Și prin rău Dumnezeu ne luminează mintea și ne răspunde la întrebări
Se întâmplă lucruri în lumea aceasta pe care noi nu ni le putem explica. Uneori ne mirăm de ce Dumnezeu le îngăduie și cum de pot oamenii să ajungă în asemenea stări și situații. În acest articol nu vreau să vorbesc despre rău ci despre cum Dumnezeu se folosește de tot răul din lume, adica mai bine spus: cum toată iubirea și poruncile lui Dumnezeu se confirmă secundă de secundă prin tot ceea ce oamenii fac în lume.
Când mass-media nu exista, oamenii știau foarte puține lucruri. La sat puteai citi câteva cărți din biblioteca școlii și puteai afla ce se întâmplă prin lume de la oamenii care au mai umblat pe ici pe colo, în rest nimic. Cantitatea de informații care ajungea la oameni era foarte mică în comparație cu ce se întâmplă astazi. Televiziunea și internetul au revoluționat complet noțiunea de informare. Cantități enorme de informații sub formă video, audio sau text ajung în mințile noastre din întreaga lume. Dacă un cetățean al Suediei, de exemplu, este împușcat în Stockholm acum, în 20-30 de minute știrea ajunge pe toate marile agenții de presă și la mai toate televiziunile naționale. Prin intermediul internetului milioane de oameni vor primi informația pe telefonul lor mobil sau pe calculator, accesând marile portaluri de știri.
În plus, față de știri, oamenii află în ce lume locuiesc, vizionând fel de fel documentare și citind tot felul de cărți. Astăzi, informația te copleșește și de multe ori nu știi dacă e adevărat ceea ce vezi sau auzi. Mințile noastre, ale cetățenilor mileniului trei sunt un amalgam de informații, pe baza cărora noi luam decizii, și pe baza cărora ne fundamentăm credința în oamenii din societate și credința în Dumnezeu.
Acum câteva zile Dan mi-a dat să vizionez un film documentar realizat în Africa care relata cum în ultimii ani au apărut foarte multe „biserici” care evanghelizează (propovăduiesc creștinismul) cetățenilor africani, care până nu de mult se închinau la fel de fel de zeități. Aceste biserici (congregații) sunt reprezentate de pastori care merg și propovăduiesc Evanghelia la mari adunări ținute în orașe. În acel documentar se vorbea de un pastor care „chipurile” făcea minuni, vindeca demonizați și paralitici și asta o făcea doar în fața oamenilor. În film se demonstrează cum oamenii vindecați de fapt nu erau bolnavi și scopul ”vindecărilor” minunate era ca la sfârșitul adunării, cei prezenți să contribuie cu bani la ajutorarea bisericii. Erau puse două găleți de bani în mijloc și oamenii veneau și puneau bancnote acolo. Realizatorii filmului spuneau că se adunau foarte mulți bani.
Defapt, realizatorii documentarului au reușit să meargă chiar și la sediul acestei „biserici”, acolo unde pastorul și angajații lui își aveau birourile. Când au intrat în curte erau parcate trei mașini de lux, care valorau câteva sute de mii de euro. Cu una din ele pastorul Fireman mergea și la marile adunări. Realizatorii documentarului au discutat cu acest pastor și l-au întrebat de ce înșeală oamenii și de ce atâta lux și opulență în viața lor, când Hristos, Cel propovăduit de ei, a fost înfrânat și smerit. Pastorul s-a îndreptățit spunând că și Hristos era bogat și avea chiar contabili. Minciuni bineînțeles. Mai departe am aflat că defapt mesajul central al propovăduirii evangheliei era: „credeți în Dumnezeu și veți avea bunăstare materială”. Erau aduși chiar oameni care până nu de mult erau săraci și acum povesteau cum au haine și mașini de lux și o viață foarte bună. Propovăduirea bogației ca efect al credinței în Dumnezeu prinde foarte mult într-o zonă a lumii foarte săracă, unde oamenii n-au uneori nici ce mânca.
La sfârșitul documentarului am rămas cu o părere de rău că unii oameni se folosesc de Dumnezeu pentru scopurile lor egoiste, că acei credincioși care veneau cu inima sinceră la pastor erau defapt înșelați și nu ajungeau să se îmbogățească așa cum li s-a povestit.
