Sfaturi duhovniceşti înaintea căsătoriei
Cineva a ajuns ieri la noi pe site căutând „sfaturi duhovniceşti înaintea căsătoriei”. O să-ncercăm să dăm aici câteva sfaturi din experienţa noastră de familie.
– In primul rand nu se poate să ai o casnicie fericită fără Dumnezeu. Hristos Domnul este cel care uneşte barbatul cu femeia, în fiecare zi, în înţelegere şi-i ajută în slăbiciunile lor. Oricât de mare ar fi iubirea dintre cei doi, probleme tot vor apărea pentru că toţi păcătuim şi diavolul îşi bagă coadă ca să încurce lucrurile. Asa ca tot ceea ce ziditi impreuna, sa ziditi in Dumnezeu si cu ajutorul lui Dumnezeu.
– Temelia pe care veti cladi viata de familie, ca taina a lui Dumnezeu este nunta crestina cu tot ceea ce implica.
– Să vă rugaţi lui Dumnezeu în fiecare seară unul pentru altul zicând: „Ajută-mă Doamne să-l iubesc şi să-l înţeleg pe „Andrei” („Andreea”), şi el să mă iubească pe mine. Ajută-ne să ne-nţelegem bine şi să nu ne certăm. Mântuieşte-ne pe noi Doamne, şi ajută-ne să-i iubim pe toţi oamenii. ” Rugaţi-vă cu cuvintele voastre simple, numai rugaţi-vă unul pentru celălalt. Când vezi că el greşeşte sau când vezi că o ia pe calea cea rea, spune-i dar nu insista, si du-te sa te rogi pentru el, ai să simţi imediat cum se schimbă.
– Mergeţi mereu împreună la Sfânta Liturghie, mărturisiţi-vă cât de des păcatele părintelui duhovnic (e foarte important să aveţi acelaşi duhovnic), împărtăşiţi-vă si rugaţi-vă împreaună.
– Păstraţi o intimitate a relaţiei voastre cât mai mare, fără ca cei din jur să vadă problemele, slăbiciunile şi scăpările inerente fiecărui cuplu. Cum zice un proverb românesc: „spălaţi-vă rufele în familie”, fară ca nici măcar părinţii să ştie, pentru că sunt subiectivi şi mai tare complică lucrurile decât le rezolvă.
– Fiţi diplomaţi şi înţelepţi, când vedeţi că celălalt se aprinde de mânie sau de supărare, nu-i staţi în cale, lăsaţi-l să se liniştească şi apoi discutaţi. Când apar certuri folosiţi-vă de o glumă sau schimbaţi subiectul, că să evitaţi contrazicerile.
– Nu puneti capul pe perna certati atunci cand apar situatii tensionate. Straduiti-va din rasputeri sa va iertati si sa va impacati inainte de sfarsitul zilei, inainte de culcare. Toate greutatile pot fi depasite cu multa rabdare si blandete.
– Nu încercaţi să-l schimbaţi pe cel de lângă voi, ci schimbaţi-vă voi mai întâi. De exemplu eu am vrut s-o fac pe sotia mea să se roage mai mult, şi deşi i-am zis de zeci de ori, ea face tot cum vrea ea. Soluţia a fost şi este să mă rog eu cât mai mult şi ea văzându-mă să mă imite, şi în acelaşi timp să-l rog pe Dumnezeu să-i dea gând bun şi să se roage. Numai Dumnezeu poate schimba inima omului.
– Faceţi cât mai multe lucruri împreună.
– Una din cele mai mari greşeli ale căsniciei este să vorbeşti de rău rudele soţului (soţiei), si in special parintii. Lucrul acesta duce la certuri mari, şi pe viitor vei fi răsplătit cu aceeaşi monedă. Cu siguranta apar situatii tensionate legate de rude, datorita temperamentelor diferite si a modului de viata diferit de la unul la altul. Acceptati si respectati rudele sotiei (sotului) asa cum si voi vreti ca sotul (sotia) sa va accepte si sa va respecte rudele. Cel mai bine este să nu-i vorbeşti părinţii de rău niciodată, şi să-i ierţi. Dacă vă feriţi de asta vă veţi înţelge mulţi ani de zile foarte bine.
– Nu va puneti parintii mai presus de sot (sotie) caci „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.”
– Fiţi conştienţi că o să apară şi momente de răceală şi monotonie, dar Dumnezeu şi Maica Domnului pot aduce liniştea şi iubirea din nou, trebuie doar să cereţi asta.
