Şi creştinii discriminează
E pentru prima data când scriu un articol. Şi nu întâmplător am ales un site ortodox. Mi-ar plăcea să scriu despre minunea întoarcerii la Hristos, cu acelaşi patos pe care l-am regasit în cărţile lui Danion Vasile (pe care le-am citit de multe ori) sau în mărturisirea de credinţa a Monicai Fermo, azi Maica Ecaterina, care mi-a schimbat viziunea asupra vieţii. Aş vrea să am măcar un sfert din smerenia călugărului din Ostrov. Aş vrea să am mai multă credinţă, să fac măcar o fapta buna, într-o zi…Însă nu avem cu toţii acelaşi destin. Sau, cum spunea un sociolog, toţi ne naştem sub acelaşi cer, dar nu avem cu toţii acelaşi orizont.
Ceea ce va propun acum este să analizăm o situatie prin care unii au trecut, alţii poate n-au avut ocazia, iar unii dintre noi nu vor sa-şi asume.
Aţi întâlnit vreodata o familie pe care nu o cunoaşteţi şi care să vă propună să le botezaţi copilul? Poate că da. Şi sigur aţi acceptat fără să staţi pe gânduri. Să botezi un copil…e o mare bucurie! Dar cum reacţionezi dacă acest copil este rrom, iar familia lui nu face altceva decat să cerşească la poarta Bisericii?
Ei bine, într-o astfel de dilema m-am aflat de curând, neştiind ce decizie să iau. I-am ajutat cu ce am putut de-a lungul timpului. Din prisos sau nu, dar am dat cu draga inimă. Mă îngrozeşte gândul că un copil nu are nimic de mâncare. Mi-e foarte milă de cei ce nu au. Am o profesie de aşa manieră…şi am văzut destule suflete nefericite. Şi am ajutat aceşti oameni, fără să mă uit la culoarea pielii lor şi fără să aud că vorbesc o altă limbă pe care numai ei o inţeleg.
Poate nu au fost mulţumiţi cu ”marunţiş” sau cu ”resturile” noastre, sau poate au vrut mai mult şi mi-au propus să botez o fetiţă, Maria, care are deja un an şi trei luni. Iniţial, am fost entuziasmată că voi fi naşă. Apoi..m-am gândit de doua ori dacă e bine ce fac. Pentru că, prin botez, devii părinte spiritual şi asta e o mare responsabilitate. Eram pregatită să mi-o asum? Nu cred că de asta mi-a fost teama…Ci de faptul ca ei sunt recunoscuţi pentru felul în care îşi acumulează bunuri, mai bine zis prin furt.
Apoi…sunt insistenţi. Oricât le-ai da, mai vor. Niciodată nu sunt mulţumiţi. Dar cel mai important motiv pentru care m-am răzgândit se referă la stilul lor de viaţă şi sistemul de valori al acestei familii. Tot ce pot să înveţe copiii este să cerşească. Eu nu voiam o altfel de fină, clar. Sau poate mândria , bat-o vina, nu m-a lăsat să încreştinez această copilă. Povestea s-a încheiat printr-un acord mutual. Ei poate voiau să vin eu să le spun ce am decis, iar eu am aşteptat să vină ei să vorbească cu mine (nu cunoşteam decât pe bunica fetiţei, nici măcar pe copil nu-l văzusem vreodată).
Aşadar…motive să nu fac asta, am găsit destule. Dar să fac o faptă bună, nu am fost prea motivată, cu toate că spun că mi-e milă de săraci şi vreau să mă mântuiesc. Ăştia suntem. Fără să vrem, şi noi, creştinii, discriminăm. Cred că e un cuvânt prea blând ca să ascundem mândria, generatoarea căderii. Alegem în locul unei fapte bune, să fim cu nasul pe sus. Nu pot avea o asemenea fină…
Asta e doar un exemplu. Mi s-a întâmplat de curând şi am vrut să vi-l împărtăşesc. Cert e că, de multe ori, suntem făţarnici. Mergem la Biserica, ascultăm predica, ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului, citim cărţi de zidire sufletească şi ne gândim de două ori înainte de a face o faptă bună. Cu atât mai mult cu cât, se spune că, dacă botezi un copil, Dumnezeu îţi iartă un păcat greu.