Nu era singura biserica de acest fel din Africa. În documentar se spunea că la ora actuală există mii de „biserici creștine” în statele africane care propovăduiesc „în felul lor” credința în Dumnezeu și foarte mulți pastori s-au îmbogățit din asta.
Deși am rămas cu o părere de rău pentru cele aflate, totuși acest documentar mi-a oferit anumite răspunsuri și confirmări la întrebările și credința mea în Dumnezeu. Acest film a reușit să-mi confirme neașteptat ceea ce eu am învățat de la Sfinții Părinți și din Biserică. Haideți să vă dau câteva detalii:
-
Hristos Domnul spunea că Evanghelia lui se va propovădui în toată lumea. Iată că Africa, o zonă păgână, cu oameni care se închinau la zei din lemn sau aur, astăzi este tărâmul propovăduirii evanghelice pentru toate bisericile lumii: Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, Biserica Anglicană, bisercile Protestante și multe alte denominațiuni.
-
M-am bucurat să văd cu cât avânt și bucurie primesc africanii poruncile lui Hristos din Evanghelie, și ce ușor se convertesc…Am rămas surprins de cât de puternic este cuvântul lui Dumnezeu, care schimbă sufletele. Asta mi-a confirmat că orice om, chinez, japonez, indian, african, asiatic sau de la Polul Nord, poate crede în Dumnezeu cel Adevărat, Creatorul lumii, lepădând toate ereziile și tradițiile lor de mii de ani. Asta îmi arată că toți suntem chipul lui Dumnezeu, și toți tânjim după același Duh. Toți tânjim după același lucru.
-
M-am bucurat să văd câtă încredere acordă oamenii pastorilor (apostolilor credinței) exact cum ne spunea Hristos: „dacă pe Mine m-au ascultat și pe voi vă vor asculta”.
-
Văzând modul greșit de propovăduire a credinței am conștientizat și mai mult cât de ușor putem deraia de la dreapta credință, și cât de necesar ne este să ascultăm de Sfinții Părinți ai Bisericii, cei care prin scrierile și viața lor ne îndrumă mereu, ferindu-ne de căderi pe care ei le-au înțeles, dar pe care noi încă nu le cunoaștem.
-
Pastorul acela îmbrăcat în costum și coborând din Hammer, ieșind la propovăduire, m-a ajutat să înțeleg cât de necesar este exemplul personal și cât ușor poate fi transmisă credința dacă ea este arătată și prin fapte. Hristos a făcut tot ce a învățat, și nimic din ceea ce a spus nu a lăsat neîmplinit în fapte.
Concluzia e următoare: deși filmul prezintă și demasca răul unei credințe grești propăvăduite, totuși acest rău, de multe ori, văzut de oameni, poate da răspunsuri la întrebările noastre.
Haideți să vă mai dau câteva exemple:
Am văzut la National Geographic un om cu o boală foarte rară, care-i măcina fața, desfigurându-l treptat. O femeie l-a fotografiat și a publicat fotografia. Ce răspunsuri poate da acestă situație? Pe cine poate folosi o asemenea fotografie? Boala, era transmisă de o insectă, dacă mi-aduc bine aminte. Această fotografie împreună cu o lungă serie de informații pe care le-am primit în viața îmi spune că în lume există sute de mii de boli și incredibil de multe ocazii ca să ne îmbolnăvim. Dar totuși mulți suntem sănătoși….slavă Domnului.
Astăzi se fac foarte multe experimente genetice, inclusiv cu embrioni umani. Medicii au ajuns la un asemenea stadiu încât pot face fertilizare in vitro, proces prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator, și apoi embrionul obținut este implantat în uterul mamei. Astfel copilul (micul embrion) este obținut în laborator, fără a mai exista o relație dintre bărbat și femeie, și fară a mai avea acel sentiment tainic al procreerii prin care Dumnezeu dă viață în pântecele mamei. Totuși pentru mine asta îmi arată că Dumnezeu nu are nimic de ascuns față de noi, și ne lasă să ne implicăm în creație, manipulând tot și descoperind tot ce ne înconjoară, ca prin asta să realizăm cât de bine au fost așezate lucrurile de la început și cât de ușor pot fi dezechilibrate dacă intervenim greșit.
