Şi blocurile, şi maşinile,şi autostrăzile sunt construite tot de Dumnezeu
Sâmbătă seara când ne-am întors acasă, în faţa blocului, după ce am parcat maşina, am ridicat capul şi m-am uitat spre cer. Era minunat, stele multe, cerul era de un albastru puternic, luna emana o lumină caldă şi lină peste tot pământul, aerul era călduţ şi vântul adia uşor. Era aşa frumos! Ne-am mai plimbat puţin şi-n timpul astă mă gândeam că blocurile înalte, betoanele de peste tot, reclamele, maşinile, magazinele şi tot ce se găseşte într-un oraş nu te mai ajută să sesizezi că toate sunt creaţia lui Dumnezeu.
La ţară când scoţi capul pe fereastră vezi câmpul înverzit, văcuţele mergând agale, piscul munţilor, o căruţă trasă cu cai, lanurile de porumb sau de grâu, viţa de vie, căţelul alergând prin curte, găinile ciupind frunzele prin grădină… La sat e mult mai uşor să te gândeşti la Dumnezeu, e mai simplu să-nţelegi că animalele din curte sunt făpturi plăsmuite de El, că munţii şi păşunile, care se-ntind aşa frumos peste tot pământul, sunt creaţia Lui, că toate plantele pământului sunt din milostivirea Domnului pentru oameni şi animale. La ţară apreciezi altfel bucăţica de păine, pentru că ştii că e făcută din grâul pe care l-ai muncit tu pe câmp şi din ploaia pe care ai cerut-o la rugăciune Domnului. La sat apreciezi altfel roşia pe care o tai în farfurie când ştii că au trecut câteva luni de muncă ca ea să fie coaptă.
La sate oamenii simt mai puternic prezenţa lui Dumnezeu, căci văd lucrarea Lui în tot ce-i înconjoară: în curte, în grădină, în casă, pe ogoare, pe munţi, pe dealuri…
Oraşul, apărut odată cu era industrială, nu-L mai arată pe Dumnezeu în mod transparent în toate componentele lui. De ce oare? În loc de pământul şi iarba de pe uliţile satului au apărut străzile din beton, în loc de să vedem lumina lunii vedem stâlpii de iluminat de pe stradă, în loc de carele cu boi sau de căruţele cu cai vedem automobile şi tiruri, în loc să vedem munţii şi păşunile vedem blocuri şi construcţii. Nu mai rupem roşia din grădină, nu mai facem pâinea la cuptor, nu mai mulgem laptele de la vacă, nu mai luăm ouăle din coteţ, nu mai luăm cartofii din pământ, ci toate le cumpărăm de la supermarket, şi asta ne face să uităm că toate sunt de la Dumnezeu şi credem, că pâinea este de la Velpitar, roşiile de AgroIaşi, laptele de la Brenac, ouăle mai ştiu eu de unde, şi tot aşa.
Aproape tot ce ne-nconjoară într-un oraş este creat de mâna omului şi de aceea noi, ce mai păcătoşi şi mai grosolani la minte, nu-L mai vedem pe Dumnezeu în tot ceea ce există.
Problema cea mai mare a noastră, astăzi în lumea aceasta super-industrializată şi ultra-automatizată este că uităm că tot ceea ce este creat a fost definit mai întâi de Dumnezeu în creaţie. Dumnezeu a creat copacul dar a pus în el şi posibilitatea ca lemnul să poată fi manipulat şi prelucrat în foarte multe feluri. Dumnezeu nu a creat doar copacul ci şi posibilitatea ca acel copac să devină masă sau scaun. Dumnezeu nu a creat doar piatra ci şi posibilitatea ca ea să fie prelucrată pentru a ajunge casă, cruce, pod, etc.
Dumnezeu este Creatorul tuturor celor văzute dar şi al celor nevăzute aşa cum spunem în Crez.
Tot ceea ce există în lumea asta şi tot ceea a fost creat de mâna omului sau va fi creat vreodată, a fost definit mai întâi în creaţie de Dumnezeu.
Gândiţi-vă la un joc pe calculator: deşi astăzi jocurile sunt foarte complexe şi oferă o largă posibilitate de opţiuni pentru ca fiecare să-şi poate personaliza personajul, maşina sau strategia unui joc, totuşi nimeni nu poate face mai mult decât a felul în care a fost gândit jocul de realizatorii săi. Dacă personajul unui joc a fost creat să construiască o casă sau un grajd, el nu va putea construi niciodată o maşină sau un pod. Toţi utilizatorii jocului sunt limitaţi să se joace în limitele impuse de creator.
Aşa e şi-n realitate, chiar dacă omul crează foarte multe astăzi, tot ce crează el, a fost pus mai întâi ca posibilitate în creaţie de către Dumnezeu. De exemplu cu un lemn n-o să poţi nicodată zbura, dar o să poţi merge pe apă plutind.
Totul este creat in potential de catre Dumnezeu: şi blocurile, şi betoanele, şi maşinile, şi casele, şi laptopurile, şi televizoarele lcd, şi aeronavele, chiar şi internetul… tot. Şi autostrăzile, şi navele cosmice, şi creionul, şi pixul, şi tastatura, şi hainele. Omul e doar cel care manipulează în mod creator materia lui Dumnezeu. Omul este chemat de Dumnezeu să fie asemenea Lui, să fie şi el creator, dar spre deosebire de Dumnezeu care face totul din nimic, omul crează cu mijloacele care i-au fost puse la dispoziţie, cu tot ce se află în creaţie.
Aşa stând lucrurile, tehnologia din ziua de azi nu e aportul inteligenţei umane. Progresul tehnologic nu se datorează oamenilor de ştiinţă ci în primul rând lui Dumnezeu care a aşezat acest progres în creaţie încă de la facere. Are şi omul un merit, dar nu unul prea mare, căci toate descoperirile ştiinţifice sunt sub harul lui Dumnezeu.
Lui i se cuvine toată slava cinstea şi închinăciunea, el e Marele Programtor al jocului în care trăim.
„Aruncaţi mreaja mai la adânc” aşa cum zice Domnul. Gândiţi mai profund! Ridicaţi-vă cu mintea de la efect la cauză, nu rămâneţi doar la stadiul de prunci. Toate sunt create de Dumnezeu şi noi fără El nu putem face nimic.
Pentru omul înduhovnicit şi oraşul îl arată transparent pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfântul Duh în fiecare părticică a lui.
(Claudiu)
bianchina
noiembrie 9, 2009 @ 5:25 pm
@Claudiu,
ti-am citit articolul si nu sunt de acord cu unele lucruri:
“Dacă personajul unui joc a fost creat să construiască o casă sau un grajd, el nu va putea construi niciodată o maşină sau un pod. Toţi utilizatorii jocului sunt limitaţi să se joace în limitele impuse de creator.”
Nu mi se pare o comparatie fericita pentru ca, asa cum ai prezentat tu lucrurile, ma faci sa ma gandesc la predestinare. Imi vine acum in minte aceea imagine cum ca noi suntem niste pioni pe o tabla de sah si o mana nevazuta ne impinge de colo-colo, cu niste miscari si in niste limite clar stabilite. Oare asa sta treaba? Eu stiam ca Dumnezeu, cand a creat omul, l-a inzestrat cu libertate (de gandire, de miscare, de decizie etc.) cu inteligenta, capacitate de munca si multe alte daruri. Acum ma leg in principal de acestea. Deci, asa stand lucrurile, rezulta ca omul este liber sa faca orice pe lumea asta, folosindu-se de inteligenta data de Creator si materializand-o prin munca (altfel nu s-ar mai justifica prezenta acestor daruri in el). Sfintii Parinti spun ca omul este impreuna-lucrator cu Dumnezeu in aceasta lume si nu un simplu executant asa cum il descrii tu mai sus (urmand firul comparatiei, se intelege ca Dumnezeu i-a trasat omului niste sarcini in aceasta viata pe care el trebuie sa le indeplineasca, neavand posibilitatea de a se sustrage de la ele, de a face altceva). Dumnezeu i-a dat omului niste Legi (Porunci) in baza carora sa actioneze, pe care, deasemenea, omul este liber sa le respecte sau nu. Faptul ca omul foloseste in bine sau in rau inteligenta primita de la Creatorul sau este o alta discutie (la un moment dat va raspunde de faptele sale), dar nu este ingradit sa o foloseasca dupa cum doreste. Nicaieri nu este vorba de impuneri cu forta sau de limitari din partea lui Dumnezeu. El nu este un dictator si nici nu ne-a creat ca niste fiinte limitate ci, dimpotriva, a sadit in noi dorinta de a cunoaste, de a evolua continuu. Nu degeaba ne-a cerut Hristos sa devenim desavarsiti ca sa putem astfel imparati impreuna cu El in ceruri. Nu degeaba ne-a cerut sa devenim prietenii Lui, fratii Lui, intr-un cuvant egalii Lui (prin Har). Iata, deci, cat ne cinsteste Dumnezeu (bineinteles ca trebuie sa ne invrednicim de aceasta cinste). Asadar, noi nu suntem doar niste biete fapturi limitate, create de un Dumnezeu tiran, care poate dispune de noi dupa cum doreste, cel mult, putem vorbi de o limitare spatio-temporara, nicidecum de una spirituala, duhovniceasca. Prin urmare, analogia dintre Dumnezeu si Creatia Sa cu un simplu creator de joc pe calculator nu este deloc potrivita (cel putin nu din punctul meu de vedere).
bianchina
noiembrie 9, 2009 @ 5:27 pm
Mai spui:
“Tot ceea ce există în lumea asta şi tot ceea a fost creat de mâna omului sau va fi creat vreodată, a fost definit mai întâi în creaţie de Dumnezeu. ”
“Totul este creat de Dumnezeu: şi blocurile, şi betoanele, şi maşinile, şi casele, şi laptopurile, şi televizoarele lcd, şi aeronavele, chiar şi internetul… tot. Şi autostrăzile, şi navele cosmice, şi creionul, şi pixul, şi tastatura, şi hainele.”
Oare chiar totul este creat de Dumnezeu? Pai, avand in vedere ca progresul tehnologic de care ne “bucuram” noi astazi are si multe aspecte negative hai, in cazul asta, sa-I punem lui Dumnezeu in carca si crearea bombei nucleare, a tuturor armelor de distrugere in masa, a cipurilor RFID (cu care, intr-un viitor destul de apropiat, vor fi implantati oamenii) si multe altele asemenea, pentru ca, nu-I asa: “tehnologia din ziua de azi nu e aportul inteligenţei umane. Progresul tehnologic nu se datorează oamenilor de ştiinţă ci în primul rând lui Dumnezeu care a aşezat acest progres în creaţie încă de la facere.”
