Sfaturi pentru pregătirea, mergerea și starea în Sfânta Biserică Ortodoxă
„Biserica are anumite forme ale cerului și toate câte sunt în ceruri”
Oricând intrăm în Biserica Domnului Dumnezeu, să ne pătrundem de fiorii evlaviei duhovniceşti, să ne socotim bine că am intrat în cer, fiindcă Biserica are închipuirea cerului.
Tinda sau pridvorul. Biserica închipuie pământul.
Pronaosul în care stau monahiile şi toată partea femeiască, închipuie Raiul pământesc. În pronaosul unor Biserici e zugrăvită crearea lumii, Adam şi Eva în Rai, greşeala şi izgonirea lor, ca simbolizare a ideii, că urmașii lui Adam, scoşi din Rai, afla în Biserica Domnului Hristos, Raiul pierdut. Aceasta ne îndeamnă pe toţi, când intrăm în Biserica: „Toată grijă cea lumească să o lepădăm”, să ne închinăm lui Dumnezeu în duh și adevăr, să ascultăm slujbele şi Cuvântul lui Dumnezeu cu atenţie şi adâncă evlavie, pentru a se folosi vremelnic și veşnic.
Naosul are preînchipuirea cerului în care locuiesc Îngerii şi Sfinţii care preamăresc pururea pe Dumnezeu. „Şi am văzut – zice Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan – şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii.Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea. Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor! Şi cele patru fiinţe ziceau: Amin! Iar bătrânii căzură şi se închinară.” (Apocalipsa 5. 11-14).
Altarul sau Sfânta Sfintelor, preînchipuie cerul cerurilor, unde tronează Dumnezeu pe Tron de Heruvimi și Serafimi (Iez. 1; Apoc, 4; 5) proslăvit de Serafimi (Îs. 6,1-7; Apoc. 4,2, 6-8)
Biserica materială împărţită în trei, preinchipuie pe Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o Ființă şi nedespărţită; preînchipuie toată lumea sau întreg universul, în care Dumnezeu este pretutindenea și peste toate. Aşijderea şi: omul, sufletul şi trupul lui. (Vezi şi ” Poarta Raiului ” de autor).
Voiţi a vă încredinţa că Biserica este cer? Ia socotiţi-vă ce este acolo aşa de minunat care face ca cerul să fie cer? Ne răspundeţi că sunt cinci şi anume:
1) Firea de faţă a lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
2) Firea nestricăciosului şi Proslăvitului Trup omenesc a lui Hristos Dumnezeu-Omul.
3) Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria cu Trupul ei proslăvit, glorificat.
4) Îngerii: trei trielnice trepte îngereşti şi alţi mulţi îngeri minunaţi cu trupurile lor spirituale îmbrăcaţi în lumină şi mare strălucire (Iez. 1, 14 ; Dan. 10, 6, Mt. 28, 3 ; Lc. 24, 4).
5) Toţi Sfinţii: 1. Apostolii; 2. Proorocii; 3. Ierarhii, Preoţii; 4. Mucenicii; 5. Cuvioşii; 6. Drepţii şi 7. toţi cei curățiți de păcate, care prin adevărata pocăinţa s-au mântuit. Toate acestea cinci se află în Biserica lui Hristos.
a) Aici în mijlocul Bisericii Lui celei luptătoare de pe pământ, umbla Dumnezeu din ceruri. „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte pe ele, acela este care Mă iubeşte. Şi cel ce Mă iubeşte pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. De Mă iubeşte cineva va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi: Tatăl, Eu şi Duhul, vom veni la dânsul şi vom face locaş „ (Ioan 14, 21, 23, 10, 20).
„Voi -adeverește Apostolul – sunteți Biserica lui Dumnezeu Celui Viu precum a zis Dumnezeu: „Mă voi sălăşlui în ei şi voi umbla în mijlocul lor. Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporui Meu” (2 Cor. 6, 16-18; comp. Ies. 19, 4-6 ;29, 45-46; Lev. 26, 12; Ier. 31, 31-34 ; 32, 37-42; Iez. 11, 20; 36, 28; 37, 26; Zah. 8, 8; 13, 9; 1 Cor. 3, 16-17; 6,19-20).” Aşa zice Cel ce ţine în dreapta Sa şapte stele, Care umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice (Biserici) de Aur ” (Apoc. 2, 1; 1, 13). Aceasta o adevereşte şi Sfântul Ghermano în tâlcuirea Evangheliei, zicând : „Biserica este aceea în care Dumnezeul Cel ceresc locuieşte şi umblă”.
