Şi „a fi urât” e un dar de la Dumnezeu

37

7659811-mdDiscutam cu o verişoară de a noastră acum câteva zile şi o întrebam dacă are prieten şi mi-a spus că avut pe cineva cu care a stat o perioadă mai lungă de timp. Am întrebat-o dacă de obicei îşi găseşte un prieten uşor şi ea mi-a zis că-şi găseşte destul de greu. I-am spus că aveam aceeaşi problemă când eram mai mic, pentru că nu eram şi nici nu sunt o persoană aşa frumoasă, care să „ia faţa fetelor”.

Ea mi-a spus: „Să ştii că şi a fi urât e un dar de la Dumnezeu pentru că ai certitudinea că persoana care stă lângă tine (prietenul, prietena) te place nu doar pentru cum arăţi ci pentru cum eşti cu adevărat ca persoană.” Mi-a plăcut foarte mult ce a zis şi m-am bucurat.

Cum putem fi noi oare urâţi? Dacă eu sunt urât, dar semăn cu Dumnezeu înseamnă că şi Dumnezeu e urât.

„Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.”

Mie îmi place să mă gândesc câteodată că dacă aş întreba pe cineva: Cum arată mama ta, e urâtă sau frumoasă? oare ce mi-ar răspunde. Eu sunt sigur că ar zice: „mama mea e tare frumoasă şi o iubesc„. Şi eu zic la fel de mama mea. Pentru fiecare din noi mama e frumoasă şi ne e tare dragă. Dar dacă eu o văd pe stradă pe mama altuia care are 50 şi ceva de ani oare ce părere am despre ea? Aşa cum gândim noi tinerii de azi, sigur n-aş zice că e frumoasă.

Pentru mine mama e frumoasă pentru că mă iubeşte aşa de mult, pentru că are mereu grijă de mine, pentru că de un sfert de veac e mereu lângă mine, pentru că e mama…

Aşa fiind observăm că frumuseţea este în ochii celui căruia priveşte şi nu este o măsură calitativă sau cantitativă. Frumuseţea celeilalte persoane este dată de modul meu de a mă raporta la ea. Dacă judec o persoană dinainte fără să o cunosc măcar, o să mă raportez greşit la ea şi n-o să-mi placă, pentru că singur mi-am impus asta prin prejudecăţile mele. Dar dacă n-o judec deloc şi sunt deschis către ea şi sincer, prin asta o fac şi pe ea să se deschidă, să se facă cunoscută, să-şi arate frumuseţea.

Singurul lucru urât din lume este păcatul. Şi tot cel ce face păcatul se-mpărtăşeşte şi de urâciunea păcatului. Dar fiindcă toţi suntem păcătoşi, şi nimeni nu-i drept înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie să judec pe nimeni că păcătuieşte, nu trebuie să văd păcatul celuilalt, ci pe al meu. Făcând aşa nu voi vrea să văd păcatul celuilalt ci frumuseţea lui.

Ne spune Domnul Hristos că ochii noştri ne luminează tot trupul atunci când vedem doar binele:

„Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat„

Frumuseţea fiecărei persoane vine din relaţia cu celelalte persoane. Eu nu pot fi frumos singur, ci sunt frumos în ochii soţiei mele, a fetiţei mele, a prietenilor mei. La fel cu nu pot fi urât de la sine ci doar în ochii celor care nu mă iubesc.

„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.”

(Balan Claudiu)

(Visited 92 times, 1 visits today)