A spune ca progresul tehnologic (care in ziua de astazi este mai mult nociv decat benefic pentru intreaga creatie) se datoreaza lui Dumnezeu mi se pare o afirmatie de-a dreptul hazardata, ca sa nu zic altfel. Ma gandesc ca totusi, nu este cazul sa ne dam noi cu parerea despre ce a avut Dumnezeu in gand cand a inceput sa creeze lumea aceasta.
Sfintii Parinti au spus ca atunci cand se va inmulti mintea (adica atunci cand lucrurile vor evolua foarte mult, vezi progresul tehnologic actual) va veni sfarsitul lumii. Toti stim cum stau lucrurile in ziua de astazi. Asadar, potrivit logicii de mai sus, rezulta ca Dumnezeu cu buna stiinta a facut posibila aparitia acestui progres tehnologic (care acum a ajuns la un nivel foarte ridicat) tocmai pentru a aduce sfarsitul acestei lumi, pentru a-Si distruge Creatia?! Este pur si simplu absurda o astfel de idee pentru ca, dupa cum bine stim, Dumnezeu nu ne doreste moartea, nu ne-a creat ca sa ne distruga (moartea, dupa spusele parintelui Galeriu este “invenţia lumii, a demonului, a făpturii în căderea ei”). Stiu ca tu nu asta ai vrut sa spui Claudiu dar, analizand un pic spusele tale, spre asta se ajunge. Or, tocmai ca progresul tehnologic actual nu se datoreaza lui Dumnezeu, ci oamenilor de stiinta care au ales sa foloseasca inteligenta primita de la Creatorul lor intr-un sens rau (si ma refer strict la aspectele negative ale progresului). Deci, hai sa facem niste delimitari: Dumnezeu a creat la inceput o lume perfecta, pe care i-a dat-o omului in administrare. Omul a fost lasat sa lucreze impreuna cu Dumnezeu in aceasta lume, beneficiind de vointa si inteligenta proprii (de care poate dispune dupa cum voieste). Privind in urma, in istoria umanitatii, vedem ca omul a ales mai mult raul in faptele sale decat binele, astfel ca lucrurile s-au inrautatit tot mai mult o data cu trecerea timpului, ajungandu-se la starea jalnica in care se afla omenirea in clipa de fata. Nu pot deci sa accept ca, armele create de oamenii de stiinta (care la momentul respectiv insemnau un progres), care mai apoi au dus la declansarea celor doua razboaie mondiale (referindu-ne strict la istoria recenta), sunt opera lui Dumnezeu. Cred ca ar trebui sa fim un pic mai atenti la ce spunem si cum spunem. Ca e posibil sa nu ne facem intelesi sau sa fim intelesi gresit (sau sa ne fie speculate vorbele, asa cum am facut eu acum). Daca totusi am inteles gresit imi fac mea culpa.
jan
noiembrie 9, 2009 @ 6:20 pm
@bianchina, Dumnezeu a lăsat omului libertate absolută de mîntuire, de rugăciune sau de păcate. Nici un om nu este predestinat să ajungă în Rai sau în Iad, alegerea este a noastră.
Lumea materială este predestinată, nimic nu este aleatoriu, şi acolo unde tu ai văzut bombe şi războaie alţii văd 70 milioane de suflete ajunse direct în Rai.
Libertate materială nu există, totul e de la Hristos şi El ştie tot ce faci sau urmează să faci şi prin El se fac toate acestea.
D
noiembrie 9, 2009 @ 9:07 pm
omul a creat si multe lucruri care nu-i fac cinste; nu cred ca i le putem atribui lui Dumnezeu. A propos de blocuri: parca Dan Puric sau altcineva spunea ca omul n-a fost facut sa stea la bloc. Blocul e o eroare a creatiei umane (nu a lui Dumnezeu).
admin
noiembrie 9, 2009 @ 11:45 pm
Bianchina, n-am vrut deloc să las impresia asta de predestinare, dar am vrut sa accentuez ca nimic din ceea ce omul a creat sau va crea nu e o inveţie „personală”.
Parintele Staniloae spune foarte frumos ca aceasta capacitate de creatie a omului, aceasta capacitatea de transformare a creatiei este nelimitata, dar in acelasi timp definita in creatie de Dumnezeu.
De exemplu: Cu un bustean se pot face mii de lucruri: o masa, un scau, o cruce, o casa, o barca, un cuier, o scara, etc. Posibilitatea de transformare a lemnului este nelimitata, dar aceasta nelimitare a fost definita la inceput in creatie.
In concluzie, omul cand transforma un lemn conlucreaza cu Dumnezeu care-i da idei si putere de a crea si de a transforma.
N-am vrut sa las impresia ca suntem intr-un joc in care suntem foarte limitati, dar totusi creatia ne impune foarte multe limite: de ce nu putem zbura? de ce nu putem merge pe apa? de ce nu putem scapa teferi cand cadem de la o inaltime mare?
Nelimitarea de care vorbesti o vom intalni dupa Invierea cea de obste, cand lumea se va transfigura, cand creatia nu va mai avea urma pacatului, cand omul nu va gresi.
admin
noiembrie 9, 2009 @ 11:47 pm
Dar in acelasi timp recunosc ca omul impreuna cu harul lui Dumnezeu isi poate depasi limitele inca de pe pamant. Un om sfant poate face mult mai mult decat unui pacatos.
Puterea pe care o da Dumnezeu unor oameni ii ajuta pe acestia sa-si depaseasca existenta si sa ajunga asemenea cu El.
Adriana
noiembrie 10, 2009 @ 12:23 am
Am si eu o mica nedumerire: ce il va face pe om sa nu mai pacatuiasca dupa Invierea cea de obste? Stiu ca nu va mai pacatui, dar de ce?
admin
noiembrie 10, 2009 @ 9:18 am
Energia lui Dumnezeu, harul Lui.
Adriana
noiembrie 10, 2009 @ 9:22 am
Si de ce energia lui Dumnezeu, harul Lui, nu ne immpiedica si acum sa pacatuim? Adica ce se va schimba dupa Inviere? Ca noi o sa ramanem cu aceeasi vointa libera, nu? De ce acum vointa libera alege si pacatul, iar atunci nu il va mai alege?
un calin - tm
noiembrie 10, 2009 @ 9:30 am
Ce zice duhovnicul tau?
Saurian
noiembrie 10, 2009 @ 9:54 am
@Adriana: sfatul meu personal e să laşi problemele astea pentru timpul când vei avea vârsta duhovnicească pentru a le înţelege. Ţi-o spun din experienţă. Şi eu aveam unele întrebări teologice şi când am găsit răspunsul m-am trezit că asta m-a făcut să nu-L mai doresc pe Dumnezeu. Ai încredere în mila lui Dumnezeu şi încearcă să sporeşti în EL iar la momentul potrivit îţi va dărui Hristos un răspuns.
Adriana
noiembrie 10, 2009 @ 2:25 pm
Interesant ceea ce spui tu Saurian, dar o sa imi asum riscul. Nu stiu daca intrebarea lui Calin este un sfat sau o provocare, dar stiu ce urechi o sa auda intrebarea mea duminica…
D
noiembrie 10, 2009 @ 8:42 pm
Raspunsul, Adriana, este destul de simplu: atunci omul il va cunoaste pe Dumnezeu in mod nemijlocit. Si cand cunosti IUBIREA in mod nemijlocit, nu mai ai cum sa pacatuiesti. Ni se vor deschide „ochii” duhovnicesti si vom cunoaste lucrurie asa cum sunt: adica binele si raul.
Adriana
noiembrie 10, 2009 @ 8:50 pm
D, s-ar putea sa ai dreptate, as
Adriana
noiembrie 10, 2009 @ 8:54 pm
of, nu stiu pe ce tasta am apasat de a plecat comentariul inainte de a-l termina. Vroiam sa mai adaug o intrebare: daca acum nu avem „ochii” duhovnicesti deschisi pentru a cunoaste lucrurile asa cum sunt: adica binele si raul, cum de atunci suntem judecati pentru ceva ce inca nu putem cunoaste, adica binele si raul? Sau vom fi judecati doar pentru cele ce le-am cunoscut, dupa puterea noastra de acum, dar am refuzat sa le facem din rea vointa?
Adriana
noiembrie 10, 2009 @ 8:56 pm
Ah, si inca o intrebare: stim ca cei care Il vor vedea pe Dumnezeu vor fi cei curati cu inima. Cu restul ce se intampla? Ajung si ei sa Il cunoasca in mod nemijlocit pe Dumnezeu, sa cunoasca IUBIREA?
florinm
noiembrie 10, 2009 @ 9:21 pm
Ecumenistii ce spun despre asta?
Intrebarea nu e pusa-n gluma 😉
jan
noiembrie 10, 2009 @ 9:21 pm
Păcatul este universal indiferent de religie, orice om cunoaşte binele şi răul, efectul păcatului este acelaşi la toată lumea, desigur mai sunt şi cazuri de criminali, malahişti, sau hoţi care nu mai simt nimic după ce fac păcatul specific lor. O scurtă analiză istorică o să arate că toate popoarele din Africa şi Eurasia au cunoscut Crucea într-un fel sau altul înainte de marea schizmă, deci nimeni nu are nici o scuză.
Cei care nu au inima curată primesc rîul de foc, simplu.
D
noiembrie 10, 2009 @ 9:56 pm
1. Cred ca este edificatoare pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar: avem pe „Moise si prorocii” legii noi – Sfanta Evanghelie si Sfintii Parinti. Prin ei putem cunoaste ce este bine si ce este rau, deci nu vom avea scuza.
In plus avem sadit in noi glasul lui Dumnezeu – constiinta. Ea ne spune cum ar trebui sa traim si cum nu; asta daca o ascultam si nu inabusim glasul ei.
2. Da, dupa cum spun Parintii, si restul il vor cunoaste pe Dumnezeu si ii vor cunoaste iubirea – iubirea absoluta. Dupa care vor fi lipsiti de ea pentru vesnicie. Tocmai acesta va fi marele chin al iadului: sa cunosti iubirea absoluta,de care te-ai fi putut impartasi vesnic cu un minim efort in timpul vietii, si sa o pierzi pe vesnicie … Crunt, nu ? Sa ne fereasca Domnul !
