Shopping-ul: noua religie

Am citit un articol foarte frumos, mai de mult, a unui diacon care compara mall-urile cu Biserica. El spunea că unii oameni, duminică dimineaţă, se duc mai degrabă la mall decât la Sfânta Liturghie la Biserică. Concluzia articolului era că mall-urile sunt noua biserică a oamenilor şi shopping-ul a fost „ridicat” la rang de religie.

Poate părea puţin exagerat dar haideţi să vă spun ce am văzut chiar ieri în mallul Plaza din cartierul Militari. Pe pereţii mari de afară şi în interior sunt câteva afişe publicitare gigantice care fac reclamă întregului mall. Pe afişe scrie „Pure shopping” şi arată imaginea a doi tineri, o fată şi un băiat, unul lângă altul, având aripi de îngeri şi fiind îmbrăcaţi în alb, iar fundalul e pe un albastru azuriu şi cu câţiva norişori pufoşi.

Ştiu că noi oamenii mergem la cumpărături să ne relaxăm, să mai scăpăm de monotonie, să ne simţim bine pâna la urmă. Poate câteodată mergem de nevoie sau câteodată mergem ca un moft. Dar afişul publicitar îmi spune altceva. Afişul vrea să divinizeze la nivel mental bucuria shopping-ului. Afişul vrea să arate că shopping-ul e printre cele mai curate şi mai angelice bucurii. Iar termenul „pure shopping” mă duce cu gândul la o senzaţie pură, fără nimic rău în ea, până la urmă la o senzaţie divină, din altă lume – aşa cum arată şi afişul cu îngerii.

Creatorii de reclame sunt conştienţi de dorinţa aceasta lasată în om spre veşnicie, spre infinit. Sunt conştienţi de faptul că cele materiale nu ne pot satisface niciodată şi că omul  se gândeşte la o existenţă mai frumoasă, omul tinde mereu spre ceva mai mult. Iar setea aceasta de veşnicie lasătă de Dumnezeu în noi este cea care ne face tot timpul să căutăm, să înaintăm, să explorăm. Setea aceasta ne face pâna la urmă sa ajugem la El, care e bucuria mai presus de bucurie.

Astfel cei care fac aceste reclame se folosesc de dorinţa aceasta şi o pervertesc în ceea ce vor ei. Ei o îmbracă la nivel mental în ceva angelic, în ceva dumnezeiesc, pentru a-şi urmări scopul – acela de a vinde.

După ce facem câteva shopping-uri, aşteptând bucuria promisă, vom simţi şi vom vedea că n-am obţinut ceea ce ni s-a promis.

Nu e rău să faci cumpărături, nu e rău nici măcar să te bucuri că faci cumpărături, dar e rău să mă gândesc că aste e cea mai mare bucurie. E rău să cred că dacă voi fi trist, shopping-ul mă va face fericit. E foarte rău să cred că bucuria dumnezeiască pe care am simţit-o de atâtea ori în Biserică în prezenţa lui Dumnezeu, poate fi comparată cu senzaţia de a merge la cumpărături.

„Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.” (In.1,9-13)

(Balan Claudiu)