iulie 17, 2010

Sinuciderea te duce în iad

Claudiu Balan Deznădejdea, disperarea și sinuciderea 142

Pentru că zilele acestea s-a vorbit foarte mult de moartea prin sinucidere a Mădălinei Manole cred că este necesar să înţelegem de ce Biserica Ortodoxă condamnă acest păcat şi-l consideră printre cele trei păcate împotriva Duhului Sfânt: necredinţa, ura şi deznădejdea. Trebuie să discutăm despre două aspecte ale acestei probleme:

1. Care sunt consecinţele faptei săvârşite de sinucigaş.

2. De ce Biserica Ortodoxă îl privează pe sinucigaş de slujba înmormântării.

1. Referitor la primul aspect ar trebuie să ne gândim care a fost starea sufletească a celui care a hotărât să-şi ia viaţa. De multe ori ne grăbim să judecăm, analizând la rece viaţa şi gesturile care au precedat sinuciderea. Dacă cel care s-a sinucis ar fi fost cineva foarte apropiat nouă am fi fost mult mai rezervaţi în afirmări şi nu ne-am mai grăbi să spunem aşa repede că sufletul celui mort se va duce în iad. Nimeni nu poate şti cu siguranţă ce era în sufletul unui astfel de om, ce zbucium şi întristare apăsătoare l-au cuprins.

De obicei oamenii îşi iau viaţa din cauza problemelor materiale, a deziluziilor în dragoste, a singurătăţii sau a suferinţelor trupeşti insuportabile. Este evident că astfel de oameni nu au o legătură strânsă cu Dumnezeu şi nu participă la viaţa Bisericii, căci altfel vocea conştiinţei i-ar fi înspăimântat iar conştientizarea existenţei unei judecăţi a faptelor noastre după moarte în faţa lui Dumnezeu ar fi reprezentat deasemenea un puternic argument în favoarea vieţii. Oamenii care fac astfel de gesturi nu au o imagine clară a ceea ce se v-a întâmpla după moarte dar consideră moartea ca o soluţie.

Părintele Dorin spunea foarte frumos, condamnând sinuciderea: „viața nu mai e văzută ca darul lui Dumnezeu pentru ca noi să ne mântuim, ci e, de foarte multe ori, doar amfiteatrul patimilor noastre.” iar Sfântul Talasie în Filocalie spune că „întristarea cea de ocară e pricinuită de lipsa plăcerilor. Cel ce le dispreţuieste pe acestea petrece neîntristat.”

Gestul sinuciderii aparţine unui om împătimit, plin de păcate, mândru şi egoist care-şi vede împlinirea vieţii doar prin sine şi nu iubind pe ceilalţi. Să zicem că mie nu-mi este bine şi sunt trist şi am o gramadă de probleme, dar soţia mea, copiii mei, părinţii mei, prietenii mei, toţi sunt bine, sunt sănătoşi şi se descurcă. Dacă este aşa atunci eu de ce să-mi iau viaţa în loc să le cer ajutorul. De ce să nu plâng pe umărul lor, de ce să nu strig în gura mare: „Fraţilor ajutaţi-mă că nu mai pot !”. Dacă nu mai pot face faţă problemelor de ce să nu mă uit la cer şi să strig către Dumnezeu, chiar dacă n-am făcut asta niciodată: „Doamne, dacă exişti, ajută-mă!”.

Dacă cel rău mi-a dat acest gând al sinucidereii, de ce să nu mă uit la oamenii din jurul meu care poate suferă mai mult decât mine: la cerşetori, la săracii care dorm în frig şi ploaie pe stradă, la oamenii fără mâini sau fără picioare, la surzi, la muţi, la orbi, la bolnavii mintal, la văduve, la orfani, la cei cu boli incurabile… Cu siguranţă cineva în lumea aceasta suferă mai mult decât mine, şi poate nu numai cineva, poate sunt mii şi zeci de mii de oameni. Suferinţa e proprie tuturor oamenilor de pe pământ, nimeni nu este străin de ea, nici cel mai mare şi mai bogat, nici cel mai sărac şi fără griji. Dacă toţi suferim dar continuăm să ne ducem viaţa aşa cum o avem, pentru ce să nu nădăjduiesc şi eu împreună cu ceilalţi că va veni o vreme când toţi vom sta la judecată, când Dumnezeu va face dreptate pe pământ, când cei buni vor merge în Împărăţia Cerurilor unde „nu este nici întristare, nici durere, nici suspin ci viaţă fără de moarte”, iar cei răi, cei egoişti, cei plini de păcate vor merge în iad. Sinuciderea este un gest care arată neîncrederea în purtarea de grijă al lui Dumnezeu. Sinuciderea este o faptă care arată şi neîncrederea în ajutorul oamenilor de lângă tine.

Sinuciderea este un gest egoist, este un fel de a rezolva lucrurile singur, desi fiind vesnici, moartea nu ne scapa de suferinta sufleteasca ci doar ne amageste ca ne-ar scapa. Doar Hristos Domnul a reuşit acest lucru, doar El a omorât moartea prin moarte. Dar El a reuşit asta pentru că nu este doar om, ci este şi Dumnezeu. Eu nu pot nimic singur, căci sunt doar om, am nevoie şi de Dumnezeu pentru a învinge suferinţa.

„Adesea ne întrebăm: Ce se întâmplă cu sufletul celui care se sinucide? Răspunsul, din păcate, este unul singur. Sinucigaşul, fie că a fost creştin sau ateu, are parte de iad. Da! Şi creştinul care toată viaţa a frecventat Biserica, s-a spovedit, s-a împărtăşit, a fost milostiv, dar s-a sinucis, liber consimţind, are parte de iad. Şi Iuda a fost apostol şi, cu toate acestea, gestul lui nu l-a absolvit de chinurile iadului. Chiar a coborât în noaptea infernului cu pâinea de la masa Cinei. Nu a aflat clemenţă din partea lui Dumnezeu pentru ca nici nu a vrut. Petru ar fi putut să recurgă şi el la un astfel de gest necugetat, în noapte lepădării, numai că el, în ciuda căderii sale, şi-a ales o altă cale de rezolvare – pocăinţa, de altfel – singura în măsură să dizolve păcatul, cum spune Sfântul Ioan Casian. În ceea ce-l priveşte pe Iov, el a fost îndemnat de soţia sa să-L blesteme pe Dumnezeu, ca să scape de viaţa şi de problemele lui. Săraca, avea un mod păgubos de a gândi. Însă Iov, contrar dorinţei soţiei sale, L-a căutat pe Dumnezeu în cele mai adânci încercări ale vieţii lui. Da, în încercări nu trebuie să deznădăjduieşti, ci trebuie să te rogi.” (Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor).

Privarea sinucigaşului de slujba Înmormântării, a Parastasului, privarea de împărţirea pomenilor, de locul de veci în cimitirul parohiei, alături de rudele sale, şi chiar de pomenirea lui la slujbele Bisericii este o măsură de condamnare, de dezaprobare şi de descurajare a pacatului făcut. Privarea de toate aceste este o măsură de ordin pastoral, o atenţionare aspră asupra oamenilor care au rămas în viaţă că sinuciderea nu este o soluţie, ci dimpotrivă, te îngroapă şi mai mult în problemele din care vroiai să ieşi. Dacă veţi citi cu atenţie slujba înmormântării din Molitfelnic veţi observa că multe pasaje de acolo sunt destinate în principal celor care participă la slujbă şi nu celui adormit. Aceste pasaje au ca rol întărirea convingerii că există o viaţă după moarte, că există o judecată la care toţi o să dăm seama, că există raiul şi iadul şi toate acestea nu sunt doar poveşti.

Deşi Biserica nu are slujbe pentru cei care l-au refuzat pe Dumnezeu luându-şi viaţa, totuşi, în Ziua Pogorârii Duhului Sfânt, în cadrul Vecerniei speciale care se oficiază după Sfânta Liturghie, Părinţii au rânduit să se citească o rugăciune în care sunt pomeniţi şi sinucigaşii.Dumnezeu a hotărât prin sfinţii săi să-i priveze pe sinucigaşi de toate aceste rânduieli bisericeşti, pentru a arăta celor în viaţă că El este un Tată iubitor, şi nu-şi lasă copiii când au nevoie de ajutor, doar că ei trebuie să-l ceară, ei trebuie să-şi manifeste libertatea care le stă în fiinţă cerând ajutor. Altfel Dumnezeu ar trebui să-i oblige să nu greşească, negându-le chiar personalitatea. Aceste măsuri luate de Biserică sunt şi o atenţionare pentru cei apropiaţi ai sinucigaşului care poartă şi ei vina, pentru că nu l-au făcut să simtă dragostea şi ajutorul lor. Sinuciderea este un minus pentru întreaga societate, este o consecinţă a vieţii trăite individual, în mod egoist. Ar trebui să fim mai atenţi cu oamenii de lângă noi, ar trebui să comunicăm mai mult cu ei, să ne rugăm mai puternic pentru ei lui Dumnezeu, ar trebui să renunţăm mai mult la noi în favoarea lor.Cine simte că este iubit nu se va sinucide niciodată!(Claudiu Balan)

(Visited 7.667 times, 4 visits today)

142 Comentarii

g
iulie 17, 2010 @ 11:25 am

🙁 🙁 🙁 Eu nu ma simt iubita.. Si eu m-am gandit la sinucidere, dar nu pot s-o fac si nu-mi dau seama de ce..

Reply
- Alexandru
  mai 31, 2023 @ 9:52 pm
  
  Am avut și eu momente de genul, când am simțit sa vorbesc cu cineva dar nu aveam cu cine ,era o atmosfera așa tristă, să ști că nu se gândește nimeni la tine ,și să ști că ești singur este cel mai groaznic lucru,dar mereu trebuie sa te ridici pentru că la un moment dat va veni și vremea cea bună ,și va apărea cineva care va fi acolo când ai nevoie 😔
  
  Reply
  - Anonim
    octombrie 6, 2023 @ 11:41 pm
    
    Și eu am avut momente de astea dar eu ma rog lui Dumnezeu să-mi fie alături sa nu ajung la asa ceva ma rog lui Dumnezeu pt toată lumea sa nu decurgă la asa gest
Claudiu
iulie 17, 2010 @ 11:59 am

Salut g,

Ce faci ?
Nu fi suparata. Vor veni si perioade mai bune. Noi suferim in viata aceasta pentru pacatele noastre. Te va ajuta Măicuţa Domnului să-ţi fie bine.
Mi-ar place dacă ai putea să scrii şi tu câte un articol şi să-l postăm pe site.
Gândeşte-te la un subiect, şi încearcă să aşterni pe hârtie câteva gânduri şi apoi trimite-le la adresa: ortodoxia.tinerilor@yahoo.com

Doamne ajută!

Reply
g
iulie 17, 2010 @ 12:22 pm

@Claudiu
🙁 Nu sunt asa bine..si nici prea curand nu voi fi..nu sh ce-i cu mn..

Am mai scris 2 articole..nu prea am harisma asta.. :sad::sad::sad:

Reply
Vasile
iulie 17, 2010 @ 12:44 pm

Un articol exceptional ! Nu cred ca pot sa spun mai mult, chiar daca imi doresc. Si totusi: in toate aceste ultime zile, n-am auzit sau citit ceva mai bine spus sau scris.
Si, draga g, am citit mai demult, si am inteles apoi ca asa este :”iubirea naste iubire”. Iubeste tu intai, fara sa judeci pe nimeni, si Domnul iti va darui apoi iubirea celorlalti, si te vei simti iubita. SA FII IUBITA !

Reply
g
iulie 17, 2010 @ 12:50 pm

@Vasile

Multumesc de sfat..dar nu sunt un om practic..:sad::sad::sad:

Reply
Vasile
iulie 17, 2010 @ 1:02 pm

Zambeste
Zambeste g, uite asa: 😀 😀 😀
Si ai rabdare, ca iti va da Domnul iubire;
MAI ESTE SI MAINE O ZI !

Reply
Cristina
iulie 17, 2010 @ 2:34 pm

Doamne ajuta , nici eu nu ma simt iubita de cei din jur ,totusi ma simt iubita de Domnul si cred ca asta conteaza deocamdata si nu pot decat sa multumesc Domnului pentru aceasta .Stiu ca pentru a ma simti iubita trebuie sa INVAT sa iert si sa iubesc dar …desii cred ca va mai dura catva timp cu ajutorul Domnului si a celor din jurul meu voi reusi ,trebuie sa am doar rabdare ,putere de a ma ruga si sprijin din partea prietenilor (aici este o problema deoarece i-mi vine cam greu sa cer ajutor ,de obicei i-mi place sa ma descurc singura ).Multumesc Doamne pentru tot cea ce am primit pana acum ,iarta-ma ca mereu sunt o fetita neascultatoare si nu fac voia ta si ajuta-ma sa fiu cat mai ascultatoare si sa invat sa iert si sa iubesc

Reply
Diana
iulie 17, 2010 @ 2:38 pm

Nu trebuie sa-ti pierzi nadejdea g, ca Bunul Dumnezeu ne iubeste mai mult decat putem noi sa ne inchipuim, doar din iubire pentru noi S-a jertfit pe Cruce si El stie mult mai bine ce ne trebuie in fiecare moment, pt ca ne cunoaste mult mai bn decat ne cunoastem noi pe noi si nimic nu este intamplator pt ca ce zice Sfanta Evanghelie: „O pasăre nu cade pe pământ fără voia lui Dumnezeu, un fir de păr nu cade fără voia Lui (vezi Matei 10, 29-30)”.
Si eu am trecut prin mari depresii si ganduri de sinucidere, dar tot asa nu am putut s-o fac(si il binecuvantez pe Dumnezeu si Ii multumesc din tot sufletul pt ca nu am facut-o, pt ca in afara k toate prob s-au rezolvat mai bn decat as fi sperat vreodata, dar fara sa ma laut am inceput sa Ii simt iubirea si parca nu mai imi trebuie nimic altceva si acum imi dau seama ce imfima este iubirea dintre oameni fata de iubirea Lui).
Dupa umilele mele experiente mi-am dat seama ca lipsa nadejdeii si atunci cand pur si simplu nu mai vedem scopul vietii acesteia este cand ne-am indepartat de Dumnezeu si trebuie sa incercam sa ne apropiem de El, ca El nu ne lasa singuri, ne ajuta in fiecare clipa.
Sinuciderea este cel mai mare pacat pe care poate sa-l faca un om si de neiertat pt ca e razvratirea omului impotriva lui Dumnezeu si in primul rand viata nu este a noastra k sa ne-o luam, este a Lui, El ne-a dat-o si tot El o ia inapoi. Bunul Dumnezeu si Sfanta Lui Maica sa te ajute, g si sa te intelepteasca cu Sfantul lui Har.
Deci sa cautam mai mult iubirea lui Dumnezeu dc iubirea oamenilor ca El nu ne va dezamagi niciodata si chiar dc unele lucriri ne par nedrepte, dar mai mult ca sigur nu este asa pt ca noi gandim subiectiv si pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, „Pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor” cum zice Proorocul Isaia.
Iertati-ma ca m-am intins asa de mult am inceput sa scriu, cu gandul sa scriu cateva cuvinte si am scris „romane” 😀 si daca am gresit cu ceva in cele de mai sus, va rog iertati-ma.
Doamne ajuta si sa ne ferasca Bunul Dumnezeu si Sfanta Maica Domnului pana si de un gand ca acesta!

Reply
g
iulie 17, 2010 @ 5:54 pm

@Diana
Multumesc Diana..Oare asa sa fie..chiar ma asteapta Domnul? Oh.. 🙁

Reply
rheeea
iulie 17, 2010 @ 6:23 pm

🙁
sincer, mie mi-e tare mila de Madalina, si inca mai sper sa iasa cineva sa spuna ca de fapt nu s-a sinucis 🙁
si as avea o intrebare : pt sufletele oamenilor care mor prin sinucidere, mai sunt valabile cele 40 de zile dupa moarte in care sufletul are parte de diferite experiente inainte de verdict(rai sau iad).intreb asta, deoarece, azi, Madalina ar trebui sa se afle in Rai, pt 6 zile, dar avand in vedere ca s-a sinucis, mai e valabil?

Reply
Daniela
iulie 17, 2010 @ 7:00 pm

rheeea…din cate stiu eu,oamenii care se sinucid isi vand sufletul diavolului si ei se duc in iad imediat dupa moarte.

Reply
nelutu
iulie 17, 2010 @ 7:23 pm

Va spun ce am auzit si eu ieri ca zicea cineva la tv . Din curiozitate la intrebat pe un calugar unde ajunge sufletul unui sinucigas care se arunca de la etajul 10 , iar calugarul ia raspuns ” Nu stiu , poate in Rai sau poate in Iad . Pentru ca daca in ultimele secunde inainte sa ajunga jos si sa moara sa pocait si i-a parut rau de gestul lui , Dumnezeu la iertat . ”

Reply
Phoenix
iulie 17, 2010 @ 9:15 pm

Ca un om ce a trecut prin episoade pline de deznadejde si disperare, pot sa spun ca e o stare cumplita cea in care-ti vin astfel de ganduri… E o durere asa de imensa care nu te lasa sa respiri si sa vezi ca sunt altii mai napastuiti… Se ajunge intr-un asemenea punct incat nimic din jur nu mai conteaza, nimic nu mai motiveaza. Groaznic… Sfantul Ioana Gura de Aur spune asa :”Să nu deznădăjduim. Nici o armă nu este mai eficientă în mâna diavolului ca deznădejdea. Tocmai de aceea el nu este atât de mulţumit când păcătuim, ca atunci când deznădăjduim.”
Sprijinul si empatia celorlalti sunt cruciale. Eu spre exemplu, in momentele acelea, desi aveam persoane care ma iubeau, acestea nu intelegeau starea mea si tratau cu usurinta ce mi se intampla.Fara duhovnic nu stiu ce m-as fi facut…
Cu ajutorul Domnului, ar fi minunat sa scriem un articol in care sa combatem cauza sinuciderilor, si anume depresia, tristetea patologica sau sa infiintam un fel de „linie speciala” pentru cei necajiti, aratandu-le totodata cat de mult ii iubeste Dumnezeu si ca noi suntem alaturi de ei si-i iubim. Doamne ajuta!

Reply
g
iulie 17, 2010 @ 9:49 pm

@Phonex
In sfarsit cineva care intelege!!!!! Ai punctat exact ceea ce eu nu stiam sa exprim in cuvinte… e cumplita starea aceea.. Multumesc pt intelegere..

Reply
g
iulie 17, 2010 @ 9:50 pm

@Phoenix

PS: iertati-ma ca v-am gresit gresit numele..

Reply
Phoenix
iulie 17, 2010 @ 11:34 pm

@g: dac-ai stii tu cat de mult ne iubeste Dumnezeu… si Maicuta Domnului si toti Sfintii.. abia asteapta sa cerem ajutorul Lor.. te-ai bucura nespus dac-ai stii! Roaga-te mult, cum poti tu, numai roaga-te. Uite, la inceput eu nu stiam (sau nu credeam) cat bine imi pot face urmatoarele lucruri, apoi mi-am dat seama de marea importanta a lor. In primul rand, nu neglija Sfanta Spovedanie! Ti se va usura mult durerea sufleteasca… Iar apoi, daca nu ai un duhovnic, roaga-te sa-l gasesti pe cel potrivit sufletului tau caci fara el, iti va fi mai greu sa iesi din criza sufleteasca. Un parinte spunea odata unui baiat „Daca nu ai duhovnic, atunci cauta-l plangand”. Duhovnicul potrivit pentru sufletul tau iti va fi ca un pansament, ai sa vezi. Dumnezeu sa-ti dea multa liniste si pace interioara!

Reply
g
iulie 18, 2010 @ 8:44 am

@Phoenix
Am un duhovnic si asa e: spovedania ma ajuta mult.. Nu mai spun nimic :no-comments:

Reply
Daniela
iulie 18, 2010 @ 10:27 am

In legatura cu ce a zis Phoenix cu dohovnicul.Si eu am simtit nevoia de unul dar am incercat sa trec singura peste orice dar imi este foarte greu.Sa ma duc la un preot pe care nu il cunosc imi este frica ca nu cumva sa fie un om care sa puna mai rau sare pe rana si in plus imi este teama sa nu ma judece ca nu m-am spovedit pana acum.Am scris Maicii Siluana,care m-a ajutat cu sfaturi dar simt ca as vrea sa vorbesc cu un preot fata in fata si m-am hotarat sa ma duc la Biserica sa vorbesc cu un duhovnic dar am niste retineri.Cum as putea sa-mi dau seama daca preotul este potrivit pentru mine si daca ma poate sfatui bine?

Reply
g
iulie 18, 2010 @ 10:33 am

@Daniela
Doamne ajuta

Ma poti ajuta si pe mn cu adresa Maicii Siluana te rog

Reply
rheeea
iulie 18, 2010 @ 10:42 am

re:
[quote name=”Daniela”]rheeea…din cate stiu eu,oamenii care se sinucid isi vand sufletul diavolului si ei se duc in iad imediat dupa moarte.[/quote]
cam asa ma gandeam si eu, doar ca in cartea in care am citit despre drumul sufletului, nu scria nimic de vreo exceptie :-?:

Reply
somebody - @Phoenix
iulie 18, 2010 @ 11:03 am

Ai descris perfect ceea ce mie cateodata mi-e foarte greu sa pun in cuvinte. [i]E o durere asa de imensa care nu te lasa sa respiri si sa vezi ca sunt altii mai napastuiti… Se ajunge intr-un asemenea punct incat nimic din jur nu mai conteaza, nimic nu mai motiveaza[/i]

Exact prin asta trec si eu de aproape un an de zile si realizez ca numai o minune m-a tinut in viata.Cred ca as putea numara pe degetele de la o singura mana zilele in care m-am simtit (si) altfel.
Mie mi se pare chiar mai dureros sa stii ca ai in jur persoane care tin la tine, dar care nu te inteleg si/sau trateaza cu nepasare ceea ce ti se intampla decat daca ai fi complet singur si nu ai avea pe nimeni.Am crezut ca este doar o perioada mai lunga de tristete,dar s-a transformat intr-o patima,intr-o fiara cumplita ce ma impiedica sa traiesc.Si la toate astea se adauga si faptul ca eu aveam inca de mica probleme si viziuni gresite legate de propria persoana: nu aveam (si nu am) deloc stima de sine, mereu am crezut ca nu valorez nimic,ca sunt o povara pt.ceilalti etc.

Degeaba vorbesti unui om deznadajduit despre iubire,daca el nu o simte. Sau despre nadejde,daca el i-a uitat de mult gustul. Sau despre cat de mult valoreaza el inaintea lui Dumnezeu, cand omul acela nu a simtit niciodata asta. 🙁

Reply
Bogdana
iulie 18, 2010 @ 11:47 am

nici eu nu am citit nicio exceptie la drumul vietii dupa moarte. De aceea m-am intrebat de curand, oare sfintii au mers direct in rai? Caci sufletul merge 30 de zile in iad inainte de Judecata. Iar, chiar, oare sinucigasii merg direct in iad?

