Câteva sfaturi pentru citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi

Menționasem într-un comentariu la un articol recent că oameni vorbesc despre Sfinții Părinți ai Bisericii mai mult decât chiar îi citesc. De asemenea, notam atunci și faptul că e destul de greu de găsit traduceri bune ale scrierilor acestora, așa că m-am gândit să vă ofer câteva gânduri referitoare la citirea Sfinților Părinți, precum și câteva sugestii la începutul acestui important drum.

Mai întâi, trebuie să înțelegeți că niciodată nu veți putea citi toate scrierile acestora, și nici nu veți putea înțelege tot ceea ce ei au scris.

Apoi, Sfinții Părinți nu trebuie citiți aşa cum citim Sfânta Scriptură, şi nici ca argumente infailibile pentru a susține diverse doctrine sau concepte. “Sfintii Parinti” reprezintă o multitudine de scrieri care nu sunt nici pe departe egale în ceea ce privește calitatea sau importanța lor. Ele fac parte integrantă din Sfîntă Tradiție și prin prisma acesteia trebuie citite și înțelese aceste scrieri.

În al treilea rând, nu e nicio rușine ca lectura Sfinților Părinți să fie realizată în mare parte din surse secundare, de încredere. Scrierile Sfinților Părinți nu conţin şi date despre contextul istoric şi cultural al vremurilor în care au fost scrise. Astfel, o parte foarte importantă a interpretării acestora nu este la îndemâna multor cititori. Chiar și marii cărturari ai Patristicii (cei a căror specialitate e reprezentată de scrierile Sfinților Părinți) nu sunt la fel de competenți în privinţa fiecărei perioade a istoriei Patristice. În Ortodoxie, această perioadă se presupune că a durat cel puțin până în secolul al XIV-lea, dar sunt și alții care spun că nici acum nu s-a terminat vremea Părinților.

Când spun surse secundare, de încredere, mă refer la scrieri despre viețile și învățăturile Sfinților Părinți ale unor scriitori ortodocși respectați. Dacă un scriitor ortodox este controversat, aș recomanda să se citească scrierile lui cu un pic de reticență și detașare, sau să le citiţi deloc. Există destule materiale de citit, fără să ne limităm la a le citi pe cele controversate.

În final (cel puțin la capătul acestor sugestii preliminare), aș sugera că cea mai importantă moștenire patristică este bogăția liturgică a Bisericii. Citiți rugăciunile şi rânduiala slujbelor și meditați la ceea ce ele spun. Când ceva vă ridică o întrebare ce pare importantă, căutați să găsiți răspuns la ea.

Acum câteva sugestii pentru lectură:

Sfinții Părinți Apostolici (prima generație, imediat după Sfinții Apostoli) sunt foarte accesibili și ușor de citit. În general, opera lor seamănă foarte mult cu Noul Testament. Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul, Martiriul Sfântului Policarp, episcopul Smirnei și altele (care, în general, se găsesc publicate într-un singur volum) merită toate citite.

“Despre întruparea Cuvântului” a Sfântului Atanasie cel Mare este de o importanță deosebită. Pe lângă aceasta, aș adăuga Despre predica apostolică a Sfântului Irineu de Lyon. Ambele sunt mărturii despre opinia Bisericii primare asupra multor întrebări importante.

Cu cât se înaintează mai mult în istorie (raportându-ne la perioada scrierii Noului Testament), cu atât mai necesar devine un ghid de citire a Sfinților Părinți și, totodată, crește și importanta existenței unor surse secundare de bună calitate. Editura St. Vladimir’s Seminary Press a publicat multe titluri recomandate în acest domeniu.

Dar, după cum am mai menționat, fără educație teologică, multe din scrierile Patristice citite fără un indrumar vor fi ori înțelese greșit ori utilizate greșit. Nu sunt lecturi ușoare.

Un alt lucru important: Părinții Bisericii ar trebui citiți în general pentru edificare personală și nu ca un mod de a dobândi cunoștințe sau autoritate. Dacă lectura se face cu un ochi la Dumnezeu și cu celălalt în inima noastră, totul este bine. Dar prea multe cunoștințe, care nu sunt susținute de rugăciune și de viață creștină, nu sunt doar nesănătoase, ele pot deveni chiar un pericol pozitiv pentru cei din jur. Deja avem prea multe autorități auto-proclamate în Biserică.