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 12:04 am
Citind la Jean „Păcatul este universal indiferent de religie, orice om cunoaşte binele şi răul, efectul păcatului este acelaşi la toată lumea”, mi-am adus aminte de un paragraf din Biblie (din pacate nu imi amintesc deloc unde este el exact) in care scrie ca cei care au gresit din nestiinta vor fi pedepsiti mai putin decat cei care au gresit cu buna stiinta. Daca va amintiti de unde era pasajul, sa-mi spuneti si mie, va rog, ca sa il recitesc.
In exemplul cu Lazar si bogatul, erau amandoi cunoscatori ai Legii evreiesti si ai proorocilor, ori nu toti oamenii il cunosc pe Hristos. Daca ma gandesc de exemplu sa fi fost eu nascuta in China sau India (impreuna fac aproape jumatate din populatia globului), cum as fi putut sa il cunosc pe Hristos daca nimeni nu imi vorbeste despre el? Unii zic ca prin Internet, insa este absurd, in primul rand ca multi nici nu au Internet, si in al doilea rand, cate site-uri chineze si indiene propovaduiesc pe Hristos? Iar cei care stiu engleza, si au sansa sa ajunga si pe site-uri crestine si sa si aiba rabdarea sa vada despre ce este vorba, ca nu-i simplu sa inveti crestinismul pe net, iti trebuie ceva dotare intelectuala pentru asta, deci ce anume sa ii faca pe ei sa lase credintele lor pentru crestinism? Cu atat mai mult cu cat ei nu fac absolut nici o diferenta intre diversele curente crestine? De ce sa nu fie atrasi de Islam de exemplu? Sau de religia iudaica? Pentru ei tot o apa si un pamant sunt toate. Ce vina sa aiba ca nu au stiut sa distinga faptul ca singura credinta mantuitoare este cea in Hristos, asta daca ajung cumva sa inteleaga cine Hristos. Zicea la un moment dat Sfantul Ap. Pavel cum vor fi judecati si acestia, ca nu vom fi judecati toti la fel, insa intr-adevar, toti stiu cand fac aproapelui un bine si cand ii fac un rau, chiar daca nu sunt crestini. Poate insa ca pentru noi judecata va fi mai severa cunoscand mai multe…
D, cred ca este cum ai zis tu, toti vor cunoaste iubirea absoluta, insa vor putea trece raul de foc doar cei care vor avea si ei iubire, altfel se vor arde de vor incerca sa treaca dincolo. Raul de foc este chiar iubirea lui Dumnezeu… Iti multumesc mult pentru precizari! Acum am inteles si mai bine ce am de facut si ce plata primesc daca reusesc sa fac. Sa ne ajute Domnul pe noi toti sa ajungem cu bine langa El in Imparatie!
D
noiembrie 11, 2009 @ 8:17 am
Eu ma refeream la crestini. Ce va face Domnul cu cei din India sau China nu este treaba noastra. (desi crestinismul a patruns si in aceste tari; ba chiar ultimii noi mucenici ai ortodoxiei apartin Bisericii Ortodoxe Chineze,care este o Biserica mica dar marturisitoare si patimitoare )
jan
noiembrie 11, 2009 @ 9:07 am
Adriana, sunt 6 milioane de ortodocşi practicanţi în India, biserica lor este acolo de pe vremea apostolilor. Iar avantajul de a fii fostă colonie britanică este cunoaşterea limbii engleze de către toată lumea. Şi nu toţi au calculatoare dar toţi au cel puţin un vecin ceştin.
În Mongolia au fost descoperite morminte cu semnul Crucii pe ele, asta înseamnă că cel puţin un clan a trecut la creştinism. Nu-s prea multe informaţii despre cum a putut ajunge creştinismul acolo, istoricii vorbesc obsesiv doar despre cum „Împ. Constantin a trecut la creştinism din motive politice”, deci nu au nici un interes să cerceteze şi lucruri bune.
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 10:58 am
Nu toti indienii au vecin crestin. La o populatie care depaseste ordinul milioanelor, 6 milioane este extrem de putin. Eu am o prietena care a fost in India, a facut o excursie in nordul Indiei, si intr-adevar vorbesc engleza multi, au retea WiFi pana si in mijlocul desertului, insa majoritatea traiesc intr-o saracie crunta, nici vorba sa aiba calculator, iar ceea ce a vazut ca si cladiri de cult au fost templele lor, nicidecum biserici ortodoxe. Chiar vreau sa merg si eu intr-o excursie acolo sa vad cum este, desi sunt convinsa ca o sa ma intorc trista la cata saracie si mizerie este, si ce discrepanta uluitoare este intre bogati si saraci, exact ca Lazar si bogatul este la ei. Case luxoase si foarte curate, iar cand iesi afara din curtea bogatului trebuie sa iti tii literalmente nasul de mirosul si mizeria care este in jur, in care traiesc saracii care sunt majoritari.
Iar in China sunt mari probleme cu scolarizarea mai ales a celor de la sate, si cu cenzura care se face peste tot, presa, televiziune si mai ales Internet. Acolo Google-ul este extrem de cenzurat. Daca de exemplu cauti ceva despre libertate, nu gasesti mare lucru pe Google la ei. Destul de recent a fost o revolta a studentilor impotriva regimului, a fost inabusita sangeros, si in China nu numai ca nu s-a vorbit despre ea si ca atare mare parte a Chinezilor nici nu stiu ca a existat, dar daca ar incerca sa caute pe net nu ar gasi nimic pentru ca este cenzurat. Si ca sa nu mai zic de ceea ce am aflat de la unii care au fugit in Franta si care au pus afise pe aici cu crimele care se fac impotriva unora care practica nu imi mai amintesc ce forma de exercitii din acelea de gimnastica pe care le fac ei prin parcuri, oamenii respectivi au fost arestati si au fost folositi pe post de donatori de organe. Si cand am incercat sa intru pe site-urile indicate de chinezii respectivi, majoritatea paginilor erau deja cenzurate si inaccesibile… Asa ca nu-i de mirare ca acolo ortodoxia a fost innabusita atat de repede… Ce vina sa aiba atunci chinezii ca nu il cunosc pe Hristos? Si inca si mai rau este in Coreea de Nord, acolo nici nu se mai stie ce s-a intamplat cu crestinii care au intrat pe teritoriul lor multi ani de zile in urma…
Si ma gandeam si la musulmani pentru care crestinismul este o erezie, o intelegere gresita, dupa parerea lor, a persoanei Domnului Iisus Hristos, si pentru care profetul lor este ultimul profet trimis de Dumnezeu omenirii. Pai si noi ne ferim de erezii ca de ciuma, ei cum sa nu se fereasca de ceea ce considera ei erezie, adica crestinismul?… Plus ca pentru ei crestinismul este reprezentat mai degraba de catolici decat de ortodocsi. Ortodocsii sunt niste anonimi chiar si pentru crestinii din tarile non ortodoxe… Pentru cineva crescut intr-o tara ortodoxa pare evident ca doar ortodoxia este buna, insa pentru cineva crescut intr-una catolica este evident catolicismul, pentru cel crescut printre protestanti este protestantismul, pentru cei crescuti in tari musulmane este credinta lor evident cea mai buna etc, etc. Ce vina sa aiba toti acestia?
Si sa nu mai zic si de evrei, ce greu le-a fost sa creada in Domnul cand il aveau in fata lor si le facea minuni, iar invatatii care cunosteau Legea au avut cele mai mari dificultati sa creada, de frica sa nu greseasca fata de Legea lor, atunci, cand Domnul, Dumnezeu Insusi, le vorbea in mod direct si nemijlocit si incerca sa ii invete! Cum sa le fie mai usor acum?… Frica de a nu gresi din punct de vedere dogmatic te poate tine departe de adevar in mod paradoxal…
Si daca adunam toti acesti oameni, deja avem majoritatea globului, miliarde de oameni… Ce vina au ei? Dumnezeu care este atat de bun sa faca atatia oameni pentru a-i arunca in Iad? Eu nu prea cred… Nu degeaba a zis ca ne va judeca dupa dragostea avuta fata de aproapele, ca asta nu mai tine de religie. Si daca ne gandim ca Dumnezeu este dragoste absoluta, are totul un sens 🙂
jan
noiembrie 11, 2009 @ 11:51 am
În China ortodoxia face obiectul antipatiei multor oameni datorită vecinilor de la nord care nu au fost prea cuminţi în ultima sută de ani.
Necreştinii nu au nici o şansă să se mîntuiească, deoarece se dedică obiceiurilor păgîne. Mentalitatea care separă credincioşii practicanţi de cei nepracticanţi e doar a noastră, la toate celelalte popoare aşa ceva este de neconceput, cum adică să zici „sunt creştin dar nu-s pocăit”, acolo ori eşti ori nu eşti.
PS 6 milioane de ortodocşi practicanţi e un număr foarte mare. Să presupunem că mîine ar muri toate băbuţele din lume, oare cîţi ortodocşi practicanţi ar rămîne în Europa şi Siberia ?
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 12:01 pm
In numar absolut 6 milioane pare mult, insa la o populatie de peste un miliard de locuitori cat are India, este putin, la asta m-am referit. Europa are in total mai putini locuitori decat India, are vreo 700 de milioane, insa crestinii sunt mult mai numerosi ca in India, chiar si numai cei ortodocsi, iar SUA are inca si mai putini locuitori decat Europa, iar crestinii la fel, sunt mai multi decat in India.
Ai dreptate ca doar la crestini exista paradoxul de a zice ca esti crestin nepracticant, sau nepocait, pentru ca la noi botezul nu este voluntar, si ca atare ajungi sa fi crestin fara sa fi ales tu asta, in timp ce la ei ori alegi sa fi credincios (in credintele lor) si ca atare practici dupa priceperea ta, ori nu crezi si ca atare nu practici…
D
noiembrie 11, 2009 @ 2:20 pm
Oare chiar suntem noi asa cum trebuie si nu mai avem nimic de ingrijit la noi de ne framanta atat soarta paganilor ? Din cate am citit, ei vor fi judecati dupa legea morala sadita de Dumnezeu in om la creatie. Tot de Dumnezeu sumt creati, asa ca tot in grija Lui sunt; dupa cum am mai spus, ce va face dupa moarte cu sufletele lor este exclusiv grija si responsabilitatea Lui.
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 4:52 pm
D, eu cred ca este cum ai zis tu in acest ultim mesaj, insa de ce preocuparea pentru noi nu poate coexista cu preocuparea pentru altii? Eu cred ca se completeaza chiar. Imi cer iertare daca gresesc, dar eu asa simt.