Reply
somebody - @g
iulie 18, 2010 @ 11:50 am

Draga mea g,
In nevrednicia mea indraznesc sa-ti spun ca-ti inteleg durerea…sentimentul de a nu fi intelesi,iubiti,acceptati de nimeni ne adanceste si mai mult orice rana si orice tristete din suflet. Stii articolul parintelui Savatie Bastovoi, „Bucuria de a te simti inteles”? Mie mi-a placut enorm,mi-a intarit anumite covingeri pe care le aveam si mi-a lamurit anumite trairi.

Stii g,se intampla de multe ori ca omul sa aiba chiar aproape de el macar o persoana care il iubeste sincer, dar el sa nu fie in stare sa simta dragostea aceasta.Inca nu stiu motivele,dar probabil asta mi se intampla si mie. E o neputinta foarte mare si dureroasa,sa nu poti simti iubirea,sa fii mereu pustiu, sa te tot refugiezi in singuratate, sa porti mereu cu tine un vid adanc in suflet…sa te simti abandonat numai pt ca nimeni nu-ti intelege trairile.Mentionez ca nu sunt genul de persoana care sa doreasca prieteni cu carul (de parca s-ar putea asa ceva!) sau sa aiba pretentii irationale de a fi acceptata de toata lumea.Intotdeauna am preferat sa am un cerc restrans, sa am doar cateva persoane foarte aproapiate.

Mie mi s-a intamplat de multe ori sa incerc sa discut cu o persoana draga si cuvintele mele sa se piarda undeva in gol…sau sa se intoarca inapoi la mine ca un bumerang,fara ca persoana respectiva sa le perceapa.Sau mai rau, in unele cazuri imi erau interpretate gresit si iesea o disputa care pe viitor ma descuraja de la a ma deschide sufleteste.Nu mai vorbesc de situatia in care vrei sa vorbesti cu cineva drag,dar acel cineva nu are timp de tine.Sau pur si simplu are lucruri mai importante de facut si daca nu te refuza politicos, eventual mai si tipa la tine,te raneste si singurul lucru care iti ramane de facut este sa te retragi si sa mergi undeva unde sa poti plange in voie…

Pe de alta parte,eu nu sunt pentru ideea de a zambi „fortat” in astfel de clipe/perioade [b]daca nu simti cu toata inima[/b].La fel cum nu sunt nici pentru acea gandire optimista de tip magic care se promoveaza la ora actuala foarte mult (gandirea pozitiva prin care toate problemele noastre vor lua sfarsit). Sigur,mare parte din esecurile sau succesele noastre se datoreaza [b]atitudinii [/b]pe care am avut-o in lupta pe care am dus-o (e clar ca atunci cand un om munceste,spre exemplu,va avea mult mai mult spor daca o face cu bucurie decat daca e plicitisit si nu are chef).Numai ca uneori nu stiu cat ne ajuta sa zambim si sa radem fortat.Ii vom insela pe ceilalti…vom reusi sa ascundem ca suntem tristi si sfasiati pe dinauntru…da,ne vom ascunde de ei, dar nu si de noi insine. Pentru o trata tristetea aceasta adanca,deznadejdea,descurajarea (patimi foarte grave ale sufletului) e nevoie de multe lucruri…spovedanie deasa, Impartasanie (atunci cand duhovnicul da dezlegare), o legatura foarte stransa si sincera cu duhovnicul, gasirea unei persoane care sa ne iubeasca si sa ne INTELEAGA (eventual,daca nu se poate altfel,integrarea intr-un grup de discutii cu persoane care au aceleasi probleme,chiar si pe internet). De asemenea, poate ajuta si un psiholog bun,cu principii ortodoxe, pentru lamurirea unor probleme legate de propria identitate sau alte framantari interioare.

Draga mea g…nu esti singura in durerea asta!Iti sunt alaturi,cu toate ca nu pot decat intr-un mod virtual,prin cateva cuvinte,sa-ti spun ca [b]te inteleg[/b]!
Lucrurile nu sunt asa grave cand suntem apropiati de Dumnezeu, pentru ca in astfel de cazuri El ne mangaie si ne da putere. Dar ce te faci cand te simti departe si de El? Cand ganduri negre iti incoltesc tot mai des in suflet, cand incepi sa faci pacate numai pentru a-ti „ingropa” suferinta de care…oricum,nimanui nu-i pasa si care se adanceste odata cu pacatele.
Noi putem cere de la ceilalti iubire, dar nu aveam voie sa o pretindem de la ei.

Imi pare rau de fiecare om care trece prin asa ceva,tocmai pentru ca stiu cat de CUMPLIT este!
Cel putin sa-I multumim lui Dumnezeu ca exista [b]lacrimile[/b], prin care ne putem descarca si care ne mai usureaza cumva povara sufletului. Probabil multi s-au intrebat, in noptile prelungi in care au plans singuri si tristi, nestiuti de nimeni, cat va mai dura acel cosmar…cand se vor trezi si vor putea deschide din nou ochii sa vada lumina, sa simta caldura soarelui si cerul limpede…toti ne intrebam asta cand plangem singuri si simtim ca durerea sufleteasca ne sufoca.

Eu inca nu gasesc puterea sa lupt pentru mine si prin urmare nu fac nimic pentru a ma simti mai bine.Nu simt ca valorez ceva…si ce tragere de inima poti avea sa lupti pentru ceva nesemnificativ?Din pacate am incetat sa cred ca iubirea ar putea fi si pentru mine. Cred in ea si nu voi inceta vreodata sa fac asta.Dar poate…pur si simplu nu e pentru mine.
Tu sa nu faci greseala asta,g! Sa cauti vindecarea cu orice pret atata timp cat simti ca mai ai putere!

Iertare pentru tot!

Reply
omp
iulie 18, 2010 @ 11:55 am

@Daniela,

roaga-te intens inainte ca Domnul sa-ti vorbeasca prin Duhovnicul ce-ti va fi randuit… Pentru cei ce nu s-au spovedit niciodata, ar fi indicata – mai intai – o Spovedanie generala, de la 7 ani… De obicei, cautam ieromonahi pentru astfel de Spovedanii, dar ideal ar fi ca insusi Duhovnicul nostru de mir, sa ne cunoasca bine trecutul ca sa stie cum sa ne sfatuiasca… Uneori gasesti un duhovnic potrivit intreband in stanga si in dreapta credinciosi cu adevarat traitori, alteori il „simti”, daca frecventezi curent Biserica unde slujeste… Nu trebuie decat sa VREI, sa-ti pui asta in gand si Dumnezeu te va calauzi spre cel mai bun duhovnic pentru tine… (pentru cei din mediul rural, sa incerce chiar la Parintele Bisericii de care apartin, cu multa credinta si rugaciune…in fond avem preotii pe care-i meritam, in functie si de cat de mult ne rugam pentru dansii si pentru ca Domnul Hristos ne vorbeasca prin dansii !!!)… nu trebuie sa ne fie frica sau rusine de judecata si asprimea cu care suntem „tratati” aici, ci de cele de „dincolo”… Oare cum am putea scapa altfel de “rugina” mandriei ? Nu cumva unele „rani” se vindeca abia dupa ce torni pe ele „solutii” care pe moment „ustura” foarte tare ??? … E drept, exista si preoti inzestrati cu tact, intelepciune si blandete… cautand, poti afla si un astfel de preot… Domnul sa-ti ajute sa-l gasesti!

@g – vad ca admin a afisat in coloana din dreapta (jos) adrese utile, inclusiv cea cautata de tine… Doamne ajuta!

Reply
O Floareg
iulie 18, 2010 @ 12:12 pm

:love: Doamne ajuta..Multumesc de atentionare omp..

Reply
Laura-optimista
iulie 18, 2010 @ 12:38 pm

G
G, Doamne, ajută!
Deşi n-am trecut prin astfel de experienţe, îndrăznesc să-ţi împărtăşesc câteva gânduri. 🙂
Citind comentariile tale, mi-a venit o idee foarte simplă: când te gândeşti că nimeni nu te iubeşte şi că ai putea să te sinucizi, lasă orice activitate, mergi în faţa icoanelor şi spune-i Mântuitorului Hristos tot ceea ce simţi. Chiar dacă ai impresia că nu te poţi ruga, sau chiar că Dumnezeu nu există, spune-I Lui toate aceste gânduri, precum i le-ai destăinui unui prieten apropiat. Spune-I că nici măcar nu-ţi poţi deschide sufletul faţă de El, nu poţi birui deznădejdea, că singură nu poţi face nimic. Sunt convinsă că Domnul nostru, dacă-I vei cere ajutorul cu totală încredere, dacă te vei încredinţa iubirii Sale, îţi va umple sufletul de bucurie şi de har, precum s-a întâmplat cu Sfântul Siluan Athonitul, care a biruit păcatul deznădejdii, deşi nici nu mai era capabil de a se ruga lui Dumnezeu. De ce să ne întristeze lipsa prietenilor, dacă Hristos ne consideră drept prietenii Săi? Lui Îi putem mărturisi şi cele mai nebuneşti gânduri din mintea noastră(căci oricum El le ştie), fiind siguri că ne va înţelege şi ne va accepta aşa cum suntem şi va tămădui deznădejdea noastră. „Ţine mintea în iad şi nu deznădăjdui!”(Sf. Siluan Athonitul) „Dumnezeu are suficientă putere, ca să ne scoată din orice iad.”(pr. Rafail Noica)
Adresa site-ului maicii Siluana am observat că este trecută şi pe acest site, în lista cu bloguri şi site-uri ortodoxe. 🙂
Bucurie!
PS. Pe site-ul http://www.crestinortodox.ro există un articol intitulat „Sinuciderea”, în care se explică faptul că, deşi în aparenţă sinucigaşii recurg la acest gest ilogic din cauza problemelor materiale şi sociale, în realitate aspiraţia naturală a oricărei fiinţe umane de a se apropia de Dumnezeu poate fi împlinită doar în comuniune cu El. De aceea, cei care trăiesc doar o existenţă biologică, lipsită de bucuria comuniunii cu Hristos, se ataşează în mod excesiv de bunurile lumeşti şi, atunci când le pierd, simţind golul din fiinţa lor, se sinucid. Aşadar, cauza reală a sinucierii este… îndepărtarea de Dumnezeu. Nu există credincioşi sinucigaşi, fiindcă orice creştin, care-L iubeşte pe Domnul, ştie că nimeni şi nimic nu trebuie să ne despartă de iubirea lui Hristos(cf. Romani8,31-39) şi că sinuciderea reprezintă lepădarea definitivă de Mântuitorul.
Doamne Iisuse, dăruieşte-ne harul de a nădăjdui în Tine şi de a conştientiza iubirea Ta! Păzeşte-ne de ispita înfricoşătoare de a ne lepăda de Tine prin gesturi absurde şi tragice!

Reply
RDF
iulie 18, 2010 @ 12:50 pm

Draga Daniela, eu cred ca trebuie sa treci peste ispitele diavolului.In primul rand, un preot NU TE VA JUDECA, iar in al doilea rand, e mai bine sa mergi la un preot pe care il cunosti deoarece se formeaza o legatura de comunicare intre sufletele voastre…Poate tu acum alegi sa mergi la un preot pe care nu-l cunosti, dar oare nu vei ajunge sa-l cunosti pe acesta la spovedanie si, mai cu seama , el nu te va cunoaste pe tine???Gandeste-te! De aceea ar fi mai bine sa mergi la un preot pe care il cunosti, caci, astfel, si lui ii va fi mult mai usor sa ajunga cu adevarat sa te cunoasca, precum un duhovnic :love: Si eu ma feream de a merge la un preot pe care il cunosc, dar, Dumnezeu a facut in asa fel ca eu sa fiu „obligata” sa merg, culmea!!!, exact la cel mai apropiat preot!!!Si e bine asa…pentru ca ma stie…si atunci imi trateaza mai repede boala.De ce saa mergi la aceeasi tinta pe un drum ocolit? Oare nu ai pierde timpul care e atat de pretios in viata duhovniceasca si in urcarea noastra pe cararea Imparatiei? Eu asa cred…Sper sa-ti fie de folos sfatul meu!P.S.:Parintele meu duhovnic e chiar tatal unei foste colege! :love:

Reply
Guest
iulie 18, 2010 @ 1:10 pm

re:
[quote name=”Bogdana”]nici eu nu am citit nicio exceptie la drumul vietii dupa moarte. De aceea m-am intrebat de curand, oare sfintii au mers direct in rai? Caci sufletul merge 30 de zile in iad inainte de Judecata. Iar, chiar, oare sinucigasii merg direct in iad?[/quote]
excelenta observatie 🙂

Reply
g
iulie 18, 2010 @ 1:17 pm

@Laura-optimista
:love: Multumesc din suflet..o sa mi treaca..sper

Reply
niky
iulie 18, 2010 @ 2:07 pm

Daniela fii o luptatoare toti trec prin astfel de ispite
Vorbeste si nu tacea pentru ca diavolul este facut de rusine in fata cerului cind i se dau planurile pe fata si prin aceasta tu marturisesti ca nu iti plac propunerile lui. Iisus Hristos iti va da Lumina si pacea in suflet. Doamne ajuta.

Reply
Daniela
iulie 18, 2010 @ 2:40 pm

Imi este cam teama sa vorbesc despre ceea ce cred sau simt,oricum ma voi duce la o Biserica neaglomerata.Multumesc pentru raspunsuri omp,niky si RDF.Doamne ajuta!

g…uite siteul unde am gasit-o eu pe Maica Siluana:
http://www.sfintiiarhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde
da clik acolo unde scrie ,,trimite o intrebare” si scrii mai apoi ce vrei sa-i comunici Maicii.Este posibil sa iti raspunda mai greu ca are multe mesaje de citit,dar nu-ti fa griji ca iti va raspunde.Mie cam in 2 saptamani mi-a dat raspunsul dar a meritat cat am asteptat pt ca m-a ajutat mult.
Daca crezi ca te ajuta,cauta pe google teologie.net si acolo sunt oameni care te ajuta,mai poti citi ce au postat altii,poate te regasesti in situatiile lor si e mai bine sa vezi lucrurile si din exterior ca sa-ti dai seama cum sa procedezi.

Reply
Daniela
iulie 18, 2010 @ 2:56 pm

Inca ceva g…stiu ca iti este greu,dar nu esti singura si niciodata nu vei fi!
Si eu mai pe la inceputul anului,prin ianuarie,februarie am avut niste stari in care ziceam ca e mai bine fara mine,ca sunt in plus aici pe Pamant,ca nu am niciun rost,ca mai bine mor,DAR NU ESTE ASA!Stie Dumnezeu de ce ne-a dat viata iar noi doar trebuie s-o traim si sa realizam ceva,cat de mic.Nu stiu cati ani ai,dar daca esti mai tinerica te poti apropia de parintii tai foarte usor si ai sa vezi ce iubita te vei simti,apoi discuta cu ei tot ce ai pe suflet si ai sa vezi cum totul se va duce.Aproprie-te in special de mama ta ca ea te iubeste si te va iubi vesnic,mai mult decat ar putea-o face toti baietii de pe pamant.
Daca esti mai in varsta,scrie pe o hartie tot ce simti si ce gandesti,apoi mai fa o pauza de cateva minute si reciteste ce ai scris ca si cum ar fi povestit acolo o alta persoana.Ai sa vezi cum sunt lucrurile de fapt si ca poate nu e chiar atat de grav pe cat le vezi tu si iti vor trece gandurile rele.Apoi roaga-te mult la Dumnezeu ca si El te iubeste cu siguranta.

Reply
Phoenix
iulie 18, 2010 @ 3:03 pm

@g: ma bucur ca ai duhovnic, orice ai pe suflet poti sa spui,caci te intelegem foarte bine, insa mai ales Domnul Hristos te intelege. Am o nedumerire numai.. dupa ce vorbesti cu parintele, esti mai impacata? Sa ma ierti ca te intreb asta, dar stiu din proprie experienta ca daca nu ascultam sfaturile de la el ajungem in aceeasi stare de dinainte.
@Daniela: omp a spus foarte frumos si adevarat. Sa ma ierti ca iarasi aduc vorba de experienta mea, insa o fac in speranta ca poate va fi de folos. La inceput aveam tot felul de temeri, intrebari, mai bine spus ispite (caci cel rau tine mortis sa nu ne cautam duhovnicul). „Daca imi da sfaturi ce nu le pot tine?”, „daca nu ma intelege?”, „daca mai rau imi va face?”, daca, daca, daca… Si cand in sfarsit ma decideam sa-l caut, alta sumedenie de intrebari : „unde il gasesc?”, „cum stiu ca e cel potrivit?” Nu ascultati ispitele astea, ca sunt in defavoarea voastra. Doamne Doamne are randuit pentru fiecare om cate un duhovnic bun si potrivit. Timp de multe luni am fost la nenumarate biserici, am vorbit cu multi preoti, insa nu ma simteam linistita. Cineva chiar de pe acest site mi-a spus sa caut in continuare si m-a indrumat spre o bisericuta unde stia ca este un preot de mir foarte bun. Ajungand acolo, doamna supraveghetoare mi-a spus ca deja parintele are 200 enoriasi, programul dansului e foarte incarcat si ca la manastirea de peste drum sigur voi gasi un ieromonah disponibil. Deznadajduita, izbucnind in lacrimi, strigam in interiorul meu cu toata fiinta mea la Maica Domnului „te rog din tot sufletul, Preabuna, scoate-mi in cale duhovnicul potrivit pentru mine, care sa ma linisteasca si sa ma indrume, caci nu mai pot”. Apoi un puternic „faca-se voia Ta Doamne”. Rugaciunile astea doua (cu lacrimi cu tot) m-au salvat. La manastirea de vizavi mi-am gasit parintele pe care-l cautam demult, m-a inteles foarte bine, m-a facut sa pricep cauza nefericirii profunde, dupa Spovedanie si discutie eram alt om. Dumnezeu graieste prin dansul, deci nu-i de mirare ce bine ma simteam. Marturisesc ca de fiecare data cand il vad, imi tresare inima de bucurie.
„Cum as putea sa-mi dau seama daca preotul este potrivit pentru mine?” Simtim asta, in timpul sau dupa ce ne spovedim sau chiar si cand vorbim, iar pe langa acest lucru simte si duhovnicul ca e pentru noi. Te ajuta sa te impaci cu tine insuti, te linisteste, dar foarte important este sa-l asculti apoi.

Reply
Cosmin
iulie 18, 2010 @ 3:26 pm

Care 40 de zile?!
[quote name=”rheeea”] pt sufletele oamenilor care mor prin sinucidere, mai sunt valabile cele 40 de zile dupa moarte in care sufletul are parte de diferite experiente inainte de verdict(rai sau iad).intreb asta, deoarece, azi, Madalina ar trebui sa se afle in Rai, pt 6 zile, dar avand in vedere ca s-a sinucis, mai e valabil? [/quote]

Măi fraților, nu mai credeți în prostiile astea! Este regretabil că în unele cărți „duhovnicești” întâlnim erezia gnostică despre intervalul de 40 de zile în care sufletul celui mort s-ar perinda pe pământ, apoi în rai și în iad. Nici în Biblie, nici în cărțile de cult nu există vreo referire la cele 40 de zile de după moarte. Dacă cineva găsește în slujba înmormântării expresia „40 de zile”, eu înghit Molitfelnicul. Sf. Ioan Gură de Aur spune „Nu este cu putință ca sufletul, odată ieșit din trup, să mai rătăcească pe pământ” – Omilii la Matei, EIBMBOR, București, 1994, p. 356.

Reply
roman
iulie 18, 2010 @ 3:47 pm

re: Care 40 de zile?!
[quote name=”Cosmin”][quote name=”rheeea”] pt sufletele oamenilor care mor prin sinucidere, mai sunt valabile cele 40 de zile dupa moarte in care sufletul are parte de diferite experiente inainte de verdict(rai sau iad).intreb asta, deoarece, azi, Madalina ar trebui sa se afle in Rai, pt 6 zile, dar avand in vedere ca s-a sinucis, mai e valabil? [/quote]

Măi fraților, nu mai credeți în prostiile astea! Este regretabil că în unele cărți „duhovnicești” întâlnim erezia gnostică despre intervalul de 40 de zile în care sufletul celui mort s-ar perinda pe pământ, apoi în rai și în iad. Nici în Biblie, nici în cărțile de cult nu există vreo referire la cele 40 de zile de după moarte. Dacă cineva găsește în slujba înmormântării expresia „40 de zile”, eu înghit Molitfelnicul. Sf. Ioan Gură de Aur spune „Nu este cu putință ca sufletul, odată ieșit din trup, să mai rătăcească pe pământ” – Omilii la Matei, EIBMBOR, București, 1994, p. 356. [/quote]

Eu stiu ca in primele 40de zile dupa moarte este dus sufletul in rai si in iad am citit in Pelerinul Roman !!!

Reply
Daniela
iulie 18, 2010 @ 3:55 pm

Phoenix…multumesc pentru raspuns.Mie imi este teama sa nu nimeresc peste un preot care sa puna sare pe rana si sa plec mai suparata de la el decat m-am dus.Nu ma supar daca este mai aspru la inceput,daca asta e spre binele meu dar pana la urma sa-mi dea sfaturi bune,nu care sa-mi faca rau.Dar,oricum,asa cum ati zis si voi,daca ma rog la Dumnezeu imi va scoate in drum un duhovnic bun si asa voi face,ma voi ruga si sper sa ma asculte Dumnezeu:-)

Cosmin..nimeni nu stie drumul sufletului dupa moarte.Nu ai de unde sa stii daca se urca direct in cer,daca mai trece ceva timp pana la judecata.Chestia asta cu 40 de zile a reiesit din faptul ca Iisus dupa ce a murit a inviat si a mai stat 40 de zile pe Pamant.

