Sfinții de lângă noi. Întâmplări. Portrete. Reflecții. (recomandare de carte)
Întotdeauna m-am ferit să-mi fac o părere despre cărţile care au în cuprinsul lor mai mult de două subiecte distincte. Aşa stând lucrurile, m-am emoţionat un pic când autorul acestei cărţi m-a rugat să scriu câteva rânduri cu impresiile mele despre cartea lui, cu atât mai mult cu cât îmi este şi bun prieten.
Spre surprinderea mea, am fost furată imediat de conţinutul caleidoscopic al cărţii şi nu mă pot abţine să nu fac referire la bucuria pe care mi-a lăsat-o lectura cărţii, bucurie similară copilului care priveşte uimit zeci de imagini superbe din sticlă colorată, care se succed cu fiecare mişcare a tubului banal de carton – numit, pe bună dreptate, caleidoscop.
Într-adevăr, deşi închisă în banalele coperţi de carton, cartea aceasta ne surprinde tocmai prin unitate în diversitatea subiectelor, prin coloritul şi inflorescenţa fiecărui subiect, care cucereşte ca stil şi ca subiect în egală măsură.
Cartea aceasta este adresată oamenilor care caută „piatra filozofală” şi, când găsesc un fake sau un kitsch, prin înşelare drăcească se păcălesc, crezând că au descoperit misterul vieţii. Dar Ciprian Voicilă ne oferă exemple adevărate de oameni ai lui Dumnezeu, ascunşi uneori în cei mai „ciudaţi şi necăjiţi oameni” şi remarcă, extraordinar de pertinent, că acolo unde societatea noastră secularizată, descentrată şi desacralizată huleşte, batjocoreşte şi scuipă, tocmai acolo se află comoara lui Dumnezeu!
Ferice de acest tânăr scriitor, care a folosit din plin harul şi bucuria darului Duhului Sfânt, dobândit în repetate rânduri, în tainicele întâlniri cu sfinţi în viaţă, cu oameni adevăraţi – oamenii lui Dumnezeu – dar mai ales că a ştiut să discearnă fără pic de înşelare care sunt acei oameni, chiar dacă uneori aveau aspect exterior dubios; şi acolo unde majoritatea societăţii ar fi scuipat a silă, el a apreciat, bucurându-se cu Bucurie Sfântă.
Îmi aduc cu drag aminte de copilăria mea, a anilor ’60, când majoritatea cărţilor pe care familia mea încerca să mi le facă cunoscute, prin lumea cărora sufletul meu s a adăpat, pregătindu-se pentru viaţă, purtau pe copertă însemnul binecunoscut al „Bibliotecii pentru toţi”.
Citind cartea Sfinţii de lângă noi, cred că pot afirma cu toată tăria că este o carte pentru toţi. O recomand deci tuturor tinerilor debusolaţi, căci vor găsi calea, o recomand tuturor părinţilor pierduţi în „neînțeleasa lume a copiilor”, căci vor găsi cu siguranţă calea, o recomand tuturor plictisiţilor şi abuzaţilor de strâmbătatea vieţii, căci vor găsi calea, chiar şi filozofilor şi politicienilor care sunt cel mai greu de îndrumat, o recomand şi lor, căci sigur vor găsi răspuns şi cale de ieşire către singura şi adevărata viaţă – viaţa în Hristos.
(Maica Ecaterina Fermo)
Puteți comanda cartea și online de aici.
cristirg
aprilie 28, 2014 @ 5:38 pm
[b]mai multe despre carte:[/b]
[url]http://www.crestinortodox.ro/religie/sfintii-langa-intamplari-portrete-reflectii-144696.html[/url]
„In caleidoscopul sau, Ciprian Voicila a adunat intamplari personale legate de cateva dintre cele mai luminoase figuri ale ortodoxiei romanesti. Iata un episod inedit despre parintele Justin Parvu: „Prin anii 2007-2008, Ionut a ajuns pentru prima data la manastirea Petru Voda. A tinut neaparat sa intre in chilia parintelui si sa vorbeasca cu sfintia sa. La manastirea Petru Voda a regasit doua fete, pe care le cunostea din vedere. Acestea erau insotite de prietenii lor, doi arabi. Ionut le-a propus sa intre impreuna la parinte, sa primeasca un cuvant de folos. (…) Cand au patruns in chilia parintelui, nu mica le-a fost mirarea cand sfintia sa le-a zis, fiecaruia, pe nume. Dar ce mirati au fost – aproape infricosati – cei doi tineri arabi cand parintele le-a rostit numele: Naspan si Sale. Parintele le-a tinut tuturor un cuvant de folos, indemnandu-i, printre altele, sa citeasca Paraclisul Maicii Domnului. In acest timp, una dintre fete a inceput sa planga. Inainte de a iesi pe usa, fata a tinut sa ii multumeasca parintelui si l-a asigurat ca o sa ii urmeze intru totul sfatul. Ce se intamplase? Misterul a fost elucidat mai tarziu, cand, reintalnindu-se cu fata respectiva, Ionut a aflat ca la acea intalnire impresionanta, in timp ce toti ceilalti ascultau cuvintele de folos, doar ea auzea cu totul si cu totul altceva: parintele o sfatuia sa nu avorteze copilul pe care il purta in pantece – era copilul unuia dintre cei doi arabi. Fata a urmat sfatul sfintiei sale si a nascut, mai tarziu, copilul”.
-Ce dar minunat ne ofera Ciprian Voicila! Darul unei carti simple si frumoase ca peretele de rasarit din casa unui crestin. O carte binecuvantata la umbra icoanei unor cuviosi: parintii Justin Parvu, Proclu, Nicanor sau maica Paisia. O carte plina de ganduri si emotii mistice, starnite de amintirea unor fapte si intamplari fara egal: mirul izvorat din fotografia parintelui Justin, piciorul care incepe sa-i creasca unui copil schiop, zidul de aer ridicat in calea securistilor. Intamplari grele, puternice, dumnezeiesti, pe langa care trecem adesea indiferenti, apatici si fara nicio reactie sau tresarire de constiinta – dovada ca traim, cum spune si unul din capitolele cartii, intr-o lume gresita, o lume pe dos. O lume pe care nu o putem lasa asa copiilor nostri, ci, urgent si cu un ultim efort, se impune sa o schimbam. Este un efort urias. Un efort titanic si nemilos, ce trebuie sa inceapa mai intai cu noi insine.
Acesta este, de fapt, indemnul cartii. Sa iesim din inertia molcoma si consumista in care traim. Sa restabilim ordinea fireasca a lumii, detronand lucrurile si avutia, pentru a pune gandul mantuirii si trairea lui Iisus Hristos, emotia si frumosul, bunatatea si milostenia in chiar centrul vietii noastre de oameni lesne muritori in insasi nemurirea noastra.“Oamenii despre care am scris in aceasta carte au ceva in comun: i am intalnit in perimetrul sacru al Bisericii. Pentru mine, unii sunt deja sfinti parintele Justin Parvu sau maica Paisia. Altii merg pe calea sfinteniei monahul Proclu, parintele Macarie de la schitul Muntioru, Inaltpreasfintitul Parinte Arhiepiscop Justinian Chira sau G. cel Nebun pentru Hristos. Iar altii sunt eroi: Gheorghe Jijie, Marcel Petrisor.”