D
noiembrie 11, 2009 @ 9:32 pm
Preocuparea pt. fratii de credinta; pentru ceilalti nu ca ar fi rau sa ne preocupam, dar pe langa faptul ca nu stiu daca ne preocupam indeajuns de cei de langa noi(ca si credinta) pana sa ajungem la cei de departe, apoi nici nu avem cum sa cunoastem pronia si planurile lui Dumnezeu cu paganii, astfel ca doar ne dam cu presupusul. Timp pe care l-am putea folosi mai cu folos (parerea mea).
florinm
noiembrie 11, 2009 @ 10:08 pm
Adriana, ai scris mai sus: „Frica de a nu gresi din punct de vedere dogmatic te poate tine departe de adevar in mod paradoxal” – asta se intampla la cei obsedati de respectarea la suprafata a „legii”. Se poate tine departe de greseala dpv dogmatic acela care are evlavie, acela care este ascultator, acela care este smerit, acela care isi asuma CRUCEA sa, pentru ca fiecare avem cate o cruce de dus.
Totul incepe cu CRUCEA, Invierea Domnului (bucuria) a inceput cu Rastignirea Sa. De aceea, o explicatie pentru ceea ce a spus D mai sus, cum ca fiecare trebuie sa ne preocupam mai mult (intai) de noi, apoi de altii, este tocmai asta: sa ne ingrijim cum ne purtam noi crucea, pentru ca fiecare avem ispite, fiecare avem necazuri, avem pacate. Abia dupa ce constientizam CRUCEA si actionam in consecinta, putem spera la INVIERE.
Doamne, ajuta!
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 10:33 pm
D, cei de langa mine la ora actuala sunt exact cei de alte credinte, avand in vedere ca nu locuiesc in Romania, poate de asta si preocuparea mea putin diferita de a celor din tara… Si unii dintre ei sunt foarte de omenie, m-au ajutat foarte mult sa nu ma simt singura printre straini, si m-au ajutat la modul concret cu tot felul de lucruri, asa ca nu mi se pare corect sa imi fie indiferenta soarta lor…
Florin, am inteles foarte bine cum sta treaba cu purtarea crucii, si nu am zis ca nu ar fi asa. Insa exact despre aceasta cruce este vorba, care ne este crucea? Grija de aproapele nu intra in aceasta cruce, pe langa grija de noi insine?
Si imi pare rau ca nu imi amintesc cine a zis: „Ai tu grija de ceilalti si are si Dumnezeu grija de tine”… Sau in alta parte in Vechiul Testament, reluat apoi in Fericiri scrie ca sunt fericiti cei milostivi, ca aceia vor fi miluiti de Dumnezeu. Din toata Evanghelia razbate un mesaj puternic de a renunta la egocentrismul nostru si a ne intoarce fata catre aproapele, ca atunci isi va intoarce si Dumnezeu fata catre noi. Iar aproapele meu la ora actuala, in viata reala, sunt non-ortodocsii, mai rar cate un ortodox…
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 10:36 pm
Am uitat sa precizez, ajutorul pe care l-am primit de la cei de aici a fost mereu foarte dezinteresat, nu au asteptat niciodata sa primeasca ceva inapoi, si nici nu am ce sa le dau inapoi in afara de rugaciunile mele si preoccuparea mea pentru soarta lor. Si nu de putine ori am zis cu durere ca, sa fi fost un strain in tara la noi, in aceleasi conditii in care am fost eu aici, nu ar fi primit atata atentie si grija cata am primit eu, si inca atat de dezinteresat totul…
jan
noiembrie 11, 2009 @ 11:04 pm
În România ai fi fost ajutată mult mai mult decît crezi, nu cred că a călcat un străin pe aici şi să nu-i fi întins cineva mîna în caz de necaz.
florinm
noiembrie 11, 2009 @ 11:15 pm
Adriana, chiar n-ai cunoscut niciun roman care sa-ti fi oferit ceva fara niciun interes?
Oare chiar atat de neciopliti suntem noi, ignorantii si taranii astia de aici? Mai, au venit atatia de-astia de afara sa ne invete pe noi „convietuirea cu cei de alte nationalitati”, dar au vazut apoi cate natii suntem noi, pe aici si cum ne intelegem (cel mai bun exemplu – Dobrogea, unde sunt romani, turci, tatari, bulgari, rusi, lipoveni, ucrainieni, armeni…). Multumim frumos.
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 11:20 pm
Jan,
Din Romania am plecat si stiu ce am trait acolo. Poate ca depinde si de cel care este ajutat, pentru ca pana la urma Dumnezeu are grija de noi si ne ajuta prin cei din jurul nostru, insa oamenii pe care am avut eu nesansa sa ii cunosc m-au facut sa imi doresc sa plec din tara si sa nu ma mai intorc vreodata, desi au fost si destui care ar fi dorit sa nu plec, ci sa raman. Insa sa intinda mana la modul la care au facut-o cei de aici, adica sa se poarte garant pentru mine pentru a putea inchiria o garsoniera, ma indoiesc ca as fi gasit in tara pe cineva sa ma ajute pana in punctul asta daca eram straina… Poate ca ma insel, insa avand in vedere ce am trait acolo, pe scurt invidia din partea celei care trebuia sa ma formeze ca medic si nicidecum sa ma invidieze, eu sunt sigura ca nu s-ar fi purtat garant pentru mine. Niciodata nu am putut sa inteleg invidia, cu atat mai putin din partea celor care aparent aveau tot ce si-au dorit de la viata…
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 11:27 pm
Florin,
Nu trebuie sa te superi atat de mult. Nu am trait printre dobrogeni, poate ca acolo sa fie altfel.
Apropos de natii, eu am cunoscut si romani foarte deschisi, dar am avut si colega medic care i-ar fi exterminat pe o anumita natie, nu zic care, daca ar fi putut.
Oricum stiu ce am trait, si stiu ca a fost o minune de la Dumnezeu sa ma fereasca sa mai ajung sa am de a face cu unii din cei de acolo. La Bucuresti am intalnit oameni deosebiti anul asta. Insa nu aceeasi era parerea celor care au avut de a face mai des cu acei oameni. Eu o sa raman cu amintirea frumoasa pe care am avut-o, dar asta nu ma face sa imi doresc sa ma intorc. Iar o prietena care acum isi cauta de lucru in acelasi domeniu, a fost sfatuita sa plece din tara cat mai repede, si este foarte trista din cauza asta, caci ea ar vrea sa ramana…
D
noiembrie 11, 2009 @ 11:31 pm
daca tii asa mult la cei de langa tine, atunci vorbeste-le de ortodoxie (prin cuvant si vietuire). si mai ales roaga pe Domnul sa-i aduca la Ortodoxie, la credinta cea adevarata (daca nu esti indiferenta fata de soarta lor)
florinm
noiembrie 11, 2009 @ 11:34 pm
Invidia face parte din cruce.
Si in privinta ajutorului cu garsoniera, depinde de situatia materiala.
Nu poti avea pretentia de la cineva cu 300 € pe luna salariu si cu cheltuieli curente de 250 € sa garanteze cu casa lui pentru o garsoniera de 50000 €, la fel cum ai la unul cu 4000 € venit si 1500 cheltuieli. E o mica diferenta.
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 11:53 pm
Florin,
Nu-i vorba de a garanta pentru a cumpara, nici nu imi permit sa cumpar, ci doar pentru a inchiria. Si nu se garanteaza cu casa in nici un caz, ci garantul se angajeaza ca plateste el chiria daca eu sunt rau platnica. Iar cel care a garantat a facut-o cu convingerea ca nu o sa-i fac probleme, cu convingerea ca o sa platesc chiria. Are incredere in mine, despre asta este vorba.
Cat despre invidia care face parte din cruce, crucea mea era sa ma pregatesc ca si medic si nicidecum sa stau sa ma uit la soare din cauza ca cea care trebuia sa ma invete carte avea o „mica” problema, si nici macar nu vroia sa creada ca eu doream sa invat carte… Asa ca am plecat la altii care nu numai ca au crezut ca de asta eram acolo, dar m-au si invatat cat au putut…
Adriana
noiembrie 11, 2009 @ 11:57 pm
D,
Cum zici tu este foarte bine, atata tot ca ei sunt catolici, iar ortodocsii nu fac prozelitism pe la alti crestini. Cu unii am mai discutat si despre Ortodoxie, insa ei raman la ale lor, si nu vreau sa detaliez aici mai multe despre modul lor de gandire. Prin fapte si rugaciune este pana la urma cel mai bine. Eu ma bucur ca macar si-au mai imbunatatit imaginea despre Romania 🙂
D
noiembrie 11, 2009 @ 11:57 pm
esti tu sigura ca a ta cruce este sa te pregatesti ca medic ?
fara suparare, asta este o pregatire profesionala, un mod de a-ti castiga existenta, nu o cruce !
D
noiembrie 12, 2009 @ 12:01 am
NU EXISTA PROZELITISM DIN PARTEA ORTODOCSILOR. Acest termen nu exista.Exista doar aducere la dreapta credinta , la adevar !
Iar imaginea despre Romania nu este importanta, in definitiv; conteaza modul in care vad ortodoxia.
Adriana
noiembrie 12, 2009 @ 12:13 am
D,
Sunt foarte sigura ca este cruce, daca era doar pentru a imi castiga existenta, crede-ma ca as fi abandonat de mult. Tentative am avut destule, si Dumnezeu m-a oprit sa nu fac asa ceva, m-a oprit prin unii oameni pe cate mi i-a trimis in cale… Si numai El stie de cate ori L-am rugat ca daca tot mi-a dat crucea asta, pai atunci sa ma ajute sa si o port si mai ales sa nu fac rau nimanui prin munca mea… „Primum non nocere”
Cat despre prozelitism versus aducere la dreapta credinta, ma abtin.
D
noiembrie 12, 2009 @ 12:25 am
soro, exprimarea plastica a purtarii crucii este – a duce ce nu-ti convine
se aplica ? de ce nu faci altceva ? (nu ca ar fi problema mea,dar nu prea vad cum adica Domnul ti-a dat crucea asta; n-ai ales tu medicina ? e o alegere; crucea nu e )
bianchina
noiembrie 12, 2009 @ 12:31 am
Buna Adriana!
