!
Doamne ajuta!
(Emilia Comonița)