De ce permite Dumnezeu ca oamenii să-și ducă patimile la extrem? De ce oamenii se omoară? De ce desfrânează fără sațiu? De ce permite ca sexualitatea greșit înțeleasă să fie promovată excesiv? De ce îngăduie lăcomia de mâncare dusă la extrem? Ca să primim anumite răspunsuri din tot ceea ce se întâmplă. Omul, oricât ar încerca pe altă căi, nu va dobândi niciodată fericirea pe care o caută în materie, decât la Dumnezeu. Din acest motiv permite El tot, ca nu cumva să avem dubii: „dar dacă aș fi avut o sute de femei la viața mea, oare n-aș fi fost mai fericit?”. Experiențele altora îți dau răspunsul, înainte de a încerca asta pe pielea ta.
De ce există atâția atei (necredincioși) înverșunați, care-l huiduiesc pe Dumnezeu și Biserica? Pentru ca să arate Domnul că suntem liberi și prin existența Lui nu forțează pe nimeni să creadă ci doar cheamă pe fiecare prin iubire. Astfel de oameni, prin viața, experiențele și felul lor de a gândi, dau răspunsuri altora de pe margine, confirmând poruncile și iubirea lui Dumnezeu.
De ce îngăduie Dumnezeu să existe oameni surzi, muți și orbi în același timp? Ce viață poate avea un om care practic nu are nicio legătură cu exteriorul? Nu vede pe nimeni și nimic, nu aude ce i se spune și nu poate comunica prin cuvinte cu semenii lui. Astfel de persoane, prin handicapul lor, arată că omul e creat ca să ajungă „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” și lipsa celor 3 simțuri nu-l limitează, ba dimpotrivă îl poate ajuta și mai mult. Astfel de persoane arată foarte puternic că omul nu este doar trup, căci altfel n-ar avea de ce să trăiască, ci e și suflet simțitor și gânditor. Un astfel de om orb, surd și mut, va putea moșteni împărăția lui Dumnezeu ca și noi, dar acolo toate aceste infirmități îi vor dispărea.
De ce există oameni pasionați de lucruri foarte mărunte, de chestii cărora nouă ni se par inutile? Ce rost ar vea să studiezi sistemul nervos al muștii? Ce importanță are să afli ce vietăți se află pe fundul oceanului Indian? De ce îngăduie și dă Dumnezeu putere oamenilor să fie interesați de tot felul de nimicuri? Ca să se arate lumii câtă inteligență și creativitate este în fiecare particulă și în fiecare fir de nisip din Univers. Ca să vedem că nimic nu e la întâmplare și totul se leagă de la nivel micro la nivel macro, într-un tot unitar excepțional.
De ce îngăduie Dumnezeu existența unor regimuri politice totalitare, dictatoriale, prin care se crează multă suferință lumii? Pentru a avea confirmarea în fapt că omul se poate mântui și fără capitalism, și fără supermarketuri, și fără mâncare și băutură la discreție. Omul se poate mântui și în suferință, indiferent de țara în care trăiește și de sistemul politic căruia este obligat să se supună.
De ce Dumnezeu îngăduie și dă inteligență celor care au creat cel mai mare accelerator de particule din lumea, în Elveția, pentru a descoperi secretele creării Universului? De fapt scopul acestui accelerator numit Large Hadron Collider, este de a confirma că lumea s-a creat singură, prin Big Bang, fără niciun creator. Mi-aduc aminte că știrea realizării acestui accelerator era peste tot, și mulți erau încântați de ce descoperiri se vor face. A urmat apoi o liniște totală, experimentele n-au dat rezultatele care se așteptau. Prin tot ceea ce fac, acești oameni de știință vor afla că lucrurile nu stau așa cum credeau ei, și eșecurile lor confirmă teza unui Creator.
De ce îngăduie Dumnezeu copiii cu handicap și boli grave? Poate pentru a ne învăța pe noi părinții, că cel mai important lucru pe care trebuie să-l transmite fiilor noștri este unul singur: „omul este creat ca să se îndumnezeiască și viața pe pământ are scop clar: mântuirea, dobândirea împărăției cerurilor”. Orice altceva e un detaliu… casa, banii, faima…orice le-am oferi nu valorează nimic. Trebuie să-l oferim în primul rând pe Hristos.