Referitor la purtarea crucii, ideea este asa: daca ne asumam faptul ca suntem crestini si vrem sa ne mantuim sufletele, atunci trebuie sa incepem lupta cu pacatele noastre (sa scoatem tot putregaiul din inima si in locul lui sa cultivam virtutile bineplacute lui Dumnezeu, ca sa atragem astfel Duhul Sfant in noi). Bineinteles ca in aceasta lupta vor veni ca “bonus” diferite ispite, necazuri, nedreptati, stramtorari, prigoniri etc., pe care Dumnezeu le ingaduie in acest proces al nostru de despatimire ca fiind necesare pentru mantuirea noastra. Ele ne slefuiesc, daca vrei, ne ajuta sa dam niste examene in urma carora obtinem niste rezultate: devenim mai smeriti, mai intelepti, capatam mai mult discernamant si experienta in lupta cu pacatele etc. Nu alegerea profesiei inseamna cruce, ci intreaga noastra viata asumata ca si crestini. Nu mai stiu ce Parinte spunea ca exista si oameni care nu au nicio cruce de dus, deci nu are Dumnezeu pentru ce sa-i mantuiasca. De asta e foarte important sa nu fim crestini doar cu numele, ci sa ne asumam acest lucru traindu-l, ca sa ne putem mantui.
Si cum zicea si D mai sus, noi intai trebuie sa avem grija de sufletul nostru sa-l punem in ordine si apoi ne putem ocupa si de ceilalti, altfel ajungem la vorba lui Hristos: “Orb pe orb de se conduce cad amandoi in groapa” (am citat aproximativ).
Adriana
noiembrie 12, 2009 @ 12:49 am
D,
Ca sa intelegi cum sta treaba cu medicina trebuie sa incepi sa o studiezi si sa o practici tu insuti, si apoi nu o sa mai ai nici o intrebare de pus, o sa intelegi singur ce am zis. De explicat insa este imposibil sa explic.
Bianchina, este perfect adevarat ceea ce ai scris tu, absolut totul. Insa tu ai scris la modul teoretic, la modul practic insa dormi, mananci, mergi la scoala sau la servici, eventual te casatoresti etc. Iar daca esti crestin, trebuie sa te straduiesti sa faci bine ceea ce faci ca si cand pentru Dumnezeu ai face-o. Virtutile de care vorbesti le cultivi traind in corp viata de zi cu zi, nu le cultivi doar teologhisind despre ele. Si ca atare tot ceea ce faci devine crucea ta prin care iti cultivi virtutile de care vorbeai. Si fiecare are cruce dupa puterile lui, si chiar si asa avem nevoie de ajutor de la Domnul ca sa o purtam. Eu asa vad lucrurile la modul practic.
florinm
noiembrie 12, 2009 @ 1:37 am
„Oricine voieşte, să vină după Mine!”, dar cum putem sa urmam lui Hristos? Evanghelia ne spune că cel care voieşte să meargă pe calea lui Hristos trebuie să-şi ia propria cruce, după exemplul Mântuitorului, care şi-a purtat crucea pe dealul Golgotei.
Iisus Hristos a purtat El Însuşi cea mai grea Cruce. El, Cel fără de păcat, a ridicat prin moarte pe Sfânta Cruce toate păcatele întregului neam omenesc. Nouă însă, nu ni se cere decât să ridicăm propriile noastre păcate, să ne asumăm propria viaţă în Hristos prin luarea „jugului” credinţei, rugăciunii, postului, curăţiei. Acum 2000 de ani Hristos a făcut ce era mai greu.
„Căci ce i-ar folosi unui om să câstige lumea întreagă dacă şi-ar pierde sufletul?” La ce i-ar folosi unui om să câştige recunoaşterea umanităţii pentru că posteşte ca Sf. Ioan Postitorul, sau se ridică de la pământ prin rugăciune ca Sf. Maria Egipteanca, sau este filantrop ca Sfântul Ierarh Nicolae, dacă el se hrăneşte din aceste laude pe pământ şi, în loc să se înalţe prin fapte, se scufundă prin mândrie? Adevărat grăiesc vouă: aceştia şi-au luat plata lor!
Prin Hristos toate capătă un alt sens. După modelul Mântuitorului faptele bune nu mai sunt făcute egoist, ca „cele ale oamenilor” pentru laudă, ci altruist pentru dragostea pe care Dumnezeu ne-o cere: unul spre celălalt şi cu toţii spre El!
Crucea o ridicăm însă cu un scop, jugul îl luăm cu o credinţă: aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie, mărturisim în Simbolul Credinţei.
Despre felurile crucilor noastre si semnificatiile lor puteti citi aici.
Saurian
noiembrie 12, 2009 @ 8:02 am
@florinm: Nu ştiu dacă eşti de acord cu ce a spus Adriana despre purtarea crucii sau nu aşa că aştept o clarificare dacă vrei.
@D, bianchina: Sunt de acord cu Adriana în privinţa purtării crucii. Hai să fim puţini practici: noi trăim în lumea asta şi fiecare are de dus o cruce. Crucea poate fi o boală, necazurile pe care le primim din cauza invidiei, răutăţilor, nepăsării altora etc. Verişoara mea ( Dumnezeu s-o odihnească! ) din cauza incompetenţei unor doctori a ajuns paralizată şi apoi a murit. Putem spune că ce a trebuit să sufere verişoara mea nu a fost o cruce? Dar părinţii ei care au trebuit să sufere această durere? Mă gândesc la doctorii fără de arginţi dacă nu ar fi devenit doctori oare ar fi la fel de vestiţi? Fiecare îşi are de dus crucea lui. Oare elevii care sunt la şcoală şi trebuie să înveţe nu au de dus o cruce? Dar studenţii care trebuie să lupte din greu să supravieţuiască? Ştiu o fată care are două locuri de muncă şi face masterat. Ea oare nu duce o cruce ( şi are nevoie de bani pentru chirie şi să-şi ajute şi părinţii şi prietenii )? Sper că m-am făcut cât de cât înţeles dar cred că a explicat mai corect Adriana.
Saurian
noiembrie 12, 2009 @ 8:04 am
@florinm: m-am uitat acum la link. Sunt de acord cu tine: există cruci exterioare şi cruci lăuntrice. Pe amândouă trebuie să le purtăm. Să nu credem că dacă nu purtăm crucile exterioare ne putem mântui. Pentru că ambele tipuri de cruci Hristos ni le dă.
bianchina
noiembrie 12, 2009 @ 11:53 am
@ Saurian, Adriana
Din cate stiu eu, ideea de asumare a Crucii exista numai la crestini. Si ateii, spre exemplu, se intampla sa aiba in viata lor neazuri, neplaceri, neimpliniri etc., inseamna ca se vor mantui pentru acestea? Sfintii Parinti ne spun ca omul fara de Dumnezeu se chinuieste si in aceasta viata si in cea viitoare.
Hristos ne-a spus clar care este modalitatea de a ajunge la El (prin asumarea Crucii – generic vorbind, acceptarea suferintelor de toate felurile pentru El) si care este drumul pe care trebuie sa mergem – “calea cea stramta si anevoioasa”. Cu alte cuvinte, nu ne-a cerut sa facem altceva decat ce a facut si El. E drept ca e greu de dus Crucea, dar nu imposibil, marturie ne stau atat Hristos cat si sfintii Sai.
Adriana, referitor la cultivarea virtutilor, nu am zis ca “le cultivi doar teologhisind despre ele”, ci am zis ca trebuie sa luptam cu pacatele din noi, sa le scoatem afara si in locul lor sa punem ceva bineplacut lui Dumnezeu, sa ne straduim sa devenim mai buni (noi in comparatie cu noi insine), adica sa facem lucrul asta la modul practic.
Saurian
noiembrie 12, 2009 @ 12:28 pm
bianchina: poţi să trimiţi pe un om în iad din simplu motiv că e păgân? eu nu pot. de fapt îmi sunt mai dragi decât mulţi creştini. ştii de ce? pentru că ei când fac ceva bun o fac pentru că asta le spune inima lor nu cu scopul de a ajunge în Rai.
bianchina
noiembrie 12, 2009 @ 12:38 pm
Saurian,
in primul rand ca m-am referit la atei (cei autodeclarati, care aleg sa nu creada in Dumnezeu) si nu la pagani (ateu si pagan nu inseamna acelasi lucru, pentru ca paganii desi cred gresit, au niste credinte ale lor). In al doilea rand nu trimit eu pe cineva in iad, ca nu judec eu lumea :-). Am spus doar ce spun Sfintii Parinti, si daca ei au zis lucrul asta, ma gandesc ca or fi stiind ce zic, nu?
florinm
noiembrie 12, 2009 @ 1:45 pm
Saurian, cred ca te-ai exprimat gresit. banuiesc ca ai vrut sa spui ca unii crestini fac binele interesat.
Tocmai asta deosebeste o fapta buna a unui crestin de una a unui pagan. Nu am absiolut nimic cu paganii, nu-i consider mai prejos, pentru ca pe unii ii inteleg – nascandu-se, crescand, fiind educati ca atare, in „credinta” lor, le vine greu sa accepte alt adevar decat cel pe care-l vad ei ca adevar. Cu toate ca Adevarul nu este decat Unul.
Domnul Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu numit IUBIRE, este singurul Dumnezeu coborat din ceruri, Care „S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om”, este singurul Dumnezeu Care pentru noi, oamenii, „a patimit si S-a rastignit”, apoi „a inviat a treia zi” dupa cum era scris.
Paganii fac faptele bune, dar le fac dupa fire. Noi facem aceleasi fapte bune, dar ar trebui sa le facem constienti ca dupa moarte urmeaza viata vesnica, precum am scris in comentariul precedent. Nu vorbesc de facut fapte bune ca sa castig la Loto, dar e normal ca daca fac o fapta buna stiind ca Domnul ma vede si mai mult decat ata – IMI VEDE INIMA – ar trebui sa ma fac mic de tot in fata acestui gand care-mi aduce vreun „interes”.
Nu stiu daca m-am facut inteles. Esentialul e ca este normal ca noi, crestinii, sa avem un motiv in plus pt care facem binele, pt ca avem ca exemplu chiar pe Dumnezeul nostru. Nu ca am fi mai presus decat paganii, pentru ca avem responsabilitate mai mare. De ce asta? Pentru ca adesea, daca cineva (ortodox) face ceva gresit, trateaza pe cineva gresit, se arunca vina asupra credintei ortodoxe, asupra ortodoxiei romanesti etc, nicidecum a individului. Avem exemple de-astea aici, pe site. Pe cand un pagan e foarte posibil sa se bucure de mai multa intelegere si „dragoste” decat un frate.
florinm
noiembrie 12, 2009 @ 1:52 pm
Saurian, m-am referit la fraza asta: „paganii când fac ceva bun o fac pentru că asta le spune inima lor nu cu scopul de a ajunge în Rai.”
