Sfintii Apostoli Pentru si Pavel, tainuitorii Luminii celei nemarginite
,,Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.” [Troparul Sfintilor Apostoli]
Petru şi Pavel sunt doi dintre cei mai importanţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, fiind numiţi adesea „raze ale Soarelui celui înţelegător”, „slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1) sau „prietenii lui Hristos”. Ei sunt celebraţi (pomeniţi) la data de 29 iunie, datorită faptului că în această zi, anul 67, au fost amândoi martirizaţi pentru vina de a fi propovăduit dreapta credinţă.
Înainte de a deveni apostol, Sfântul Petru a fost pescar şi îşi câştiga existenţa alături de Andrei, fratele său. După cum bine se ştie, întâlnirea lor cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos a reprezentat ea însăşi o minune: aşa se face că cei doi fraţi (Petru şi Andrei) pescuiau într-o dimineaţă în apele lacului Ghenizaret, obosiţi după o noapte întreagă în care nu reuşiseră să prindă nici un peşte, când Iisus, trecând pe acolo, i-a îndemnat să mai încerce o dată. Contrar aşteptărilor şi spre surprinderea celor doi, de această dată mreaja se umplu cu atât peşte, încât cu greu a putut fi adusă la mal. Minunea petrecută a fost suficientă pentru ca cei doi să îşi lase familia şi muncă şi să îl urmeze pe Iisus, devenind în acest fel apostoli, vestitori ai împărăţiei lui Dumnezeu.
Sfântul, măritul şi mult lăudatul Apostol Pavel nu a fost unul din cei Doisprezece Apostoli. Pavel este numit „Apostolul Neamurilor” (Romani 11:13, Galateni 2:8, 1 Timotei 2:7), fiind convertit pe drumul Damascului de Însuşi Iisus Hristos.
Acesti Sfinti au fost cei mai ravnitori si curajosi apostoli, deoarece au lasat toate si au urmat lui Hristos.Nu s-a mai gîndit Petru la tatăl său, nici la corabie, nici la femeia şi soacra sa din Capernaum, căci el era căsătorit, ci un singur gînd avea: să urmeze şi să slujească lui Hristos pînă la moarte, să înveţe de la El tainele credinţei, să deprindă de la Mîntuitorul smerenia, blîndeţea, răbdarea, suferinţa, iubirea de oameni şi iertarea. Să înveţe în şcoala lui Hristos adîncul teologiei, puterea rugăciunii, meşteşugul predicării cuvîntului, adică al „vînării de suflete” pentru împărăţia lui Dumnezeu, curajul de a se jertfi pentru Evanghelie şi să primească darul facerii de minuni. Şi ce credincios a fost Sfîntul Petru faţă de Hristos! Că cel dintîi dintre toţi îi urma şi lua cuvîntul în numele celorlalţi, şi împlinea poruncile Lui.
La fel si Sf Apostol Pavel,a fost vînat de Hristos pentru Biserică şi pentru neamuri. El a fost trimis să vestească Sfînta Evanghelie la popoarele păgîne, numite „neamuri”. Şi a vestit pe Hristos întîi în Siria, înfiinţînd prima Biserică creştină în oraşul Antiohia. Apoi a vestit Evanghelia în toată Asia mică, precum Galatia, Colose, Efes, Laodiceea şi Bitinia. Apoi a trecut în Europa prin Macedonia, unde a poposit mai mult la Tesalonic. A ajuns în Atena şi Corint, apoi în Sicilia, Italia, Roma şi pînă în Spania.
Oare am putea noi sa facem acestea, pe care apostolii le-au putut savarsi? Macar de ne-am pune in gand si tot nu am putea sa ne lasam familia, casa, prietenii, serviciul si sa-i urmam Mantuitorului nostru respecand poruncile lui cele Sfinte.
Sa ne rugam Sfintilor Apostoli sa ne daruiasca si noua un strop din harul Duhului Sfant, un strop din nemarginita Lui lumina, o picatura de tarie si mantuire.
(Georgiana)