Tot răul din lume pe care-l vedem și adesea îl urâm, oferă răspunsuri oamenilor cum i-a oferit și lui Adam răspunsul la neascultarea de Dumnezeu. De multe ori se întâmplă ca nouă să nu ne spună nimic o anumită întâmplare, dar pentru alții să fie un răspuns.
Dragilor, la Judecata Universală nu vom avea argumente pentru ceea ce am făcut rău, pentru că istoria ne-a oferit toate răspunsurile de care aveam nevoie. Dumnezeu nu se sperie de răul pe care-l facem. Orice faptă de rușine a oamenilor confirmă că poruncile lui Dumnezeu sunt lumină și viață!
De aceea spun sfinții că din orice rău Dumnezeu scoate un bine.
Cum să vă explic: suntem „prizonieri” ai unui lumi care funcționează doar prin iubire.
(Claudiu)
În fotografie, în partea dreaptă este pastorul african Fireman și mașina sa de lux. În stânga este reporterul documentarului.
Carol
august 13, 2013 @ 1:06 pm
Un articl foarte bun !
Despre acest fenomen neoprotestant din Africa ne-a povestit parintele Marcel acum in tabara de vara la o predica, chiar ma gandisem sa scriu un articol despre asta,imi trebuiau ceva date, si nu stiam sa scriu numai despre predica sau sa includ si predica, pana la urma nu am mai reusit sa scriu nimic.
Ne-a aratat cum pot fi manipulati usor oamenii, cum pot insela duhul evanghelic unii sarlatani asa de usor, mai ales protestantii si formele de protestantism care au aparut la toate religiile lumii.
Ne spunea ca un adevarat yoghin sau un adevarat sufi nu are de a face cu sarlatanii neoprotestanti din ziua de astazi, exploatatori gen Bivoalru care produc fenomene de masa si scopul lor e sa faca bani si sa-si extinda puterea. Ne spunea ca exista chiar la sufisti conceptul de iubirea vrajmasilor, chiar si pe la budisti multe invataturi foarte apropiate de crestinism, si in ziua de astazi e faorte greu sa deslujim duhurile.
Ne trbuie o finete aparte, exact ca in povestea cu Harap Alb, care trece peste o serie de intamplari fenomenale, supranaturale, care uimeau pe toti, iar ultima proba, aceea unde trebuia sa isi arate nobletea, era cea mai grae, aceea de a distinge care este fara lui Verde Imparat.
In vremruile de astazi apar multi profeti mincinosi, cu duh antihristic, ne avertiza parintele, asa cum ne spunea si parintele Cleopa ca antihrist si oamenii sai pot face mari minuni,si sa avem mare grija, sa dibuim duhurile.
Spunea parintele ca vor creea imrpesii sa muta muntii din loc, ca transforma paiele in paine si invie mortii, si noi sa nu credem. Dar acum cand vine protestantu si zice ca icoana e idol, si-l crezi,ce vei face atunci? De aceea, sa avem duhul sfintilor parinti sa distingem duhurile !
Care e duhul ortodoxiei? Smerenia. Ai sa vezi intotdeauna ca duhul ortodox smereste, nu da omului un duh de mandrie, il face sa se recunoasca mai jos decat taratoarele, nu are egoism luciferic, slava desarta, nu-i place sa fie adulat si ridicat in salvi, lingusit. Doar asa distingi adevartul duh al ortodoxiei de celelalte curente pagane si eretice.
Evanghelia a ajuns mai peste tot in lume, iar cand va ajunge la toate neamurile, atunci sa stim ca sunt ultimele vremuri. Pentru ca asa e scris, se vor ridica multi contra bisericii drepslavitoare si vor incerca sa o biruiasca, noi sa fim in duhul ortodoxiei si sa urmam martilor bisericii.
sharbinsk
august 13, 2013 @ 2:51 pm
Mda, binele ar fi că au primit şi sărmanii din Africa o Biblie şi au auzit de Hristos.
Răul ar fi că sunt exploataţi prin trucaje ieftine şi prin fenomenul „[i]Evanghelia Prosperităţii[/i]”.
Să luăm în calcul că jurnaliştii au mers la pont acolo şi primii care au observat luxul au fost tot localnicii, dar au continuat să cotizeze.
Cine e de vină ?
Degeaba dăm cu tifla-n protestanţi şi secte când ortodoxia e divizată chiar în sânul ei.