Reply
Diana
iulie 18, 2010 @ 4:35 pm

Scuza-ma g, iti raspund tarziu, da, Dumnezeu ne asteapta pe fiecare nu numai ca ne astepteapta, dar si vine in intampinarea noastra, cum se arata si in pilda fiului risipitor. Te sfatuiesc cand ai timp si dispozitia sa te rogi cat mai mult cel putin eu cu ajutorul rugaciunii am reusit sa trec peste deznadejte. Sa-ti spun ce m-a ajutat pe mine sa trec peste perioada aia ingrozitoare la care nici nu mai vreau sa ma gandesc. Am citit Viata Parintelui Cleopa (http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/viata_p_cleopa.htm)ceea ce m-a impresionat foarte mult ai ales dintre multele lui sfaturi cel mai mult m-a ajuta acest sfat:
”Să luati ocrotitoare si ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer si de pe pământ! Împărăteasa cerului si a pământului!
Dacă o veti lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineata un acatist cu căndeluta aprinsă si seara un paraclis, veti avea ajutor si în timpul vietii si în clipa mortii si în ziua Judecătii… Stiti voi cât poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei Treimi? Dacă nu era ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!” In alta parte Parintele Cleopa recomanda al doilea Paraclis al Maicii Domnului si intradevar este mai bun, zic eu, ca are legatura cu minunata carte Minunile Maicii Domnului.
Si m-a mai ajutat foarte mult Sfantul Ioan Rusul (http://logos.md/2009/06/09/sfantul-ioan-rusul-marturisitorul-si-facatorul-de-minuni-2/) si cred ma el mai mult m-a scos din deznadejte, este un sfant mai putin cunoscut dar grabnic ajutator si nu pot sa spun ca m-am rugat f mult la el spre rusinea mea (cateva cuvinte pe zi) si m-a ajutat foarte mult(pe aceasta cale ii multumesc din tot sufletul si il recomand tuturor celor bolnavi sufleteste sau trupeste si celor care au probleme).
Si un alt Sfant care m-a ajutat foarte mult si ii multumesc, este Sfantul Nectarie Traumaturgul chiar dc nu am avut cancer Doamne Fereste, prin citirea minunilor lui si rugandu-ma lui am simtit ajutorul lui.
Deci, g (ca iar m-am intins cu scrisul) in afara de Bunul Dumnezeu in primul rand, Sfanta Lui Maica sunt o multime de Sfinti si Sfinte care imediat ne ajuta numai sa le cerem ajutorul, cu credinta, ca ei sunt Prietenii lui Dumnezeu asa cum Insusi Domnul Hristos i-a numit si in frunte cu Sfanta Maica a Domnului (care din iubire pentru noi se roaga in fiecare clipa) mijlocesc pentru noi la Dumnezeu pentru binele nostru.
Sa te ajute Bunul Dumnezeu, Sfanta Maica Lui si toti Sfintii, g sa treci cat mai repede peste aceasta perioada, incearca cat poti sa te apropii de Dumnezeu (pentru ca El nu ne cere si nu ne da mai mult decat putem sa ducem, si cum am citit mai demult de la un Parinte, Dumnezeu iti da aceasta Cruce pentru ca are incredere si stie ca poti sa o duci) si te mai sfatuiesc sa ai rabdare pentru ca oricata suferinta am indura in lumea asta in primul rand ca trece, nu e vesnica, dar intotdeauna dupa furtuna si dupa ploaie apare un curcubeu superb si apare soarele luminandu-ti si incalzindu-ti sufletul, care te face sa uiti de toata suferinta pe care ai indurat-o.

Reply
Cosmin
iulie 18, 2010 @ 4:44 pm

40 de zile
Roman, „Pelerinul român” nu este nici Sfânta Scriptură, nici Panihida, nici Molitfelnicul, nici Aghiasmatarul.

Daniela: [i]„Nimeni nu stie drumul sufletului dupa moarte.Nu ai de unde sa stii daca se urca direct in cer, daca mai trece ceva timp pana la judecata”. Înseamnă că Hristos a mințit când i-a spus tâlharului pe cruce: [i]„Astăzi vei fi cu mine în rai”[/i], pentru că, de fapt, tâlharul a ajuns în rai abia după 40 de zile. [/i] [b]Luca 16, 22-23:[/b] „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui”. În Sfânta Scriptură nu există nici măcar vreo aluzie la faptul că între moarte și așezarea în rai sau iad ar trece un interval de timp.

Dacă nu avem mărturie despre cele 40 de zile din Sfânta Scriptură sau din cărțile de cult ale Bisericii, atunci nu putem accepta o asemenea învățătură. Analogia pe care o propui, cu cele 40 de zile petrecute de Mântuitorul pe pământ după Înviere e forțată. În cele 40 de zile, Hristos era viu, nu mort. La fel de bine aș putea spune și eu că, așa cum poporul evreu, după ieșirea din Egipt, a rătăcit 40 de ani prin pustia Sinai, tot așa și sufletul omului, după ieșirea din trup rătăcește 40 de zile pe ici, pe colo. Dar nici analogia ta, nici a mea nu sunt întărite de Scripturi sau de Tradiție, deci sunt false.

Reply
florian
iulie 18, 2010 @ 4:47 pm

cititi viata Sf Teodora
Sf Teodora marturiseste despre cele 40 de zile in care sufletul 3 zile sta pe pamant 6 in Rai si restu in iad unde vede muncile iadului dupa care trece prin vamile vazduhului …. daca marturia Sf Teodora este falsa inseamna ca nu era sfanta.. nu putem sa tinem in sinaxar pe Sfanta Teodora si in acelasi timp sa i negam marturiile si vedeniile . Va recomand sa cititi viatza Sf Teodora. Doamne ,ajuta!

Reply
florian
iulie 18, 2010 @ 4:56 pm

SFANTA SCRIPTURA SI SF TRADITIE
in Biblie sunt invataturi care sunt continuate prin Sf Traditie.. a nega Sf Traditie inseamna a nega totte invataturile incepatorilor ai preotiei : Sf Vasile cel Mare, Sf Ioan gura de aur , Sf Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul a Sf Parinti Sf Nicolae, Sf Spiridon si toate invataturile Sf Parinti care sunt cuprinse in Sf Traditie .. deci a nega invataturile lor ins a nega Sf Traditie

Reply
Guest
iulie 18, 2010 @ 5:06 pm

re: cititi viata Sf Teodora
[quote name=”florian”]Sf Teodora marturiseste despre cele 40 de zile in care sufletul 3 zile sta pe pamant 6 in Rai si restu in iad unde vede muncile iadului dupa care trece prin vamile vazduhului …. daca marturia Sf Teodora este falsa inseamna ca nu era sfanta.. nu putem sa tinem in sinaxar pe Sfanta Teodora si in acelasi timp sa i negam marturiile si vedeniile . Va recomand sa cititi viatza Sf Teodora. Doamne ,ajuta![/quote]

Poate ne spui și când e prăznuită Sf. Teodora ca să-i căutăm slujba în Minei și să vedem ce scrie acolo.

Reply
florian
iulie 18, 2010 @ 5:07 pm

http://www.ortodoxism.ro/Vamile.shtml

Reply
florian
iulie 18, 2010 @ 5:14 pm

A TREIA ZI SI VAMILE
SEMNIFICATIA ZILELOR A NOUA SI A PATRUZECEA
Unde se afla sufletul imediat dupa despartirea sa de trup? Ce semnifica a treia zi, a noua zi si a patruzecea zi? In ce interval de timp trece sufletul vamile vazduhului si cand are loc judecata particulara?
Sfantul Macarie Alexandrinul ne comunica descoperirile ingeresti care i s-au facut despre starea sufletelor mortilor in timpul celor patruzeci de zile de dupa moarte. Cand s-a indeplinit misterul mortii, sufletul, despartit de trupul sau, locuieste pe pamant inca doua zile si viziteaza impreuna cu ingerii locurile pe unde a afacut binele; el umbla imprejurul casei unde s-a despartit de trupul sau si chiar ramane cateodata langa sicriul unde zace trupul sau. Apoi, dupa exemplul Mantuitorului, Care a inviat a treia zi dupa moarte, tot sufletul trebuie sa se urce la cer, pentru a slavi pe Creatorul universului. De aceea, Biserica se roaga in acea zi pentru cei morti. pasaj din site ul de mai sus .. sa va fie de folos Doamne ajuta!

Reply
Cosmin
iulie 18, 2010 @ 5:14 pm

re:
[quote name=”florian”]http://www.ortodoxism.ro/Vamile.shtml [/quote]

Floriane, tu înțelegi limba română? Te mai întreb o dată: în care zi din calendar e prăznuită această sfântă Teodora?

Reply
g
iulie 18, 2010 @ 5:14 pm

@Diana
Multumesc din suflet.. dar nici sa ma mai rog nu pot..dar asa cum pot o s-o fac.. am devenit dependenta de pc.. e groaznic! Stiu despre Sf Ioan Rusul mi-a fost drag, chiar foarte, dar acum nu ma mai rog la el.. Adevarul e ca nu mai am evlavie la nici un sfant.. dar incerc

Reply
Florian
iulie 18, 2010 @ 5:22 pm

Sfantul Macarie Alexandrinul ne comunica descoperirile ingeresti care i s-au facut despre starea sufletelor mortilor in timpul celor patruzeci de zile de dupa moarte.

Sf Teodora 7 august

Reply
Florian
iulie 18, 2010 @ 5:23 pm

uitata te pe calendar 7 august Cuv teodora de la Sihla

Reply
Florian
iulie 18, 2010 @ 5:24 pm

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august07.htm

Reply
Cosmin
iulie 18, 2010 @ 5:33 pm

Unui creștin ortodox nu ar trebui să-i lipsească din casă, după Sfânta Scriptură, Învățătura de credință creștină ortodoxă. Cartea aceasta expune învățătura oficială a Bisericii noastre. Nu veți găsi acolo vreo referire la vămile văzduhului sau la cele 40 de zile de după moarte. Îmi pare rău pentru voi dacă Sfânta Scriptură, textele slujbelor cuprinse în cărțile de cult și Învățătura de credință creștină ortodoxă nu vă sunt suficiente pentru a înțelege ce se întâmplă cu sufletul după moarte. Dacă spuneți că sunteți ortodocși, de ce nu primiți ceea ce învață Biserica?

Cine este această sfântă Teodora? Când e prăznuită? Cine i-a scris viața? Cât de autentică este?

Reply
Cosmin
iulie 18, 2010 @ 5:52 pm

re:
[quote name=”Florian”]uitata te pe calendar 7 august Cuv teodora de la Sihla [/quote]

În viața sfintei Teodora de la Sihla nu se vorbește de vămile văzduhului. Unde ai găsit despre vămile văzduhului în viața sfintei?

Florian: [i]Sfantul Macarie Alexandrinul ne comunica descoperirile ingeresti care i s-au facut despre starea sufletelor mortilor in timpul celor patruzeci de zile de dupa moarte.[/i]
Serios? Nu știu de unde le scoți. În Mineiul pe ianuarie, la ziua a 19-a, în slujba sfântului Macarie, nu scrie nimic de vămile văzduhului. Nici în Patericul egiptean, o altă sursă de încredere. Așadar, de unde le scoți, Floriane? Te rog, nu-mi mai trimite linkuri! Voi așa vă formați o cultură teologică, citind articole postate pe internet? Atunci nu e de mirare că nu cunoașteți învățătura de credință a Bisericii…

Reply
Diana
iulie 18, 2010 @ 6:57 pm

Da, te cred si te inteleg g, ca si eu am fost asa, nu ma mai puteam ruga pur si simplu pentru ca nu mai vedeam rostul rugaciunii, pana mi-a dat Dumnezeu sa citesc de un Sfant minunat care tot asa s-a luptat cu deznadejdea timp de 3 ani, este vorba de Sfantul Nifon al Consantianei si i-am citit viata (l-am omis mai sus pt ca spre rusinea mea l-am uitat – sa ma ierte Sfantul) si defapt asa a inceput indreptarea mea cu cateva cuvinte catre Sfinti catre Maica Domnului in fiecare zi, o rugaciune mica seara si dimineata(Tatal nostru, Imparate Ceresc, Cuvine-se cu adevarat, etc). Te cred ca nu poti, dar incearca macar o rugaciune Tatal nostru seara si e minunat si Domnul Hristos ne sfatuieste ca daca am cazut sa ne ridicam (ca viata este facuta din caderi si ridicari) sa nu ramanem jos, bineinteles nu imediat ca nu iti cere nimeni si nici nu este indicat, dar incet incet sa vezi ca incepi sa progresezi, incearca sa-ti deschizi inima fata de Dumnezeu, sa-L lasi sa te ajute. Noi suntem niste copilasi mici ai lui Dumnezeu, asa cum un copil de cateva luni, un an incepe sa merga, dar mai cade si atunci cand cade plange, dupa mama lui, si aceasta vine si il ridica cu blandete si cu dragoste, nu il cearta ca de ce a cazut (ca il stie ca e mic si neputincios) asa suntem si noi atunci cand cadem, El nu asteapta altceva de la noi decat sa strigam din suflet la El ca sa vina sa ne ajute. El ne iubeste foarte mult cum zicea un Sfant Parinte „Dumnezeu iubeste pe cel mai mare pacatos din lume mai mult decat iubeste cel mai mare sfant pe Dumnezeu”.
Sper sa te ajute macar un pic.

Reply
Guest
iulie 18, 2010 @ 7:01 pm

Cosmin, mă ierţi, sigur eşti ortodox?

Reply
g
iulie 18, 2010 @ 7:15 pm

@Diana
Multumesc din suflet si eu am viata SF NIFON si am citit-o mai demult ar trb sa o recitesc…nici nu stii cat m-ai bucurat..mi as dori sa am id tau..daca vrei sa mi-l dai..sa-l rogi pe admin sa mi dea un mail cu id tau.. te imbratisez!!!!Va imbratisez pe toti!!!!!!!!!!!11 :love: :love: :love:

Reply
Diana
iulie 18, 2010 @ 7:28 pm

Ti-l scriu aici, g :dianafurnica@yahoo.com

Reply
Diana
iulie 18, 2010 @ 7:30 pm

Iti dau si linkul de la Viata Sfantului Ierarh Nifon:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/nifon.html

Reply
cin
iulie 18, 2010 @ 7:30 pm

*nu este vb. despre Sf.Teodora de la Sihla ci despre Cuvioasa Teodora despre care se vorbeste in „Vietile Sfintilor” la Sf.Vasile cel Nou sarbatorit pe 26 martie(tot acolo se poate citi despre cum a strabatut aceasta vamile vazduhului)

Pr.Nicodim Mandita a scris o carte in doua volume „Calea Sufletelor in vesnicie-vamile vazduhului”.
Pr.Serafim Rose deasemenea a scris o carte.

Reply
Diana
iulie 18, 2010 @ 7:34 pm

Si eu te imbratisez, g si cu placere. :love:

Reply
Anesti
iulie 18, 2010 @ 7:37 pm

Sf. Grigorie Tracul scrie Viaţa Sf. Vasile cel Nou, unde cuvioasa Teodora, o altă Teodora nu cea de la Sihla, mărturiseşte experienţa proprie a vămilor văzduhului pe care le-a trecut cu mjlocirea SF. Vasile cel Nou. Aici se consemnează un număr de 24 de vămi.
La Teofil, patriahul Alexandriei, precum şi Sf. Antonie cel Mare veţi găsi în Patericul egiptean relatate viziunile lor cu privire la starea sufletului după moarte şi purtarea sufletului de către îngeri şi draci prin ceruri şi văzduhuri.
De asemenea pictura exterioară a mănăstirii Suceviţa este singura care redă cele 40 de vămi expres simblic printr-o scară pe care draci se chinuie săîmiedice urcarea credincioşilor ajutaţi de către îngerii lui Dumnezeu.
Subliniez căinervenţia mea nu se axează pe un număr exact al vămilor, această călătorie făcând parte din cele 40 de zile, mai exact răstimpul dintre a 3-a şi a 9-a zi cf. Jean-Claude Larchet „Tadiţia ortodoxă despre viaţa după moarte” pe care o recomand călduros domnului Cosmin care nu cunoaşte viaţa Bisericii ortodoxe.
De asemenea ştiu că cine crede cu adevărat în învăţăturile Bisericii şi este un trăitor autentic caută, se intereseaya şi apoi susţine că nu există ceva în Tradiţia Bisericii.
Sfântul Ioan Gură de Aur se ducea la priveghiul celui răposat unde noaptea se cântau psalmi, mustră bocitoarele plătite şi sublniază importanţa slujbelor pentru cei adormiţi întru Domnul. Constituţiile Apostolice prevăd o seamă de rânduieli cu privire la cel în mormântat.
Sf. Grigorie de Nyssa în ssssscrierea Viaţa Sf. Macrina (sora lui şi a Sf. Vasile cel Mare) arată pregătirile care se făceau pentru cea adormită, de la lumânare până la crucea şi pânza pusă peste sicriu. Sf. macrina îi spen fratelui său în srierea „despre suflet şi înviere” care sunt stările prin care trece sufletul după moarte, agonia şi neliniştea unui suflet înainte de judecată.
de fapt aş putea scrie peste 100 de pagini doar cu titluri de cărţi, consemnări ale Sfinţilor.
e bine să nu uităm pilda săracului Lazăr, comentariile Sfinţilor la această pildă precum şi la învierea obşteasc, dar şi la moarte.
O deosebită omilie are Sfântul Macarie Egipteanul dar şi Sf. efrem Sirul despre moarte şi la cei răposaţi în care arată starea prin care vor trece suletele.
Repet, intenţia mea este să invt la lectură, la hrană duhovnicească, să trăim autentic nu intelectual şi teoretic.
Bucurie
P.S. Întrebarea adresată mai sus lui Cosmin îmi aparţine şi nu îmi doresc să îi arăt că triodul, Octoihul, Penticostarul, Molitfelnicul, Panihida, Mineiele au foarte multă informaţie cu privire la existenţa vămilor, indiferent de numărul lor variabil.

Reply
Phoenix
iulie 18, 2010 @ 7:48 pm

lupta
Cred ca in momentele de zbucium sufletesc e necesar sa ne ancoram toate fortele si toata vointa inspre Dumnezeu. Vointa noastra e foarte importanta, desi mintea si inima noastra „coalizeaza” spre a ne distruge. Staruim in credinta, staruim in rugaciune, staruim in cainta. Este dificil tocmai din cauza acelei dureri uriase care nu ne permite a vedea un rost in acestea.
Am gasit ceva care sper sa fie de folos:

“Mare e împaratia tristetii, spune Sfântul Ioan Gura de Aur, e boala a spiritului care cere multa putere pentru a-i rezista cu curaj si pentru a respinge ce are ea mai rau”.
Terapeutica tristetii

În primul rând, cel în cauza trebuie ajutat sa înteleaga ca este bolnav si ca e necesara vointa sa pentru a se vindeca, iar în functie de cauzele care genereaza tristetea, terapeutica devine specifica.

a) În cazul frustrarii în dorinte, terapeutica tristetii implica în mod esential renuntarea la dorintele si placerile trupesti, mai precis la desfatarile lumii acesteia trecatoare.

[b]Sfântul Maxim remarca: “Împotriva … tristetii, dispretuieste … lucrurile materiale”.
[/b]
De asemenea, bolnavul trebuie adus la starea de indiferenta în privinta gloriei si a onorurilor pe care le poate primi din partea socialului. “Împotriva tristetii, dispretuieste gloria si obscuritatea” ne îndeamna în aceasta privinta Sfântul Maxim.

b) Am vazut ca mânia poate fi urmata de tristete sau poate sa fie consecinta unei ofense suferite, luând adesea forma ranchiunei.

Indicam:

Ø formarea convingerii celui care se mânie ca el este principalul vinovat de tulburarea sa;

Ø frecventarea (vizitarea) semenului incriminat, ce permite o vindecare mai rapida decât singuratatea;

[b]Ø înfrânarea imaginatiei, ce se poate raspândi asemenea unui venin, ce poate otravi încetul cu încetul sufletul;[/b]

Ø sa nu se poarte pica ofensatorilor si sa fie considerati drept binefacatori, drept medici care lucreaza la vindecarea sufletului si sa li se aduca multumire;

Ø sa ne rugam pentru ofensatori si sa ne gândim la ei ca la persoane ce ne procura mari binefaceri, considerându-i medicii pe care ni i-a trimis Domnul, pentru a ne ajuta sa ne cunoastem boala;

Ø în orice împrejurare sa-i iertam pe ofensatori, sa abandonam ranchiuna fata de ei si sa dam dovada de bunavointa si bunatate.

Foarte important este ca starea de tristete, indiferent de cauza ei, sa fie dezvaluita si descrisa în fata parintilor duhovnici, la scaunul Sfintei Taine a Spovedaniei. Ei ne vor putea astfel elibera, prin puterea pe care le-a dat-o Domnul nostru Iisus Hristos, de gândurile ce ne-au cuprins; ne pot consola si îndruma corect. Astfel procedând, vom primi cel mai pretios ajutor, de neînlocuit, materializat în leacul consolarii si al vindecarii, pe care va trebui sa-l turnam zilnic pe rana sufletului nostru pâna la vindecare.

Întarind zilnic edificiul vietii sufletesti ce se sprijina pe cei trei piloni ai sai (rugaciunea, citirea din sfintele carti si osteneala trupului), vom putea învinge toate felurile de tristete, reintrând în armonie si echilibru cu Dumnezeu si cu semenii nostri.”

Reply
g
iulie 18, 2010 @ 8:03 pm

@Phoenix
Iarta ma ca nu ti-am rasp la intrebarea cu mult anterioara.. Nu mereu simt usurare cand ma spovedesc..uneori era f rau dupa..dar nici acum nu inteleg de ce

Reply
Anesti
iulie 18, 2010 @ 8:11 pm

Canonul 14 Timotei al Alexandriei
refritor la sinucigaşi, Biserica ortodoxă spune următoarele prin:
canonul 14 al Episcopului Timotei al Alexandrei (+385):

„Dacă cineva nefiind în minţi ridică mâna asupra sa sau se aruncă în prăpastie, să se facă pentru el proaducere (adică să fie pomenit la proscomidie la Sfântul Trup pentru cei adormiţi, de către preot) sau nu?
Răspuns: În privinţa acestuia, clericul trebuie să lămurească dacă s-a făcut aceasta (sinuciderea) cu adevărat ieşit din minţi fiind. Căci de multe ori rudeniile celui ce a pătimit aceasta, vrând să obţină aducerea jertfei şi rugăciune pentru el, mint şi zic că nu era în minţi.(deci era regulă generală să nu fie pomeniţi sinucigaşii, dar erau şi unele excepţii de care unii încercau să profite).
Uneori însă a făcut aceasta (sinuciderea) din cauza tratamentului jignitor al oamenilor sau oarecum din scârbă, şi pentru aceasta nu trebuie să se aducă jertfă, că s-a făcut sieşi ucigaş. Deci clericul negreşit trebuie să cerceteze cu deamănuntul, ca să nu cadă sub osândă”

NU cunosc pe Mădălina Manole, nu ştiu ce a fost în sufletul ei, să ne ferească Dumnezeu de aşa ispite oricât de tari ne-am considera.
Canoanele Bisericii nu sunt subiect de talkshow, nici licitatie si nu se modifica dupa cum vrea fiecare. Episcopul Timotei al Aleandriei a trecut la Domnul in anul 385 si de atunci nimeni nu a schmbat acest canon oricat de multe sinucideri au existat
Nu vreau să judec pe nimeni, sunt sătul să mai judec, nu mai vreau…insă

Un păcat trebuie spovedit, iei canon şi ţi se iartă dacă te pocăieşti, aşa esti intrebat de preot, şi dacă nu mai repeţi

Nu ştiu în ce măsură un sinucigaş poate parcurge aceste etape sau daca poate sări direct la iertare.