Nu toti fac binele din inima, cum si la noi, nu toti fac binele din interes. Interese exista oriunde, nu doar in ortodoxie. Nu stiu ce e rau in a vrea sa dobandesti raiul, in afara de acela de a te si crede ajuns acolo 🙂
bianchina
noiembrie 12, 2009 @ 2:13 pm
Eu cred ca nu trebuie sa ne facem noi griji cu privire la cine se va mantui si cine nu, stie Dumnezeu mai bine lucrul acesta. Iarasi ma gandesc ca, cu exceptia celor care se leapada pe fata de Dumnezeu si ii neaga cu obstinatie existenta, toti ceilalti oameni au sansa la mantuire dar, Dumnezeu nu ne mantuieste impotriva vointei noastre. Important este ca noi sa fim bine intentionati in tot ce facem si sa nu fim potrivnici lui Dumnezeu (asa cum sunt ateii autodeclarati, de care este plina istoria). Daca nu ma insel, parca Parintele Paisie Olaru a spus ca Dumnezeu nu se uita la pacatele noastre ci la intentia pe care o avem atunci cand facem ceva.
Am gasit un exemplu de mantuire a unui pagan, asta ca dovada ca Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Daca exista intentie buna, Dumnezeu nu o trece cu vederea si gaseste El modalitatea de a ajuta omul sa ajunga la Adevar si sa se mantuiasca.
Sfântului Columba şi mântuirea unui păgân bătrân
din viaţa Sfântului Columba din Iona (521-597)
Tot din vremea lucrării sale între picţi se păstrează următoarea întâmplare. Într-una din zile, în timp ce călătorea pe mare împreună cu câţiva dintre ucenicii lui, sfântul a căzut dintr-odată în uimire. După ce şi-a venit în sine le-a spus ucenicilor săi să pornească spre un ţinut mai îndepărtat, căci văzuse îngeri coborând din cer pentru a lua sufletul unui păgân bătrân, care întreaga sa viaţă se străduise să facă fapte bune şi să-şi ajute semenii. Îngerii aşteptau venirea lui Columba pentru a-l boteza pe bătrân, ca apoi să-i poată duce sufletul în Împărăţia cerurilor.
Într-adevăr, ajungând acolo şi găsindu-l pe bătrân, sfântul i-a vorbit cuvintele vieţii veşnice; iar acesta a crezut şi a primit botezul din mâna lui Columba, murind apoi cu chipul luminat şi cu sufletul plin de bucurie.
Altădată, aflându-se în pământurile Scoţiei, nişte ţărani au adus un copil la cuvios pentru a-l boteza. Pentru că niciunde în jur nu se afla apă, sfântul a îngenuncheat, s-a rugat îndelung, iar apoi a binecuvântat o stâncă din apropiere. De îndată, din stâncă a ieşit un şuvoi de apă curată, astfel că a putut să-l boteze chiar atunci pe copilaş. Apoi, Columba le-a profeţit părinţilor că în tinereţe copilul lor va trăi în păcate trupeşti, însă apoi va veni la mare pocăinţă, şi va începe să trăiască pentru Hristos, murind moarte creştinească la adânci bătrâneţi.
Saurian
noiembrie 12, 2009 @ 2:56 pm
@florinm: la fraza respectivă m-am exprimat bine. Decât un creştin ce face o faptă bună ca să ajungă în Rai prefer un păgân/ateu ce face o faptă bună din fire. Ştii de ce? Pentru că asta arată că firea lor are ceva dumnezeiesc, ceva ce doare pentru cel de lângă el, ceva ce nu aşteaptă recompensaţii. Acum cei care fac fapte bune să ajungă în Rai vor deveni ca lucrătorii la vie ce au cârtit că au primit la fel de mulţi bani ( ei lucrând din ceasul al 3-lea ) cu cei care au lucrat din ceasul al 11-lea. Nu spun acum că toţi cei credincioşi fac fapte bune cu scopul să ajungă în Rai.
Un creştin ce are ca scop al vieţii sale de a ajunge în Rai nu cred că ar fi în stare să se jertfească la fel de tare ca unul căruia nu-i pasă de Rai. Să dau şi un exemplu concret: ce om credincios ar fi în stare să se îmbete, să practice zeci de practici păgâne, să strige la Dumnezeu ca să-l omoare doar ca să simtă că există un Dumnezeu ( cum a făcut păr. Serafim Rose )? O prietenă, nu demult, mi-a vorbit de un ceh care mama a vrut să-l avorteze la naştere dar a scăpat. Apoi peste câţiva ani spiritele i-au spus mamei să pornească gazul şi să meargă ea şi copiii în bucătărie ( mama era spiritistă ) iar copilul a scăpat şi de aici. Copilul era tot timpul bătut de mama şi fratele lui mai mare într-un mod îngrozitor şi s-a descoperit asta la şcoală. Aşa că a fost dat copilul unui preot catolic care l-a abuzat sexual. A ajuns în budism şi în tot felul de practici păgâne. Prin prima soţie a reuşit să intre în legătură cu un pastor protestant care cu multă rugăciune a reuşit să-l ajute pe ceh să rostească numele lui Iisus ( atât de îndrăcit era omul acesta ). Mai târziu s-a împărtăşit la o slujbă ecumenistă ( şi a avut ispite foarte, foarte mari că i se părea că cineva vrea să-l omoare doar să fugă din biserică şi să nu se împărtăşească ). Şi cu greu a ajuns într-un final la ortodoxie. Şi acum omul spunea că tot timpul vorbeşte cu Dumnezeu şi că e foarte binecuvântat de El. Acum spune-mi florine tu crezi că acel om e interesat ( sau a fost vreodată interesat ) să ajungă în Rai? Eu nu cred. Mai degrabă el a vrut să-L găsească pe Dumnezeu. Oare câţi din cei care vor să ajungă în Rai Îl caută pe DUmnezeu cu adevărat? Oare câţi ar fi în stare să-şi rişte Raiul doar ca să-L găsească pe Dumnezeu sau pentru a salva pe cineva la care ţin foarte tare? E drept că asta ţine de o anumită nebunie după Hristos dar mai tare iubesc astfel de oameni. Până la urmă se rezumă toată povestea asta la întrebarea: oare câţi dintre păgâni/eretici/atei sunt mai ortodocşi decât ortodocşii noştri?
@admin: îmi dai să văd puţin scriptul la blogul ăsta? cred că l-aş putea schimba puţin ca măcar să pot pune spaţii şi să se salveze apoi ( sau măcar dacă poţi fă singur chestia asta că e foarte enervant. Eu pun spaţii şi enter şi când dau submit nimic 😐 ).
D
noiembrie 12, 2009 @ 5:07 pm
„Până la urmă se rezumă toată povestea asta la întrebarea: oare câţi dintre păgâni/eretici/atei sunt mai ortodocşi decât ortodocşii noştri?”
frate, te cam joci cu cuvintele …
florinm
noiembrie 12, 2009 @ 5:08 pm
Saurian, sper ca acest cuvant de mai jos al Sf. Ioan Gura de Aur sa te lamureasca.
„Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie” (Rom. 4, 4).
„Deci – zici tu – aceasta [lauda din fapte] este mai mare”. Deloc; căci şi celui ce crede i se socoteşte. Şi nu i s-ar socoti dacă nu ar contribui şi el cu ceva. Astfel şi acesta are datornic pe Dumnezeu, şi nu pentru lucruri mici, ci pentru lucruri mari şi înalte. Pentru a arăta nobleţea sufletească şi cugetarea lui cea duhovnicească, nu spune simplu „celui ce crede”, ci: „Celui ce crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos” (Rom. 4, 5).
De aici poţi pricepe cât de mare lucru este a crede cineva şi a afla că Dumnezeu poate nu numai să elibereze de pedeapsă pe cel ce a vieţuit în necucernicie, ci şi să-l facă şi drept, şi să-l învrednicească acelor onoruri nemuritoare. „Deci să nu crezi – zice – că acesta e mai prejos, fiindcă aceluia nu i se socoteşte după har. Aceasta tocmai este ceea ce face pe credincios a fi strălucit, şi a se bucura de atâta har, faptul că arată atâta credinţă în puterea lui Dumnezeu”.
Acum ia seamă că şi răsplata e mai mare, fiindcă aceluia i se dă plată, iară acestuia dreptate; însă dreptatea e cu mult mai mare, deoarece ea e recompensa ce cuprinde în sine mai mult decât toate plăţile din lume.
Restul, aici: http://www.ioanguradeaur.ro/586/omilia-viii/
D
noiembrie 12, 2009 @ 5:12 pm
„Oare elevii care sunt la şcoală şi trebuie să înveţe nu au de dus o cruce? „
fara suparare, dar cred ca incepem sa bagatelizam; si cred ca ne dam prea mult cu parerea; Parintii au spus DEJA ce inseamna a-ti purta crucea.
Adriana
noiembrie 13, 2009 @ 3:10 am
Saurian,
Si de data asta te inteleg perfect! Si sunt deacord cu tine in absolut toate pe care le-ai scris mai sus! Vad ca ceilalti nu prea au inteles ce ai spus, dar uite inca o idee pe care cred ca tot numai tu o sa o intelegi: daca un om poate avea atata dragoste pentru un alt om (ateu/pagan etc), cu cat mai multa nu va avea Dumnezeu? Ca doar nu putem noi sa Il intrecem in iubire pe Dumnezeu, pe Iubirea Absoluta! Iar El nu ramane niciodata dator, asa ca sa continuam noi sa ne rugam ca bine va fi 😉
Si vad ca sunt care vorbesc despre atei ca despre niste lepadati de Dumnezeu ceea ce este total gresit. Eu am fost atee cam 17 ani de zile, si a fi ateu nu este deloc ceea ce ati scris voi. Nu ajunge sa spui unui om ca exista Dumnezeu iar daca el nu te crede, gata, este lepadat. El crede ca nu exista Dumnezeu si are motivele lui sa creada asa, la fel cum crestinul are motivele lui sa creada contrariul, ca exista Dumnezeu. Pentru a te lepada trebuie sa cunosti mai intai ca sa ai ce lepada apoi, trebuie sa Il cunosti intai pe Dumnezeu si apoi, in deplina cunostinta de cauza, sa te lepezi de El stiind ca exista, ori ateii nu il cunosc (inca) pe Dumnezeu, ceea ce este cu totul altceva. Iar faptul ca esti botezat cand inca nici nu stii pe ce lume te aflii, nu te face sa il cunosti obligatoriu pe Dumnezeu cand ajungi mai mare, ca sa poti fi acuzat ca il lepezi cu buna stiinta.