Şi avem destule…..
dan
noiembrie 6, 2008 @ 1:28 pm
salut , am o intrebare , ai putea sa scrii un articol despre site-ul
Manastiri
Sunt la inceput de drum si m-ar ajuta foarte mult. Multumesc
Balan Claudiu
noiembrie 7, 2008 @ 11:02 am
Bine Dane, o sa facem un articol. Te rog da-ne adresa ta de mail ca vrem sa-ti facem niste sugestii pentru ca site-ul sa fie mai frumos. Poti sa ne dai un mail ca sa vedem adresa ta la ortodoxia.tinerilor@gmail.com
gabriela
noiembrie 9, 2008 @ 8:07 pm
Acum am vazut comentariul de la Dan…Ce anume iti doresti sa scriu? Fii mai explicit, te rog. Scrie pe adresa noastra. Doamne ajuta!
andrada
octombrie 1, 2009 @ 12:23 pm
Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa ma vad condamnata din priviri in biserica doar pentru faptul ca nu aveam capul acoperit! si asta mai ales vara, cand curgeau apele pe toti… In rest machiata nu eram, decolteu nu aveam, buric pe afara nu aveam (ma iertati…), parul nu imi era vopsit, unghiile nu le aveam vopsite, nu purtam bijuterii sau accesorii de vreun fel, nu miroseam a parfum, nu eram pe tocuri, nu imi suna telefonul, nu susoteam cu nimeni… Totusi, DE CE?
admin
octombrie 1, 2009 @ 1:03 pm
Pentru ca in Biserica sunt si multi „agenti de cirulatie” Andrada. „Agenti” care in loc sa fie atenti la rugaciune, la slujba, atenti ca macar acolo sa nu supere pe Dumnezeu si pe aproapele, ei mai rau fac, alungand pe cei veniti prin atitudine si comportament. Dar nu lasa mahnirea aceasta sa-ti raceasca dragostea fata de aproapele ci transform-o in rugaciune. Roaga-te Domnului pentru cei care judeca in loc sa fie ingaduitori. Fii tu bine-voitoare si vor invata si cei mai aspri sa fie mai blanzi.
Dan
octombrie 1, 2009 @ 2:33 pm
Iarta si mergi mai departe Andrada. Tin minte ca intr-o duminica, la slujba, o femeie in jur de 40 de ani s-a asezat in partea dreapta-fata a bisericii, dar fiind imbracata in pantaloni scurti a creat indignare in randul a cateva persoane care nu au mai contenit cu vaietele nici dupa ce a plecat in urma atentionarilor cu care a fost intampinata ca nu are voie imbracata asa. E drept ca nu era imbracata adecvat…dar faptul ca s-a facut atata tragism din asta, lasandu-se cu: „pe vremea noastra nu era asa ceva…” sau „cata nesimtire…” arata ca noi mai mult gonim oamenii din biserica decat sa-i aducem si sa le aratam frumosul. Ne trebuie mai multa blandete in ceea ce facem si exemplu personal. Nimic nu se face dintr-o data.
Tavi
octombrie 1, 2009 @ 4:53 pm
Gabi, poate trebuia sa il intrebi pe duhovnic.
Dar nu stiu eu ce as fi facut in locul tau.
Am fost intr-o situatie similara, in sensul ca am botezat un copil, in ascuns, al carui tata e musulman.
Bine-nteles ca ma framanta ce fel de educatie va primi el (totusi nu e o familie de tigani)si cat de mult va cunoaste ortodoxia(mama nu e prea induhovnicita) , dar flori frumoase rasar si pe stanci.
E greu sa fii parinte spiritual!
Asta ar fi o propunere de articol: cum este sa fii nas, ce responsabilitati ai, cum sa te comporti? In ce consta relatia nas-fin?
De botez sau de cununie…
florinm
octombrie 1, 2009 @ 5:05 pm
Tavi, nasul da marturie in fata Domnului pentru finul sau (de cununie sau botez).
Asta nu inseamna ca tu ai fi facut ceva gresit, Doamne fereste! Caci ai adus un suflet la Hristos. Nu poate face omul ce poate harul. Sa tii legatura cu finul tau, pe cat poti 🙂
Ar fi buna consultarea duhovnicului… Ma gandeam odata – ce lume ar fi daca toti ne-am consulta duhovnicul! O lume perfecta.
Doamne, ajuta!
Lucia
ianuarie 30, 2010 @ 4:21 pm
Fiind in aproape aceeasi situatie(„fina” nemaifiind de mult copil), am avut inspiratia sa intreb duhovnicul. Dansul a zis ca „ei” au obiceiul sa se boteze oridecate ori le merge prost in viata. A zis sa stau linistita, sa nu ma pripesc. I-am zis „finei” ca nu-mi da voie mama s-o botez (aici n-am mintit!)…Intre timp „fina” cred ca a si uitat ca isi dorea s-o botez. Dar cand ne intalnim ne bucuram la fel de mult…chiar daca nu suntem „rude”…
Lucia
ianuarie 30, 2010 @ 4:25 pm
raspunsul e pentru Gabriela Tudor
Lucia
ianuarie 30, 2010 @ 4:30 pm
rectificare: nu „ei”, ci unii dintre ei…
Daniela
iulie 18, 2010 @ 3:45 pm
Si eu am simtit odata ca Ortodoxia discrimineaza dar,dupa ce am vazut ca Dumnezeu m-a ajutat de atatea ori,mi-am dat seama ca nu Biserica discrimineaza,ci oamenii care ori nu sunt cu adevarat crestini,ori sunt de abia la inceput.