Bucurie!

Reply
Laura-optimista
iulie 18, 2010 @ 8:21 pm

Despre opinia lui Cosmin
Doamne, ajută!
Sunt în totalitate de acord cu opinia lui Cosmin, deoarece a fost susţinută prin argumente pertinente şi dificil de combătut. Cred că ideile lui sunt ortodoxe, deoarece se bazează pe argumente scripturistice şi patristice relevante.
Am citit într-un manual de dogmatică ortodoxă pentru seminariile teologice faptul că învăţătura despre vămile, prin care ar trece sufletul după moarte, nu este o dogmă a Bisericii, ci doar o teologumenă, bazată pe opiniile unora dintre părinţi. De aceea, consider că dacă vom analiza această învăţătură în mod critic, nu vom risca să cădem în erezie, căci nu combatem o dogmă, un adevăr de credinţă revelat, ci doar o teologumenă. În opinia mea, argumentele lui Cosmin sunt foarte logice. În primul rând, dacă Mântuitorul Hristos ar fi ştiut că sufletele oamenilor rămân 40 de zile pe pământ, nu i-ar mai fi spus tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. Un alt text scripturistic, ce poate constitui o obiecţie la adresa învăţăturii despre vămi şi despre cele 40 de zile este parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. „A murit bogatul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi săracul şi a fost înmormântat”. Aceste texte biblice şi opinia Sfântului Ioan Hrisostom, potrivit căreia sufletele, după moarte, nu mai pot rămâne pe pământ, au fost aduse ca argumente de către Cosmin şi-mi par cât se poate de convingătoare. În plus… aceste învăţături despre drumul sufletelor după moarte îmi par puţin naive. Nu vreau să întristez pe cineva, care ar avea o opinie diferită faţă de mine, deoarece esenţială este credinţa în dogmele Bisericii, iar nu opiniile personale ale fiecăruia dintre noi despre drumul, pe care sufletul îl parcurge, înainte de a-şi primi de la Domnul răsplata faptelor săvârşite în viaţa pământească. De aceea, sunt dispusă să discut cu oricine ar dori să aducă obiecţii la adresa opiniilor mele. 🙂 De ce am afirmat că ideea aceasta despre vămi şi călătorii ale sufletului prin rai şi iad îmi par naive? Pentru că sufletul, după ce a ieşit din trup, trece într-o altă dimensiune a existenţei, căci iese din timp şi intră în eternitate. De aceea, cred că metodele noatre de măsurare a timpului nu mai sunt valabile în viaţa viitoare. Este doar o opinie personală, dacă este o concepţie eretică, vă rog să-mi arageţi atenţia. În plus, nu înţeleg de ce Dumnezeu i-ar mai duce pe oameni în vizită prin rai şi prin iad, după ce au trecut din viaţa aceasta. De ce le-ar mai arăta suferinţa iadului, dacă ei oricum nu mai au şansa de a se pocăi pentru păcatele săvârşite şi de a progresa în viaţa duhovnicească? De ce i-ar mai încuraja cu frumuseţea raiului pe aceia, care ar urma să ajungă în iad, după judecata particulară? Ce sens ar mai avea toate acestea? În privinţa celor 24 de vămi, pe care sufletul le-ar parcurge înainte de a se înfăţişa lui Dumnezeu, ideile îmi par deja puţin îndepărtate de învăţătura noastră creştin-ortodoxă. N-aş vrea să fiu considerată drept neoprotestantă, dar mă voi raporta la Sfânta Scriptură, ştiind că Sfânta Tradiţie – calea de transmitere orală a Revelaţiei divine – nu poate contrazice Biblia, precum nici Scriptura nu se opune Tradiţiei Bisericii. Astfel, am impresia că teologumena despre cele 24 de vămi este în contradicţie cu un cuvânt al Mântuitorului Hristos, consemnat în Sfânta Evanghelie după Ioan: „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toţi să cinstească pe Fiul, cum cinstesc pe Tatăl”(cap. 5). Din aceste cuvinte ale Domnului înţeleg că „toată judecata”(toată puterea de a judeca) aparţine Mântuitorului Hristos. De aceea, sunt sigură că diavolii, care ar păzi la vămi, n-ar avea niciun drept de a ne judeca pe noi. Dacă Sfântul Apostol Pavel ne încredinţează că noi, creştinii, îi vom judeca pe îngeri(evident, pe cei căzuţi), de ce să credem că acele fiinţe nefericite(fiindcă nu vor să se întoarcă la Dumnezeu) şi pierdute pentru veşnicie ar avea puterea de a opri sufletele noastre la aşa-zise vămi, pentru a le duce în iad? Aceasta ar însemna că demonii ar săvârşi judecata în locul Domnului nostru Iisus Hristos. Doamne fereşte! Mai mult decât atât, ideea de „vamă” îmi pare destul de pământească şi nepotrivită pentru viaţa veşnică. Desigur, este posibil ca acest termen să fi fost folosit în mod alegoric de către Sf. Părinţi.
Dacă am greşit cu ceva, sunt pregătită să mă corectez, primind cu totală încredere învăţătura Bisericii. Totuşi, cred că aceste idei, pe care m-am străduit să le argumentez, nu contrazic adevărul revelat. Oricum, important este că toţi credem şi mărturisim existenţa vieţii veşnice, pe care Domnul nostru ne-a făgăduit-o.
Pace şi bucurie tuturor fraţilor întru Hristos!
Laura

Reply
Cosmin
iulie 18, 2010 @ 8:21 pm

re:
[quote name=”cin”]*nu este vb. despre Sf.Teodora de la Sihla ci despre Cuvioasa Teodora despre care se vorbeste in "Vietile Sfintilor" la Sf.Vasile cel Nou sarbatorit pe 26 martie(tot acolo se poate citi despre cum a strabatut aceasta vamile vazduhului)

Pr.Nicodim Mandita a scris o carte in doua volume "Calea Sufletelor in vesnicie-vamile vazduhului".
Pr.Serafim Rose deasemenea a scris o carte.
[/quote]

Părintele Ioanichie Bălan nu menționează de unde a „cules” viața Sf. Vasile cel Nou, or fără precizarea sursei autenticitatea biografiei sfântului este pusă sub semnul întrebării. În plus, este foarte dubios cum trei sferturi din viața unui sfânt sunt dedicate… altui sfânt, cuvioasei Teodora. Nu mai vorbesc de faptul că această cuvioasă Teodora nu există în Sinaxarul Bisericii. Asta nu vă spune nimic?
Cartea lui Serafim Rose, [b]Sufletul după moarte[/b], nu e originală, este un fel de reeditare a lucrării [b]Omilie despre moarte[/b] a episcopului Ignatie Brianceaninov, tipărită în 1863. Această lucrare a șocat lumea ortodoxă rusă a secolului al XIX-lea, iar cel care a luat cea mai vehementă atitudine împotriva ei a fost [u]Sf. Teofan Zăvorâtul[/u], prin lucrarea [b]Împotriva broșurilor [i]Omilie despre moarte[/i] și Adaosul la acea omilie[/b]. Cât despre părintele Nicodim Măndiță, scrierile sale nu sunt normative în domeniul teologiei.
IPS Lazar Puhalo a scris cartea „Sufletul, trupul și moartea” în care demonstrează falsitatea învățăturii despre vămile văzduhului.

Nu înțeleg de ce aduceți ca argumente pentru vămile văzduhului opiniile singulare a doi preoți sau vedeniile dubioase ale unei sfinte care de fapt nu există, când Biserica nu susține o asemenea învățătură. Și mă mai întrebați pe mine dacă sunt cu adevărat ortodox…?

Reply
omp
iulie 18, 2010 @ 8:22 pm

texte scanate special pentru Cosmin
[i]”Facem parastas de trei zile, pentru că în a treia zi omul îşi schimbă înfăţişarea; praznic de nouă zile, pentru că atunci începe să se descompună trupul, afară de inimă; şi [b]parastas de 40 de zile, pentru că atunci se pierde şi inima.[/b] Alcătuirea omului se face tot la fel: în a treia zi se formează inima; în a noua zi se fixează în trup; iar în a 40-a zi, se alcătuieşte desăvârşit trupul.” [/i](citat din „Vietile Sfintilor de peste tot anul – Sinaxar in sambata lasatului sec de carne”, Ed. Biserica Ortodoxa Alexandria – 2002, p.510)

[i]La cei păcătoşi, spune Sfântul Efrem Sirul, faptele lor cele rele se prefac în ceasul morţii în îngeri răi şi îl însoţesc până este aruncat în focul gheenei, acuzându-1 pe el de acelea ce le-a făcut şi nu s-a pocăit. [b]După moarte îngerul însoţeşte sufletul 40 de zile[/b], împreună cu alţi îngeri, arătându-i întâi fericirea raiului şi apoi muncile iadului. Apoi îl duc pentru a treia oară în faţa Preasfintei Treimi şi i se hotărăşte, până la judecata de apoi, fie loc de odihna, fie loc de osanda, dupa faptele sale”.[/i](Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol.5, p.94-95)
[i]
Cât despre locul unde se aşează sufletele oamenilor după moarte, potrivit cu pilda bogatului nemilostiv şi săracului Lazăr (Luca 16, 19-31), Sfânta Biserică ne învaţă aşa: timp de două zile după moarte, sufletul este purtat de îngerul păzitor peste tot în lume, pe unde a trăit şi a făcut fapte bune sau rele, şi îşi aminteşte de toate cele din pruncie până în ceasul morţii. [b]În a treia zi este dus la Dumnezeu, iar la 40 de zile i se rânduieşte loc de odihnă sau osândă.[/b]
[u]În Pravila Mare de la Târgovişte, capitolul 162,[/u] spune că „sufletul, de multă dragoste a trupului (său), căci s-a despărţit de dânsul, uneori merge la casa aceea unde a fost în viaţă, iar alteori la mormântul unde este trupul îngropat. Iar îmbunătăţitul şi dreptul suflet merge pe la locurile unde avea obiceiul să se roage pentru mântuirea lui şi face două zile pe pământ. [b]Iar a treia zi merge sufletul împreună cu îngerul său la cer şi stă înaintea groaznicului scaun şi se închină înaintea lui Dumnezeu[/b]. [b]Pentru aceea se face a treia zi Sfânta Liturghie şi pomană pentru cel mort.[/b] Iar dacă se închină lui Dumnezeu, merge cu îngerul de îi arată bogatele şi frumoasele lăcaşuri ale sufletelor drepţilor şi ale sfinţilor care au făcut voia lui Dumnezeu în lume. Toate acestea le vede sufletul atunci (de la a patra până la a noua zi).
[b]Iar a noua zi merge iar de se închină lui Dumnezeu. Pentru aceasta se face Liturghie şi pomeni¬re la a noua zi[/b].[b] Apoi îl duce îngerul şi îi arată toate muncile cele de dedesubt (din iad) până la 40 de zile (când se închină a treia oară Preasfintei Treimi).[/b] Pentru aceasta se fac liturghii şi pomeniri (pentru cei morţi) la 40 de zile. Iar de acum încolo, după lucrurile care le-a făcut, îi dă lui loc de se odihneşte, până va veni Hristos să judece lumea şi să-i dea sau să-i plătească fiecăruia după lucrurile lui”.
Aceasta este Tradiţia Bisericii şi acesta este rolul slujbelor ce se fac pentru cei răposaţi.” [/i](Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol.5, p.97-99)

Reply
niky
iulie 18, 2010 @ 8:25 pm

Este irelevant cit dureaza pina un suflet ajunge la Dumnezeu. Ceea ce este sigur este ca sufletul care-L cauta si iubeste pe Domnul Iisus Hristos va ajunge intotdeauna la El pentru ca El are puterea in cer si pe pamint. Nu cred ca trebuie sa-si faca cineva griji in aceasata privinta. Doamne ajuta si bucurati-va in Iisus Hristos

Reply
Cosmin
iulie 18, 2010 @ 8:45 pm

Te rog să-mi „scanezi” și textul slujbei înmormântării și să subliniezi acolo unde se vorbește de vămile văzduhului.
Opiniile părintelui Cleopa sunt neîntemeiate. Cu care citate biblice sau patristice justifică ceea ce a spus? N-am văzut niciunul. Părerea părintelui Cleopa este și ea una singulară, nesusținută de Biserică. Nu mai vorbesc de faptul că încurajează credința în strigoi și vârcolaci care, după moarte, rămân în preajma locurilor dragi din timpul vieții sau prin cimitirele în care au fost îngropați. De asemenea părintele Cleopa pare că a uitat de cuvintele Mântuitorului adresate tâlharului „Astăzi vei fi cu mine în rai”. Deci când a mers tâlharul în rai, în ziua în care a murit, cum spune Mântuitorul, sau după 40 de zile, cum spune părintele Cleopa?

Reply
Laura-optimista
iulie 18, 2010 @ 9:12 pm

Opinia lui Anesti
Doamne, ajută
Acum am observat cele două comentarii scrise de către Anesti, despre care ştiu că este foarte documentat în privinţa literaturii patristice şi trăieşte cu toată convingerea credinţa noastră orotodoxă. De aceea, citindu-i cu atenţie primul comentariu(celălalt era despre sinucigaşi) m-am gândit mai bine la ceea ce am scris… Dacă în Pateric şi în alte scrieri ale părinţilor Bisericii există argumente, ce susţin existenţa unui drum de 40 de zile parcurs de fiecare suflet, înseamnă că această învăţătură este consemnată în Tradiţia Bisericii şi mărturisită de către unii dintre Sfinţii părinţi… Nu ştiu ce să mai cred, pentru că cele două texte scripturistice(pilda săracului Lazăr şi cuvintele adresate de către Mântuitorul tâlharului) par să infirme această învăţătură. Cu toate acestea, dacă Sfinţii Părinţi mărturisesc împreună faptul că, într-adevăr, sufletul parcurge un drum, înainte de a se înfăţişa lui Hristos, înseamnă că noi trebuie să ne încredem în ceea ce Domnul le-a descoperit, căci opiniile Părinţilor Bisericii noastre sut superioare raţiunii noastre slăbite de păcat. Comentariul acela m-a pus serios pe gânduri, din cauza acelor multe argumente patristice şi pentru că-l cunosc pe Anesti destul de bine şi ştiu cât de informat este în privinţa teologiei. Totuşi, mai am câteva nedumeriri: cum trebuie interpretate textele biblice, pe care le-am menţionat mai sus? Cum putem crede că demonii vor sta la vămi şi ne vor cere socotală pentru păcate, de vreme ce doar Hristos este Judecătorul? De ce Dumnezeu mai duce sufletele în rai şi iad, dacă oricum acest demers n-ar mai avea un scop pedagogic? Dacă Anesti va vrea şi va avea timp să-mi răspundă la aceste nelămuriri, va trebui să accept mărturiile Părinţilor despre vămi şi drumul sufletelor după moarte.
Bucurie!

Reply
Laura-optimista
iulie 18, 2010 @ 9:25 pm

Foarte complicat…
Este clar că acele cuvinte ale Domnului(„Astăzi vei fi cu Mine în rai”) sunt adevărate şi că doar Fiul lui Dumnezeu are dreptul de a judeca lumea. Dracii n-au şi nu vor avea niciun drept asupra noastră, cu excepţia situaţiei, în care le-am îngădui noi, prin păcatele noastre, să ne despartă de Hristos Dumnezeu. Totuşi, mărturiile acelor părinţi din Pateric, pe care le-a menţionat Anesti… Cum rezolvăm această dilemă? Observ că, la ora aceasta, nu prea mai pot gândi logic şi cred că este un moment nepotriit pentru a face teologie. De aceea, voi aştepta răspunsul lui Anesti şi voi reveni mâine, când mă voi simţi mai odihnită şi voi putea descifra mai uşor această problemă. 🙂
Oricum, am observat un comentariu foarte interesant, în care scria că unicul adevăr sigur este faptul că aceia, care-L iubesc pe Hristos, vor fi alături de El, indiferent de etapele, pe care le vor parcurge.
Bucurie!
Hristos în mijlocul nostru!

Reply
Anesti
iulie 18, 2010 @ 9:39 pm

Opinia mea nu-a a mea. doar am redat cativa Sfinti Parinti, dar numarul lor si al scrierilor este covarsitor, lucrurile erau asa de clare pt ei incatunii nici nu mai insistau pe sa ceva, iar cei ce o faceau era din motive pedagogice, de a tine treaza constiinta.
Cosmin a omis sa citeasca autorul vietii Sf.Vasile cel Nou, adica Sfantul Grigorie Tracul, este tradusa si in roaman pentru cei ce doresc sa o citeasca o pot cauta ca exista tradusa.
Nu m-am complicat sa aduc argumente pentru numarul concret de 40.
Puteti citi cartea mai sus recomandata, Jean-Claude Larchet „Tadiţia ortodoxă despre viaţa după moarte”, edit. Sofia, Bucuresti, 2006.
Aici se iau cele 40 de zile cu pricina si se argumenteaza cu marturiile Sfintilor parinti, cu patricul Egipteanul, cu cel a Sfantului Grigorie cel mare.
pentru Csmic recomand actele celor 24 de sedinte ale sinodului in care Sf. Marcu Efeseanu explica mai bine problema starii sufletelor dupa moarte, textele originale, in P.O. (Patrologia Orientalis)
mai am 2 observatii:
1. Biserica mijloceste starea celor adormiti pana la judecata obsteasca
2. Judecata particulara nu este acceasi cu cea finala.
P.S. Am vazut ca unii s-au impiedicat de
Mantuitorul biruie moartea cu moartea Sa, insa numai dupa invierea sa, cea de a treia zi, El implineste Scripturile!
Noul Testament continua prin Legea cea Noua.
daca lazar a fost luat de ingeri si dus in sanurile lui Adam, fara nicio indoiala si sufletul talharului a fost luat de ingeri.
parintii Bisericii talcuiesc cuvantul astazi in mai multe feluri, el este prezentul, „timpul” vesniciei, dra mai bine este sa cititi comentariile la aceste pilde ale Sfintilor si niciunul nu afirma ca sigur nu au existat o stare a sufletului dupa moarte.

Reply
omp
iulie 18, 2010 @ 9:49 pm

@Cosmin
Vorbesti despre Textul slujbei inmormantarii asa cum vorbesc anumite denominatiuni despre Sfanta Scriptura: daca nu-i acolo, nu-i nicaieri… As putea, cu usurinta, calca in picioare toate aceste „traditii” (s-ar putea ca ghilimelele sa fie in plus), dar cand stiu de catre cine sunt sustinute, ma abtin a le comenta, macar din respect pentru cei care au lasat cu adevarat si ceva bun in urma lor… Stiu cazul unui duhovnic renumit de manastire care dadea canon citirea „Vamilor vazduhului”… Pe unii mai putin imbunatatiti ca tine, s-ar putea sa-i „tempereze” o astfel de carte… ce sa-i faci, uneori – pentru unii mai tari de cerbice – e nevoie si de o leaca de frica… Tu, daca nu esti prea stresat cu pacatele, nu privi prea de sus pe cei care le-au cam facut si n-ar trebui sa le mai repete… e daca vrei o educatie „pe stil vechi”… Desigur ca cel mai sigur te vei convinge cand iti va veni „randul”, daca aceste „vami” exista pentru toti sau nu… dea Domnul sa existe si pe „acolo” „discriminari”, si tu sa n-ai parte de vami, precum talharul de pe cruce… Apropo, ce-ar fi sa inceapa preotul sa insire cele 24 de vami la slujba inmormantarii ? mai ales pe caldurile astea… ar incepe si groparii sa planga…

Textele scanate nu-s „opinii” ale Parintelui Cleopa, dansul citeaza pe altii (iar contextul nu necesita detalii), cat despre credinta in varcolaci – mentionata de tine (fara trimiteri directe la sursa!!!)… e la „moda”… un film a luat – se pare – si Oscar pe un astfel de subiect … de ce te mai miri ? aici chiar glumesc ! iertare…

Nu stiu daca tu ai ajuns la smerenia si pocainta talharului de pe Cruce, ca sa indraznesti sa speri la o „teleportare” instantanee in Rai… El, fii sigur, n-a sperat-o… poate tocmai de aceea s-a invrednicit de ea…

Reply
dumnezeuduh
iulie 18, 2010 @ 10:02 pm

Ma sinucid si basta
Sinuciderea e un drept fundamental al omului. NIMENI nu are dreptul sa impiedice pe altul sa se omoare singur! Sint foarte linistit pentru ca stiu ca atunci cind ma voi satura de viata o sa ma sinucid. Am deja tot ce imi trebuie ca sa o fac usor si fara suferinta. Ca o sa fie azi sau peste multi ani, e lipsit de importanta. Cind o sa-mi vina cheful sa ma sinucid, o sa ma sinucid si gata. Ce vor gindi sau simti cei din jur , imi este complet indiferent. La fel de linistit sint( spre deosebire de credinciosii plini de angoase) pentru ca STIU ca nu exista nici dumnezeu, nici suflet, nici rai si nici iad. Mortul e mort de tot, nu mai exista decit niste atomi care se intorc in natura.

Reply
niky
iulie 18, 2010 @ 10:49 pm

Daca iubesti vei alege totdeauna binele
Pt ´´Ma sinucid si basta´´
Ai dreptate Dumnezeu ne-a invatat pe toti oamenii despre existenta Lui , sa te sinucizi nu este dureros cel mai dureros este ca o vesnicie sa nu mai poti indrepta nimic. Adevarul este ca esti liber sa alegi bucuria si pacea sau chinul vesnic. Dumnezeu sa se indure de tine si sa iti smulga sufletul din puterea satanei spre slava Numelui Sau .Doamne ai mila de el.