Bianchina, tu zici ca modul practic este „luptam cu pacatele din noi, sa le scoatem afara si in locul lor sa punem ceva bineplacut lui Dumnezeu, sa ne straduim sa devenim mai buni (noi in comparatie cu noi insine), adica sa facem lucrul asta la modul practic.”, insa eu vad ca tot teoretic este, pentru ca practic, daca faci ceea ce este placut Lui Dumnezeu, pai atunci te straduiesti sa faci foarte bine tot ceea ce iti da Dumnezeu in viata sa faci, de la mancat , rugat, mers la biserica, la scoala, familie, prieteni etc, tot comportamentul, gandurile, sentimentele etc care deriva din aceste activitati sau care sunt indreptate spre aceste activitati. Ca daca ai sta singura in pustie nu ai avea multe din acestea din cauza ca activitatile care te conduc la ele nu mai exista acolo. Iata ca totul este crucea ta, pe care poti sa o schimbi daca vrei iesind din lume si retragandu-te la manastire, acolo va fi o alta cruce decat crucea din lume, in timp ce tu tot aceeasi ramai si tot scopul mantuirii il ai…
D
noiembrie 13, 2009 @ 6:16 pm
Adriana, ne ascundem dupa idei. Trebuie cineva sa-l cunoasca pe Dumnezeu pt. a fi ateu ??? Pai daca ajunge omul sa-l cunoasca cu adevarat pe Dumnezeu, nu se mai indeparteaza de Dumnezeu ! Si presupunand ca totusi s-ar lepada, ar fi apostat, ceea ce este mai grav decat a fi ateu (cred eu).
De fapt „ateu” este o notiune pur teoretica. Nu poti fi neutru in aceasta privinta. Poti fi doar cu Dumnezeu, sau impotriva Lui.
proxymagape
aprilie 7, 2010 @ 3:58 pm
Hristos a inviat! Claudiu, vad ca te invarti in acel materialism mistic al Par. Dumitru Staniloaie, rostit la nivel banal.Ce am inteles eu este faptul ca orice am face nu facem cu materie prima de la noi, ci materia prima este creata de Dumnezeu! Totusi libertatea omului este cea care alege o anumita materie prima sa construiasca o casa sau un bloc! Asta nu ai spus-o! Spui ca ii mai bine la tara. Corect- de la Vacaresti si pana la Dan Puric lumea intelectuala suspina dupa viata la tara, iar taranii dupa viata la oras. De ce? Pentru ca e o chestiune de alegere, in care Dumnezeu nu se baga- este libertatea omului. Si ca atare nu Dumnezeu face blocul sau casa respectiva, ci Dumnezeu a creat materia prima pe care libertatea mea in acord sau nu cu vointa divina alege sa o foloseasca la o lucrare a mea- da, a mea- care ma face sa fac binele sau raul. Daca libertatea mea cu care am construit acea casa sau acel bloc a fost in acord cu vointa divina, cu siguranta ca Dumnezeu va avea grija mai mult de mine si de ceea ce fac- pentru ca Dumnezeu este iubire! Si daca aleg in loc de casa sau bloc sa fac o casa de toleranta sau altceva pacatos, Dumnezeu nu ma mai vede, uita de mine? pai daca uita de mine, atunci, in fractiunea de secunda in care uita de mine, mor! Pentru ca traiesc si totusi pacatuiesc- asta arata marea iubire a lui Dumnezeu desi traiesc impotriva vointei lui Dumnezeu. Si aici raspund la trei comentarii. Adriana intreaba ce il face pe om sa nu mai fie in pacat dupa invierea mortilor, tu ii raspunzi ca energia Lui, harul Lui. Nu ai gresit- dar de ce iti place atat exprimarea ca la manual. Cred ca pot spune ca si inainte de invierea mortilor si in timpul si dupa omul e tinut cu starea lui de bunatate sau rautate din iubirea lui Dumnezeu- ca aceasta iubire se exprima prin har sau energie sau altceva, aceasta este taina lui Dumnezeu pe care nu o patrund ci caut sa o traiesc sau macar sa o stiu teoretic. Si in sfarsit ultimul comentariu: felicitari celui care a scris. E rezumatul a cel putin cinci carti despre ateism, nihilism si apostazie ( Evdokimov, Serafim Rose etc.)
Felicitari creatorilor blogului, colaboratorilor si sustinatorilor lui. Faceti o treaba buna si necesara. Doamne ajuta!
Nicolae Coman
februarie 13, 2011 @ 6:44 pm
[quote]Totul este creat in potential de catre Dumnezeu: şi blocurile, şi betoanele, şi maşinile, şi casele, şi laptopurile, şi televizoarele lcd, şi aeronavele, chiar şi internetul… tot. Şi autostrăzile, şi navele cosmice, şi creionul, şi pixul, şi tastatura, şi hainele. Omul e doar cel care manipulează în mod creator materia lui Dumnezeu. Omul este chemat de Dumnezeu să fie asemenea Lui, să fie şi el creator, dar spre deosebire de Dumnezeu care face totul din nimic, omul crează cu mijloacele care i-au fost puse la dispoziţie, cu tot ce se află în creaţie.[/quote]
Pentru acest text, din care deduc că mâine nu mai trebuie să merg le muncă. Le va face Dumnezu pe toate.
O întrebare mai am: De partea cui se afla Dumnezeu când Galilei şi Giordano Bruno erau torturaţi de Inchiziţie?
Dar când dogmaticii religioşi resping teoria evoluţionistă?
Dan
februarie 13, 2011 @ 7:43 pm
Mai Nicolae, eu tot te rog sa lasi zeflemeaua, dar tu tot nu te lasi. Se pare ca atata poti.
Din acel text, deduci ce deduci, dar deduci gresit…si mai rau este ca deduci asa in mod rau intentionat. Daca ai fi sincer cu tine insuti macar cateva clipe ti-ai da seama ca tu ai chef de bascalie, nu de discutii serioase.
O vorba simpla si veche din popor spune ca Dumnezeu da, dar nu-ti baga in traista. Deci, trebuie sa mergem la munca. Inspiratia e de la Dumnezeu…pentru restul transpira oamenii.
O intrebare am si eu pentru tine: Dar tu unde ai fost omule cand Hristos era rastignit pe cruce? Il aparai cumva pe Giordano Bruno si pe Galilei?
Mai mult decat atat, ti-am adresat niste intrebari despre inchizitie pe articolul https://www.ortodoxiatinerilor.ro/intrebari-incomode/16317-daca-dumnezeu-este-bun-de-ce-exista-atat-rau-in-lume.html ([url][/url])
Se pare ca esti atat de bine programat pe ceea ce sustii incat uiti sa treci si prin filele de istorie. Dar uite ca facem o recapitulare scurta de dragul discutiei.
Draga Nicolae, de inchizitie nu a suferit doar Galilei si Giordano Bruno, ci si multi alti oameni.
Mai mult de-atat, am intalnit multi atei care flutura aceste doua nume de parca ar fi fost omorati pentru vina de a fi fost atei. Dar nu, cei doi erau credinciosi. Ia uite ce aflam de Galileo: "-)eşi romano-catolic credincios,[14] Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba." (Sursa wikipedia)
Uite ce aflam si despre Giordano Bruno: "Believing in metempsychosis and in the transmigration of the human soul into brutes.
Dealing in magics and divination"
Deci nici macar nu erau atei ca sa va tot smiorcaiti ca si cum ar fi suferit atei de pe urma inchizitiei. Nu, ci au suferit oameni cu credinta in Dumnezeu, chiar daca aveau o credinta gresita/eretica. Totusi nu era mai gresita decat cea a inchizitorilor. Caci nu vreau sa scuz deloc crimele inchizitiei initiate de niste papi nebuni, "infailibili" in ratiunea lor ca si ateii.
Si uite cum din cauza unor papi eretici, te trezesti dumneata sa blamezi crestinismul fara sa stii ce invata crestinismul. Dar ce spune Hristos: [i]"Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc…"[/i]
Deci ce treaba au avut papii aceia nebuni cu ceea ce spune Hristos, stapanul Bisericii Una, adica nu cea catolica, ci aceea care nu a gresit cu nimic in invatatura: Biserica Ortodoxa. Ce treaba are ortodoxia cu inchizitia de tot ne scoti ochii cu ea? Oare noi, ca si crestini-ortodocsi nu vedem cat a fost de nedreapta?
Ca tot suntem la lectia de istorie, vad ca tot amintesti de istoria de acum cateva sute de ani, dar taci malc cand vine vorba de istoria de acum cateva zeci de ani, cand mii de tineri credinciosi, profesori si oameni de stiinta credinciosi, tarani credinciosi, preoti si calugari, au fost inchisi si torturati in inchisorile comuniste, in care cine faceau jocurile decat ateii consistenti cu sistemul lor de gandire macabru.
Fenomenul Pitesti iti spune ceva? Dar de Aiud si Jilava ai auzit? E istoria neamului tau frate!
Iata o mostra de ateism pur, aplicat de tata ateilor inraiti: tortionarul Eugen Turcanu:
[b]"-Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile acestea, nu mai ajungea nici el pe cruce. N-ar fi înviat. N-ar fi fost creştinism această mare minciună şi toată lumea ar fi trăit în linişte! Eu sunt şurcanu ! Primul şi ultimul. Nu s-a născut un altul care să-mi ia locul. Pe mine nu mă poate nimeni minţi , aşa cum vă mint pe proştii ca voi.
Eu sunt adevărata evanghelie ! Eu o scriu acum. Am pe ce o scrie -pe stârvurile voastre. Ce scriu eu e lucru adevărat, nu basme de adormit copiii.
Zicând acestea a ieşit pe uşă şi ne-a lăsat pe mâna
celorlalţi călăi, de dânsul creaţi, după chipul şi asemănarea lui."[/b] (Gheorghe Andreica – Marturii din iadul temnitelor comuniste)
Si ce calvar au indurat oamenii aceea pentru vina de a fi fost credinciosi…nu atei.
Cred ca ar fi de prisos sa mai vorbim despre asta.
Mergem mai departe la capitolul stiinta: "-)ar când dogmaticii religioşi resping teoria evoluţionistă?"
Pai o resping, si nu o resping doar ei ci si o intreaga pleiada de oameni de stiinta. Spre exemplu de dr. Nicolae Paulescu ai auzit (descoperitorul insulinei)? Oare de ce nu a luat nobelul?…nu era corect politic sa respingi teoria evolutiei?
Dar daca esti atat de sigur pe tine in ceea ce priveste veridicatea acestei teorii, te invit frumos sa dicutam cu inceputul si baza acestei teorii la articolul urmator:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/inceputul-universului-si-originea-vietii/17262-si-evolutionistii-cred-in-minuni.html ([url][/url])
Nicolae Coman
februarie 13, 2011 @ 8:08 pm
Ateism şi comunism
Doar pentru că toţi comuniştii sunt atei, nu înseamnă ca toţi ateii sunt comunişti.