– Să nu-ţi vorbeşti de rău soţul (soţia) în discuţiile cu ceilalţi, pentru că e ca şi cum ai vorbi rău de tine, şi făcând aşa vei simţi efectul răului pe care-l porţi în inimă prima dată când dai ochii cu cel iubit.
– Nu vă feriţi să aveţi copii căci ei vă vor face să vă iubiţi şi mai mult.
– Dragostea voastra sa nu ramana inchisa in familie ci sa se rasfranga asupra tuturor celor din jur.
Sfaturile pot continua la nesfârşit dar toate se pot concluziona în cuvintele Mântuitorului: „Ce vreţi să vă facă voua oamenii, faceţi si voi lor asemenea.”
(Claudiu)
adriana
iulie 30, 2009 @ 9:26 am
convingator si de folos…mi-am amintit ca am citit marturia unui domn dintr-un cuplu foarte inaintat in ani…spunea ca la ei cheia succesului a fost sa nu se enerveze simultan…acesta era singurul lucru pe care nu il faceau impreuna
D
iulie 30, 2009 @ 10:07 am
A propos de o idee atinsa de tine – eu unul chiar sunt indignat cand la munca, se apuca fetele (pe baieti nu prea i-am auzit) sa-si barfeasca barbatii: ca nu stiu cum e,ca nu stiu ce face,etc,etc,etc. Nu ca nu sunt de acord,dar eu unul nici nu pot sa inteleg atitudinea asta.
@Claudiu – poza va apartine ?
admin
iulie 30, 2009 @ 10:22 am
@D, poza este luata de pe orthphoto.net
D
iulie 30, 2009 @ 10:28 am
Si Danion a pus poza sotiei pe coperta unei carti, asa ca nu ai fi fost primul …
admin
iulie 30, 2009 @ 10:31 am
Nu stiam. Cumva este vorba de Cartea nuntii?
cabira
iulie 30, 2009 @ 10:52 am
Multumim Claudiu, pentru sfaturi.
E un dar chiar si acesta, de a invata unii de la altii.
Desi nu am experienta familiei, va pot impartasi cateva idei, cu care am ramas ca urmare a participarii la catehezele care s au desfasurat la biserica unde merg, unde s a discutat si Taina Cununiei.
In zilele noastre, sau mai ales acum, catehizarea viitorilor miri e foarte importanta, intrucat ei au nevoie de o pregatire adecvata, pentru a putea fi partasi ai Tainei Cununiei.
Cateheza viitorilor miri trebuie sa puna accent pe evanghelizare si pe patru elemente capitale:
– abstinenta si fidelitate, care decurg din nivelul personal al casatoriei, pregatindu-ne pentru Taina Iubirii, pentru Imparatie;
– paternitate generoasa si responsabila: respect pentru sfintenia vieţii, asumare constienta a copiilor si a cresterii lor si respingerea hotarata a mentalitatii contraceptive si a avortului, consecinta logica a acesteia.
In prezent, lupta pentru viata (pro-life), este una din marile provocari pentru toti crestinii si o cale privilegiata de a marturisi numele lui Hristos în fata celor care divinizeaza dragostea si resping pe Cel ce este Iubire.
De a lungul timpului, casatoria nu a fost promovata ca o cale valoroasa a sfinteniei, ci a ramas in umbra monahismului ca o cale pentru cei multi si neputinciosi.
Un indiciu clar in acest sens este faptul ca de peste o mie de ani, Cununia este despartita de Euharistie, dar si de o cateheza adecvata a mirilor, aceasta abordare neglijenta ducand in ultimele secole (dar mai ales in ultimele decenii)la „schisma fatala dintre iubirea umana si iubirea crestina”.
Ce mi a placut cel mai mult a fost ca o posibila traducere a formulei de la Cununie este: robul lui Dumnezeu (n) primeste drept cununa pe roaba lui Dumnezeu (n).
La nivel personal, dragostea umana nu se multumeste cu reciprocitate si cu rodnicie, ci cauta unitatea in Domnul, de unde si a luat fiinta.
Hristos in mijlocul nostru!
cabira
iulie 30, 2009 @ 11:02 am
@D – din pacate, colegele tale nu stiu ce fac, considerand ca astfel, mai scapa de anumite frustrari, impartasindu le celorlalte colege din ele.
nu e bine sa i judecam pe ceilalti, mai ales cand nu le stim situatia familiala, poate si sotii/prietenii lor gresesc in vreun fel.
daca gasesti un moment adecvat (poate e bine chiar sa te rogi ca Dumnezeu sa mijloceasca unul), n ar fi rau sa le dai niste sfaturi duhovnicesti, in masura in care le pot primi si intelege (tu le cunosti mai bine), caci stii ce e scris: „nu aruncati flori in gura porcilor”.
e de datoria noastra sa l marturisim pe Hristos, si de a l indrepta pe aproapele nostru.