Reply
Anesti
iulie 18, 2010 @ 11:04 pm

Pt laura
Asa cum spui ca noi vomjudeca ingerii, deci prin viata noastra exemplara, asa si noi vom fi judecatipentru proriile greseli. Nnu suntem judecati dupa principiile dracilor, pentru ca atunci totul va fi cunoscut, iar dracii, ca si fata de dreptul Iov, vor dori sa arate ca nu suntem vrednici de Dumnezeu, folosindu-se de pacatele noastre nemarturisite, nu de pacatele lor.
Sa incetam sa mai consideramdracii judecatori, noi ne vom jdeca prin faptele noastre.
teologumena nu ramane teologumena daca este dovedit ca este aberanta.
Judecata particulara nu implca o hotarare definitiva, vesnica, de accea exista o judecata universala.
Si de ce nu este starea dintre judecata particulara si cea obsteasca definitiva?
Pentru mijlocirea Bisericii pentru cei adormiti, prin rugaciunile pe care le face pentru cei adormiti. parintele Staniloae are un capitol cu mijlocirea Bicericii pentru cei adormiti, precum si capitolul cu starea sufletli dupa moarte, ambele in volumul 3 al Dogmaticii.
repet pt a 3-a oara, nu vreau decat sa sublinie credinta Bisericii intr-o stare a sufletului dupa moarte, un anumit „drum” al sufletului, dar nicidecumnu vreau sa ma axez pe numarul variabil de vami, ceea ce nu este acelasi lucru cunumarul de zile de la moarte si pana la judecata particulara!
Sfantul ioan Gura de Aur spune despre talhar, parinteste ca, talhar a fost pe pamant, dar si in cealalta viata tot talhar a ramas, talharind raiul, evident glumind, laudandu-l pentru ca spun Sfintii parinti ca a ajns in rai inaintea Apostolilor.
Dar fie si cum spui tu, sa admitem o fluctuatie de timp, iti voi spune ca inca de pe timpul lui ilie, indemnat fiind Elisei sa mearga si sa invie pe cineva a fost atentionat sa nu stea pe acle si nici sa nu salute macar. De ce? Pentru ca in acea regiune descompunerea era subita, organele itale pierdeau functia de regenerare ff repede, fiind o alta clima, iar pentr orientali salutul presupunea un ritual mai complex ce lua timp. Ei nu erau Hristos, ei puteau aduce sufletul inapoi…pentru ca acel om doar dormea…ti se pare cunoascuta expresia nu-i asa? 🙂 Doar doarme pentru ca daca ajungea proorocul la timp organele vitale, sau creierul se putea regenera daca nu mureau celulele. Ei bine o parte din teologumena celor 40 de zile, cum spui tu, subliniaza ca in primele 3 zile sufletul este pe pamant pentru dovezile de moarte clinica, inca de pe timpul Sfantului Atanasie al Alexandriei, care sesiza problemaq mortii clinice. (deci sa nu ne mai credem evoluati, parintii bisericii nu erau niste debili mintali, cu barbi mari si sleioase care nu stiau ce-i cu ei, si sa vezi draga Doamne si-a dat unul cu parerea si e ratacit si de neluat in seama)
Se sustine deci cu rpecadere timpul de 3 zile pentru posibilitatea de 3 zile de moarte clnica, insa in acea regiune, era sficient si o zi ca functiile truplui sa fie de neregenerat, iar aproband variatia de timp pe care ai aubliniato, afla ca teologumena celor 40 de zile presupune ca apoi sufletul sa mearga in rai, dupa ce sta pe pamant. Deci daca functiunile trupului inceteaza de a mai putea fi reluate datorita climei mai repede decat 3 zile, in orient, 1 zi , rezulta ca prima zi va fi trasnpusa in a 4-a in sistemul celor 40 din occident, si atunci va cadea marea ta si alui Cosmin obiectie ca talharl a fost in rai in acea zi. El nu mai era in moarte clinica (talnahrul), urmand ca sufletul sau sa mearga de pe pamant in rai timp de o perrioada variabila cum ai zis. Deci, se poate admte ca in acea zi, a mortii talharul sa fie in rai, dar asta sa nu excluda ca dupa un timp el sa isi continue acel drum.
Sau sa inteleg ca talharul este deja in Imparatia Cerurilor, care va fi la judecata obsteasca? :-))) Deci, faceti diferenta intre rai si Imparatia Cerurilor, intre ce concepea evreul intre rai si şeol.
la inceput se considera ca toti in Vechiul Testament merg in seol, unde este doar suferinta. Apoi aceasta suferinta a fost impartita in categorii incat şeolul, un fel de iad, pentru vechiul testament, capata 2 sectiuni, dreptii si pacatosii. talharul de pe cruce in cel mai bun cay, admitand ca era un carturar, un invatator de lege, cel mai optimist cay, el putea concepe ca va fi in regiunea dreptilor din seol. Este foarte usor sa ne dam cu parerea, s cadem prada primului argument servit, si ma gandesc, oare nu este un test al tariei credintei noastre?
Imparatia cerurilor se ia cu nevointa si pana la judecata universala starea celor adormiti in Domnul poate fi mijlocita de Biserica prin rugaciunile madularelor Trupului lui Hristos, si hristos insusi.
Sau ce sa intelegem, ca atunci cand preotul pomeneste pe cei repausati cand face proscomidia, cand taie particelel pentru cei adormiti din agnet, cand le scoate din agnet, din prescura aleasa sa fie sfintita si prefacuta trupul Domnului, atunci se pomenesc nominal cei adormiti de pe pomelnice. oare Trupul Domnului pentru acei adormiti nu are nicio valoare, niciun rost?
De asta se doreste sa dati pomelnicele cat mai devreme sa apuce preotul sa pomeneasca pe cei adormiti atunci cand scoare firidele, firimituri din presucra sfintita si rosteste nuemle mortilor, asta inainte de a incepe Sfanta Liturghie.
NU credeti ca ati mers cam departe domnilor, mai potoliti-va?
Puteti sa imi analizati cu atentie cuvintele si veti vedea ca tot ce am sustinut se ancoreaza in viata in Hristos a Biserici, in Sfintele taine, si ca Parintii bisericii nu cnferentiau sau aceau tratate ca sa fie tiparite peste 2000 de ani la edituri in carti cu coperte frumoase 🙂
haideti sa fim mai maturi, mai responsabili, sa nu ne jignim Sfintii sa anulam marturiile lor, martiriul multora.
Si sa nu il intristam nici pe Hristos, care ne iubeste, si prin care avem intrare la tatal, Parintele luminilor.
Sa nu mai spun ca nici nu as avea de ce sa aplic legea noului testament pentru Lazar si talhar cata vreme ei s-au incadrat in etapa vechiului testament din mantuirea Domnului
Am inceput orbiti sa dam in seama dracilor faptele noastre rele si sa ne scuzam frustrandu-ne cum de indraznesc dracii sa ne judece…nu nu deloc, noi vom fi vrednici sa raspundem pentur pacatele noastre si pe care ei o sa doreasca sa le scoata in evidenta. Asa cum noi prin faptele noastre bune vom judeca prin COMPARATIE
Bucurie

Reply
Anesti
iulie 18, 2010 @ 11:15 pm

Comentul de mai sus imi apartine si mi-l asum.
P.S.Imi cer scuze pentru greselile de scris dar am tastatura cam stricata si am scris cum am putut ca nu am bani sa imi iau alta noua, banii i-am dat pe cartile Sfintilor Parinti pe care vad ca nu ii respectam deloc, macar citindu-i daca nu si punand in practica putinul pe care ne vaitam sau laudam ca il „atoatestim”
Sa luam aminte!

Reply
Phoenix
iulie 18, 2010 @ 11:45 pm

De mama ta ti-ar fi indiferent ce simte? Dumnezeu exista si este atat de Bun si Puternic incat nu este nevoie sa ti se arate pentru a demonstra existenta Sa.. Ba mai mult, este atat de Iubitor incat te lasa sa faci voia ta, cu toate ca El isi doreste ceva mult mai bun pentru tine intotdeauna.
Nici aerul nu-l vezi dar stii ca este acolo… nici sufletul omului nu-l vezi dar stii ca este acolo. Este absurd a afirma ca suntem numai materie, mai avem si suflet, constiinta si in cazul in care nu ne ingrijim de el, va muri odata cu trupul sau poate chiar in timpul vietii. Asadeci mai avem ceva foarte important pe langa corp, si anume sufletul, lucru care ne deosebeste de animale.

Petre Tutea spunea in felul urmator…
„Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale – acesta este omul crestin.
Fara Dumnezeu omul ramine un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramine asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa-i reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramine un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.
Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.”

Reply
admin
iulie 19, 2010 @ 6:24 am

Cele 40 de zile de dupa moarte si trecerea sufletului prin vamile vazduhului nu sunt dogme, sunt teleogumene. Dogmele sunt revelate de catre Dumnezeu prin sfintii sai in Biserica si acceptate de catre intreaga comunitate.

Teleogumenele nu sunt respinse de Biserica dar nici acceptate ca avand caracter de dogma.

Iata definitia teleogumenei:

– parere, idee, judecata personala asupra unor puncte de credinta care nu sunt dogmatice.

Reply
Guest
iulie 19, 2010 @ 6:51 am

eu sincer, nu cred ca parintele Cleopa si-ar fi exprimat asa niste „opinii” d’ale lui, fara sa se gandeasca la impactul pe care l-ar putea avea asupra celorlalti, existand riscul sa sminteasca pe cineva 🙂

Reply
Cosmin
iulie 19, 2010 @ 10:29 am

re
[quote name=”Anonim”]eu sincer, nu cred ca parintele Cleopa si-ar fi exprimat asa niste "opinii" d’ale lui, fara sa se gandeasca la impactul pe care l-ar putea avea asupra celorlalti, existand riscul sa sminteasca pe cineva :-)[/quote]

Părintele Cleopa și părintele Nicodim Măndiță n-au citit Omiliile la Matei ale Sf. Ioan Gură de Aur, pentru că nu și-ar fi permis să-l contrazică pe acesta din urmă. Omiliile au fost tipărite târziu, abia în 1994, părintele Nicodim murise de mult, iar părintele Celopa era deja bolnav.
Iată ce zice acolo Sf. Ioan Gură de Aur, în perfect acord cu învățătura Bisericii și în dezacord cu părerile izolate ale unora: [i]„[b]Nu este cu putință ca sufletul, odată despărțit de trup, să mai rătăcească pe pământ[/b]. Că spune Scriptura: Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu. [b]Sufletele păcătoșilor, îndată după moarte, sunt duse de aici[/b]; și se vede asta din pilda bogatului nemilostiv și a lui Lazăr; iar în altă parte Hristos spune : [b]Astăzi[/b] voi cere sufletul tău de la tine. [b]Nu este cu putință ca sufletul, odată ieșit din trup, să mai rătăcească pe pământ[/b]. (…) Și din multe alte locuri putem vedea că [b]sufletul nu rămâne pe pământ după ce iese din trup.[/b] (…) Că nici sufletele păcătoșilor nu pot rămâne aici pe pământ, ascultă-l pe bogatul nemilostiv cât se roagă să vină pe pământ și nu i se îngăduie”.[/i] – Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, EIBMBOR, București, pp. 356-357.
O altă scriere a Sf. Ioan Gură de Aur la care părinții Cleopa și Nicodim Măndiță nu au avut acces, iar altora le e lene s-o citească, este „Omilii la săracul Lazăr” , EIBMBOR, București, 2005. Iată ce zice Sf. Ioan acolo:„[i]Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr ne arată că sufletele, când ies din trup, nu mai rămân aici pe pământ, ci sunt duse îndată” (p.56); „Dumnezeu a încuiat porțile lumii de dincolo și nu îngăduie ca unul din cei plecați și întors aici să spună cele de acolo, ca nu cumva diavolul, luând pricină din asta, să răspândească printre oameni rătăcirile lui” (p. 99); „Dumnezeu n-a îngăduit nimănui care ar putea veni cândva de acolo să spună cele despre cele de acolo oamenilor din viața aceasta, învățându-ne astfel [b]să socotim dumnezeieștile Scripturi mai vrednice de credință decât orice altceva[/b]” (p. 100).[/i]
Despre semnificația slujbelor de pomenire din a 3-a, a 9-a și a 40-a zi citiți Didahia, cap. VIII, „Despre lucrurile săvârșite pentru cei adormiți” a Sf. Simeon al Tesalonicului și capitolul VII din „Ierarhia bisericească” a Sf. Dionisie Areopagitul. Veți vedea acolo că alta este semnificația acestor zile de pomenire, nicidecum că ar fi vorba de niște termene scadente la care sufletul este plimbat pe pământ, prin iad și prin rai.

Omilia pseudomacariană este o scriere gnostică, cu vădite influențe din cultul morților vechilor egipteni și a zoroastrienilor. Este pusă pe seama Sf. Macarie, evident, pentru a-i conferi autoritate. „Vedeniile cuvioasei Teodora”, adăugate ulterior la viața sfântului Vasile cel Nou sunt iarăși false. Această Teodora nici nu există.

Reply
Monica
iulie 19, 2010 @ 11:33 am

@Anesti& Claudiu
Buna! Am facut un efort sa citesc ultimele doua comentarii pe care le-ai scris. Ca o nota – cu cat scrii mai mult, cu atat risti sa alterezi mesajul tau – oamenii se plictisesc si nu retin mai nimic.

Vreau sa iti spun ce am constatat eu, de altfel – spectatoare, si de ce am vrut sa intervin.
Ai facut o luuuuuunga expunere a ideilor tale (ar fi fost mult mai usor de citit textul tau, daca ai fi simplificat exprimarea. Frazele cu multe subordonate obosesc). Penultimul comentariu, cu toata tenta lui extremista, ti-a facut imagine buna – prin continut – pentru ca arata clar ca tu insuti esti convins de ceea ce scrii. Ultimul comentariu, sau completarea pe care ai facut-o, a spulberat tot si prin „tot” spun valoarea mesajelor anterioare. Cum adica si pe cine ar putea impresiona pozitiv ca tu ti-ai cheltuit banii pe carti si nu pe tastatura?
Deducem cu totii ca acele carti nu au dat „roadele” asteptate, caci altfel nu se justifica asemenea mentiune.

Nu inteleg cum poti spune lucruri corecte – cele legate de doctrina Bisericii – intr-un mod atat de agresiv. Sau inteleg, si de aceea iti scriu acum.
Tu vrei sa promovezi niste idei – cu privire la credinta – ca fiind necesare pentru salvarea sufletului si dobandirea bucuriei, numai ca insusi tonul tau te contrazice. Daca tu ai descoperit adevarul, arat-o! Caci ultimul comentariu iti anuleaza credibilitatea ca promotor al unei ideologii.

@ Claudiu
M-am uitat in lung si-n lat peste comentarii, pentru ca ma intereseaza opinia oamenilor despre gestul Madalinei Manole. Sunt profund dezamagita de opiniile crestinilor practicati. Sunt de acord cu tine ca Biserica are un punct de vedere care decurge din bunul simt comun: nu ar putea fi de acord cu suprimarea vietii, dar de ce se transforma totul in judecata si condamnare a omului – victima?

Aceasta femeie era zdruncinata de pastilele pe care le luase si sa nu subestimezi vreodata puterea lor. As spune ca omul e doar chimie si reactii.
Sinucigasii au o soarta aparte. Si pentru ca numai Dumnezeu le cunoaste taina si durerea, numai El are dreptul sa-i pedepseasca. Nu noi, prin cuvintele noastre aspre.
De ce am sentimentul ca stam pe margine si spunem: nu, asa nu, asa nu-i bine … altora? Si te intreb: daca TU ai avea dreptul sa o condamni pe Madalina Manole sau pe Iuda, ce ai face cu ei? Sincer, unde i-ai trimite?

Reply
Dan
iulie 19, 2010 @ 11:52 am

MOnica, am si eu cateva nelamuriri despre anumite lucruri pe care vrei sa le spui asa ca imi cer iertare ca invervin si eu in discutia ta fata de Anesti si Claudiu (apropo, pe Anesti il cheama si Claudiu…dar sa nu se faca confuzie cu autorul articolului ca altfel nu o sa ne mai intelegem deloc 🙂 )
Ai spus ceva ce mie mi se pare ciudat: „As spune ca omul e doar chimie si reactii.” Ce ai vrut sa spui defapt? Caci prin aceasta afirmatie nu inteleg decat faptul ca omul e doar trup, nu si suflet. Ori lucrurile stau un pic altfel caci sufletul nu tine de chimie si reactii.
Apoi ai spus „De ce am sentimentul ca stam pe margine si spunem: nu, asa nu, asa nu-i bine … altora? Si te intreb: daca TU ai avea dreptul sa o condamni pe Madalina Manole sau pe Iuda, ce ai face cu ei? Sincer, unde i-ai trimite?”
Cred ca in primul rand daca cineva ar avea dreptul sa condamne n-ar face decat sa condamne…la iad desigur (ca raiul nu e condamnare 🙂 ). Daca ar avea dreptul de judecata…atunci este altceva. Poate am parut un pic sarcastic dar prin intrebarea ta deja ai fortat concluzia pe care vroiai sa o sugerezi.
Din articolul de mai sus nu reiese ca se condamna omul ci pacatul sinuciderii. Si da se judeca foarte aspru acest pacat. Asa trebuie sa-l judecam ca nu-i pacat pe care sa-l poti indrepta dupa ce-l faci.
Autorul articolului nu a judecat omul ci pacatul si se vede asta din afirmatia [i]”De multe ori ne grăbim să judecăm, analizând la rece viaţa şi gesturile care au precedat sinuciderea. Dacă cel care s-a sinucis ar fi fost cineva foarte apropiat nouă am fi fost mult mai rezervaţi în afirmări şi nu ne-am mai grăbi să spunem aşa repede că sufletul celui mort se va duce în iad. Nimeni nu poate şti cu siguranţă ce era în sufletul unui astfel de om, ce zbucium şi întristare apăsătoare l-au cuprins.”[/i]
Cam astea sunt nelamuririle pe care le am

Reply
Anesti
iulie 19, 2010 @ 12:20 pm

Multumim, Bucurie!
Buna Monica, multumim pentru judecatile de valoare, dar nu exista nicio promovare a mea caci nu m-am citat pe mine. Sfintii nu se promoveaza…, intradevar unii ii vand, altii ii cumpara…cei mici se plang cand striga dupa ajutor, dar li se raspunde cu o palma care le astupa gura pentru ca deranjeaza” Bucurie!

Sa fiu mai clar in ultimul meu comentariu in acest site:
1.Niciodata nu am impus o proprie ideologie nimanui, iar cei care au discutat cu mine oricat de putin pot da marturie despre asta, daca ar fi cazul sa ma justiic fata de cineva
2.Nu am facut decat sa arat ca este falsa afirmatia lipsei unor argumete privind existenta unor vami, vazduhuri in Paricul Egiptean sau la Sfintii Parinti. Exista astfel de marturii precum si in cartile bisericesti folosite in timpul serviciului liturgic. NU am promovat un numar anume, de vami sau zile, acestea sunt teologumene. Dar daca sunt teologumene nu inseamna ca sunt lipsite de importanta, insa nu trebuie nici sa anulam dogmele …
3.Sustin in continuare faptul ca sufletul este nemuritor, are o existenta dupa moartea omului, dupa despartirea de trup, exista judecata particulara, una universala, iar Biserica poate mijloci in acest rastimp starea celor adormiti. Acestea sunt dogme,nu se discuta, nu se negocicaza si se poate apela la orice dogmatica ce nu este sufocata de scolastica.
4. Multumesc tuturor celor care au suportat mesajele mele cu toate greselile de tastare, cu toate frazele subordonate, cu toate cele pe care oricine a trebuit sa faca un efort sa le suporte sau inteleaga.
5. Admin, va multumesc ca mi-ati rabdat comentariile si o sa va rog sa imi stergeti toate comentariile precum si toate articolele, asta pentru ca nu vreau sa promovez nimanui nimic si sa nu obosesc pe nimeni. Si insist pentru ca nu vreau sa se inteleaga ca argumentarile mele aveau vreun scop, ceva scontat uneori obtinut sau nu.
6. Laura iarta-ma pt mustrare, am indraznit aceasta doar pentru a te atentiona ca orice litera poate ucide inima cuiva si orice traire in duh, oricat de mica, fie si pe baza pr. Cleopa sau Nicodim Mandita, poate fi mai mare si mai luminoasa decat orice „teolog” doxat in surse. M-a intrigat modul in care cei care aveau doar argumentele celor 2 parinti mai sus citati au fost bruscati sufleteste, pentru ca sunt oameni care nu au timp sau posibilitatea sa studieze si in inima lor se multumesc cu putinul pe care viata li-l ofera. Atata timp cat ceea ce ne insusim este in comun acord cu viata Bisericii in Hristos vom avea masura dreptei cuviinte in orice. Si..Bucurie!
P.S.: Va doresc tuturor o viata plina de Lumina lui Hristos, Lumina Lumii!

Reply
Monica
iulie 19, 2010 @ 12:48 pm

@ Dan 🙂
1. Privind numele. Ce bine ca ai spus de nume! Eu nu vad ce sens are sa venim cu pseudonime. M-am adresat comentatorului pe care l-am perceput ca fiind inconsecvent in emotii – „Anesti” si lui Claudiu, pentru ca pe el il cunosc (chiar daca doar din vedere). 🙂

2. Privind afirmatia mea in legatura cu sufletul. Sau consistenta lui. Recunosc ca fraza era mai lunga si am scurtat-o din teama de a nu plictisi. Acum vad ca era necesara o completare. Ce numesti tu suflet? Adica la ce te referi? Presupun ca la un ansamblu de stari, emotii si idei. Presupun. Si eu cred ca omul are suflet. Dar devine complicat, cand incepi analiza. Sa ne referim la pacatul deznadejdii. Poate fi echivalent cu depresia sau cu angoasa, sau cu ambele. Daca privesti indeaprope comportamentul uman, vei observa ca poate fi influentat. Mai clar: pentru depresivi (ma refer si la predispozitia genetica, dar si la depresia survenita in urma unei dezamagiri) sunt recomandate anumite substante chimice, care … le modifica starea. Nu doar substantele chimice, bineinteles, dar ele – odata cu acceptarea, transforma.
Sa-ti dau un exemplu din experienta mea. Luam tratament pentru insomnie. Treceam printr-o perioada grea si ma afecta in acest fel: visam ingrozitor, nu ma puteam odihni. Tratamentele psihiatrice sunt pe cat de periculoase, pe atat de necesare in multe cazuri.
Pe prospectul pastilelor mele scria sa nu intrerup tratamentul, chiar daca starea mi s-ar fi imbunatatit. Nu l-am intrerupt de bunavoie, ci mi-am uitat pastilele acasa, plecata fiind pentru 2 saptamani. Cu greu pot descrie saptamanile cu pricina. Voi spune doar atat: nu mai eram eu. Substantele chimice ne modifica starea si, in consecinta comportamentul. La asta m-am referit, cand am spus de reactii. Daca vrei detalii, purem continua pe mail, caci consider ca ne-am indepartat de la subiect.

3. Privind rostirea unei condamnari. Eu n-am intrebat: la ce i-ai condamna. Am scris clar, zic eu: i-ai condamna (adica i-ai trimite in iad?)? Sau unde i-ai trimite? Cu sensul clar de alternativa si convinsa fiind ca nimeni nu ar trimite pe altcineva in iad !
4. Privitor la ceea ce a scris Claudiu : insusi titlul articolului e o condamnare. Si mai e ceva care nu-mi place, acum ca l-ai citat. Cum adica : daca ar fi cineva drag sau apropiat, am gandi altfel? Vreau sa cred ca ceea ce e valabil pentru mama sau iubitul, e valabil si pentru un necunoscut – in acceptiunea tuturor! Caci ar fi meschin sa suferim doar pentru unii sau sa-i intelegem doar pe unii.