Ateismul a apărut cu mult înaintea comunismului. Chiar şi Grecia antică, înaintea apariţiei creştinismului, existau filosofi care speculau pe această tema, iar în decursul istoriei în toate civilizaţiile care au atins un anumit grad de cultură şi libertate de expresie au apărut inevitabil şi persoane atee. Când primii gânditori marxişti şi-au scris lucrările în secolul 19, în vestul Europei trecuse deja Renaşterea, se produsese secularizarea statului şi optiunea non-religioasă era deja cunoscută şi tolerată într-o oarecare măsură, nu reprezenta nicio noutate.
De ce ideologia comunistă a folosit ateismul? E greu de explicat pentru cineva care nu cunoaste principiile comunismului; pe scurt, acesta promovează o viziune materialistă asupra lumii, în care supranaturalul nu are niciun rol, iar biserica şi preoţii sunt văzute ca unelte ale capitalismului exploatator. Poate că factorul exploatării a fost uneori exagerat, dar lipsa de sens şi rolul parazitar al instituţiilor religioase a fost intuit corect. De remarcat ca noul sistem s-a dorit a fi unul democratic, dar în practică s-a întâmplat cu totul altceva.
Ateismul presupune doar negarea existenţei zeilor (şi a supranaturalului), nu implică convingeri politice de un anumit fel din partea respective persoane. Având în vedere numeroasele idei iraţionale care erau susţinute de propaganda oficială în statele comuniste, un ateu/sceptic adevărat (sau mai bine zis o persoană raţională) ar fi trebuit să aibă serioase rezerve faţă de aceste regimuri. În niciun caz nu putem deduce că ateismul a fost determinat de comunism. Probabil ca au existat mulţi oameni care, având acces la sistemele de educaţie mai bune decât cele interbelice din statele comuniste, au ajuns la concluziile ateismului, dar foarte puţini au înţeles cu adevărat principiile acestuia, din moment ce a existat o migraţie masivă în sens opus dupa căderea Cortinei de fier. Să ai convingeri puternice înseamnă să le poţi păstra în orice conjunctură, nu să le schimbi după cum bate vântul. Probabil ca şi religia este azi o modă în Romania pentru mulţi, care nu au citit Biblia şi nu cunosc aproape nimic din ideile promovate de crestinism…
Dan
februarie 14, 2011 @ 6:24 am
Draga Nicolae spui ca "-)oar pentru că toţi comuniştii sunt atei, nu înseamnă ca toţi ateii sunt comunişti." si ai facut un rationament corect, pe care eu nu l-am negat. Ar fi culmea.
Deasemenea sunt de acord ca ateismul a aparut cu mult inaintea comnunismului. Iarasi nu am negat.
Eu doar ti-am aratat ce inseamna ateismul pus in practica, indiferent de ce haina politica imbraca: totalitarism/anarhie.
Intrebarea "-)e ce ideologia comunistă a folosit ateismul?" este o intrebare gresit formulata. Mai corect este sa intrebam asa:
[b]"-)e ce ideologia politica a comunismului a picat ca o manusa pe ideologia filozofica a ateismului?"[/b] Si de ce comunismul a avut ca principii fundamentale marxism-leninismul, adica aceleasi ca si ateismul? …din coincidenta?
Afirmatia "Poate că factorul exploatării a fost uneori exagerat, dar lipsa de sens şi rolul parazitar al instituţiilor religioase a fost intuit corect." …este o afirmatie care da dovada cat de[b]cinic si nesimtit[/b] esti fata de mii de oameni care au fost parte a acestor evenimente istorice din propria ta tara. Ti-am boldat textul ca poate macar asa te poti simti.
Cum adica [i]"Poate că factorul exploatării a fost uneori exagerat"[/i]? "Poate" si "uneori":-? Dumneata ai bunici pe la tara? I-ai intrebat cum s-a facut colectivizarea cu pumnul in gura?
Dar de sutele de tarani ucisi din pricina impotrivirii fata de sistemul ateu ai auzit? "uneori" este raspunsul?
Dar de miile de tineri arestati incepand cu 1947 ai auzit? Dar de drama familiilor lor stii cumva? Bine ca stim de Giordano Bruno, dar de propria ograda nu stim.
Iata acesta iti este cinismul vis-a-vis de oamenii care au suferit de pe urma gandirii marxist-leniniste, iar tu vii sii spui ca uneori factorul exploatarii a fost exagerat. Oamenii astia si-au pierdut o intreaga tinerete prin temnite, in chinuri greu de spus, si tu vii sa le spui "poate" si "uneori".
Apoi, ca dai dovada de nesimtire se vede din expresia [i]"lipsa de sens şi rolul parazitar al instituţiilor religioase a fost intuit corect"[/i]
Te rog sa spui "noutatea" asta marxista tuturor celor care cu ajutorul Bisericii au ajuns din hoti si mincinosi oameni cinstiti, din curvari si betivi au ajuns oameni demni, din drogati au ajuns oameni reabilitati, si tot asa…si apoi sa vezi ce-ti vor spune ei tie despre intuitia ta.
Sa le spui tu saracilor, schiopilor, orbilor si batranilor fara pensie de la usile bisericilor ca institutitutiile religioase sunt parazitare, si atunci sa vezi ce iti vor spune ei tie.
Spui ca [i]"Ateismul presupune doar negarea existenţei zeilor (şi a supranaturalului), nu implică convingeri politice de un anumit fel din partea respective persoane."[/i] …si eu spun acelasi lucru in parte, dar fac si continuarea pe care tu o eviti:
a)Si crestinismul neaga existenta zeilor, dar nu existenta unui Dumnezeu vesnic si imaterial, deci supranatural. Deci asta e alta mancare de peste.
b)Comunistii desi aveau convingeri politice, erau totusi atei consistenti in fapta cu sistemul de gandire ateist. Asta e marea drama pe care nu o spui: ca ateismul pus in practica e o monstruozitate. Si este una de ordin istoric, dovedita, pe care orice om de bun simt o poate verifica. Si repet, o spun si din proprie experienta.
Prin expresia "un ateu/sceptic adevărat (sau mai bine zis o persoană raţională)" iti arogi un statut pe care trebuie sa-l dovedesti cu argumente, nu sa confisti statutul de rational in tabara ateilor, deducandu-se de aici ca persoanele credincioase sunt irationale. Stiu ca asta gandesti despre oamenii credinciosi, nici nu ma mira.
Dan
februarie 14, 2011 @ 7:36 am
Nu am terminat de spus tot, caci mai am destul.
Spui ca un ateu serios si consistent cu principiile ateiste (am dreptul sa nu spun rational), ar fi trebuit să aibă serioase rezerve faţă de aceste regimuri, precum comunismul?
Dar nu-i asa ca nu s-a intamplat asa? De ce oare? Ti-am spus mai sus de ce…comunismul era doar o haina care se potrivea pentru ateism. Poate veni orice alta forma de organizare politica, caci daca ea adera la principiile ateismului e tot aia: Aceeasi Marie cu alta palarie.
Nu am dedus si nu am afirmat ca "ateismul a fost determinat de comunism." asa ca sunt de acord cu ceea ce sustii. Ateismul este esenta veche, comunismul doar o haina mai noua, acum lepadata ca o carpa, caci i s-a vazut valoarea…dar se pregateset o alta "haina" care sa imbrace aceeasi esenta marxist-leninista.
Sa dezvoltam putin afirmatia: "Probabil ca şi religia este azi o modă în Romania pentru mulţi, care nu au citit Biblia şi nu cunosc aproape nimic din ideile promovate de crestinism…"
Deschizand cartea de istorie, observam cum credinta ortodoxa este parte de identitate a neamului romanesc. De 2000 de ani poporul acesta este crestin-ortodox in cea mai mare parte, cu multi conducatori credinciosi (se poate verifica), precum: Mihai Viteazu, Constantin Brancoveanu, Stefan cel Mare si altii.
Acum am si eu o intrebare. Continuitatea aceasta istorica milenara este ceva schimbator ca moda? Are ceva din moda?
Si mai am o intrebare: Stii tu cat de multi au citit Biblia si cati nu? Ai facut o statistica in sensul acesta…sau doar presupui in mod sentimental?
Dar, lasand aceste lucruri deoparte, sa trecem la cel mai interesant dintre toate. Sa comparam ideile tale marete cu alte idei marete puse in practica:
Ai spus: "Ce ne oferă religia? NIMIC! Doar iluzia unei vieţi veşnice.
Cred că lumea era mult mai evoluată dacă nu se inventau religiile."
"Religia a fost doar o frână în calea ştiinţei, aşa cum şi astăzi mulţi habotnici consideră televizorul, calclatorul telefonul nişte unelte ale diavolului."
Iata si ce spuneau calaii, tinerilor intemnitati in inchisori doar pentru ca nu erau de acord cu ateismul: [i]"Politrucii se uitau la el pe jumătate buimăciţi, pe jumătate plini de sarcasm:
– Eşti un retrograd mistic şi bigot! [b]De-alde tine au frânat progresul în lume[/b]. [b]Eşti însă depăşit de istorie şi de ştiinţă[/b]. Viitorul este al nostru şi nu al vostru. Biserica va pieri sub loviturile de ciocan ale ştiinţei. De fapt, sub masca misticii eşti un contrarevoluţionar. Aici este sfârşitul vostru!"[/i] (Ioan Ianolide – Intoarecerea la Hristos)
Orice coincidenta intre ideile tale si ideile calailor din inchisori sa stii ca este pura "coincidenta".
Mai Nicolae, pe cine incerci sa pacalesti aici, cand dumneata esti plin de ura ca si Marx. Ce ne spui tu nou sub soare aici?
Iata si concluzia unui OM despre fratii sai de suferinta, om care a trecut prin acelasi iad (Ioan Ianolide):
"Aceşti oameni sunt nişte munţi vibranţi ai torturilor sufleteşti apocaliptice trăite real, monstruos, satanic, [b]prin aplicarea metodei marxist –leniniste în domeniul educaţiei[/b]. Aceşti oameni au fost de o mare frumuseţe morală, dar prin torturi necurmate exercitate de regimul comunist la ordinele Anei Pauker au fost transformaţi în monştrii morali. Le-a fost învinsă orice rezistenţă sufletească, voluntară, de conştiinţă, fiind aduşi în stare de alienare, de întoarcere pe dos a personalităţii, prin [b]aplicarea principiului materialist al conştiinţei determinate[/b]. Toţi ar fi vrut să moar"