Necalcedonieni, stilişti, greco-catolici etc.
Acţiunea activiştilor lor e mult mai vizibilă şi eficientă, nu ştiu dacă ei primesc salariu de la stat ca preoţii de penitenciar sau de salon, dar reuşesc multe convertiri pe ultima sută .
Nu e neaparat vina preotului de salon, care e singur, ci a felului cum e gândit sistemul.
Credeţi că dacă ne organizam şi noi-(Patriarhia şi Sf. Sinod) cu misionari şi cu tipărituri oferite gratuit imediat după revoluţie, mai făceau sectele acestea atâtea ravagii ?
Ei au intrat pe breşele lăsate libere de ortodocşi, e uşor să te refugiezi pe Dealul Patriarhiei şi să te mulţumeşti să dai cu etichete – sectarii , fără să iei măsuri de combatere a lor.
În curând „sectanţii” care nasc, vor inversa raportul de forţe, deja sunt zone rurale în care au majoritatea.
Să nu credeţi că majoritatea pe care o au ortodocşii în prezent va mai dura şi peste 20 de ani.
Bătrânii mor, tinerii pleacă şi preiau duhul consumerist de afară sau se ateizează, sectele convertesc sistematic în continuare.
Carol
august 13, 2013 @ 6:01 pm
Ai dreptate, toata vina e numai a nostra a ortodocsi, pentru ca acceptam cu bratele deschise duhul asta tolerant, transformam toleranta un zeu si-i ridicam altar, si stam cu bratele deschise, lasam in pace, sa nu creem chipurile sminteli si sa fismeriti, o pseudosmerenie, lipsita de de adevar, si in loc ca sa facem unitate.
Nu zic ca nu e ceva benefic in asta, dar nu e de ajuns, nu se poate compara cu duhul rasaritean ceea ce se petrece acolo. E ca legea greceasca care a patruns in lumea evreiasca, a fost si ea buna la ceva, dar nu suficienta, fara Hristos, toate sunt inutile. Si aici ma refer la Hristos cel adevarat, nu cel remodelat de catolici si protestanti.
E usor sa criticam greselile celor din jur, celor din familia noastra, dintre vecini, pe conducatorii nostri politici, pe cei din biserica, chiar si ei daca sunt lucizi isi dau seama ca nu e bun drumul pe care merg, dar accepta compromisuri, e mai greu insa sa creem ceva, sa punem noi ceva in loc si sa acoperim dupa puteri golurile din comunitatile noastre, din societate, din biserica.
Eu unu sunt un om mai patimas, imi plac profunzimile, iar daca cad tot fierbinte imi place sa ma apropii de Dumnzeu, iar caldura ortodoxiei si a sfintilor parinti nu o pot da pentru nimic in lume. Caldura duhului ortodox, al filocaliei, al patericului si al vietuirii dreptilor bisericii de rasarit nu o pot da pe nimic in lume, ma doare sa vad tot felul de pociti care atenteaza la duhul ortodox si pe fratii mei care nu gusta din el si nu refuza duhurile straine ortodoxiei. Abia acum inteleg pe toti marii luminati ortodocsi, crestini laici sau parinti bisericesti care vorbesc de duhul monahismului, al rugaciunii lui Iisus, si tot ce tine de ortodoxie. Mi-a placut sa traiesc la intensitate totul, iar ortodoxia imi place la maxim sa o traiesc, si o zi fara rugaciune, fara un rand din evanghelie ma face sa ma simt singur. Nu as putea sa fiu monah, dar ei sunt modele dupa care incerc sa ma ghidez in viata.
Ortodoxia sau nimic altceva, am ajuns sa simt asta, sa nu mai fie decat vorbe care imi treceau mereu pe la ureche,simt asta din toata inima mea.
Decat sa botezi oamenii de dragul de a-i boteza, sau sa-i botezi cu ajutoare amteriale, mia bine nu o faci, mai bine faci asta dezinteresat, le dai ajuotare, fii filantrop, fara sa le impui cumva asta, asa cum face parintele Elipidie, oamenii sa vina de drag, iar o lucrare ca asta dureaza dealungul a cateva generatii, abia copii copiilor vor reusi sa fie scosi de sub jugul pagan si sa accepte ortodoxia cea curata, altfel…..