D
iulie 30, 2009 @ 12:56 pm
@cabira – e clar ca nu stiu ce fac; si nici macar nu e vorba ca ar avea probleme (sau,oricum,nu despre astea vorbesc). Ci pur si simplu barfe;cum barfesc colegele sau vecinele barfesc si sotii; adica prostii – de asta am si zis ca nu le inteleg,fiind vorba totusi de sotii lor.
In privinta indreptarii aproapelui, nu stiu, eu cred (si vorbesc si din nereusitele mele) ca nu prea se mai poate face asta in ziua de azi. Ai putea avea o sansa sa mai schimbi cativa in jurul tau prin puterea exemplului. Vazandu-te pe tine cum traiesti,sa ia aminte. Dar asa, doar dand din gura … Am ajuns la concluzia ca nu poti schimba pe cineva atata timp cat nu traiesti tu asa cum propovaduisti.
N-am inteles ideea cu o mie de ani de despartire a cununiei de euharistie .
@admin – da
D
iulie 30, 2009 @ 1:08 pm
Am mai spus-o si cu alte ocazii, dar cum pentru mine ea este cea care mi-a deschis ochii, o repet (si probabil ca o voi mai face si alta data).
A aparut o culegere de omilii ale Sfantului Ioan Gura de Aur – „Cateheze maritale”. Mi se pare ca este poate tot ce s-a scris mai profund despre cununie si relatia (barbat-femeie)-Dumnezeu. Nu va fie teama,este accesibila lecturii;Sfantul exceleaza prin a se exprima pe intelesul tuturor,dar in acelasi timp foarte profund si punand punctul pe i. Am vazut ca a fost de curand reeditata. Cei din Bucuresti o pot gasi si la Sophia.
cabira
iulie 30, 2009 @ 1:51 pm
@D – la inceputuri, Taina Cununiei se oficia inainte de inceperea Sfintei Liturghii, dupa care mirii ramaneau pana la sfarsitul slujbei, primind Sfanta Impartasanie in cadrul acesteia (era deci, o participare activa).
Acum nu stiu daca cineva se mai casatoreste prin participarea la Sf. Liturghie.
De obicei Taina Cununiei se oficiaza sambata/duminica dupa-amiaza sau seara.
Iuliana
iulie 30, 2009 @ 1:52 pm
Ocrotitoarea celor casatoriti este Sfanta Iuliana Lazarova, praznuita pe 2 ianuarie. Exista atat viata, cat si acatistul sfintei pe net.
http://www.scribd.com/doc/8535596/Viata-Si-Acatistul-Sfintei-Iuliana:
http://bastrix.wordpress.com/2007/07/05/sfanta-iuliana-cea-milostiva-viata/
D
iulie 30, 2009 @ 1:57 pm
Banuiam ca la asta te referi; ideea era ca modificarea cred ca s-a produs mult mai aproape de zilele noaste, si nu acum mai bine de 1000 de ani.
florina
iulie 30, 2009 @ 8:59 pm
Am si eu o intrebare la „nunta crestina cu tot ceea ce implica” chiar asa e daca ai cazut in pacat nu iti mai pune preotul cununa pe cap?
D
iulie 30, 2009 @ 9:07 pm
Se mai pune , tocmai pentru ca nu mai este ca inainte. Acea cununa reprezinta incununarea fecioriei , caci taina cununiei este o incununare a fecioriei pe care ai pastrat-o pana atunci. Daca nu o mai ai, ce rost mai are cununa? Doar asa, ca da bine la filmarea slujbei ?
Adriana
iulie 30, 2009 @ 9:43 pm
Foarte frumos articol! Multumim Claudiu!
florinm
iulie 30, 2009 @ 10:12 pm
N-aveti grija, cei biruitori „simt” cununiile pe cap asa cum trebuie. Straduiti-va sa va pastrati fecioria pana la casatorie, atat fizica, cat si sufleteasca. Sau ceilalti – pocaiti-va, cat mai este timp.
florinm
iulie 30, 2009 @ 10:16 pm
In completarea celor scrise de Claudiu, puteti citi si aici: SOŢIA – SLAVA BĂRBATULUI
Sunt sfaturi ale Sf. Ioan Gura de Aur pentru alegerea sotiei. Utile si pentru fete si pt baieti, dar si pt cei casatoriti si pt parinti 🙂
Doamne ajuta!
