SIDA şi păcatul
Auzim în Biserică spunându-se că Iisus Hristos prin întruparea Sa, prin viaţa, minunile, patimile, învierea, şi înălţarea Sa a cer a scos lumea din mâinile diavolului, ne-a scăpat de consecinţele păcatului strămoşesc, a îndumnezeit firea umană, a unit-o cu Dumnezeu. Îi auzim pe slujitorii lui Dumnezeu spunând că Hristos după Învierea Sa a unit cerul cu pământul, a restabilit relaţia de comuniune între om, natură (universul creat) şi Dumnezeu. Dar ceea ce vedem în jurul nostru e cu totul altceva.

De ce oare nu vedem consecinţele întrupării Fiului lui Dumnezeu în lumea întreaga ? De ce nu observăm în jurul nostru că păcatul a fost răstignit, că diavolul numai are nicio putere asupra lumii aşa cum ni se spune în Biserica?
SIDA este una dintre cele mai mari boli ale lumii moderne, o boala nevindecabilă deocamdată, o boală ce cauzează suspine adânci şi multă suferinţă. Să spunem că mâine ar apărea un medic care a reuşit să găsească medicamentul pentru vindecarea acestei boli. După lungi cercetări, experimente şi testări acest medic ar observa că medicamentul creat de el vindecă cu adevărat această boală necruţătoare. Vestea s-ar răspândi imediat în lumea întregă şi toţi bolnavii de SIDA ar vrea să beneficieze de acest tratament şi să se vindece cât mai repede.
Simplu fapt că acest om a descoperit medicamentul nu-i vindecă pe toţi bolnavii de SIDA din lume ci le dă doar o speranţă, le deschide un orizont, următorul pas fiind acceptarea de bună voie a tratamentului pe o anumită perioadă, şi abia apoi vindecarea. Dacă din câteva milioane de bolnavi vor accepta tratamentul doar jumătate, nu se poate vorbi încă de eradicarea acestei boli transmisibile, pentru că numărul bolnavilor va creşte iar în viitor. Abia când toţi bolnavii vor lua acest tratament, şi abia după vindecarea lor se poate spune că medicamentul descoperit de acel om a vindecat lumea de SIDA, si nici o consecinta a acestei boli nu va mai fi simtita.
Aşa este şi cu planul de mântuire a lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi S-a făcut om asemenea nouă, smerindu-se pe Sine, a trăit printre noi, a făcut minuni, a propovăduit împărăţia cerurilor, a făcut ascultare de Tatăl până la moarte, a suferit pe cruce, a murit, S-a pogorât la iad, a înviat a treia zi, S-a arătat apostolilor, S-a înălţat la ceruri, a trimis pe Duhul Sfânt, toate pentru a creea medicamentul de vindecare a omenirii de păcat.
Prin planul Său de mântuire Hristos Domnul nu putea să-i oblige pe oameni să iasă din păcat, pentru că altfel ar fi trecut peste voia lor liberă, iar fi tratat ca pe nişte roboţei carre sunt obligaţi să execute comenzile Creatorului. Nu este nimeni obligat să facă binele, aşa cum nu este obligat nici să facă răul. Nici un pacient nu este obligat să accepte tratamentul pentru a fi vindecat.
De ce lumea de astăzi este aşa cum este? Pentru că unii nu vor să accepte acest tratament, pentru că alţii nu ştiu, pentru că cei care-l acceptă nu le spun şi celor din jur de minunile tratamentului. Nu putem vorbi de o eradicare a păcatului din lume şi de comuniunea deplină a omului cu Dumnezeu, atât timp cât mai sunt sute de milioane de oameni care suferă de păcat şi care-i contaminează şi pe cei din jur.
Într-adevăr lucrurile s-au îmbunătăţit enorm de mult de acum 2000 de ani, oamenii sunt mult mai civilizaţi, mai conştienţi. Astăzi aproape jumătate din populaţie globului este creştină, crede în Dumnezeu, în Sfânta Treime, dar consecinţele păcatului încă se văd printre noi.
Păcatul va fi eradicat total doar atunci când toţi oamenii vor accepta conştient acest tratament de mântuire, si abia apoi vom scapa de toate consecintele pacatului.
Dar pentru că Dumnezeu ştie că unii nu-l vor accepta şi că unii se vor complăcea în mocirla răului, de aceea El a rânduit o judecată finală, a pus un punct fix în care lumea se va sfârşi, când cei răi, prin alegerea lor izolându-se de cei buni vor ajunge în iad, iar cei buni vor ajunge lângă Medicul lor şi-i vor fi recunoscători pentru deplina vindecare.
Abia atunci vom vedea clar că păcatul si consecintele sale au fost eliminate complet, abia atunci diavolul nu v-a mai avea nicio putere asupra oamenilor, abia atunci nu vor mai fi războaie, certuri, ucideri, lăcomie, egoism, abia atunci omul nu va mai avea nevoie de apă şi pâine pentru a trăi, ci doar de Harul lui Dumnezeu.
(Claudiu)
omp
iunie 30, 2010 @ 7:55 pm
intr-adevar, pacatuind, „contaminam” intreaga creatie… vindecarea necesita tratamentul haric al Sfintelor Taine…