Sper sa te multumeasca raspunsul meu.

Reply
Guest
iulie 19, 2010 @ 12:51 pm

Anesti, cel putin pentru cei deja „bruscati sufleteste”, a te retrage de pe acest site, ar insemna o alta „bruscare sufleteasca”… 😉

Reply
rheeea
iulie 19, 2010 @ 12:58 pm

Oai…, deci imi pare sincer rau ca, virgula comentariul (mai exact intrebarea mea) a creat o asemenea polemica.
Recunosc ca nu sunt nici pe departe atat de „informata” duhovniceste ca si Cosmin, si exista posibilitatea sa ma fi inselat.De aceea vreau sa imi cer scuza fata de toti care mi-au citit comentariul, si au fost ca sa zic asa, intrigati de el.
In legatura cu motivul pentru care „ne-am aprins” aici, nu pot spune decat ca vom muri, si vom vedea, sau poate, ca unul dintre noi, mai inaintat duhovniceste se va invrednici de vreo experienta care sa clarifice aceasta situatie, si ne va spune si noua. 🙂
Pardonne-moi, mes freres!

Reply
Cosmin
iulie 19, 2010 @ 12:59 pm

@ Anesti
[quote name=”Anesti”]Pictura exterioară a mănăstirii Suceviţa este singura care redă cele 40 de vămi expres simbolic printr-o scară pe care draci se chinuie să împiedice urcarea credincioșilor ajutați de către îngerii lui Dumnezeu.[/quote]

Fals. Pe peretele nordic al Mânăstirii Sucevița este zugrăvită Scara dumnezeiescului urcuș a Sf. Ioan Sinaitul (vezi Filocalia vol. IX), nici pomeneală de vămile văzduhului. Sunt 30 de trepte, după numărul cuvântărilor care alcătuiesc scrierea. De unde ai scos numărul 40? În altă parte ziceai că sunt 24 de vămi.

Reply
Monica
iulie 19, 2010 @ 1:03 pm

@Anesti
Dincolo de faptul ca ti-a scapat sensul cuvintelor mele, chiar nu inteleg de ce te superi in felul asta pe sat si pleci, stergand urmele.
Realizez ca tu chiar nu constati ca mesajul pe care vrei sa-l promovezi (lumina lui Hristos) si comportamentul/tonul tau sunt in totala si ireconciliabila contradictie!

Reply
omp
iulie 19, 2010 @ 1:50 pm

Cosmin, fara blandete si tact, putem creea frustrari receptorilor… Scuza-mi indiscretia: ai citit ambele carti (Vamile si Scara)? nu de alta dar intre ele exista o similitudine cel putin structurala, demna de luat in seamna, tocmai de aceea – lasand „contabilitatea” la o parte – conexiunea facuta de Anesti e de apreciat…

PS – 30 – numarul cuvantarilor = numarul anilor Mantuitorului inaintea inceperii propovaduirii…

Reply
Guest
iulie 19, 2010 @ 2:15 pm

Dar de cartea Pr.Nicodim Mandita ce spuneti http://www.scribd.com/doc/11554894/Nicodim-Mandita-Calea-Sufletelor-in-Vesnicie-24-de-Vami-Ale-Vazduhului-1 Sunt 2 volume de cate 450pag aproximativ doar nu o batea campii in atatea pagini ?

Reply
g
iulie 19, 2010 @ 2:22 pm

😀 Sper sa fiti cu totii bine.. Am simtit nevoia sa va transmit un mesaj..de fapt e de la dragul meu Sfant al Inchisorilor Valeriu Gafencu- este pentru toti cei care il vor citi :love: :
[quote]Dragii mei, eu sunt un om fericit si ma rog Atotputernicului Dumnezeu sa va fericeasca si sufletele voastre, inflorindu-va viata, cu darul nepretuit, al Iubirii. Rugati-va lui Dumnezeu. Curatiti-va de pacate. Meditati adanc si duceti-va sa va spovediti si impartasiti-va numaidecat. Cu dragoste, frica si cutremur apropiati-va de Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.[/quote]

:love: Va imbratisez in Domnul Hristos, cu imbratisare sfanta!!! :love:

Reply
Admin
iulie 19, 2010 @ 2:49 pm

Multumim pentru mesaj G…
Fericitul Valeriu Gafencu ne este foarte drag si noua. La fel si Pr. Gheorghe Calciu si Ioan Ianolide si Costache Oprisan…si multi alti marturisitori ai lui Hristos.
Speram ca esti mai bine acum.

Reply
g
iulie 19, 2010 @ 2:51 pm

@Admin
:love: Cum as putea sa nu fiu bn cand am asa un prieten ca Sf Valeriu?? Va multumesc pt tot..desi e prea putin spus „multumesc”

Doamne ajuta!!!!!!! :love: :love: :love:

Reply
g
iulie 19, 2010 @ 2:54 pm

@Admin
😀 As putea sa va trimit o scrisoare redactata de Sf Valeriu..daca binevoiti

Reply
Admin
iulie 19, 2010 @ 2:57 pm

Da, poti trimite. Ne-ar bucura si pe noi.

Reply
Guest
iulie 19, 2010 @ 3:40 pm

re: @Admin
[quote name=”g”] :love: Cum as putea sa nu fiu bn cand am asa un prieten ca Sf Valeriu?? Va multumesc pt tot..desi e prea putin spus "multumesc"

Doamne ajuta!!!!!!! :love: :love: :love: [/quote]
Cum adica o scrisoare redactata de Sf.Valeriu ?

Reply
g
iulie 19, 2010 @ 6:39 pm

@Anonim
Da chiar asa desi pare imposibil si in acelasi timp minunat: Sf Valeriu scria celor dragi si astfel surorile lui au fost deacord sa se publice scrisorile primite de la scumpul lor frate, Valeriu aflat in inchisoare..Sf Valeriu a adormit pe 18 febr 1952..ai putea citi astfel de scrisori in carticica „Calea spre Fericire” de studentul Valeriu Gafencu..iti topeste inima :love:

Doamne ajuta!

Reply
Sorinache
iulie 23, 2010 @ 1:54 am

?
Si cum ramane cu faptul ca sinucigasul intra intr-o stare intermediara prins intre lumea asta si cea de dincolo intr-un loc unde nu este nimik si unde isi regreta fapta mereu si mereu ?.Mi se pare mai plauzibila explicatia asta decat ca ajunge in iad.De vreme ce nu i s-a terminat intervalul de timp care ii era stabilit pe Pamant nu cred ca are acces la lumea de dincolo rai sau iad.Sta pe Pamant si isi regreta fapta pana in momemntuil in care ar fi trebuit sa moara cum ii era scris.In marturia lui George Ritchie cand Isus il duce pe Pamant aratandu-i diferite spirite la un moment dat scrie: In a house, Jesus shows him the spirit of a boy following a living teenage girl and begging for forgiveness while the girl is completely unaware of the boy’s presence. Jesus tells George that the boy committed suicide and is „chained to every consequence of his act.”
Deci cum e pana la urma?

Reply
dia
iulie 23, 2010 @ 8:18 am

Pana la urma Dumnezeu stie (in adevaratul sens al cuvantului).
Sufletele oamenilor fiind diferite au o perceptie diferita a lumii de dincolo. Asa cum vedem la toate experientele celor care au ajuns in lumea de dincolo si, cu ajutorul Domnului, s-au intors. In plus sunt si „multe locasuri”.
La fel este si cu vamile: unii le trec intr-un fel si altii in altul, in functie de sfintenia fiecaruia. De exemplu: Sf. Pavel Tebeul (15 ian.) sau Sf. Marcu de pe muntele Francesc sunt dusi cu direct in Rai, in cete ingeresti.
Pe de alta parte avem exemple si de suflete care ajung direct in iad (in viata Sf. Nifon al Consantianei parca era un exemplu).
De asemenea, si pentru vami avem o serie de exemple, asa ca fiecare va fi judecat dupa judecatile lui Dumnezeu. Probabil vamile sunt necesare pentru sufletele care nu sunt suficient de curatite.
Oricum ar fi, suntem in mainile Bunului Dumnezeu care face tot posibilul sa ne mantuiasca.

Cat despre intristare. Eu folosesc un remediu care functioneaza de fiecare data: citesc din Vietile Sfintilor. Mai ales a celor care au viata in detaliu. Vietile sfintilor recenti sunt un dar de nepretuit. Minunat esti Domane intru Sfintii Tai.
Numai bine tuturor!

Reply
inna
august 3, 2010 @ 11:24 am

viata mea
dragii mei nam citit chiar toate comentariile de mai sus…ma plictiseau dar pentru mine Dumnezeu ma uitat de mult, imi merge din ce in ce mai rau 🙁 si apoi daca Dumnezeu de ce niu iarta pe cei care se sinucid???????daca ei s-o saturat de viata…si io mai am cateodata ganduri sinucigase da inca nu mam omorat ma gandesc ca mai sunt oameni care tin la mine 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁

Reply
inna
august 3, 2010 @ 11:26 am

scz vad k mai am unele grseli …

Reply
Filofteia
august 3, 2010 @ 11:51 am

inna…sa nu incerci niciodata sa te omori!Te rog!De ce sa te saturi de viata?
Dumnezeu nu ii iarta pe cei care se sinucid pentru ca ei isi vand sufletul diavolului.Viata Dumnezeu ne-a dat-o si stie El de ce,iar cand nu va mai trebui sa traim ne-o va lua El.Eu sunt sigura ca sunt oameni care sa te iubeasca,in primul rand te iubeste Dumnezeu,apoi parintii,fratii,prietenii,poate ca ei nu stiu sa arate iubirea,dar de simtit o simt,dar este important sa te iubesti si tu pe tine.Incearca sa te simti folositoare si este foarte usor sa faci asta,mai ales acum ca e vara.Te poti duce pe strada si sa ajuti oamenii,de ex daca vezi la piata ca un batran nu poate sa-si care sacosile,ofera-te sa il ajuti sau daca vezi ca cuiva ii este rau,intreaba-l ce are.Ajuta oamenii care au nevoie de ajutor(ii recunosti usor ca se vede dupa fata)si apoi cand iti vor multumi ai sa vezi ca nu vei mai avea nevoie de nimic,nu vei mai avea ganduri negre,nu te vei mai plictisi de viata.Un simplu ,,multumesc”va valora pt tine mai mult decat tot aurul din lume.Nu te lasa ispitita de diavol ca sa pierzi lumina lui Dumnezeu!Chiar Dumnezeu spune in poruncile sale,,sa nu ucizi”,iar sinuciderea este o ucidere.Toti suntem copii lui Dumnezeu si sa ne omoram inseamna sa omoram munca Lui,iubirea pe care El a pus-o in noi creandu-ne.
In viata,cat timp suntem mici mergem pe un singur drum…acela pe care ne ghideaza parintii,dar cand ne marim drumul acela se imparte in 2:unul cu umbra/intuneric al diavolului si al patimilor,pacatelor si altul cu soare si lumina a lui Dumnezeu si al virtutilor.Noi trebuie sa alegem pe care sa mergem si sa nu traversam de la lumina la intuneric(decat doar de la intuneric la lumina).Daca vei gandi sa te sinucizi vei merge pe un drum de intuneric si acum in viata si dupa moarte.Mai bine traverseaza,treci pe drumul cu soare si uita de existenta celuilalt,astfel vei trai in bucurie!

Reply
inna
august 6, 2010 @ 8:15 pm

offffff 🙁 …filofteia…ms mult ca miai raspuns la mesaj dar as vrea sa te intreb cati ani ai…si oricum, nu cred k un multumesc valoreaza prea mult(cel putin pt. mine)dar dak miai stii povestea mea de viata, sunt destul de tanara, si am primit multe lovituri de la viata 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 🙁 oricum mersi mult pentru comment!

Reply
angi
august 7, 2010 @ 3:13 am

As dorii sa spun si eu ceva , ce cred eu, o mica p
Doamne ajuta,

Referitor la sinucigasi, cred ca toti oamenii sau cel putin multi dintre noi am avut aceste groazice-satanice ganduri, dar SLAVA DOMNULUI, pentru intoarcerea si indreptarea multora dintre noi si asta doar datorita MAICII DOMNULUI SI SFINTILOR SAI SI A SFANTULUI NOSTRU INGER PAZITOR.
Am citit undeva mai dedemult ca atunci cand totusi un om in marea lui disperare, necredinta si nestiinta, face acest neiertat gest de a decide sa-si curma viata, se spune ca ingerul sau pazitor urla atat de groaznic si de amar in continuu… ca nu mai poate duce sufletul LA DOMNUL de unde i-a fost incredintat… Si mai apoi tot ma gandeam in mintea mea DAR OARE BUNUL DUMNEZEU CARE NE-A CREAT PENTRU EL CAT SUFERA DUMNEZEU PENTRU NOI SI PIERDEREA NOASTRA….O mama cand isi pierde copilul si-a pierdut si ea intr-un fel rostul , viata, cata durere cat suspin cat amar pe ea,saraca dar pai DOMNUL CAT SUFERA EL PENTRU PIERDEREA ACESTOR SUFLETE OARE NU NE DAM SEAMA, CATA DURERE II PROVOCAM….Daca ne-am gandii ca tot ce avem in fata noastra bun sau rau nimic nu ramane asa ati poti mare si tare maine jos sub pamant, dupa ploaie vine soare, iar noi pentru ce sa deznadajduim???
SA-I DAM SLAVA DOMNULUI PENTRU TOT SI PENTRU TOATE CELE VAZUTE SI NEVAZUTE , PENTRU CELE CERESTI SI CELE PAMANTESI, IN ZII SI IN NOAPTE PE FATA SI IN ASCUNS.

MARE ESTE DUMNEZEU SI MINUNATE SUNT LUCRURILE MAINILOR SALE.

o fiinta care a trecut prin cele mai rele si mari chinuri si acum am iesit un pic la soare dar maine poate vine iar futuna ,si tot ce-mi doresc sa NU MA LASE BUNUL DUMNEZEU IISUS HRISTOS si PREABUNA PREA CURATA PREABINECUVANTATEA SA MAICUTA, ci sa-mi dea iertare de pacate,iubire,credinta si pocainta, ca-n rest toate vin si trec …

AMIN.

Reply
George
decembrie 9, 2010 @ 8:23 am

nu deznadajduiti
nu lasti ca deznadejdea sa intre in inima voastra.. faci lok deznadejdii, faci lok diavolului. este adevarat lukru cind se zice ca e grea viata, mare adevar este.. dar asta e din cauza hotaririi noastre de merge prin ea fara de Calauzitorul cel Adevarat. vreau sa stie fiecare.. caci noi neam nascut urindul si depravindul pe Dumnezeu.. El este cel ce nea ales, iar la momentul hotarit de el se face cunoscut noua.. vreau sa va mai zic ca sa stiti.. Prima pista de aterizare si principala a diavolului este MINTEA omului.. sal rugam pe Domnul nostru Iisus Hristos ca sa ne curete cugetele noastre de orice rau sau patima.. asa ca sa ridicam fruntea sus, si spre rai.. sa ne gindim ca Hristos ne asteapta acolo cu bratele deschise.. si sa vezi cit de usor iti va fi sa treci prin aceasta lume preacurva si pacatoasa dupa cum a zis chir insusi Mintuitorul.. Doamne ajuta.. Amin..

Reply
georgiana
decembrie 27, 2010 @ 7:43 pm

sinucidere
de foarte multe ori m-am gandit la sinucidere ………….desi nu am incercat sa o fac….. am trecut prin prea multe greautatii pana akm ,nu m-ai suport ….sufar prea mult….viata mi se pare f grea …..simt ca nimeni nu ma intelege …nimeni nu ma iubeste……..nush ce sa mai fac….

Reply
CristinaL
decembrie 27, 2010 @ 8:35 pm

Draga Georgiana, Viata este o lupta. Numai cei care rezista pana la sfarsit se vor mantui. Nu iti asculta orice gand. Lasa gandurile legate de ce va fi. Lasa-l pe Dumnezeu sa se gandeasca la asta. Crezi ca tu poti sa faci ceva?
Noi nu putem face nimic. Dar marele Dumnezeu, Ziditorul cerului si a pamantului poate. Gandeste-te cat au patimit sfintii, parintii si chiar si ceilalti oameni care au primit in dar scumpa mantuire. Nu e usor sa ne mantuim.
Trebuie sa luptam pana la sfarsit! Cine ajunge la sfarsit biruitor (adica va rezista tuturor ispitelor) se va mantui!
Asa ca curaj! Daca Il avem pe Dumnezeu cine este impotriva noastra oare?
SARBATORI FERICITE!

Reply
GABRIEL resurection
decembrie 27, 2010 @ 9:32 pm

a te gandii este una si a pune in practica este alta
tineti minte ce spune Mantuitorul..,,cerul si pamantul vor trece dar cuvintele mele nu…,„Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor (prin spovedanie), păcatele şi hulele câte vor fi hulit. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică" (Marcu 3:28-29,asadar care sunt pacatele impotriva duhului Sfant?…unul dintre ele este deznadejdea, care duce la sinucidere,cine se gandeste la sinucidere aveti mare grija ca un demon imens va da tarcoale si nu se lasa pana nu si duce ispita pana la capat, cautati cat mai repede un preot duhovnic si spovediti va de pacate….caci va spun sinuciderea este o mare amagire…PE CINE CREZI CA TE RAZBUNI DACA TE SINUCIZI?,…va plange cainele pisica ,mama tata ceva timp si vei fii uitat,dar tu te vei chinuii o vesnicie….mai bine sa suferi cateva zeci de ani pamantesti si sa te bucuri o vesnicie decat sa te amagesti ,ca luandu ti vata data de CREATOR, te vei mantui….

UN TANAR A INCERCAT IN CAMERA SA SA VADA CUM AR FII DACA S AR SPANZURA?…SI PUNANDU SE PE UN SCAUN SI A PUS LATUL DE GAT NEAVAND INTENTIA SA SE SPANZURE DAR IN MOMENTUL ACELA A VAZUT INAINTEA OCHILOR UN OSTAS CU SULITA CARE VOIA SA L IMPUNGA IAR EL SE RETRAGEA INSA LATUL IL STRANGEA, SI IN GEAMATUL LUI DUPA AJUTOR AU INTRAT LA TIMP PARINTII CARE L AU SALVAT….iata ce urmareste diavolul cel ucigas de oameni inca de la inceput….NU VA LASATI AMAGITI DE ACEST PACAT MARE SINUCIDEREA, caci nici Dumnezeu nu se lasa batjocorit, si inaintea lui daca ne infatisam cu acest pacat ne va zice….DUCETI VA DE LA MINE BLESTEMATILOR….
poate par prea dur dar asta este realitatea, cuvintele sunt ale lui hristos

Reply
Laura-optimista
decembrie 27, 2010 @ 9:40 pm

Dragă Georgiana, cum să zici tu că nu te iubeşte nimeni? Dumnezeu te iubeşte! Să fii convinsă de acest adevăr! Domnul nostru Iisus Hristos te iubeşte atât de mult, încât S-a sacrificat pe Cruce pentru tine. Primeşte-L în viaţa ta şi-I vei simţi iubirea!
Dacă-ţi vor mai veni gânduri de sinucidere, roagă-te Mântuitorului Hristos şi spune-I Lui tot ceea ce gândeşti, tot ceea ce ai în suflet. Alege-L pe El drept Confident, Prieten şi vei găsi fericirea, pentru că El aşteaptă, bătând la uşa sufletului tău, să-I deschizi şi să-I accepţi dragostea. Acestea nu sunt doar cuvinte poetice lipsite de conţinut şi fără legătură cu realitatea, ci constituie adevăruri revelate. Hristos ne-a demonstrat, prin Jertfa Sa de pe Cruce, faptul că are, pentru fiecare fiinţă umană, o iubire infinită, superioară capacităţii de înţelegere a raţiunii noastre. El, fiind infinit, poate iubi în mod infinit pe fiecare om în parte.
Sinuciderea este, potrivit credinţei noastre creştine, actul suprem de lepădare de Hristos, despărţirea de El pentru veşnicie. Fiind un păcat împotriva Duhului Sfânt, sinuciderea este fără iertare, iar sufletele celor care recurg la astfel de gesturi tragice şi ilogice rămân veşnic departe de Dumnezeu şi de semeni, în incapacitatea de a iubi şi de a fi iubiţi. Să ne ferească Dumnezeu pe toţi, aşadar, de gândurile de deznădejde şi să ne dăruiască bucuria şi pacea Duhului Sfânt.
Georgiana, oricât de mult ai suferi, nu-L trăda pe Mântuitorul Hristos, nu-ţi lua singură viaţa pe care El ţi-a dăruit-o, ci bucură-te de prezenţa Sa iubitoare în sufletul tău!
Dumnezeu să fie cu tine!
P S. Ai un duhovnic în care ai încredere? Dacă nu, încearcă să-ţi găseşti un părinte duhovnicesc şi, oricum, deschide-ţi inima în faţa Domnului şi spune-I tot ceea ce gândeşti, fără reţinere, pentru că… El oricum ştie, dar vrea să-I ceri ajutorul cu încredere.