florina
iulie 31, 2009 @ 12:07 pm
Si daca tu ai plans si tia parut rau pt ceia ce ai facut tot nu meriti cununa
dan
iulie 31, 2009 @ 12:35 pm
@Florina, dupa canoane, daca mirele (mireasa) si-a pierdut fecioria inainte de nunta atunci nu i se mai pune cununa pe cap. Dar astazi nu mai tine cont nimeni de aspectul acesta (adica nici un preot). Deci rezultatul este ca toti mirii poarta cununi pe cap, indiferent de vietuirea lor, dar oare cati dintre ei chiar o merita? (mai bine sa nu ne gandim). Acum imi dau si eu cu o parere personala si cer iertare daca gresesc: canonul se incalca tocmai ca sa nu creeze valuri in randul rudelor…si sa dea bine la public…si la filmat. Ce-ar fi daca s-ar pune cununile pe bune, dupa cum ar fi normal? Atunci s-ar rusina multi tineri pentru viata lor nu tocmai crestina. S-ar simti dojeniti si rusinati pentru lipsa cununei pentru ca toti cei dragi vad cum este data in vileag pierderea fecioriei inainte de nunta. Dar pentru ca traim intr-o lume moderna unde valorile au luat-o razna, unde binelui i se spune „rau” iar raului „bine” rezulta ca fecioria este chiar o rusine si un impediment pentru multi. De aceea s-a ajuns unde s-a ajuns cu multe lucruri. Cu toate acestea noi ne putem schimba launtric chiar daca ne-am pierdut fecioria inainte de nunta, ne putem curati sufletul si trupul prin taina pocaintei care este al doilea botez. Daca iti pare rau pentru fecioria pierduta inseamna ca esti pe drumul cel bun al schimbarii. Post cu folos. Domnul sa te aibe in paza.
florinm
iulie 31, 2009 @ 1:43 pm
@Florina, dar daca nici nu te pocaiesti si intri in casatorie, in viata, nepocait, e pacat de acela… Nu stie ce pierde. Asta daca apuca sa se casatoreasca, caci omul ca iarba, zilele lui, ca floarea campului.
Are o sansa ca sa mai repare ceva, pana ce mai are timp.
Ai sansa ca sa intri in casatorie curat, albit. Caci in Psalmul 50 gasim asa: „Stropi-ma-vei cu isop, si ma voi curati; spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite.”
Bucuria, in cazul pocaintei, este incomparabila cu falsa bucurie, cea fatarnica, lipsita de pocainta.
Doamne ajuta! Si post cu folos!
Razvan
ianuarie 17, 2011 @ 9:02 pm
razvan.nacu@yahoo.com
[b]Foarte frumos articolul
Acu ceva timp am citit Cartea Nuntii – Danion Vasile si mi-a schimbat mult gandirea in ceea ce priveste casatoria
Buna Carte
Va sfatuiesc sa o cititi
Doamne Ajuta[/b]
Laurentia
martie 24, 2011 @ 3:04 pm
Frumos articol!Multumim dl Claudiu!Doresc fiecarui cuplu un asemenea stil de viata-in Domnul Iisus Hristos,iar celor care inca nu si-au intalnit (pt k am citit si pe buna dreptate,este destul de gresita expresia:"jumatatea mea"-),sa aibe nadejde si rabdarea.Este vreme pt toate dar fiecare lucru la randul sau!Doamne ajuta!
Laurentia
martie 24, 2011 @ 3:06 pm
Imi cer scuze….
Frumos articol!Multumim dl Claudiu!Doresc fiecarui cuplu un asemenea stil de viata-in Domnul Iisus Hristos,iar celor care inca nu si-au intalnit "totul lor"(pt k am citit si pe buna dreptate,este destul de gresita expresia:"jumatatea mea"-),sa aibe nadejde si rabdarea.Este vreme pt toate dar fiecare lucru la randul sau!Doamne ajuta!
Guest
martie 25, 2011 @ 10:39 am
Un articol deosebit. Mi-a placut mai ales indemnul de a nu incerca sa ne schimbam partenerul/partenera, ci de a ne schimba pe noi insine, dupa voia Domnului.
Dan
martie 25, 2011 @ 10:42 am
Un articol deosebit. Mi-a placut mai ales indemnul de a nu incerca sa ne schimbam partenerul/partenera, ci de a ne schimba pe noi insine, dupa voia Domnului.
Albinuta
martie 25, 2011 @ 11:16 am
Doamne ajuta ,un articol foarte folositor si celor care sunt casatoriti de ceva vreme ,personal il citesc (SAU ma gandesc la unele indemnuri) ori de cate ori nu am destula rabdare ,intelegere si alte sentimente nu tocmai placute fata de sotul meu ,mutumesc mult