Dintre scrierile Bisericii, se detaşează Sfintele Canoane. Nu îmi amintesc să fi sugerat cuiva să citească canoanele, mai ales că nu văd ceva bun să iasă dintr-o asemenea lectură, exceptând cei care au reponsabilitatea de a le aplica (preoții, dar mai ales episcopii). De asemenea, există persoane care cu de la sine putere citesc aceste canoane, pentru ca mai apoi să atace episcopii Bisericii sau pe preotul lor paroh pentru că nu utilizează canoanele în mod corect. Rareori asemenea gânduri vin de la Dumnezeu. Oricine porneste pe acest drum, ar trebui să-și facă un proces de conștiință și să se asigure că nu trăieste într-o iluzie. În fond, cine i-a numit pe ei judecători? Acei puțini oameni care au fost chemați să ocupe aceste poziții în Biserică, le acceptă, sper eu, cu mare frică și evlavie, știind că ei vor fi cei judecați cel mai aspru. Mă bucur că nu sunt episcop (din mai multe motive) și multe lucruri referitoare la a păstori o eparhie mi se par înspăimântătoare. Starețul unei mari mânăstiri ortodoxe, pe care îl cunosc personal, a spus la un moment dat că cea mai mare temere a lui o are atunci când trebuie să dea cuiva canon de ascultare. Cei care găsesc în asta o plăcere, ar trebui să-și reexamineze amăgirea în care trăiesc (sau să-i lase pe alții să-i examineze).

Va îndemn din toată inima să citiți Sfinții Părinți sau cel puțin să citiți scrieri ale celor care s-au familiarizat cu Sfinții Părinți, care vor spicui din comorile lor și le vor împarți cu voi. Luați aminte la cei ce constant citează din Sfinții Părinți și sunt mereu generoși cu opiniile lor (ceea ce, bineînțeles, înseamnă că și acest blog trebuie citit cu o fărâmă de scepticism). Mai ales, fiți atenți la cei ce îi citează pe Sfinții Părinți, dar îi critică constant pe alți ortodocși. Rareori acesta este un gând dat de Dumnezeu.

Majoritatea Părinților Bisericii sunt sfinți – ei nu ne scriu nouă din vreo zonă crepusculară. Când cititi scrierile Patristice (la fel ca atunci când citiți Noul Testament), cereți-i autorului să se roage pentru voi și să vă ajute să înțelegeți ceea ce citiți.

O scurtă listă a unor importante scrieri Patristice:

Sfântul Ignatie al Antiohiei – important mai ales pentru felul în care vedea el organizarea Bisericii primare și a Sfintelor Taine.

Sfântul Irineu din Lyon important mai ales pentru felul în care înţelege el rolului Sfintei Tradiții în Biserică, ca fiind primordial. Încercarea de a citi Împotriva ereziilor se va dovedi imposibilă sau, cel puțin, vă va da dureri de cap.

Sfântul Atanasie cel Mare – Tratatul despre întruparea Cuvântului este una din cele mai importante scrieri ale Bisericii primare și reprezintă baza înțelegerii noastre a ceea ce înseamnă mântuirea.

Sfântul Vasile cel Mare – Despre Sfântul Duh este o scriere scurtă, dar importantă. Scrieri secundare ale operei sale se pot dovedi extrem de folositoare.

Sfântul Grigorie Teologul – un apropiat al Sfântului Vasile. Multe din omiliile sale sunt cel puțin la fel de bune ca și ale Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sfântul Grigorie de Nisa – mai greu de citit decât fratele său, Sfântul Vasile. Citiți-l cu un îndrumar, asta dacă va încumetați la asemenea sarcină.

Sfântul Chiril al Alexandriei – merită a fi citit, cel puțin în scrieri secundare.

Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostomul) – pentru mine predicile lui reprezintă un excelent comentariu al Noului Testament. Întotdeauna o lectură plăcută.

Voi mai adăuga acestei liste și alte titluri într-un alt articol. Iar sugestii referitoare la opere secundare Sfinților Părinți pe care unii diintre voi le considerați utile sunt intotdeuna binevenite în secțiunea comentariilor.

Voi încheia cu următoarea observație: creștinii ortodocși ar trebui să fie într-o oarecare măsură familiarizați cu unii din Sfinții Părinți și să aibe un adânc respect pentru toți aceștia. Dar sporirea întru cele duhovnicești ale lui Hristos nu provine într-o mare proporție din lecturi intense, ci din rugăciune neîntreruptă, post, milostenie și iertarea dușmanilor noștri. Dacă aveți “mintea sfinților Parinti” căutați să aveți “mintea lui Hristos”, cum este descris în Epistola către Filipeni 2:5-11. Sunt unul și același lucru.

(Pr. Stephen Freeman)