b) Aici în Biserică se săvârşeşte zilnic (afară de anumitele zile ale săptămânilor Postului Mare şi Vinerea cea Mare) Sfânta Liturghie cu conlucrarea dumnezeiască a prefacerii şi transformării Pâinii şi Vinului aduse, în Preasfântul, nestricatul, proslăvitul şi glorificatul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, Domnul Dumnezeu Euharistic.
c) Odinioară în Biserica Vlahernei din Constantinopol, s-a arătat Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicului său, fericitului Epifanie, ca în cer, îmbrăcată foarte luminat, ca soarele (Dan 12, 3; Mt. 13, 43; Apoc.12, 1) Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, Maica Dumnezeului nostru Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, ajutând poporului creştinesc – Pastori şi păstoriţi – cu rugăciunile Ei. Aşa s-a mai arătat şi în alte Biserici (Vezi Vieţile Sfinţilor 1 oct. pp. 1-2 ; 15 aug. Ceasloavele la Obednita, ” Explicarea SfinteiLiturghii ” de autor).
d) Aici în Biserica s-au arătat Îngerii unora din credincioşii plăcuţi lui Dumnezeu, d.p.: Arhanghelul Gavriil s-a arătat Preotului Zaharia pe când tămâia în Biserică, stând de-a dreapta Altarului tămâierii, vestindu-i nașterea fiului său Ioan şi misiunea sa (Lc. 1, 11-20). Sfinţii îngeri au cercetat şi pe alţi mulţi drepţi şi s-au arătat lor, d.p.: Agar (Fac. 16, 7-12; 21, 17-19), Avraam (Fac. 18, 2; s.c.l.; 22, 11, 12), Lot, (Fac. 19, 1), Iacob (Fac.32, 1-2), Moise (Ies. 3, 2), Israiliteni (Ies. 14, 19 ; Jud. 2, 1-4), Valaam (Num. 22, 22-35), Isus Navi (Îs. Navi 5 ,13-15), Ghedeon (Jud. 6, 11-12), Manoe (Jud. 13, 3-21), David (2 Imp. 24, 16-17; I Paral. 2 1, 16),Ilie (3 Imp. 19, 5-8; 4 Imp. 1, 1s), Sedrac, Mesac şi Abednego (Dan, 3, 25), Daniel ( Dan. 8, 17; 9, 21 ;l0, 5-7) Zaharia Proorocul (Zah. 1, 9, 14), Iosif (Mt. 1, 20; 2, 13-19), Pastorilor (L. 2, 8-15), Maria Magdalena (Mt. 28, 1-7; Mc. 16, 5-7; Lc. 24, 4-10; Ioan 20, 11-13), Apostolilor şi lui Petru (F. Ap. 1, 10-11; 5, 19-20;12,7-10), lui Filip (F. Ap. 8, 2,6), lui Corneliu (F. Ap. 10 3-6), lui Pavel (F. Ap. 27,23) s.a.
e) Aici în Biserică şi în alte locuri s-au arătat Sfinţii: Prooroci, Apostoli, Ierarhi, Preoţi, Muceniţe, Cuvioşi și Cuvioase, Drepţi şi Drepte; aşijderea şi mulţi din cei mântuiţi, credincioşilor din Biserica luptătoare de pe pământ. Toţi Sfinţii aceştia care prin credincioşia şi vieţuirea lor aleasă, unii prin aspră pocăinţă au făcut pământul cer, îmbrăcându-se în strălucitele virtuţi creştineşti, acum locuiesc în cer. Ei sunt sprijinitorii, ocrotitorii, apărătorii şi pilduitorii vieţii noastre creştineşti. În războiul crâncen, sângeros pe care l-au purtat cu vrăjmașii credinţei noastre creştineşti, ei au suferit multe şi groaznice persecuţii , strâmtorări, munci, torturări…