Reply
Laura-optimista
decembrie 27, 2010 @ 10:53 pm

Un citat
Georgiana, iată un text, pe care l-am mai postat în câteva locuri de pe site, fiindcă îmi pare minunat, îmi umple inima de bucurie, de fiecare dată când mi-l amintesc:
"A fi crestin, e bine sa nu pierdem din vedere realitatea aceasta, este o fericire, o taina dulce, un minunat secret. Sa stii ca Iisus e Fiul lui Dumnezeu si al Omului, statornicul nostru Însotitor, ca Îl putem oricând chema, ne ruga, ne încredinta Lui, a-L avea drept exemplu, a simti ca fata de El suntem raspunzatori de cele ce facem ori nu facem, ca nu-L putem trada si batjocori prin faptele noastre urâte si gândurile noastre rele fara a ne rusina în adâncul sinei noastre, ca nu suntem singuri si la bunul plac al determinismului sau hazardului ce fericire mai acuta poate fi în clipele noastre de restriste, descumpanire, ispite si frustrare ori de liniste si bucurie?"(N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi)
Cunoscând acest adevăr, nu vom mai avea niciun motiv de a deznădăjdui, pentru că, orice s-ar întâmpla, orice încercare ar interveni în viaţa noastră, noi vom alerga la Hristos, Dumnezeul nostru şi ne vom mângâia inimile întristate cu dumnezeieştile Sale cuvinte din Sfânta Scriptură. Descriind patima întristării(a depresiei, pentru a exprima această idee în limbaj modern), Sfântul Ioan Cassian le atrăgea atenţia credincioşilor asupra faptului că această boală a sufletului întunecă mintea noastră, neîngăduindu-i să se bucure de vederea cea duhovnicească. La sfârşitul textului "-)espre duhul întristării", publicat şi pe acest site, sfântul părinte menţiona patru medicamente spirituale, prin care creştinii se pot tămădui de întristare: rugăciunea, nădejdea în Dumnezeu, meditarea la cuvintele dumnezeieşti şi petrecerea cu oameni cuvioşi.
Aşadar, Georgiana, Dumnezeu să-ţi ajute ca, urmând sfatul Sfântului Ioan Cassian, să te rogi Domnului, având nădejde neclintită în El, să citeşti cu râvnă Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi(chiar dacă nu poţi fi atentă, din cauza întristării, tot vei reţine ceva din acele texte inspirate) şi, nu în ultimul rând, să comunici cu persoane credincioase care, cu ajutorul lui Hristos, te-ar putea călăuzi în viaţa duhovnicească.
Să ştii că, deşi pare neverosimil, deznădejdea poate fi biruită, cu ajutorul Domnului. Un exemplu în acest sens este Sfântul Siluan Athonitul, "apostolul zilelor noastre", care a luptat cu deznădejdea şi a biruit. Cartea sa, "Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei", rămâne un îndemn puternic la nădejde şi optimism creştin, un sprijin pe calea mântuirii, mai ales pentru că a fost scrisă de către un credincios care a trecut prin experienţe dificile în viaţa duhovnicească şi, biruind prin credinţa în Hristos, a ajuns la starea de sfinţenie, de care să dea Domnul să ne bucurăm toţi, spre slava Sa şi spre mântuirea sufletelor noastre!
Doamne ajută!
P S. "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?"(Romani8,35). Din tot ceea ce Dumnezeu m-a ajutat să citesc până acum, textele care mi-au rămas în mod deosebit în suflet sunt: o pericopă din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel(8, 31-39), citatul postat mai sus, un text de Sfântul Ioan Gură de Aur despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi şi nerecunoştinţa noastră(cred că-l voi posta şi pe acela pe site, cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă vor fi de acord domnii administratori, fiindcă este un pasaj minunat) şi un citat extraordinar al lui Dostoievski. Citatul lui Dostoievski este astfel: "-)acă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului şi ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aş prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul". Cred că aceste texte şi multe alte cuvinte scripturistice şi patristice pot constitui arme spirituale împotriva ispitei deznădejdii, pentru că tot ceea ce au scris Sfinţii lui Dumnezeu este rezultatul conlucrării lor cu Duhul Sfânt, Care este, cum îmi place mult să spun, Domnul bucuriei.

Reply
Guest
decembrie 28, 2010 @ 11:21 am

Doamne ajuta ,uitandu-ma peste comentarii azi am observat ca a aparutut ieri comentarii cu numele meu ,eu nu am scris nimic deoarece am fost foarte ocupata ,posibil sa fii fost iarasi o defectiune sau nu totusi am dorit sa fac aceasta remarca si sa rog ca cei care trimit sa verifice putin numele pentru a nu se crea confuzie ,AN NOU CU MULTE BUCURII SI TOT CEEA CE VA ESTE DE FOLOS DOMNUL SAVA DARUIASCA TUTUR
Multumesc pentru intelegere ,
CristinaL

Reply
Admin
decembrie 28, 2010 @ 11:26 am

Da, e o greseala a sistemului de comentarii…retine ultimul nume cateodata.
O sa-ncerc sa remediem
Doamne ajuta
Ca sa evitam lucrurile astea e bine ca fiecare sa se semneze.

Reply
eu
ianuarie 30, 2011 @ 7:53 pm

frumos articolul….si eu am asa o stare ….mia putin placuta nu ma simt iubit..nus…

Reply
eu
ianuarie 30, 2011 @ 7:57 pm

insa trebuie sa multumim Domnului pentru tot ce avem…sunt multi oamnei care care sufera cei bolnavi cei fara nimik…asa ca trebuie sa fim multumiti cu ce avem…trebuie sa multumin Domnului ca sunte sanatosi…si ca avem tot ce avem…

Reply
eu
ianuarie 30, 2011 @ 8:00 pm

..

Reply
Ana
ianuarie 31, 2011 @ 6:26 am

Eu
Cred ca esti aceeasi persoana care a mai scris pe aici foarte frumos. Si cred ca ai si duhovnic. Cere-i sfatul, spune-i lui oful acesta.

Maica Domnului sa te mangaie

Reply
Albinuta
ianuarie 31, 2011 @ 6:53 am

@Ana
Doamne ajuta ,nu stiu exact la cine te refereai dar daca te gandesti la mine persoana care de multe ori am cerut sfat si cuvinte de folos ma gasesti sub noul nume (Cred ca pana acum ca ti_ai dat seama despre cine este vorba )….Intradevar este frumos comentariu dar multumesc Domnului nu am asa ceva in gand deocamdata ,scuze daca am inteles gresit ……

Reply
Ana
ianuarie 31, 2011 @ 7:17 am

Albinuta, se pare ca nu erai tu ci [b]eu[/b]. El a scris: [i]"frumos articolul….si eu am asa o stare ….mai putin placuta nu ma simt iubit..nus…"[/i]
Multumesc si eu

Doamne ajuta

Reply
Lka
ianuarie 31, 2011 @ 7:31 am

Despre gandul sinuciderii…
Oameni buni stati putin pe loc. Cum sa va sinucideti?Cum sa nu va uitati un pic in stanga si in dreapta? Parintii nostri care ne-au crescut ne-au purtat de grija ..cum sa le facem asa ceva?si daca eu as vrea sa ma sinucid macar nu as face-o pentru ei .Asta sa le fie rasplata?de cate sute de ori nu i-am trezit eu noaptea plangand ,de cate ori nu am fost bolnava de cate ori m-au spalat m-au imbracat au muncit ca sa fiu eu bine.
Nu vedem noi ca in tara aceasta sunt sute de mii de avorturi ,copii care nu au vazut cum arata un fulg de zapada cat de frumoasa este steluta aceea ! Ne cerne Dumnezeu cu miliarde de stelute si noua nu ne pasa zicem ca nu suntem fericiti si gata vrem sa ne luam viata.
Iesi pur si simplu afara si uita-te cum cersetorii stau pe frigul acesta pe jos si nu se sinucid.
Dar oare cei din jurul nostru sunt fericiti? Oare cat de mult m-am chinuit eu sa-i fac pe ei fericiti ca sa cred ca mi se cuvine totul?

Reply
maria
ianuarie 31, 2011 @ 10:31 am

http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor2.htm

f interesant despre razboiul duhovnicesc pe care crestinii il poarta cu diavolii,printre care si sinuciderea ca si ispita si pacat impotriva Duhului Sfant.
Doamne ajuta!

Reply
Laura-optimista
ianuarie 31, 2011 @ 1:19 pm

Lka, ai scris foarte frumos! 🙂
Doamne ajută!

Reply
Laura-optimista
ianuarie 31, 2011 @ 3:28 pm

"-)acă s-ar sinucide, creştinii ar aduce atingere voinţei lui Dumnezeu, Care vrea ca neamul omenesc să existe, să continue, să se nască şi să aibă cine predica învăţăturile sfinte."(Sfântul Justin Martirul şi Filosoful, Apologia II)
Doamne ajută!

Reply
Ivona
august 29, 2012 @ 7:37 pm

Eu am incercat de cateva ori sa ma sinucid…dar ultima data aproape ca am reusit…am luat foarte multe pastile …cu toate ca nu mi amintesc nimic…tot ce stiu e ca parintii mi au zis ca aveam halucinatii ,vorbeam singura si strigam speriata ca vrea sa ma omoare ….cine ?habar nu am 🙁 De ce am luat decizia asta?sincer am 10 mii de motive….:primul este reprezentat de umilinta indurata zilnic de catre fostii colegi d liceu ma rog acum sunt la facultate dar nici aici nu totul roz …nu stiu daca vreodata vi s a intamplat sa plangeti iar cei din jur sa rada si sa va umileasca …si asta pt c ?Nu sunt asa frumoasa bun ….dar le pasa lor?al doilea motiv ar fi pierderea increderii in persoanele iubite si apoi in toata lumea….am vazut ca in articol scria ca trebuie sa cerem ajutorul!ei bine eu l-am cerut si in schimb am primit indiferenta ….totul a pornit de la un baiat ….el este vinovat pt tot raul din viata mea…sunt sigura ca el vorbeste cu cei din jurul meu si ii pune sa se comporte urat cu mn ca sa mi demonstreze ca nu ma iubeste …m am saturat sa mi controleze viata …pur si simplu nu ma pot abtine sa l urasc….nu pot uita ca din cauza lui m am despartit de singura persoana pe care am iubit o cu adevarat…si mai ales cuvintele urate pe care mi le a adresat…fara motiv …cum poti numi o fata care nu si facuse niciodata prieten…”tarfa”?si asta e un mod frumos d a ma adresa….cuvintele au fost multe si mult mai urate ….unele nici macar nu stiam ce inseamna….un alt motiv este bataia luata de la parinti si faptul ca nu fac altceva decat sa ti zica :”nu esti buna de nimic”,asa zis mai pe scurt:)) nu ma laud dar am fost sefa clasei ,eram cat d cat isteata …nu ma duceam ca fetele in cluburi …ii ascultam mereu….ba chiar aveam impresia ca e normal sa ma maltrateze fizic si psihic ….era normal daca nu ieseam din casa …nu intelegeam lumea pentru ca nu o cunosteam ….din cauza jignirilor permanente am ajuns o complexata,o fiinta lipsita de viata si plina de ura….este foarte usor pentru ei sa mi faca rau si apoi sa mi zica ceva de genu „nu e adevarat…n am zis asa n am facut asa ….esti nebuna „in momentul de fata am devenit izolata ….prefer sa stau singura decat cu cineva care mai mult sau mai putin ma face sa ma simt prost [img]http://www.hi5.com/photo_view.html?uid=5965911374&photoId=230471205[/img]

Reply
Sorin
august 30, 2012 @ 5:35 am

Prințesă Ivonna, de unde ești? Poate stai într-un oraș unde sunt oameni din familia Ortodoxia Tinerilor și poți să îți faci prieteni care să nu te jignească și să nu te calce în picioare. Îți spun sincer că și eu am vrut să mă sinucid. Și nu odată. Din mila lui Dumnezeu nu am avut niciodată curajul (deși nu odată eram cu cuțitul la gât sau dormeam cu cuțitul lângă mine) și acum când mă gândesc la perioada respectivă mă sperii îngrozitor și nu știu cum să îi dau slavă lui Dumnezeu că m-a apărat de o astfel de nebunie. Îmi amintesc că după câteva perioade în care eram hotărât să mă sinucid ( doream să mă tai cu un cuțit ) am ajuns când luam cuțitul să tai mâncare să simt acea atracție de a mă împunge cu cuțitul. Iar aceasta a fost anul trecut. Am ajuns și eu ca și tine cu o serie de complexe din cauza felului în care am fost tratat de părinți încât nu mă simt capabil să fac ceva singur ( parcă tot timpul am nevoie ca cineva să mă ajute în orice lucru aș face și am totuși 26 de ani ).
Trebuie să renunți a te mai gândi la trecut și să trăiești în prezent. Să încerci să vezi cum poți să îți îndrepți viața. Încearcă să nu bagi în seamă pe colegii care râd de tine. Colega de grupă ( sunt într-o grupă în care e doar o fată și în rest doar băieți ), care a ajuns să îmi fie o bună prietenă, a ajuns să tot fie bârfită pe la spate din cauză că petrecea foarte mult timp cu un băiat deși ea avea pe cineva ( iar cei care o bârfeau erau, culmea, băieți și nu fete ). Băiatul cu care stătea foarte mult îmi este și el un prieten bun acum iar omul e o persoană foarte, foarte naivă și curată sufletește și niciodată nu s-a pus problema unei relații așa cum o vedem noi ăștia mai murdari sufletește. Dramatic e că ea uneori este mai dură cu el tocmai ca să îl îndepărteze de ea iar săracul băiat habar nu are ce se întâmplă ( el vede doar că cea ce îi este colegă și prietenă bună este uneori răutăcioasă cu el ).

Ceea ce i-am spus ei îți spun și ție și anume trebuie să ignori pe cei care te bârfesc sau râd de tine. Pentru că dacă îți lași condusă viața de acei oameni ar fi păcat. Gândește-te și la următorul lucru: de ce oamenii care țin la tine să sufere din cauză că niște ratați își bat joc de tine? Prin faptul că îi bagi în seamă tu îi lași să te calce în picioare.

Și eu, și o prietenă foarte apropiată am avut uneori probleme cu cei de la școală. Și am ajuns amândoi la concluzia că de obicei când cineva râde de tine și râzi și tu cu ei de tine și ei vor renunța a-și mai bate joc. Ba dimpotrivă, unii s-ar putea să te considere că ești de-a lor. Îmi spunea prietena respectivă că în liceu câțiva au încercat să râdă de ea iar ea a început să râdă cu ei așa că au lăsat apoi în pace. După asta acele persoana au încercat să supere altă fată iar acea fată supărându-se au tot chinuit-o așa 4 ani de liceu. Și să știi că în general când oamenii râd de tine nu își dau seama cât de mult te rănesc. Eu de exemplu sunt gras și din copilărie am avut complexe că sunt prea gras ( deși ajunsesem la un moment dat să fiu foarte slab ) și nu sunt înalt și iarăși complexe de la asta din cauză că toată viața mea am fost mai mic de înălțime decât copiii de vârsta mea. Unii mai făceau glume pe seama acestor lucruri și chiar dacă mă durea încercam să râd cu ei. Și mi-am dat seama că ei făceau aceste glume fără să își dea seama că doare pentru că ei nu aveau complexele ce le aveam eu. Ba uneori am început și eu să fac glume pe seama înălțimii mele, de exemplu, și râdeam cu ei.

Și mai e o chestie ce nu trebuie să o uiți. Există acolo sus un Dumnezeu care te iubește extrem de mult, un Dumnezeu care a venit special pentru tine pe pământ să se răstignească, un Dumnezeu pentru care tu ești centrul Universului Lui. De multe ori, când sufereai, El te ținea strâns în brațele tale dar tu în durerea ta Îl ignorai și din cauză că erai atât de prinsă de durerea ta nu conștientizai prezența Sa. Îți spun asta deoarece de multe ori am trăit și eu asta. Iarăși să știi că există niște demoni care îți dau aceste complexe, care îți repetă în cap că ești urâtă, proastă, târfă și tot felul, există demoni care îți spun că viața ta nu are sens și să te sinucizi. Tu trebuie să îi ignori. Ori de câte ori auzi un glas de genul acesta ce te aruncă în deznădejde tu repede să te gândești: e un gând de la drac așa că trebuie să ignor deoarece dracul caută tot timpul să mă omoare. Și în momentul în care ignori aceste gânduri și vorbești cu Hristos vei vedea cum dispar toate acestea. Când suferi extrem de mult și te vezi chinuită gândește-te la Hristos, cel de pe cruce, că El strict pentru tine a venit să se răstignească. Uitându-te la această dragoste reîncarcă-ți rezervele de iubire ce sunt consumate și simte-te din nou iubită. E mai greu până când începi să Îi simți prezența. Când ajungi acolo se va întâmpla că ori de câte ori Îi strigi numele cu atenție la ceea ce strigi vei simți o prezența ce te alină, ce te calmează, ce te iubește.

Ceea ce mai trebuie să știi e că aceste complexe, aceste gânduri de genul cum arăți când se uită alții de la tine sunt de la diavol. Diavolul când vine nu doar ne șoptește minciuni ci ne și întunecă mintea. O spun deoarece am citit-o și la Sfinții Părinți dar am simțit-o și pe propria mea piele. Tocmai de asta Sfinții Părinți ne învață că atunci când diavolul ne vorbește în minte noi nu trebuie să discutăm cu el ci trebuie să ignorăm doarece mintea noastră este întunecată de el așa că ni se va părea deseori că el are dreptate. Nu odată eram puternic atacat de gânduri demonice și totul îmi era foarte clar că este exact cum spune diavolul și totul e plin de logică. Și mă ținea aceste atacuri timp îndelungat. Dar după ce ieșeam din acele stări și venea Duhul Sfânt vedeam cât de întunecată îmi era mintea și cât de ilogic era ceea ce eu consideram foarte logic. Și nu odată mi se întâmpla asta. Venea Duhul Sfânt și îmi spuneam că să vină orice diavol dar acum nu am cum să îi mai cred minciunile iar peste câteva zile venea diavolul și credeam exact în aceiaș capcană ce înainte spuneam că nu o voi cădea. Deci ori de câte ori ai astfel de gânduri încearcă să le ignori, strigă la Hristos și spune-I să te izbăvească de diavolii ce te chinuie și vei vedea că cu cât strigi cu atât glasurile sunt mai puternice. Dar atunci să te bucuri pentru că înseamnă că acele glasuri sunt de fapt demonii care fac gălăgie doarece nu vor să te audă Hristos și să te izbăvească ( gândește-te la pilda cu orbul Bartimeu. Aude că vine Iisus și strigă să-l miluiască. Oamenii din jur îi spun să tacă dar el și mai tare strigă. Oamenii din jur mai tare îi fac scandal să tacă dar el și mai tare strigă iar Iisus vine. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost atât de încăpățânat să Îl strice pe Iisus ci ar fi ascultat de acele glasuri de oameni? Să nu faci tu așa ceva. Strigă prostește, nebunește după El și vei vedea că va veni El și atunci toată întunericul se va lumina ).

Un ultim lucru ce ți-aș mai spune e să nu te sperii prea tare dacă ești ratată. TOți oamenii suntem ratați, toți facem prostii mari de tot. Și tu, și eu, și cei care râd de tine. Acceptă-ți greșelile, privește-le ca niște lucruri normale chiar dacă sunt neplăcute. Nu te judeca prea tare din cauză că ai făcut una sau alta. Eu de multe ori din cauză că făceam anumite chestii am ajuns la un moment dat să mă simt un ciudat și nu puteam de rușine să stau aproape de ceilalți din cauză că eu m-am umilit foarte tare prin ce am făcut. Nu e așa. Ceilalți de multe ori sunt destul de înțelegători în ceea ce faci și vor trece peste asta. Nu exagera prostiile ce le-ai făcut dându-le conotații astronomice. Privește-le ca ceva natural în viața pe care ai avut-o plină de dureri. Iar în legătură cu cei ce tot râd de tine să știi că acei oameni și dacă ai fi perfectă tot ar găsi să râdă de tine dacă prin asta te pot răni. Nu reușesc să înțeleg psihologia acestor oameni dar în general acești oameni sunt oameni săraci, ce niciodată nu au fost iubit cum trebuie și au fost abuzați, sunt oameni ce nu știu să iubească și prin durerea ce o fac altora încearcă să ascundă durerea ce o simt ei și să nu o mai simtă. Și nu poți să fii rea cu niște oameni care din prea mult durere fac răutăți. Tot ce poți să faci e să îi înțelegi ( așa cum înțelegi un schizofrenic ) și eventual să încerci să stai departe de ei ca nu cumva să te rănească. Nu răsplăti răul cu rău ci răsplătește răul cu binele.

Am scris câteva cuvinte. Sper să înțelegi ceva și să îți fie de folos măcar unele din ce am scris. Citește și aici ce am scris despre sinucidere: http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2012/01/13/sinuciderea/

Reply
- Ivona
  august 30, 2012 @ 9:21 am
  
  saurian…eu sunt din craiova ….si vreau sa te intreb ceva….aaa si app multumesc pt sfat:* eu cred k tot ce se intampla e din cauza unei faze ce s a intamplat cand eram inca in procesul de a incepe o viata …mai exact eram in burtica lui mami…iar ea s a dus la o vrajitoare care cica vorbea cu mortii….ea mi a povestit k aia cica se incorda …adica isi incorda picioarele…. cand aveam 6 sau 7 ani …mami a observat ceva ciudat la mn ….imi incordam picioarele si eram in lumea mea ….dupa cativa ani nush `1 sau 2 m a dus la un preot si a trecut peste mn sau ceva d genu…nu mai retin ….si cativa ani nu am mai facut asa ….si acum cateva zile am facut la fel si timp de 2 sau 3 sec s a luat curentul …pur si simplu am amutit…nu stiu ce sa cred….tu ce crezi e o coincidenta sau vrajitoarea aia mi a facut ceva?
  
  Reply
Boitos
august 30, 2012 @ 6:50 am

Draga mea Ivonna probabil ca nu trebuie sa scriu , dar citindu-ti comentariul m-am regasit pt o parte din el.
Stiu ca e greu sa fi asa si sa ai o asemenea famile dar vreau sa iti dau un sfat, care pe mine m-a ajutat: traieste!
Daca nu poti trai din dragoste de viata traieste din ura, traieste ca pt ca ceilalti sa sufere vazandu-te ca traiesti.Exista oameni care f usor ar vrea sa se debaraseze de tine ( si nu numai de tine , de multi) dar acestia sufera cand vad ca tu traiesti , ca esti bine, ca esti normala.Nu pot intelege asemenea oameni , dar stiu ca exista si ca asta simt unii dintre ei.
De ce sa mor eu daca altii vor ca eu sa nu fi aparut pe lume?
Exist pt ca asa a vrut Dumezeu sa apar eu, nu altii.
Traieste pt ca sa vezi sfarsitul altora, a acelor oamnei care azi te tradeaza, te acuza, te jignesc, si sa vezi cum vor sfarsi ei la batranete.
Tu pana atunci incearca sa iti pastrezi sufletul curat pt ca Dumezeu va avea grija de tine, sunt sigura de asta.Roaga-te mult si fa-ti un obicei sa vorbesti cu Dumezeu atunci cand nu mai poti , si mai ales cu Maica Domnului.Incearca sa citesti Acatistul Acoperamantul Maicii Domnului care e tare folositor sau Pasaltirea Maicii Domnului, sau Paraclisul.
Imi vine in minte vorba unei regine care ii spune unei regine tinere:”Indura, si vei indura pt ca trebuie sa induri, pt ca si eu indur si voi indura”
Cand nu mai pot cateodata, imi aduc aminte si zic in gand lucrul asta si automat ma gandesc la faptul ca daca o fosta regina a avut de indurat mult atunci eu un simplu om de ce nu trebuie sa indur?
Las in mana Domnului razbunarea, pt ca El stie cand sa o dea si cum, si vai de capul acelora.
Si sa nu te surprinda ca ti-am spus ca trebuie sa traiesti din ura ca sa vezi ce sa va intampla mai departe in viata ta pt ca cineva a zis odata : ca nu vrea sa vada sfarsitul celor rai, nu vrea sa fie acolo si s-a sinucis, dar eu din contra vreau sa vad sfarsitul indiferent cat va dura, cati zeci de ani, pt ca cineva le scrie un cartea vietii si nu se sterg niciodata.
Stii cum e cu rautatea altora: e ca un bumerag.In zborul lui mai loveste ceva sau pe cineva dar dupa un timp se intoarce spre cel care l-a lansat, si il loveste mai rau .
Dar sa stii ca asa e si cu bunatatea.Tu ai datoria sa iti respecti parintii , pt ca este unadin cele 10 porunci.Respecat-le, tu sa ai sufletul curat, fa bine cat poti si cum poti, ajuta ca sa iti vindeci sufletul de rautati.Cineva te bleastama si te face ,,tarfa” , dar daca ajuti pe cineva acela te binecuvanteaza si te vede foarte buna.Practic cele 2 se anuleaza una pe alta in sufetul tau.
Vreau sa aud din partea ta numai de bine si un zambet.
Da, trebuie sa zambesti ( chiar daca sufetul iti este praf si pulbere), ca sa vada lumea din jurul tau ca esti fericita si bine, nu sa le dai satisfactie ca esti zdrobita.
In timp creierul tau va percepe zambetul ca un motiv de fericire.
Prin toate aceastea eu am trecut si stiu ce vorbesc, de aceea ti-am scris.
Uite eu azi de exemplu nu ma simt tare bine din motive de sanatate, dar scriindu-ti deja zambesc pt ca stiu ca vei reusi sa ai o famile frumoasa si fericita si un sot care sa te inteleaga.
Eu deja am lansat bumerangul incurajarii spre tine.Fa si tu la fel (ajuta, incurajeaza) si vei fi bine.
Te imbratisez cu drag.Si curaj, numai inainte !

Reply
- Ivona
  august 30, 2012 @ 9:05 am
  
  Multumesc frumos de incurajare:*Cred ca ai dreptate….cei care m au ranit nu trebuiesc iertati de mn ….poate de Dumnezeu….oricum eu numai simt nimic fata de ei…nici macar ura!
  
  Reply
  - Ivona
    august 30, 2012 @ 9:07 am
    
    simona***Multumesc frumos de incurajare:*Cred ca ai dreptate….cei care m au ranit nu trebuiesc iertati de mn ….poate de Dumnezeu….oricum eu numai simt nimic fata de ei…nici macar ura![/quote]
Boitos
august 30, 2012 @ 6:53 am

Saurian, incearca ca te descurci singur cu diverse treburi, ca o sa iti prinda bine in viata.Plus de asta ai o satisfactie mult mai mare daca rezolvi o treaba singur.

Reply
crysty
august 30, 2012 @ 7:54 am

Mai Saurian,esti simpatic dar incearca sa nu mai dai atata vina pe draci ci sa scormonesti mai mult in tine insuti,nu e nimeni vinovat pt alegerile prostesti pe care le facem decat noi insine.Tot dand vina pe ceva exterior,nu mai luam aminte la noi insine si devenim iresponsabili pt ca ne e mai bine asa,nu cumva sa nu iesim din zona de confort.

Reply
Administrator
august 30, 2012 @ 9:42 am

Ivona, în legătură cu vrăjitoarea aceea lucrurile sunt simple:
– nu te mai încrede în puterea vrăjitoarelor, în spatele cărora lucrază diavolii, ci încrede-te în puterea lui Dumnezeu.
A avea mai multă frică de vrăjitoare decât încredere în grija Domnului e ca și cum un copil s-ar plânge de lipsa grijii părintești în timp ce părintele îl ține în brațe și îl mângăie. Tot așa e și când ne este frică de atâta rău fără să ne gândim la ocrotirea pe care ne-o oferă Domnul (îngerul păzitor, sfinții, sfintele taine, etc).
Tu apropie-te mai mult de Dumnezeu, fii ascultătoare de învățătura Bisericii și atunci nimic rău nu te poate vătăma.

Reply
Claudiu Balan
august 30, 2012 @ 10:07 am

Ivona, m-a durut sufletul când am văzut suferința ta.
Te îndemn cu toată inima să mergi la un preot și să-i spui tot ce ai pe suflet. Mărturisind tot, inclusiv păcatele, Dumnezeu îți va da nu numai iertare pentru ce ai greșit, ci și mângâiere și putere de a merge mai înainte.

Rămâi bine ancorată în viața Bisericii și vei putea spune și tu ca Hristos Domnul:

„Eu am biruit lumea” cu toate răutățile ei.

Te încredințez din experiență că apropierea ta de Dumnezeu îți va aduce mare bucurii și vei recâștiga sensul vieții tale, talantul pe care ți l-a dat Dumnezeu, rostul tău pe acest pământ.

Roagă-te Maicii Domnului că tare multe îi ajută pe creștini!
Gustă viața în Hristos și toate necazurile lumii ți se vor părea mângăieri.

Doamne ajută!

Reply
Boitos
august 30, 2012 @ 10:13 am

Ivonna , nu te mai gandi la trecut ci trebuie sa te gandesti la viitor.
In primul rand ar trebui sa mergi la un preot s te spovedesti bine, sa faci canon, sa te rogi dupa aia constant, sa mergi constant la biserica , la diverse rugaciuni ( de exemplu la maslu si la miezonoptici ), unde se fac si dezlegari.
Cere la preotul care te spovedeste, daca nu iti da el, ceva acatist de citit, vreme de 40 de zile.
Pe urma incearca sa postesti constanat.Nu stiu cum e in casa voastra dar incearca sa faci un obicei din acest post.Anumite zile pe saptamana postesti: miercuri si vineri , si cand mai vrei poti posti si lunea sau joia.Depinde de tine .
Incearca sa iti alegi un sfant protector al tau: citesti acatistele sfintilor si de unul trebuie sa te simti legata , mai apropiata.Dupa ce te spovedeti eu zic sa iti cumperi mir si in toata dimineata te ungi cu mir, si chiar seara la culcare.Acel mir il porti cu tine in geanta permanent. Cand ai cate o ispita sau incercare , sau de rezolvat o treaba grea, sau te intalnesti cu persoane mai ciudate te miruiesti, dar fara sa vada cineva( sa nu te creada o ciudata).
Ar trebui sa porti un acatist al sfantului tau in geanta.Sunt carticele cu un acatist la biserici.
Prin casa, sau in camera ta, ar trebui sa dai cu agheasma si sa tamaiesti casa in toata saptamana.
Nu e obligatoriu sa stie cineva lucrul asta, poti sa il faci si tu singura in casa, si apoi poti tine geamul deschis sau usa sa iasa mirorul ( daca e prea tare) sa nu observe nimeni.
Puls de asta trebuie sa crezi incontinu si constant in puterea lui Dumnezeu.
Orice ar fi facut parintii nostri, daca noi urmam calea lui Dumnezeu vor avea bine in lumea asta si in cea viitoare.
Stiu ca e greu , dar nu imposibil.

Reply
NIKOLAI URSACHI
noiembrie 27, 2012 @ 9:04 pm

Acum doi ani cans comentam pe acest web nu m-am gandit ca am sa trec prin aceasta incercare cand fratele meu mai mare, isi va lua viata. Este tragic ca am incercat sa ajut multa lume si nu am putut sa il ajut imi pare rau. ..Stiu doar ca omul sau sufletul omului simte lucruri care sunt in departare si au sa vina , de aceea vroiam sa incerc sa ajut .imi cer iertare ca am indraznit . Sunt Niky . Dumnezeu stie mai bine . 🙂

Reply
MiezulNopții
aprilie 25, 2016 @ 9:09 am

Dacă am ajuns să citesc astfel de articole pe internet (și nu numai) este pentru că și eu, la rândul meu, m-am gândit de nenumărate ori să comit acest păcat de neiertat în fața lui Dumnezeu: sinuciderea. Iar pentru că planurile mele sinucigașe nu au avut o finalitate până în momemtul de față, tare mă tem că într-o zi voi avea curajul și nebunia necesare să o fac. Și mă mai tem și de faptul că acea zi nu este chiar atât de departe, precum credeam. Îmi pare rău, dar eu sunt o persoană slabă, nu dispun de o atitudine normală care să mă ajute să-mi trăiesc viața așa cum e, cu bune și cu rele. Până la urmă, eu nu sunt ca voi… Iar vouă, nu vă doresc să fiți ca mine. Tot ce știu este că am suferit prea mult. În cei 20 de ani de viață am avut prilejul de a cunoaște majoritatea categoriilor de oameni care există… și nu toți au fost o deosebită plăcere pentru mine. Ba din contră. Nu vreau să învinovățesc pe nimeni pentru gândurile mele, dar unii dintre acești oameni și-au lăsat, fără îndoială, amprenta într-un mod negativ asupra gândirii mele. Efectiv, m-au făcut să-mi doresc să nu mă fi născut… În fine, anii au trecut, eu am scăpat definitv de majoritatea acestor persoane din jurul meu și totul a fost bine o perioadă. Dar câteva luni mai târziu, regăsindu-mă singură între pereții camerei mele, am constatat că dorința de muri nu dispăruse, ba chiar prinsese rădăcini adânci în sufletul meu, rădăcini care sunt greu de smuls, dacă nu imposibil. Acum, 5 ani mai târziu de la prima tentativă de sinucidere, mă aflu în același loc de unde am plecat, mi-am dat seama că m-am învârtit în cerc în tot acest timp, nerezolvând nimic. Nici cu viața mea, nici cu altceva. După atâtea suferințe, tot ce mi-a mai rămas este un mare gol în suflet care nu mai poate fi umplut. Am greșit când am crezut că o să fie bine. Nu o să fie bine. Niciodată nu mi-a fost bine, în adevăratul sens al cuvântului. Nu știu ce speram… Dar acum, nu mai sper nimic. Mă simt singură, tristă și fără speranță. Mă simt singură pentru că sunt singură… Tristă, pentru că sunt tristă. Știu că e ceva tipic pentru sinucigași să spună: „nimeni nu mă înțelege”, dar dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte motivele pentru care îmi doresc să mor, acesta ar fi unul dintre ele. Din păcate, este cât se poate de adevărat. Aș avea atâtea de adăugat… dar la ce folos? Despre familia mea nu ar fi multe de spus: tata, un alcoolic (în tinerețe era chiar și violent), mama… Mama-i mamă a 9 copii, dar nu a fost niciodată chiar ca o mamă… Frații și surorile mele? Ce au văzut în familie, asta fac și ei la rândul lor. Mai puțin surorile mele, care sunt niște fete oarecum normale. Am convingerea că toți băieții din familia mea vor urma exemplu tatei în viață. Deja sunt pe „drumul cel bun”, dacă mă înțelegeți. Poate ar fi bine să menționez și că noi, frații, nu am crescut împreună, iar acum suntem împrăștiați prin diferite colțuri ale lumii. Soarta a făcut ca eu să nu cunosc caracterul câtorva dintre frați, întrucât nu am avut ocazia să trăim împreună decât perioade foarte mici de timp, de ordinul zilelor, sau chiar orelor. Ar mai fi atâtea de spus, dar nu are cine să le asculte. Iar eu m-am săturat să le port cu mine, ca pe o povară. Nu mai pot. Efectiv, nu mai pot… Pentru tot ce mi se întâmplă sau nu mi se întâmplă, sufăr. Nu mi se pare normal. Dacă cineva mi-ar fi arătat (înainte să mă nasc) cum va fi viața mea, și mi-ar fi dat posibilitatea să aleg dacă să mă nasc sau nu, eei bine, cred că știți ce aș fi ales… Îmi pare rău, chiar îmi pare rău. Aș fi vrut să am o viață normală, nu neapărat fericită, dar normală. Acum, pur și simplu e prea târziu pentru mine. Încet, dar sigur, timpul meu s-a scurs.

Reply
Anca B.
mai 2, 2016 @ 6:14 pm

Nu,sa nu aud de asa ceva! Esti atat de tanara,dar si eu la cei 18 ani ai mei am avut parte de multe lupte,dar cu ajutorul Domnului le-am trecut cu bine pe toate.Am trecut si eu prin faza asta prin care treci si tu si chiar si acum mi-e rusine de faptul ca am indraznit sa primesc astfel de ganduri chiar si pentru o secunda.Viata de foarte multe ori e nedreapta.Nu putem avea parte mereu numai de bine,dar uneori se intampla sa trecem prin evenimente neplacute,sa intalnim oameni rai pentru ca am avea ceva de invatat din toate astea.Trebuie doar sa te linistesti si sa privesti putin altfel lucrurile.Dumnezeu te iubeste mai presus de orice pe lumea asta si esti mai pretioasain ochii lui decat toate stelele de pe cer si decat toate florile pamantului.Te inteleg,sa stii,si mai bine decat oricine oe lume te intelege Dumnezeu,caci El din iubire pentru tine Si-a dqt Fiul mortii.Domnul nostru Iisus Hristos a suferiy cea mai groaznica moarte posibila pentru mantuirea noastra.A fost batjocorit si hulit si scuipat cu toate ca facuse numai bine.El este alaturi de noi secunda de secunda si se regaseste in noi.
Nu ne putem imagina cu cata dragoste si gingasie are Dumnezeu grija de noi.Inima noastra nu poate suporta aici oe pamant atata bucurie cata vrea Dumnezeu sa ne-o ofere.Chiar Sfantul Siluan Athonitul spunea atat de frumos ca daca Dumnezeu i-ar da mai mult decat i-a da ar muri si cand am auzit asta am ramas induiosata,chiar eu,o fiinta cu inima de piatra.Tot ce te rog acum este sa te pui in genunchi sau cum vrei in fata Domnului si spune-i Lui tot ce te apasa,tot ce te doare.El stie totul,dar vrea sa vorbim cu El si te asteapta plangand sa te intorci la El,ca sa te poata imbratisa precum l-a imbratisat pe fiul risipitor.
Nu da cu piciorul sansei de a fi fericita.Nu uita ca la capatul suferintei sta Raiul.Si eu de multe ori il vedeam pe Dumnezeu undeva departe,dar de fapt El este mai aproape de noi decat ne sunt bratele lipite de corp.Am citit un articol in care scria ca zilnic in lume o oersoana se sinucide o data la 40 de secunde si toata m-am cutremurat.Cata durere ii provocam lui Dumnezeu,El ne asteapta si e gata oricand sa ne ajute si sa ne ierte,iar noi ii facem.asta.Oare merita Dumnezeu una ca asta?Nu ni se rupe putin inima?E greu,uneori e groaznic prin cate trebuie sa trecem ,dar curaj,Hristos a biruit lumea.Totul este posibil avandu-l pe Dumnezeu alaturi si Slava Domnului ca nu ne paraseste nici macar o secunda,pentru ca daca ne-ar parasi ar fi vai si amar de capul nostru.Scumpa sora,nu te da batuta.Sufletul tau valoreaza mai mult decat orice pe lumea asta si nimic nu conteaza pentru Dumnezeu ca sufletul unui om.Sa ne gandim ca exista alti oameni care nici macar nu se pot misca,oameni care nu au vazut niciodata culorile,copii carenu au spus niciodata nimanui „Mama” si „Tata”,copii neajutorati din Africa etc.Suferinta este o scoala care de cele mai multe ori purifica si ne ajuta sa ne bucuram mai mult dupa.
Sper ca te-am ajutat cu ceva,dar te rog din toata inima mea sa ii dai o sansa Domnului si Vietii,ca Doamne,frumoasa poate fi viata asta daca o privim din unghiul corect.Bucura-te de Domnul prin Trupul si Sangele Lui si vorbeste cu un preot.Pe mine asta m-a ajutat enorm si Doamne ajuta sa ne intalnim cu totii sus in Cer!Imi cer iertare daca inceputul mesajului meu a fist intr-un fel cam brusc,dar am simtit nevoia sa scriu asa.Curaj,sora draga!Nu esti niciodara singura!Ai Dragostea desavarsita langa tine si mai ales in tine.

Reply
constantin1993
mai 3, 2016 @ 1:43 pm

@Miezul Noptii
Da este adevarat , nimeni nu stie prin ce treci tu , doar Dumnezeu stie, am avut si eu depresii, intristari etc. Dar Dumnezeu mi-a dat sa vad oameni mai nefericiti decat mine, si am comparat nefericirea mea cu nefericirea lor. Am vazut oameni fara un picior, fara o mana, oamenii care s-au nascut cu niste malformatii,am vazut oameni care toata viata lor stau pe un scaun cu rotile, am vazut oameni surdo-muti si orbi. Nu stiu ce inseamna sa ai o boala grea gen HIV, SIDA sau CANCER (si nici nu vreau sa stiu),nu stiu ce inseamna sa treci printr-un viol sau sa te nasti intr-o zona de conflict armat. Si cand ma gandesc la toate astea, inchid ochii si zic : MULTUMESC DOAMNE, PUPATI-AS TALPILE.

Reply
Anca B.
mai 31, 2016 @ 8:12 am

Miezul noptii,cum mai esti? :)Ai mai capatat putere?)

Reply
Dan Ilie Baterica
mai 31, 2016 @ 3:35 pm

Hristos a inviat! Miezul noptii pare o perioada neagra urata si intunecata… insa asa intunecata cum e sunt zeci de flori superbe care infloresc noaptea. Trompeta Ingerului, Iasomia de noapte, Floarea lunii si poate cea mai frumoasa Regina Noptii. Sunt sigur ca si tu poti inflori la fel cu toata noaptea si norii din jurul tau. Eu cand sunt suparat si apasat de singuratate merg in parc si ma bucur. De un fir de iarba de o veverita jucausa de o floare de o adiere de vant de simplu fapt ca merg, vad si simt minunile din jurul nostru. Dumnezeu a suflat viata pe planeta noastra mica si fragila inconjurata de forte colosale care ne pot zdrobi intr-o secunda. Acesta e raiul nostru si trebuie sa ne bucuram de el si de protectia oferita noua gratis… singura conditie e sa fim oameni.E atat de simplu sa fi om trebuie doar sa fim pozitivi sa fim buni sa fim corecti etic si moral sa invatam din greseli si sa lasam ceva in urma noastra: un copac un copil o casa un lucru bun Uitam de multe ori de Dumnezeu si ne suparam poate din egoismul nostru… Imi aminesc o vorba de aur a lui Nicolae Iorga : „Dupa furtunile sufletului, ca si dupa cele ale naturii, învie flori pe care le credeam pierdute.” Cauta si tu florile din sufletul tau si le vei gasi indiferent ca e zi sau noapte. Doamne ajuta!

Reply
Gabriel Theodor Schiopu
iunie 24, 2020 @ 11:20 am

Buna ziua. Am 26 de ani si sunt depresiv de 10 ani. Am incercat pana acum de 3 ori sa ma sinucid. Nu vad nicio iesire din boala in care ma aflu. Mereu imi revin in cap si in suflet aceleasi amintiri despre esecurile si umilintele din trecut. Nu mai suport sa fiu jignit fara motiv de toata pleava si gunoaiele societatii (la scoala ma refer). In clasa a 12-a fostii mei cacat de colegi (scuzati-mi expresia, dar nu pot sa le zic altfel) m-au jignit si m-au umilit ca vezi Doamne m-am luat de o curva si o tiganca din clasa aia. Din cauza cuvintelor nenorocitilor alora am dureri mari de stomac, de inima si de cap, nu ma pot concentra, nu pot sa fiu atent si nu pot sa invat pentru ca nu ma pot opri din a-i uri din cauza ca nu am putut sa-i spurc atunci asa cum meritau. Pe de alta parte, tot in liceu, m-au furat la examene importante si de aceea am si facut depresie. Imi vine de multe ori sa imi pun capat zilelor, pentru ca pur si simplu nu mai pot suporta acest chin si ura asta pe nenorocitii care si-au batut joc de mine. Va rog sa imi spuneti ce ar trebui sa fac ca sa scap de ura asta. Nu pot sa iert si sa merg mai departe cu viata mea. Ii urasc de moarte pe aia care m-au jignit si pe aia care m-au furat la examene. Vreau sa imi construiesc o cariera si un viitor, dar nu pot din cauza resentimentelor. Ce ar trebui sa fac ca sa ies din cercul asta vicios? Va rog ajutati-ma. Va multumesc.

Reply
BĂLAN Elena
august 8, 2023 @ 7:16 pm

Mă numesc Elena și am46 de ani și am o problemă mă simt singură de când a murit soacra mea și soțul meu are grijă de casa ei și de un frate de al lui râmas singur și eu am luat toate atribuțiile, fratelui lui este cioban soțul meu are și servicii apoi se duce la oi vine acasă îmi aduci mie laptele să fac brănza el măncă se spală și pleacă la casa părintească și eu sunt mai mult singura și am și eu gospodărie un nepoțel de 7 ani care trebuie să am grija lui părinții având și ei serviciu acum câte va zile am calculat am vrut sa beau erbicid că să mor să nu mă mai chinui dar nepoțelul meu a fost lângă mine dar cred că am o depresiune nu știu ce să facă ajutați mă dați un semn.Va mulțumesc

Reply
- administrator_ot
  august 9, 2023 @ 7:35 am
  
  Elena, Domnul îți va da putere în tot ceea ce faci, dacă-i ceri ajutorul. Nu-ți lua viața, căci sinucigașii nu vor primi în dar Împărăția Cerurilor. Sunt atât de mulți oameni pe pământ care suferă și se chinuiesc, și totuși rabdă și merg înainte. Vorbește cu soțul tău, spune-i că ai nevoie să stea mai mult lângă tine. Spune-i că vrei să simți mângâierea și prezența lui mai des. Vorbiți sincer unul cu altul.
  
  Mergi și așează în fața icoanei Maicii Domnului și spune-i tot ce ai pe suflet. Intră într-o biserică sau în casa ta și în fața icoanei Ei vorbește cu ea și vei vedea câtă mângăiere și putere vei prinde. Îmbrățișează-ți nepoțelul mai des, îmbrățișează-ți soțul mai des. Roagă-te mai des Domnului!
  
  Când nu mai poți zi: Doamne ajută-mă!, Doamne miluește-mă! Doamne Iisus Hristoase fie-ți milă de mine! Maica Domnului nu mă lăsa!
  
  Elena, caută ajutor de sus, și Domnul va schimba viața ta, îți va da putere și va da gând bun celor din jurul tău ca să te sprijine.
  
  Nu lăsa gândul sinuciderii să-ți intre în inimă, căci e gând de la diavol și doar rele va aduce. Cheamă pe Duhul Sfânt în mintea și inima ta, și El îți va aduce pace.
  
  Reply

Sinuciderea te duce în iad

Pe aceeași temă:

Tristețea: cauze și vindecare în viziunea Sfinților Părinți

„Să nu te îndoieşti de bunătatea Existenţei”

De unde vine deznădejdea tinerilor noștri?

142 Comentarii

Lasă un răspuns Anulează răspunsul