Mărturisind luminatoarea credinţă creştinească cu foarte mare îndrăzneală înaintea împăraţilor şi ighemonilor,unii erau duşi bătuţi cumplit, băgaţi în temniţă, aruncaţi în foc, spânzuraţi pe lemn, sfâşiaţi cu unghii de fier, arşi cu lumânări sau torţe aprinse, rupţi, sfărâmaţi în vârteje, aruncaţi în arene la mâncare fiarelor sălbatice, în gropi cu şerpi, vipere, balauri… şi cu alte multe feluri de munci. Astfel sacrificându-se vitejeşte, milioane de Mucenici şi Muceniţe s-au încununat cu strălucite cununi nepieritoare. Prin înfăţişarea lor pe pe Icoane, prin istorisirea: vieţii, luptelor şi sacrificarea vieţii lor, Sfinţii din ceruri ne îndeamnă mereu să le urmăm lor, precum şi ei au urmat lui Hristos. Aşa d.p.: Sfinţii şi-au urât viaţa lor ( Lc. 14,26-27 ), urăşte şi tu viața lumească şi petrecerile anticrestinești (Mt. 6, 24). Aceia şi-au aruncat trupurile lor în felurite munci groaznice, aruncă şi tu agoniseala ta în mâinile săracilor, dacă nu toată, măcar cât poţi pentru Dumnezeu şi mantuirea Sufletului, a casnicilor şi răposaţilor tăi. Aceia au călcat văpaia focului, calcă şi tu poftele trupului. Aceia au răbdat munci grele aici, rabdă şi tu clevetirile şi ocările. Aceia s-au nevoit şi au murit pentru Numele Mântuitorului Hristos, tu, de nu poţi muri aşa ca ei, sârguiește-te să mori păcatului şi să viezi, să fii viu prin ascultarea şi păzirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a deveni, a fi şi rămâne fericit pururea: ( Lc. 11, 28; comp. Ps.1, 1-3; Apoc. 20, 6; 1, 6; 5, 10; 21, 7; Îs. 61, 6; I Petru 2, 9 ).
Vezi aici în Sfântul Altar: Sfânta Masă, Jertfelnicul cel Mare sau Dumnezeiescul Prestol? Acesta preinchipuie: Scaunul de Heruvimi al Cerescului Împărat pe care se odihneşte Dumnezeu. „Masa – tâlcuieşte Dumnezeiescul Ghermano – este heruvimicescul Scaun al Marelui Împărat, pe care Cerescul Dumnezeu Cel ce se poartă pe Heruvimi, întrupându-se se odihneşte.
Vezi aici Dumnezeiasca Evanghelie ce stă deasupra Sfintei Mese? Aceasta închipuie pe Hristos şezând ca un Împărat pe Scaunul Său.
Vezi împărăteasca Icoana a lui Hristos cum stă în mijloc pe catapeteasmă, lângă uşile împărăteşti şi de cealaltă parte icoana Maicii Lui, iar de alta Icoana Mergătorului Înainte şi a Îngerilor, a Apostolilor şi a celorlalţi Sfinţi? Acestea preînchipuiesc că astfel este și Hristos în ceruri, minunat întru Sfinţii Săi ” ( Ps. 67, 36; 88, 5-7 ) şi aşa va veni, precum tâlcuieşte aceasta şi Sf. Simeon al Tesalonicului.
Vezi cinstită Cruce înălţată deasupra Catapetesmei? Aceasta însemnează că aşa se va arăta pe cer la a doua venire, precum a zis Domnul: „Atunci se va arăta semnul Fiului Omului pe cer.” (Mt. 24, 30). Ce să grăiesc mai mult? Încă şi închipuirea aceasta dinafară, cum este zidită Biserica: turla de sus fiind rotundă în chipul cerului, horul stranelor şi zidirea Sfântului Altar cel în chipul cerului… Aceasta arată ca Biserica este chip şi icoana a cerului.
Aceasta adeverindu-o şi Dumnezeiescul Ghermano, a zis hotărât că Biserica este cer pământesc. Așijderea adeverește aceasta şi toată mulţimea ortodocşilor, zicând: „Cer mult luminos este Biserica”, şi iarăşi : ” În Biserica Slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta”.
Dumnezeiescul Hrisostom mergând înainte, spune că: „Biserica este încă mai înaltă şi mai cinstită şi decât cerul, pentru că: „Cerul şi pământul vor trece – precum a zis Domnul – iar cuvintele Mele nu vor trece” (Mt. 24, 35). Biserica, având cuvintele Domnului, nu va trece ci va rămâne în veac. Stihiile le-a pus în mijloc, prin care arată că Biserica este mai cinstită decât cerul și pământul ” ( Om. 77 la Mt. ).
(Protosinghel Nicodim Măndiță)
Alte scrieri ale părintelui Nicodim Măndiță:
