Sinuciderea
De ce unii tineri isi iau viata? De ce nu doresc sa traiasca? Ei bine, primul motiv care le-ar trece prin gand multora ar fi acela ca l-a parasit iubitul/iubita. Oare acesta sa fie motivul? Bineinteles ca NU. Principalul motiv este lipsa Lui Dumnezeu in sufletul acelui tanar, lipsa dragostei, a luminii Domnului. Ei vad prin moarte o „eliberare „de tot rau, de toate necazurile, insa nu este asa. De-abia acum incepe cu adevarat chinul, si ma inspaimant ca aud si vad din ce in ce mai multi tineri care isi iau viata pe care Dumnezeu le-a dat-o, nu sa si-o ia singuri ci sa si-o traiasca, sa slujeasca Domnului.
Un mare filozof a zis ca daca omul crede in Dumnezeu si El nu exista, nu are nimic de pierdut dar insa daca nu crede si Acesta exista pierde totul. Asa se intampla si in cazul acestor tinerii, care pur si simplu nu mai gandesc, nu mai au pic de ratiune, incearca sa-si aline suferinta prin suferinta. Necredinta in Dumnezeu putem spune ca „face victime” si cel mai grav este ca numarul acestora creste. Acum stau si ma gandesc si incep sa cred ca e la moda sa te sinucizi…De ce?Mai nou a fost abordat de foarte multi tineri curentul emo, ceea ce eu consider ceva adolescentin, ceva trecator, insa unii nu vad la fel aceasta problema. Acum un an am vazut la tv o fetita emo de 12 ani care s-a sinucis din motivul ca a citit pe internet ca daca nu te omori nu esti emo.
Oare daca scria acolo sa te duci la biserica in fiecare duminica, sau sa te rogi in fiecare seara, acea fetita facea aceste lucruri? Raspunsul e destul de mahnitor. Al-2-lea motiv care ii impinge pe tinerii de azi sa aibe tentative de suicid este si muzica pe care o asculta.
„Esti pierdut in durere/ Visezi sfarsitul/ Pentru a o lua de la inceput„. Acestea sunt versuri dintr-o melodie gen „emo”. Mai tulburator (daca pot spune asa) este faptul ca videoclipul accentueaza sentimentul si gandul transmis de versuri. Un baiat sta la marginea acoperisului, gandindu-se daca sa faca sau nu saritura in gol. Timp de cateva minute in minte i se deruleaza toate intamplarile nefericite. La final, intr-un gest suprem, face o saritura cu spatele. Dupa cum v-ati dat seama, era si normal ca fanii acestei trupe sa copie acest gest al idolului lor. Pur si simplu ma trec fiori, ce usor poate fi influentata mintea omului.
Un al-3lea motiv ar fi si lipsa comunicarii, lipsa iubirii parintilor fata de copiii lor. Caci stim bine ca IUBIREA PARINTILOR REFLECTA IUBIREA TATALUI.
Un sfat pentru acesti tineri, ar fi sa se roage si sa ceara Domnului ajutor. Multa rugaciune si credinta in inima salveaza suflete. Al doilea ajutor care i-ar putea scapa de ganduri necurate este doctorul sufletelor (duhovnicul). Sunt ferm convinsa ca aceasta calitate de „medic” le va remedia tinerilor aceste suferinte. Bine-nteles aceste lucruri nu se vor intampla de la sine. Dar chiar si noi putem salva acesti oameni vorbind cu ei si rugandu-ne Domnului pentru ei.
Stiu cum e acest gand pentru ca l-am trait pe pielea mea, dar cu multa rugaciune, credinta si vointa am reusit sa scap usor de necazuri si acum simt cu adevarat ca Cineva acolo sus chiar ma iubeste, asa ca haideti sa ne rugam pentru acesti copii, pentru luminarea mintii.
(Mihaela)
Georgiana
iunie 18, 2009 @ 6:53 am
F frumos articolul Mihaela,in timp ce il citeam mi-am amintit de clipele acelea prin care am trecut amandoua…dar ce conteaza este faptul ca ne-a trecut.
As vrea si ceilalti tineri sa citeasca acest articol,sau macar sa isi puna intrebarea daca dupa ce se sinucid,se termina tot. Raspunsul il stiu multi,dar cu siguranta unii prefera sa aleaga varianta „ma omor si gata”.
Ganditi-va ca sunteti speciali pentru Dumnezeu si chiar pentru parintii care unoeri va desconsidera. Veti vedea ca nu numai Cel de Sus va iubeste,ci si cei de jos.(familia,prieteni..) Iar daca acest lucru nu se intampla,de ce vreti sa fiti bineplacuti doar oamenilor? Cand sufletul este curat,mai inainte de toate este bineplacut lui Dumnezeu,iar gandurile de sinucidere dispar.
Ganditi-va la aceste lucruri,si mai ales la acest articol.
Doamne ajuta!
Saurian
iunie 18, 2009 @ 11:12 am
Am avut şi eu gânduri dar din păcate nu curajul. Lucrurile nu sunt aşa simple. Adică soluţii nu prea văd. Să te rogi? Dar ce se întâmplă când tot te rogi şi simţi că rugăciunea nu trece de tavan? Să ai încredere că te aude Dumnezeu? Şi ce dacă mă aude şi nu scap de starea asta? Apoi duhovnicul. Cred eu că pentru orice duhovnic la început e „cool” să aibă un penitent sinucigaş dar după ce tot vorbeşte cu el şi nu pricepe deja devine obositor. Am avut o problemă cu o fată iar duhovnicul s-a comportat excepţional dar după aceea era epuizat adică nu mai putea comunica cu mine ca înainte. Şi iarăşi vorbeam cu pereţi. Când ai pe cineva lângă tine cred şi eu că poţi ieşi din starea asta. Dar ce faci când totul merge prost, când eşti nesociabil şi nu ai prieteni, când ai probleme şi cu familia, când duhovnicul a obosit să te asculte şi parcă vorbeşti cu un Dumnezeu mort?
Sper că nu o ia cineva ca ceva scandal sau nu ştiu ce doar că… am vrut puţin să exprim ce ar spune un sinucigaş bisericos ( că dacă nu e nici bisericos lucrurile sunt şi mai urâte 😛 ).
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 11:27 am
Saurin:Eu prin rugaciune am rezolvat totul..depinde si cum faci aceasta rugaciune si cum te rogi..la fel si cu duhovnicul..Daca tu te duci in fata lui si incepi sa-i spui despre gandurile si pacatele tale ca si cum ai spune o poezie,fara sa iti para rau si fara pic de credinta,atunci o sa vorbesti in continuare cu pereti cum zici tu;-)
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 11:31 am
Saurian*si problema cu prieteni..putini sunt aceia care cu adevarat tin la tine si iti dau sfaturi la nevoie dar majoritatea te imping spre a face un lucru rau si ucigas bisericos…NU exista asa ceva ucigas e opusul unui om bisericos;-)un om bisericos nu gandeste niciodata in acest mod…
florinm
iunie 18, 2009 @ 2:22 pm
Parerea mea: sinuciderea vine din prostie. Prostia ca incapacitate de a gandi, incapacitate de a „vedea” adevarul, ajutorul, raspunsul care e exact langa mine.
Si eu recunosc ca atunci cand fac un pacat despre care stiu ca imi strica sanatatea, cand stiu si tot il fac – atunci sunt PROST (cu majuscule). Si asta este sinucidere, mai lenta, dar este tot sinucidere, pentru ca o fac cu buna stiinta, stiu ca facand asa ma imbolnavesc si imi grabesc moartea, iar nepasarea ma arunca in ghearele diavolului. Desi stiu toate astea, tot pacatuiesc. Ar trebui sa ma trezesc odata, sa am curajul sa strig catre Domnul, ca si altadata, cand stiu ca m-a auzit si mi-a raspuns.
De cate ori am fost aproape de a pierde un examen, aproape de a pierde pe cineva drag, sau cand aveam mare nevoie sa imi gasesc un serviciu si nu reuseam, iar El m-a auzit si m-a ajutat? Cum as putea spune eu acum ca sunt singur, ca n-am prieteni, ca nu ma aude Dumnezeul meu sau ca duhovnicul meu gaseste „interesant” sa aiba un ucenic legat de atatea patimi?
Gandindu-ma mai bine, ma vad pe mine insumi plin de bube, de puroi, de răni supurânde, ma vad la pamant si – paradoxal – nu intind mana ca sa o apuc pe Aceea care ma asteapta, care ma poate salva intr-o clipa. Vad Mana Domnului intinsa spre mine si pe mine tolanit in mocirla urat mirositoare de care nu vreau sa ma despart… Vad toate acestea si totusi, vreau sa mor pentru ca nu vreau, mi-e lene sa intind mana, am obosit sa vreau sa cred si nu vreau sa strig dupa ajutor. Mi se pare chiar ca sinuciderea ma va scapa de acest chin, dar un „gand” imi spune: esti sigur ca dupa moarte vei scapa de chinul asta? Si mi se face si mai frica, pentru ca mi-e frica, totusi, de CHINUL VESNIC, de iad…
Ajuta-ma Doamne sa cred in Tine!! Unii spun ca esti bun, degraba ajutator; credeam si eu asta, dar acum nu mai stiu ce sa cred, sunt atat de confuz… In fond, as vrea sa mor ca sa fiu cu Tine, Doamne!! Dar e bine daca fac astfel? E bine daca imi iau eu viata pe care Tu mi-ai dat-o? Ia-ma Doamne, in brate si tine-ma strans! Am atata nevoie de dragoste!!!
Monica
iunie 18, 2009 @ 3:14 pm
„De ce unii tineri isi iau viata? De ce nu doresc sa traiasca? Ei bine, primul motiv care le-ar trece prin gand multora ar fi acela ca l-a parasit iubitul/iubita. Oare acesta sa fie motivul? Bineinteles ca NU. Principalul motiv este lipsa Lui Dumnezeu in sufletul acelui tanar, lipsa dragostei, a luminii Domnului.„
Cu tot respectul lucrurile nu pot fi generalizate .Stiu un tanar ,care desi era credincios ,a vrut sa se sinucida intrucat voia sa se casatoreasca cu o anumita persoana ,iar aceea l-a refuzat.
In acele momente de disperare se pare ca nu a mai contat asa de mult credinta si Dumnezeu.
Nu pot sa-l condamn ptr ca inteleg disperarea care covarseste ratiunea de multe ori .Iar singuratatea este o mare povara .
Dumnezeu nu poate lua locul unui sot /sotii si nici invers ,intr-adevar.
florinm
iunie 18, 2009 @ 3:19 pm
Precum am scris si mai sus:
Ia-ma Doamne, in brate si tine-ma strans! Am atata nevoie de dragoste!!!
Sandra
iunie 18, 2009 @ 4:33 pm
curentul emo n-are legatura cu sinuciderea. oameni care s-au sinucis au existat dintotdeauna; au fost de toate varstele si din toate categoriile sociale.
melodia si videoclipul despre care vorbeste nu fac parte din curentul emo. si nici n-ai inteles nimic din toata melodia, daca ai fi fost atenta la versuri ti-ai fi dat seama ca este o melodie anti-sinucidere (este vorba despre un tanar deprimat care crede ca nu mai are niciun motiv sa traiasca, dar in refren i se spune sa nu se arunce pentru ca acest lucru nu-i va rezolva problemele „nu ma lasa in intuneric, nu sari/ luminile nu te prind/ aminteste-ti de mine si de tine/ nu sari!”. in final cel care moare reprezinta partea intunecata, iar partea buna se salveaza – daca te-ai fi uitat atent ai fi vazut ca a coborat in final de pe margine si pleaca)
sunt de acord cu al treilea motiv. lipsei de afectiune e principala cauza a depresiilor. la atsta se mai adauga si faptul ca multi oameni sunt intoleranti si incearca sa-si impuna punctul lor de vedere fara sa le pese de parerea celor din jur. solutia nu este sa mearga la Biserica, ci sa li se arate ca cineva ii iubeste. cred ca Dumnezeu exista, dar ca in mare parte nu este ceea ce ne spune Biserica. cred ca este mai degraba acea energie pozitiva care a creat totul.
cat despre emo…uitati-va aici, poate o sa intelegeti si voi ceva…
http://www.youtube.com/watch?v=UqO_UltV1tY
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 4:56 pm
Asta e problema noastra Monica,cand suntem in necazuri mari uitam de tot si de toate si recurgem la niste gesturi de regretat.Daca tanarul acela era asa de credincios..constientiza ca daca acea persoana la refuzat asta nu ar fi insemnat ca vine sfarsitul lumii si gata nu o sa mai gaseasca niciodata pe cineva,stia ca la un moment dat Dumnezeu ii va trimite in cale o persoana care sa-l iubeasca si care sa il accepte.Stiu cum e cu dragostea [in cazul meu una de copil]dar si eu am avut ganduri asemanatoare dar am stat bine si m-am gandit si m-am rugat si mi-am dat seama[dupa cum a spus si florinm]ca e o mare prostie modul in care gandesc.
florinm
iunie 18, 2009 @ 5:22 pm
Cei care ajung la sinucidere (sau in pragul ei) o fac dintr-O MARE CARENTA DE DRAGOSTE.
Ei nu mai simt dragostea, nici a celor apropiati (familie, prieteni, colegi, iubiti etc.), nici a Domnului. Daca incercam sa-i intelegem si daca suntem sinceri in acelasi timp, ajungem la concluzia ca ei nu vor sa simta dragostea (mai ales dragostea Lui Dumnezeu).
Cat despre dragostea celor din jurul lor – acestia sunt si ei partasi, au si ei vina lor, contribuind prin atitudinea lipsita de grija, de dragoste, la deznadejdea si la caderea acelora.
Oamenilor le putem imputa lipsa de dragoste, dar nu Lui Dumnezeu.
Monica
iunie 18, 2009 @ 5:32 pm
Repet nu pot sa judec .Nu stim durerea celuilalt.Poate unii dintre voi sunteti mai intariti sufleteste.Dar asta nu inseamna ca toti suntem asa.
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 5:36 pm
Dar toti avem acelasi Dumnezeu,unii il iubesc mai mult altii mai putin altii deloc.Problema cu aceasti oameni este ca nu gandesc inainte de a face un asemena gest,dar mai tarziu isi dau seama ca ar fi fost o greseala daca l-ar fi savarsit si asta e bine deoarece se trezesc la realitate.Cu ajutorul Domnului.
Monica
iunie 18, 2009 @ 5:39 pm
Eu ,personal ma bucur ca nu si-a dus intentia pana la capat.Sper sa nu-i mai vina astfel de ganduri niciodata.
Saurian
iunie 18, 2009 @ 5:39 pm
@Monica: bine ai spus!
Saurian
iunie 18, 2009 @ 5:40 pm
mă refeream la faza cu nejudecata
Dan
iunie 18, 2009 @ 6:28 pm
Haideti sa va povestesc ceva trist. Cand eram in liceu, un baiat de 16 ani, care era vecin de cartier cu mine(statea fata in fata cu blocul in care locuiesc), si-a pus capat zilelor infingandu-si un cutit in inima. Pe baiat il chema ca si pe mine…tot Dan. Inainte de a-si curma viata a scris rugaciunea „Tatal nostru” pe un biletel, si si-a cerut iertare pentru ce urma sa faca. Ce la determinat sa-si puna capat zilelor? se pare ca nu se intelegea prea bine cu parintii (oare cati tineri sunt in situatia aceasta astazi??), si la scoala incepuse sa aibe note proaste, deci nici acolo nu erau lucrurile prea roz. In schimb, fata de noi era acelasi copil pe care-l stiam din-totdeauna. Cu toata acestea vestea soc ne-a rascolit pe toti, lasandu-ne tampi de uimire. De parintii lui ce sa mai zic…cine poate sa inteleaga ce durere sfasietoare poate fi in sufletul parintilor care i-au dat viata iar el si-a curmat-o. Au vreo vina astfel de parinti, in astfel de cazuri? Dupa judecata mea omeneasca cred ca au si ei o vina, dar numai Dumnezeu stie cu adevarat ce si cum. Si oare ce era in sufletul lui Dan in ziua aceea nenorocita?! Doar il mustra constiinta si s-a gandit la Dumnezeu, s-a gandit la parinti si ii parea rau pentru ce facea, dar totusi…lucrurile s-au terminat cum nu se poate mai rau. Si cati sinucigasi nu sunt care lasa bilete de adio in care isi cer iertare pentru ce fac, si chiar se roaga si lui Dumnezeu?!? Pot sa spun ca pe obrajii tatalui acelui baiat au curs, poate cele mai amare lacrimi ce am vazut vreodata, si cand ma gandesc ca in urma lui a ramas de dus un ocean de suferinta… Doamne fereste-ne de asa ceva.
Georgiana
iunie 18, 2009 @ 6:44 pm
trista intamplarea Dan..
Ma uimesc citind aceste povesti adevarate,ale tinerilor k si noi, care au preferat moartea si nu viata. Si eu am cunoscut o tanara din alt judet care se certa f mult cu familia ei,si zilnic se taia cu lama sperand sa moara cat mai repede.
Este groaznic ce se intampla cu acesti tineri,defapt cat timp suntem pe pamant e „putin”groaznic daca pot s spun,mai groaznic este ce se va intampla dupa…
Dan
iunie 18, 2009 @ 6:48 pm
Asa este. Putin zis groaznic, pentru ca sinucigasii (in afara de cei care erau bolnavi mintali), nu mai au iertare in veacul veacului. Nici biserica nu-i pomeneste. Nimic nu-i mai scoate de-acolo. De asta spun si eu cu frica: „Sa ne fereasca Domnul de asa ceva.”
Monica
iunie 18, 2009 @ 6:52 pm
Chiar nu exista iertare ptr ei deloc?
Georgiana
iunie 18, 2009 @ 6:54 pm
Aceste suflete ajung direct in iad,am citit intr-o carte
si pe mine ma mira lucrul acesta…dar Domnul hotaraste
Georgiana
iunie 18, 2009 @ 6:56 pm
defapt si biserica spune acelasi lucru..
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 6:56 pm
Nu,nu exista.Dupa cum a spus si Dan,acestora nu li se face slujba cuvenita la fel cum li se face la ceilalti care mor[dupa cum ti-ai dat seama acestia nu pot intra in biserica]Dece?Fiindca isi iau viata singuri.Viata pe care Dumnezeu le-a dat-o,si El ne-A dat-o doar El ne-o poate lua NU noi…
Monica
iunie 18, 2009 @ 6:59 pm
Mie sincer imi pare rau ,mai ales ptr copii.
A fost odata cazul unui baiat a carui mama plecase in strainatate la munca si s-a sinucis.Tatal Mariei Chelaru ,fetita violata si ucisa s-a sinucis si el dupa moartea fetitei in felul acela odios.
La durea lor pe pamant sa se mai adauge una in cer ptr vesnicie ?!
Nu stiu ce sa spun…Totusi zic -Dumnezeu sa-i ierte.
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 7:01 pm
Cum isi fac viata pe pamant asa o vor avea si pe cea vesnica numai ca de multe ori mai chinuitoare sau fericita [depinde de fiecare caz in parte]…;-)
Monica
iunie 18, 2009 @ 7:01 pm
Stiam ca nu li se face slujba , dar rugaciune se face?
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 7:03 pm
Nu se face absolut nimic.Odata ce nu pot intra in biserica nu are cine sa le faca o rugaciune;-)
Dan
iunie 18, 2009 @ 7:09 pm
Stiu Monica, te inteleg. Ma doare si pe mine acest lucru si-mi este greu sa accept situatia, mai ales ca sinuciderile se produc in urma unei suferinte puternice (sentimentala de obicei). Si daca nu-i destul asta…urmeaza una si mai grea, care pe deasupra e si vesnica. Stie insa Domnul de ce a randuit asa. A-ti curma viata inseamna sa-l refuzi total pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este insasi Viata. Ma gandesc uneori si la Hitler (imi pare rau ca si numele lui este de trista amintire), care si-a curmat viata in loc sa se pocaiasca. Nu are nici o iertare (inclusiv pentru celelalte). Cu toate acestea suferinta e vesnica. Cred ca asta este cel mai infricosator lucru pentru mine in privinta iadului…nu-s chinurile de grele…cat e vesnicia de grea.
Dan
iunie 18, 2009 @ 7:11 pm
Nici macar nu poti da pomelnic pentru ei Monica. Nimic… Doar pentru cei alienati mintal se face slujba si se pot pomeni. Atat.
Georgiana
iunie 18, 2009 @ 7:12 pm
nici lumanari [la morti]
???
Dan
iunie 18, 2009 @ 7:15 pm
@Georgiana, judecand cu logica mea limitata, ma gadesc ca atata vreme cat biserica nu-i poate pomeni pe sinucigasi…inseamna ca lumanarile le aprindem degeaba.
Monica
iunie 18, 2009 @ 7:20 pm
*Acum m-am interesat de subiect si am vazut intr-adevar toate cele mentionate de voi. Se sevaraseste doar un trisaghion.
Georgiana
iunie 18, 2009 @ 7:24 pm
in ce consta?
Monica
iunie 18, 2009 @ 7:33 pm
*am vazut ca trisaghion inseamna de fapt sa cante de 3 ori Sfinte Dumnezeule .
Mai multe informatii ,de fapt cam ceea ce au scris si cei dinaintea mea gasesti pe un site foarte bun-Parohia Macinului.Acolo se gasesc si articole despre superstitii si dreapta credinta.
Saurian
iunie 18, 2009 @ 7:40 pm
E normal că te poţi ruga şi pentru sinucigaşii şi există şi acei „Moşi” când sunt pomeniţi şi sinucigaşii. Biserica descurajează sinuciderea că altfel toţi ar spera că dincolo ar fi mai bine dar până la urmă doar Dumnezeu ştie ce va face cu aceste suflete.
Dan
iunie 18, 2009 @ 7:53 pm
Pe pomelnic nu trebuie trecute numele sectarilor, ale copiilor avortaţi, ale sinucigaşilor, ale celor care trăiesc necununaţi sau refuză să primească invăţătura şi slujbele Bisericii.
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 7:57 pm
si ce se intampla daca acesti oameni sunt trecuti pe pomelnic si pomeniti de preot fara sa stie „povestea”fiecaruia?
Monica
iunie 18, 2009 @ 7:58 pm
Cred ca e pacat .Greseala asta am facut-o si eu .
Monica
iunie 18, 2009 @ 7:59 pm
Din nestiinta.
Saurian
iunie 18, 2009 @ 8:01 pm
Sunt curios dacă voi găsi pe cineva în iad din cauză că a pus pe pomelnic un eretic sau un sinucigaş…
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 8:03 pm
Wow Saurian,esti asa de convins ca o sa ajungi in iad…si legat de pomelnic puteam intreba un preot;-)cred ca ar fi singura persoana care stie…
Monica
iunie 18, 2009 @ 8:04 pm
* Nu vreau sa dau lectii ,ca nu sunt in masura.Am vazut insa ca Biserica interzice lucrul acesta ,am spus greseala preotului si nu am mai repetat-o .
Cred ca e doar gresit ptr ca Biserica interzice lucrul asta .Nu stiu ce sa spun .Eu credeam ca pot pomeni pe oricine.
Monica
iunie 18, 2009 @ 8:06 pm
Cine poate fi pomenit la Sfanta Liturghie si cine nu poate fi pomenit dintre vii si morti?
La Sfanta Liturghie pot fi pomeniti toti binecredinciosii crestini care nu au anumite piedici canonice. Dintre cei vii nu se pot pomeni la Sfanta Liturghie paganii, necredinciosii, apostatii, ereticii, cei nebotezati, cei ce au pacate impotriva Duhului Sfant, adica hulitorii de Dumnezeu si cei care se impotrivesc Adevarului cu stiinta si vointa. Nu pot fi pomeniti la Biserica cei ce au murit in necredinta, in eres, in secta, sinucigasii si copiii morti inaintea botezului ca si cei avortati (A se vedea Pidalionul si Pravila Bisericeasca de Arhim. Nicodim Sachelarie, ed. 1940)
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 8:09 pm
Nu stiu ce sa spun ,Monica,nimeni nu are puterea sa judece Biserica..ar insemna sa-L judece pe Dumnezeu…
Catalin
iunie 18, 2009 @ 8:22 pm
Nu cred ca e deloc bine sa-i judecam pe cei care, manati de diavol, isi iau viata daruita de bunul Dumnezeu. Mai bine sa ne rugam pentru cei care sunt in situatii grele (si se gandesc la a face acest pacat nemasurabil si, mult mai rau.. de NEIERTAT). Daca cunoastem astfel de persoane, sa nu ezitam in a ne apropia de ele, si de a-L face cunoscut pe Dumnezeu in sufletele lor.
Din pacate, se observa o incidentza tot mai ridicata a acestor… manifestari, acestea fiind masiv alimentate prin mass-media in principal, prin: – programe violente si accentuarea pana la extrem a laturii firesti a omului (suprimand dimensiunea spirituala a persoanei), – prin prezentarea excesiva a sinuciderilor si (important, cred eu) prin PERVERTIREA gravitatii pacatului.
Adica MINT de multe ori ca „s-au dus intr-o lume mai buna…” (!!!), „la o viata mai buna”, „a scapat de problemele vietii”, „a facut asta din dragoste” (?!?!?!) etc etc. Si spun si ca i s-a facut slujba (aici vor raspunde si preoti care – pentru bani sau alte foloase – sar peste dogme de credinta, daca nu se vor pocai..), luandu-se dupa „gura lumii”.
Daca aceste televiziuni ar spune clar ca sufletul unui astfel de om nefericit ajunge in IAD si ca pentru acest pacat (din pacate..) NU exista iertare, asa cum ne spun atatia sfinti parinti… sunt sigur ca multi (care ar afla asta) s-ar gandi de doua ori inainte sa faca asta…
Si cred ca si persoanele din jur au o parte importanta din vina (nu neaparat partintii, ci oameni care ar putea face ceva, ar putea sa se apropie de acea persoana, sa o sprijine.. dar nu o fac) Eu cred ca in acele momente, persoana nefericita sau profund deceptionata NU VEDE o alta solutie (lucru pe care diavolul il exploateaza cat de bine poate). Daca i s-ar arata si alte solutii, mai mult ca sigur ca ar putea vedea ce amagire pieritoare este calea renuntarii la viata data de Dumnezeu.
Saurian
iunie 18, 2009 @ 8:39 pm
Înţeleg că nu e bine ce au făcut dar totuşi să nu uităm că Dumnezeu vrea mântuirea tuturor, chiar şi a sinucigaşilor.
Îmi vin în minte 2 întâmplări. Una era la păr Paisie Aghioritul ce spunea de o tânără ce a pierdut oile tatălui ei. Tatăl a spus că dacă nu le găseşte poate să îşi pună ştreangul la gât. Tânăra negăsindu-le a făcut ascultare şi s-a sinucis. Spunea păr Paisie că e de înţeles că Dumnezeu nu o va pierde pe fată dar Biserica nu îi face slujbe că altfel ar încuraja şi pe alţii să se sinucidă.
O a doua întâmplare e şi mai cutremurătoare. Era un preot mai beţiv. Auzind asta episcopul şi aflând că lucrurile chiar stau aşa de rău l-a caterisit pe om. După asta a început să audă noaptea nişte plânsete. După câteva nopţi a întrebat acele voci ce se întâmplă şi i-au spus că ei sunt sinucigaşi. Preotul îi pomenea la Sf. Liturghie şi ei aveau prin asta o anumită mângâiere. Iar acum nu mai au parte de acestea.
De ce sunt aceste interdicţii? Pentru că din moment ce au murit despărţiţi de Biserică înseamnă că L-au refuzat pe Hristos de bună-voie şi noi nu putem să ne apucăm să Îl băgăm pe gât după moartea acestora împărtăşindu-i cu El la Sf. Liturghie ( că de fapt asta se face când sunt puşi la pomelnic ). Dar de aici să îţi faci probleme de faptul că ai pus la pomelnic un om nu foarte canonic mi se pare că deja se exagerează. Adică eu îl pun pe pomelnic că poate-poate Dumnezeu găseşte o cale ( deci tot din dragoste o fac ) şi să fiu judecat ca păcătos pentru asta? Să nu uităm că Dumnezeu este şi El o persoană şi doreşte mult mai tare mântuirea celuilalt decât noi. Problema apare în momentul în care ne făţărnicim şi punem pe om pe pomelnic din mândrie şi ne păcălim conştiinţa spunând că o facem cu smerenie. E înfricoşător când ştii că poţi să te făţărniceşti la o măsură în care să te păcăleşti şi pe tine că eşti sincer.
Aşa văd eu lucrurile cel puţin…
Dan
iunie 18, 2009 @ 8:50 pm
Ai mare dreptate Catalin. Vina nu este numai a sinucigasului, ci si a acelora care puteau sa le ofere un gram de nadejde sau un ajutor sufletesc cat de mic. Iar de mass-media…Dumnezeu sa-i ierte ca nu stiu ce fac.
Monica
iunie 18, 2009 @ 8:52 pm
Ai dreptate Saurian.Si eu vad lucrurile la fel ,m-am mirat de aceasta regula.Dar daca Biserica ne impiedica sa ii trecem pe pomelnic ,nimic nu ne impiedica sa ne rugam acasa ptr ei.
Monica
iunie 18, 2009 @ 8:57 pm
*in ultimul mesaj ma refeream de fapt la alta categorie de oameni care nu sunt pomeniti -cei care nu sunt ortodocsi.
florinm
iunie 18, 2009 @ 9:05 pm
Saurian, nu vreau sa intru in polemica cu tine, dar zici ca ii pui pe pomelnic din dragoste, cand canoanele Sfintilor Parinti spun ca nu se pun? Din dragoste, inca… Eu te cred, intr-un fel.
Dar acum este o moda cu dragostea asta, cu fratietatea – toata lumea face apel la dragoste…
Dar nu cumva printr-o pretinsa dragoste sa ne justificam propria ratacire.
Cum ramane atunci cu ascultarea de Biserica?
Intrebati-va duhovnicul in cazul in care aveti nevoie sa puneti pe cineva sinucis in pomelnic.
Pr. Cleopa spune: „Pe pomelnic nu se pot trece niciodata mai intai sectarii, caci ei s-au rupt definitiv de Biserica lui Hristos. Pe acestia in veac nu-i poti trece in pomelnic. AI doilea sunt sinucigasii, care si-au facut seama singuri; ori s-au inecat, ori s-au spanzurat, ori au murit din betie, au baut si au murit beti, ori au murit in duel, tot sinucigasi se socotesc.”
Credeti cumva ca Pr. Cleopa nu avea dragoste cand a spus cele de mai sus?
florinm
iunie 18, 2009 @ 9:20 pm
Si Sf. Teofan Zavoratul spune (bazandu-se pe canoanele Bisericii) ca sinucigasii nu se trec in pomelnic.
Iar daca pot fi pomeniti in rugaciunea particulara zice asa:
„Ma intrebati daca va puteti ruga pentru sinucigasi. Biserica nu da voie, cum, dar, se vor ruga fiii si fiicele?
Eu cred uneori ca ne putem ruga acasa in rugaciunea noastra particulara.
Dar aici apare ispita de a arata ca noi suntem mai milostivi decat Biserica si Insusi Dumnezeu. Este de ajuns sa ne limitam la parerea de rau pentru ei, lasand soarta lor in mila nemasurata a lui Dumnezeu.
Gandul ca ne putem ruga pentru cei care sunt invredniciti de inmormantarea bisericeasca se sprijina pe presupunerea ca cei ce au ingaduit inmormantarea bisericeasca nu au socotit ca ucigasul s-a ucis pe sine in mod constient.”
Deci atentie la ispita aceea de care spune sfantul.
Monica
iunie 18, 2009 @ 9:35 pm
* Dar eu nu ma rugam ptr acea persoana crezand Doamne fereste ca sunt milostiva eu ,ci ptr ca este un bun prieten si si el se roaga ptr mine ,gest pe care eu il apreciez foarte mult.
Monica
iunie 18, 2009 @ 9:36 pm
*scuze am scris f.repede
Saurian
iunie 19, 2009 @ 9:14 am
@florinm: apropo de tot ce mi-ai spus despre problema asta îţi citez ceva ce am scris şi cred că ai trecut cu vederea: „Problema apare în momentul în care ne făţărnicim şi punem pe om pe pomelnic din mândrie şi ne păcălim conştiinţa spunând că o facem cu smerenie. E înfricoşător când ştii că poţi să te făţărniceşti la o măsură în care să te păcăleşti şi pe tine că eşti sincer.”
ionutz
iunie 19, 2009 @ 10:10 am
Aceste comenturi…si soarta tinerilor imi lasa….un gust amar in inima…..:sad:
somebody
iunie 19, 2009 @ 2:58 pm
Nu toti tinerii se sinucid pt.ca i-a parasit iubitul/iubita…De multe ori,astfel de sinucideri sunt rodul unor impulsuri de moment care nu au putut fi controlate, nu al unor crize cu adevarat profunde si reale. Pana sa ajungi la a-ti lua viata, trebuie sa treci printr-o anumita etapa, si anume DEZNADEJDEA… Acea deznadejde dusa pana la limita oricarei suportabilitati, care te zdrobeste,te macina, te face sa mori pe dinauntru zi dupa zi, care iti spulbera orice vise avute candva, orice speranta ca lucrurile ar putea fi mai bune pt.tine, si de multe ori orice convingere ca ai dreptul la fericire…
Cel mai grav lucru nu este criza in sine si multi tineri nu se sinucid nici macar din cauza acestei crize, ci din cauza faptului ca ei, constient sau inconstient, simt o FOAME cumplita de IUBIRE ADEVARATA, au nevoie de intelegere, de afectiune, de o persoana careia sa ii poata marturisi totul fara a se simti judecati, osanditi, neintelesi sau intelesi gresit. Si totusi, NIMENI nu e acolo sa-i ajute si trebuie, vrand-nevrand, sa se izbeasca fie de indiferenta, fie de de insulte, umilinte, batjocura etc.In unele cazuri, gandurile sinucigase nu sunt puse in practica de la bun inceput; tinerii isi gasesc momentan „scaparea” in alcool, tutun, distractie, droguri sau adera la curente gen Emo…dar pana la urma ajung si mai dornici de moarte cand isi dau seama ca sufletul le este si mai murdar, si mai greu, si se simt dezgustati de ei insasi.
NU judec pe nimeni si nici nu discut aici de indiferenta, de exemplu,a colegilor de liceu/facultate, al cunostintelor etc, ci vorbesc in primul rand de familie, rude si de prietenii pe care ii credeai „adevarati” si carora le-ai marturisit de-a lungul timpului o multime de lucruri, dar care – TOTI – te parasesc exact atunci cand te simti cel mai singur, cand te simti mizerabil si inutil, si, mai ales, DEPARTE DE DUMNEZEU…Cum bine spunea cineva in comentariile anterioare, nici chiar tinerii apropiati de Hristos si de Biserica nu sunt scutiti de ganduri sinucigase sau de astfel de crize. Sigur ca pt.a se intampla toate astea trebuie sa te fi departat intr-o anumita masura de Dumnezeu si sa-i fi dat drepturi vrasmasului asupra ta…si, sa ne gandim bine…cati tineri nu se ratacesc iar de la calea cea dreapta chiar si dupa ce au gustat din bucuria cea adevarata si dupa ce L-au cunoscut pe Hristos?! Sunt destui, va pot asigura…(si parintele Savatie Bastovoi spunea asta intr-o conferinta)
Deznadejdea se desavarseste cel mai bine in singuratate. Alaturi de Dumnezeu, singuratatea e binecuvantare, dar fara El, este o otrava, un blestem si o povara apasatoare si de neinteles.Iar pt.cei ce L-au cunoscut pe Dumnezeu si dupa aceea s-au departat de El…durerea si sfasierea launtrica sunt de mii si mii de ori mai cumplite decat pt.cei ce nu L-au cunoscut niciodata…:sad:
somebody
iunie 19, 2009 @ 3:14 pm
Despre curentul Emo as vrea doar sa subliniez cateva lucruri (mai ales pt.ca am revazut de curand, pe youtube,stirea aceea cu Andrada, fetita de 12 ani care s-a sinucis ). Ultimul lucru de care au nevoie acesti tineri „emo” este sa fie si mai mult marginalizati, respinsi,judecati sau ridiculizati. Credeti-ma,sunt niste tineri ABSOLUT NORMALI, dar care nu mai stiu cum sa-si exprime durerea din suflet, din propriul suflet pe care poate nici macar ei insisi nu-l inteleg prea bine si nu-l cunosc. Sa va uitati pe youtube la ce mesaj i-a lasat Andrada mamei sale inainte de a se siucide (parafrazez, fiindca nu mai retin exact):”Adio,mama! Iarta-ma, stiu ca sunt o povara pt.tine, DE ASTA FAC CEEA CE FAC. TE IUBESC si ai grija de tine.”
Vedeti ce se zbatea in sufletul ei?!? „STIU CA SUNT O POVARA PT.TINE”…Pe mine asta m-a durut cel mai mult in tot mesajul ei, ca sunt copii care ajung sa se simta atat de straini in propria familie incat se considera a fi o povara pt parintii care, desi ii iubesc in felul lor, nu stiu nici sa le-o arate si nici sa ajunga la inima lor pt.a-i ajuta. Machiajul, imbracamintea, muzica pe care o asculta sunt doar modalitati de a-si exprima revolta interioara sau o incercare disperata de a se individualiza de „gloata”.Tind sa cred ca tinerii care adera la curentul emo sunt, in majoritate,mai mult decat niste simpli teribilisti care cauta sa fie la moda. In felul lor, desi la prima vedere se izoleaza, cer dragostea si afectiunea celor din jur si printre ei adesea se pot gasi persoane mai sensibile si mai deosebite decat credem noi ca avem in jur. Insa cum timpul trece si nimeni nu pare sa le raspunda,nimeni nu are nevoie de ei, iar pe Dumnezeu li se pare ca nu Il pot gasi…unii aleg ultima varianta ramasa…Ascultati de ex,melodia Your revolution is a joke (formatia Funeral for a friend) care exprima PERFECT deznadejdea lor si modul in care se simti respinsi, umiliti si aratati cu degetul de toata lumea.
E trist – si o mare parte din vina o purtam si noi : parinti, rude, frati, surori, prieteni, colegi…
prgabriel
iunie 19, 2009 @ 11:23 pm
http://prgabriel.wordpress.com/2007/11/22/45/
admin
iunie 20, 2009 @ 10:13 am
Sarut-mana parinte. Multumim mult pentru articolul de mare folos duhovnicesc.
prgabriel
iunie 20, 2009 @ 8:33 pm
Doamne ajuta!
Foarte greu de abordat subiectul acesta… Sunt multe de spus si de analizat, insa un lucru ramane dramatic de real: din ce in ce mai multi tineri se sinucid, si, indiferent de cauze sau motivatii,intr-un anumit fel, toti suntem vinovati de faptul ca ei renunta la lupta. Am studiat acest fenomen si am ramas cu multa durere in suflet si intr-o anumita masura cu sentimentul neputintei de a schimba ceva. Cred ca ne ramane insa rugaciunea fierbinte si nadejdea Dumnezeu, Cel care singur poate tamadui ranile si suferintele noastre si ne poate invia sufletele cazute.
Doamne ajuta! Mult succes in continuare!
ciprian
septembrie 27, 2009 @ 7:57 pm
si eu trec prin ceea ce se numeste depresie…si stiu doar k nefericirea ma va urmari toata viata poate pt k asa mi_a fost dat..e greu sa vezi cum altii se pot bucura de viata iar altii se gandesc k prin moarte le-ar fi mai usor.da exista un dumnezeu kre stiu k nu ma va lasa.salutarile mele tuturor si DOAMNE AJUTA
Viorel
septembrie 27, 2009 @ 9:45 pm
@ciprian
Fiule daca ne-ai scrie mai multe si mai amanuntit despre suferintele tale si despre motivele lor, poate te-am putea ajuta mai mult cu un cuvant, care uneori poate valora mult. Din proprie experienta pot sa-ti spun ca suferinta incepe pe masura departarii de Dumnezeu, asa cum intunericul incepe cu departarea de lumina, iar frigul cu departarea de foc. Ce poti sa faci este sa iei in inima ta hotararea nestramutata de a te apropia de Dumnezeu. Nu trebuie sa inveti teologie pentru asta, nu trebuie sa te gandesti ca nu stii mai nimic despre El. Trebuie doar sa doresti a te apropia de EL. Pasul doi, mergi la slujba la biserica. Char si in timpul saptamanii, miercurea si vinerea in general dupa amiaza sunt slujbe. Dar Duminica, e Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Acolo e Axa acestei lumi, si nu exagerez. mergi chiar dumunica viitoare la slujba cel tarziu la ora 9 sa fii acolo, imbracat decent. Lasa telefonul mobil acasa(Dumnezeu nu raspunde la telefon ci coboara el insusi), sau neaparat inchide-l la intrarea in biserica. Nu-ti trebuie nici un leu la tine, doar mergi si stai si asculta slujba, incercand dupa propriile puteri sa intelegi despre ce se vorbeste. Nu da ascultare nici unui gand sau porniri care au menirea sa te faca sa pleci, sunt de la drac care nu sufera sa vada pe cineva acolo. Stai pana la sfarsit, care este atunci cand toti oamenii merg pe rand si se inchina Sf. Icoane iar preotul ii inseamna pe frunte cu Sf. Mir. Abea dupa aceea pleci acasa. Iar cand vei fi afara in fata bisericii, intoarceti „privirea ochilor sufletesti” catre inima ta si vezi cum te simti. Iti voi spune eu de pe acum: vei simti ca „nu mai atingi pamantul”. Iar tu acolo nu ai facut altceva decat sa stai. Nu e autosugestie, nu e hipnoza, nu e paranormal ci tocmai normalul, e lucrarea Duhului Sfant care se face asupra tuturor celor care participa la slujba! Deci iata, nu-i ca la teatru unde daca esti in sala doar asisti, aici te-ai aflat doar inauntru si ai participat deja! Nu e minunat? Iar odata plecat de la slujba mergi acasa, mananci si dormi un ceas. Apoi sculandu-te iti petreci restul zilei departe de cele ce-ti pot tulbura linistea. Fie ca Bunul Dumnezeu si Preacurata Lui Maica sa-ti lumineze calea!
daciana
decembrie 6, 2009 @ 5:06 pm
Somebody, dupa umila mea parere, ai spus bine. Pentru ca un tanar sa ajunga in pragul sinuciderii, trebuie sa treaca prin mai multe etape, care culmineaza cu groaznica deznadejde. Singuratatea, respectiv lipsa unui suport afectiv ( familie, prieteni) contribuie, de asemenea, la acest lucru. Nu trebuie sa neglijezi, de asemenea, relatia cu Dumnezeu, cum spune, mai sus, Viorel.
Pentru Ciprian, depresia se combate cu bucuria pentru lucrurile simple si adevarate. Si in viata ta, Ciprian, cred ca, daca vei privi cu atentie, vei gasi multe astfel de trairi frumoase si adevarate.
Iertare, pentru indrazneala. Sa ducem lupta cea buna. Doamne ajuta.
alisss
ianuarie 18, 2010 @ 6:19 pm
interesant subiectul… am apucat sa citesc cateva comentarii, insa nu toate..dar as vrea sa spun o idee pe care am auzit-o de la un parinte, ce si-a pus amprenta pe copilaria mea si care zicea despre sinucigasi: „ce au facut ei este extraordinar de rau. Ei nu se mai pot salva. S-ar fi putut salva in timpul vietii. Insa aceia care si-au pastrat viata si care i-au iubit, pot sa se roage pentru iertarea lor. Dumnezeu iubeste oamenii.”
acum, ca o parere personala. mie una mi-e greu sa cred ca nu este nici un pic de iertare pentru sinucigasi. In fond si la urma urmei, singurul care stie cu adevarat ce e in sufletul unui asemenea om cand face asta, este insusi Dumnezeu. El este de fapt singurul care poate sa inteleaga. Noi oamenii putem doar sa speculam. Si nu cred ca suntem noi in masura sa ii judecam atat de aspru, cat mai degraba putem sa ne rugam pentru ei, ca Dumnezeu sa ii ierte si sa nu cunoasca pierirea vesnica.
se zice in popor.. daca ploua in urmatoarele zile dupa ce a murit un om, inseamna ca ii pare rau ca a murit. Nu se poate stii niciodata exact ce determina un om sa isi ia viata.
admin
ianuarie 18, 2010 @ 6:27 pm
Nu putem sa speculam Aliss pe tema sinuciderii pentru ca Dumnezeu nu ne-a lasat in intuneric. Pe aceata tema Biserica are o pozitie foarte ferma.
Sinucigasii nu pot fi pomeniti la liturghie, nu pot fi inmormantati cu slujba normala, iar in cimitir sunt ingropati separat de ceilalti adormiti. Exceptie fac cei care s-au sinucis si care au avut probleme psihice (nebunie).
De rugat insa, putem sa ne rugam mereu, pentru iertarea celor care s-au sinucis.
andreea
ianuarie 20, 2010 @ 11:41 pm
Am si eu o poveste de spus, nu am so lungesc ca nu are rost. Una foarte trista … cel putin pe mine sincer m-a marcat. Nu cred ca ii va interesa pe toti, dar mie mi-e foarte greu singura. Simt nevoia de a o impartasii cu ceilalti. Am doar 16 ani. El avea 17. In data de 21.12.2009 pe la ora 4 am primit un telefon de la o prietena. <Ai auzit? Fostul tau prieten s-a spanzurat> Am inceput sa rad. Nam crezut. Am inceput sa dau mai multe telefoane. Toti imi confirmau. Cu o seara inainte vorbisem cu el. Si mi-a zis ca el ma iubeste „la infinit”, ca tine la mine, ca deabea asteapta sa ma vada etc. dar n-am vrut sa ma impac cu el. Nu a lasat nici un bilet. Nimic. Avea tot ce ii trebuia. Nu-i lipsea nimic. Doar eu … nu ma avea pe mine. Inmormantarea a fost in Ajun de Craciun. Luni s-a facut o luna si inca numi vine sa cred, inca nu pot accepta parca. Familia lui e foarte indurerata. Nu stiu ce sa fac. Ma simt vinovata. As putea face ceva pentru el? As face orice ca sa-l aduc inapoi chiar si daca ar insemna sa numai fiu eu pe lumea asta … dar stiu ca nu se poate. Prietenii refuza sa deschida subiectul asta, ma privesc de la departare, unii chiar nu ma mai saluta. La fel toti care stiu despre asta „te arata cu degetul”. Sunt o gramada de discutii, mai ales ca stau la sat. Pot fii iertati oare? Unii spun ca da, unii ca nu. Daca ar fii vreo cale … oricare ar fii ea … as face orice …
Multumesc.
admin
ianuarie 21, 2010 @ 12:50 am
Salut Andreea,
Imi pare tare rau de ce s-a întâmplat! Cred ca trăieşti clipe foarte grele acum şi probabil mustrări de conştiinţă, dar eu cred că 99% nu e vina ta…
De ce nu aţi mai putut fi împreună? Din ce cauză?
Familia lui te acuză ? te-nvinovăţesc cu ceva?
nyky
ianuarie 21, 2010 @ 4:02 am
PENTRU ANDREEA : DACA PRIETENUL TAU TE AR FI IUBIT CU ADEVARAT AR FI LUPTAT PENTRU VIATA SA FIE IMPREUNA CU TINE NU SA R FI LASAT INSELAT DE CEL RAU. NU TRBUIE SA TE SIMTI VINOVATA DAR SA TI PARA RAU PENTRU SUFLETUL LUI DA .SCRIPTURA SPUNE CA SI IN CER ESTE MARE TRISTETE CIND UN SUFLET SE PRAPADESTE . DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE SI DRAGOSTEA NU VA PIERI NICIODATA INTELEGE CE VREAU SA SPUN DRAGOSTEA INVINGE TOTDEUNA .O SA MA ROG PENTRU TINE LA HRISTOS CA EL SA TE AJUTE SA TRECI BIRUITOARE PRIN NECAZUL TAU ,SI SA TI DEA PACEA LUI IN SUFLET DUMNEZEU SA TE LUMINEZE SI SA TI DEA PUTERE
nyky
ianuarie 21, 2010 @ 11:43 am
pt saurian :IMI PARE RAU SA ITI SPUN DAR TU ESTI BINE RATACIT. CUM POTI SA AFIRMI CA UN SINUCIGAS VA FI MINTUIT? EL ISI DA DE BUNAVOIE SUFLETUL SATANEI SI ASA CA SI IUDA PREFERA SA MOARA DECIT SA IL CAUTE PE HRISTOS SA L AJUTE. AICI TREBUIE TINUT CONT CE VALORI PUI PE PRIMUL PLAN IN VIATA TA :DACA IL PUI PE DUMNEZEU PE PRIMUL PLAN NICIODATA NU O SA POTI FACE CEVA NECUGETAT :INCEARCA CA FACI ASA SI O SA VEZI PE DUMNEZEU CUM LUCREAZA IN VIATA TA . NU MAI FILOSOFA VRUTE SI NEVRUTE PENTRU CA INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU NU POATE FI DESCOPERITA . TOCMAI DE ACEEA ESTE DUMNEZEU SI MINTEA OMULUI NU POATE SA L CUPRINDA DAR EL ESTE INTODEAUNA LINGA TINE. ROAGATE LUI ISUS SI SPUNE: DOAMNE AJUTAMA SA TE VAD PRIN OCHII CREDINTEI CURATESTEMI INIMA SI INOIESTE MI MINTEA SA TE POT CUNOASTE ASA CUM ESTI TU IN ADEVAR
Mihai
ianuarie 21, 2010 @ 3:52 pm
Andreea, cred ca tu ai o problema de constiinta. In problema prietenului tau intervin mai multi factori. Este varsta la care iubesti neconditionat, la care ratiunea e „o chestie din alta lume”. El a fost mai inchis si foarte implicat. Eu, personal, nu as pute vina pe umerii nimanui. Vina in aceasta situatie e a mai multor. O sa o iau treptat si sa imi fie iertat ca voi face aprecieri despre cineva care nu mai e printre noi :
1. Vina ta pentru ca ar fi trebuit sa ii prezinti problema altfel, poate ar fi fost bine sa lasi putin „in coada de peste problema”. Eu iti propun sa discuti cu un psiholog chestiunea asta si cu duhovnicul. Daca inca nu ai unul, cauta un preot care sa te inteleaga, prin care sa simti ca nu comunici cu omul in sine, ci mai mult decat atat, comunici cu Dumnezeu prin cuvintele duhovnicului. Spun sa discuti si cu psihologul pentru ca, la varsta ta , creierul este ” ca un burete” si lucrurile raman acolo. Daca nu stii cum sa lucrezi cu ele, iti pot lasa traume pe viata. Nu e o rusine sa mergi la psiholog. Nu inseaman ca esti nebuna. Nu inseamna ca ai cine stie ce probileme. Nu esti intr-o „gaura neagra”. Psihologul este ca sa ajute oamenii.
2. Este vina parintilor care deduc eu ca nu l-au invatat „sa piarda”. Cu un adolescent trebuie vorbit si trebuie sa inteleaga ca prima iubire nu e ultima. Viata nu se opreste aici. El a vazut lucrurile „aici si acum”. E firesc la varsta voastra. Daca s-ar fi vorbit mai mult cu el, eu cred ca era altceva.
3. Pot spune ca este si o vina a lui si a societatii in care isi ducea viata. Daca ai prieteni adevarati, ei te ajuta sa treci peste. Nu cred ca nu s-a dus niciodata la prietenii lui sa le spuna: ” Ma! Sunt trist rau. Ma, Andreea aia nu ma mai iubeste. Pe bune! Fara ea nu stiu ce as face!” Daca ai prieteni adevarati, la o astfel de replica reactioneaza adecvat. Nu o fata sau un baiat e capatul lumii.
Pe de alta parte, nu toti suntem tari de ingeri. Fiecare are slabiciunea lui. Noi traim intr-o societate tocmai pt a ne putea ajuta unul pe celalat, dar acum nu mai are sens sa judecam trecutul. As ales sa iti spun acest punct 3 pentru ca vei creste si tu, vei intalni prieteni mai mici decat tine si e bine sa stii. Mai mult, vei fi si mama. Nu uita sa vorbesti de toate si despre toate lucrurile potrivite varstei cu copiii tai.
Oricum, eu zic sa incerci sa mergi la psiholog si la preot (subliniez: nu neaparat preotul din localitate – daca e unul singur si daca e o localitate mica. Scrie si pe site pe undeva despre cum sa iti alegi duhovnicul si acolo vei gasi singura motivatia parereii mele. Nu subapreciez pe niciun om. Vei vedea acolo despre ce e vorba.). Ei doi te pot ajuta. Viata este dura, iar trecutul doare!
Viata trebuie pretuita!
andreea
ianuarie 22, 2010 @ 9:53 pm
Relatiile astea nu trebuie privite chiar asa, adica numai poti trai fara persoana pe care o iubesti, eu asa cred. El era (prea) dependent de mine. Cand era in preajma mea, expresia „in al 9-lea cer” e putin spus. Si la un moment dat devenea stresanta energia ce o emana. Si nu stiu…era asa de artificial parca cu mine. Nu stiu cum era cu ceilalati fiindca nu vroiau sa discute despre el si tot ce ziceau il vorbeau de bine. Si ma simt vinovata pentru ca el a mai vrut sa o faca o data in ziua cand neam despartit (spunea ca il cheama de dincolo). Si lam crezut 100% pt ca mam intalnit cu el a 2-a zi si iam dat convorbirea listata in mana. Am incercat sa dau de parinti, nam reusit, iam anuntat prietenii dar nu ma credeau, plus ca a bagat vorba ca toata discutia a fost o gluma, dar nu era adevarat, doar il cunosteam. Si veneau la mine persoane doar din vedere cunoscute si insistau sa ma impac cu el, dar nam facuto. Apoi ma lasat in pace un timp si am crezut ca totusi ia venit mintea la cap. Dar am inteles de la toti apropiatii lui ca le spunea ca el numai poate trai fara mine, ca el nu poate avea alta prietena inafara de mine si ca ma iubea foarte mult, dar eu nam fost anuntata de nimeni si ei nu credeau asta. Dar se stie ca „a nu stii” nu e o scuza. Ma simt vinovata si pt ca nu am reusit sa dau atunci de parinti, poate trebuia sa insist.
Cat despre parintii lui nu ma invinovatesc cu nimic. Cel putin asa vor sa creada, ca nu eu sunt de vina, si in plus parca ma iubesc dar poate doar pt ca ma iubea el foarte mult. La inmormantare toata lumea: de la strabunicasa, la bunicasa, maicasa pana la sorasa, unchiusu, absolut toti miau spus ca ma iubea foarte mult. Sincer nici eu nu lam crezut ca ma iubea chiar atat de mult. Toti din familia lui si apropiatii lui stiau. Am trecut prin fata casei lui aproximativ la o luna dupa tragica despartire. Ma vazut strabunicasa si ma invitat inuntru. Nam vrut sa intru…miera teama. Pana la urma mam lasat convinsa. A lasat in urma o familie indurerata…si cand ma gandesc ca as fii putut si eu face ceva pt al oprii…daca in seara aia ma impacam cu el cel putin… Am mers la mormantul lui in ziua accea, numi venea sa cred…inca parca nu pot accepta.
Cat despre duhovnic, am, dar toata lumea evita sa deschida subiectul. Unii care nu ma inteleg sunt reticenti, dar nimeni nu sa pus in situatia mea sa vada cum sunt eu. Nu cred ca am nevoie de psiholog, am parintii, simi sunt aproape. Pot discuta orice cu ei. Problema e ca mamei nu prea ii place sa discute despre asa ceva(relatia cu mama cred ca e cea mai importanta), in plus mia interzis sa mai merg la mormantul lui, a spus ca eu nu am ce cauta acolo. Intradevar poate numi face bine, dar mie greu sa nul mai vad zambind, sa nul mai aud, sa numai fie printre noi…
Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace!
Chiar si expresia asta cand o zic/scriu/gandesc parca numi vine sa cred ca pt el o zic…
Ii pare rau pentru ce a facut daca visele sunt adevarate. Mia plans in vis. Lam intrebat de ce a facut asta. Mia zis ca „lam parasit”…el tot cu conceptia asta a ramas…ca eu lam parasit. Asa credea si cand era in viata. Si parca inca ma mai iubeste, dar sincer nu e linistit deloc. Mai ales in primele sapt de scoala…a fost teroare. Inainte de inmormantare parca vroia sa vorbeasca cu mine, dar nul intelegeam. A lasat multe in viata asta nerezolvate. Iar cu parintii lui nu vrea „sa vorbeasca”…
Am auzit multe cazuri in genul, dar nam crezut niciodata ca mi se va intampla si mie, dar cand esti in cauza numai ai timp sa te gansesti cat de ciudat e, oarecum spus, ci incerci sa rezisti, sa te trezesti la realitate, sa privesti viata inainte…cu toate ca nu poti uita!
Florin
ianuarie 23, 2010 @ 1:01 am
Deci sa spun niste lucruri …..care am vrut sa le spun unor persoane de mult dar nam avut curajul
1 Daca te tai nu esti neaparat emo mai degraba abordezi un termen de selfharm
2 De ce faci asta ? ca sa atragi atentia De exemplu prietenii……chestia care ii imping pe multi sa se taie sa se sinucida si tot felul de chestii prietenii pe unii pot sai faca sa sufere si apoi apeland la butonul de autodistrugere…..sinuciderea
3 De ce vrei sa atragi atentia ? Pentru ca te simti singur
4 De ce te simti singur ? Pentru ca nu il ai pe Dumnezeu cu tine
5 De ce nu il ai pe Dumnezeu cu tine ? Pentru ca nu crezi in el si nu iti pasa
Si lista r mai putea continua Sper sa ma intelegieti ce vreau sa spun
xxx
ianuarie 23, 2010 @ 9:17 am
@andreea
Maria
ianuarie 23, 2010 @ 2:49 pm
Andreea
Dumnezeu sa-l ierte pe acel baiat de care povestesti.
Nu te-a iubit, ceea ce simtea el era un fel bolnav de a iubi. Te-a asezat pe tine in centrul lumii lui, te-a pus pe un piedesatal, in locul lui Dumnezeu. De era Dumnezeu in inima lui, nu ajungea la gestul acesta. El a crezut ca pe tine te iubieste, dar aceea nu era iubire, repet.
In cazul unui astfel de tanar de mare folos i-ar fi fost sa discute cu un psiholog si cu un preot. Taina Spovendaniei salveaza oamenii de moartea sufleteasca.
Unde nu este libertate, nu este iubire. Nu exista libertate acolo unde cineva spune: „Daca nu te intorci la mine, mor”. Acolo nu este iubire, ci o este o boala sufleteasca grava.
somebody
ianuarie 23, 2010 @ 4:06 pm
@Florin
E adevarat ce spui, a fi emo nu inseamna neaparat sa te tai pe maini si nici nu implica asta. La fel, cei care abordeaza astfel de practici nu sunt neaparat emo. Sunt lucruri diferite si independente unul de celalalt…
Pe de alta parte, te-as contrazice putin la punctul 2…Ai dreptate,sunt persoane care fac astfel de lucruri pentru a atrage atentia. E ca un fel de strigat de ajutor pe care nu au curaj sa-l exprime in cuvinte. Sunt si altii care fac asta din teribilism (insa ei de ajung la dependenta propriu zisa – se taie o data, de 2 ori, de 3 ori, dar dupa aceea se opresc). DAR in majoritatea cazurilor, metoda asta (si oricare alta considerata a fi self-harm) este numai o schema de supravietuire a persoanelor care nu mai fac fata tensiunii si stresului din viata de zi cu zi, de la servici/scoala, din relatiile cu oameni, care au probleme de comunicare si integrare, care nu primesc suficienta caldura si afectiune, care nu au incredere in oameni…Taieturi,zgarieturi,arsuri,lovituri si vanatai produse cu intentie propriei persoane,inghitirea unor substante chimice, ramanerea in relatii de pe urma carora sufera si continuarea suferintei, toate intra la categoria self-harm.
Experimentarea acelei dureri fizice duce la un sentiment imediat de „eliberare”, tensiunea pare sa „curga”, sa dispara, iar persoana respectiva simte din nou ca detine controlul,simte o alinare, o linistire a emotiilor pe care nu le poate face fata.
De obicei, astfel de oameni sunt perfectionisti, sunt sensibili si prin urmare sunt raniti foarte usor, au probleme in familiei, sunt singuratici,nu se pot adapta/integra, nu reusesc sa-si gaseasca prieteni adevarati etc.Ceea ce vreau insa sa subliniez este ca ei incearca din rasputeri sa ASCUNDA faptul ca se taie in mod regulat sau ca-si fac rau in alte moduri. Si oricine isi da seama cat de greu este sa ascunzi cicatricile, mai ales daca sunt la vedere (de ex,pe maini). Adesea se sustrag de la diferite activitati care le-ar putea pune in pericol secretul. Se izoleaza inca si mai mult pe masura ce dependenta devine mai adanca.
Nu cer atentie cu orice pret, e modalitatea lor de a supravietui.
@Andreea
Sunt de aceeasi parere cu Mihai si Maria. Si eu ti-as da acelasi sfat: in primul rand vorbeste cu duhovnicul, spovedeste-te, iar daca simti ca tot nu e suficient, ca ai avea nevoie si de psiholog, il poti intreba chiar pe parintele tau; poate cunoaste un psiholog bun, ortodox, care te-ar putea ajuta. Dumnezeu sa-l ierte pe acel tanar…Cred ca dragostea lui, desi sincera, avea in ea si o dependenta bolnavicioasa, iar vrasmasul a profitat de ocazie ca sa-l impinga la un gest extrem 🙁
somebody
ianuarie 23, 2010 @ 5:05 pm
Iti trebuie mult Har de la Dumnezeu ca sa-i intelegi pe cei care, din suferinte nestiute de nimeni, apeleaza la modalitati distructive pentru a face fata fiecarei zile, mai ales daca nu ai trecut niciodata prin ce au trecut ei sau daca diferenta de varsta e mare si lumea in care ai trait e cu mult diferita fata de a lor. Uneori e extrem de dificil sa ne apropiem de astfel de oameni. Daca sunt genul linistit si cat de cat receptiv e una; insa atunci cand ne izbim de un refuz categoric, de raceala, eventual un ton agresiv, al unei persoane care declara ca nu are nicio problema si ca n-are nevoie de nimeni…e altceva. De fapt, si bravarea asta nu e neaparat un mod de a respinge ajutorul dupa care oricum tanjesti, ci o masca sub care iti ascunzi teama de oameni, nesiguranta, confuzia, slabiciunea.
Cu alte cuvinte, avem nevoie de mult mai mult decat o pura intelegere teoretica pentru a pricepe ce se intampla cu omul de langa noi care se comporta ciudat, e prea retras sau se autodistruge in mod vizibil pe zi ce trece. Mai ales ca in majoritatea cazurilor astfel de persoane nu Il cunosc pe Dumnezeu si nu au la cine sa strige cand ii cuprinde deznadejdea si disperarea, cand simt ca viata lor nu mai are sens, ca nimic din ce au pierdut nu se mai poate recupera.Un singur cuvant ii poate salva si tot un singur cuvant ii poate impinge pana la urma sa se sinucida. E adevarat, Dumnezeu e Totul, El e raspunsul la orice problema,dar unii unii oameni au nevoie de ajutor de la alti semeni de-ai lor pentru a-L gasi. Multi nu stiu cum sa se raporteze la El, nu au idee cum sa se roage, nu stiu nimic despre Dumnezeul care ii iubeste atat de mult; iar cand ei nu vad Poarta prin care s-ar putea salva, noi ar trebui sa le-o aratam, rugandu-ne mult pentru ei, aratandu-le multa DRAGOSTE si INTELEGERE si mai ales, daca sunt si receptivi, ajutandu-i sa inteleaga valoarea lor ca si FIINTE UMANE, independenta de alte considerente.
Chiar si atunci cand am experimentat aceleasi dureri sau traume ca si cel de langa noi, uneori NICI ASTA NU E SUFICIENT ca sa-l intelegem deplin…De cate ori nu spunem cuiva care ni se destainuie cu problemele si necazurile lui : „Te inteleg”? Da, il intelegem, dar poate nu pe deplin. Cu toate ca exista anumite legi si caracteristici general umane pe care se bazeaza, in mare parte, si psihologia, fiecare om e UNIC. Prin urmare, nici acelasi pacat facut de 2 persoane diferite nu are aceeasi greutate; nici aceeasi durere suferita nu se exteriorizeaza si nici nu se simte la fel…
Tocmai de aceea e important sa fim intr-o relatie stransa cu Domnul, fiindca numai El ne poate arata calea catre inima suferinda a aproapelui si numai El ne poate lumina si incalzi sufletul pentru a-i percepe durerea si a ne ruga pentru el…
Si chiar daca ai experiment aceleasi sentimente,acelasi comportament
Saurian
ianuarie 23, 2010 @ 7:36 pm
@somebody: nici eu nu îi puteam descrie mai bine pe aceşti oameni. Şi aş vrea să adaug că dacă aceşti oameni L-ar găsi pe Hristos ar fi mult mai nebuni pentru El decât mulţi credincioşi de duminică. Aceşti oameni ar fi gata să moară pentru Hristos şi să înfrunte oricâte torturi. De asta e aşa dureros: ei Îl caută cu toată fiinţa lor pe Hristos dar nu îşi dau seama cât de aproape este El de ei şi că există un Hristos.
george_dark_unfound by Christ
ianuarie 23, 2010 @ 10:24 pm
Si eu am avut multe probleme care ma duceau cu gandul la sinucidere..dar D-zeu m-a salvat !Ii multumesc nespus!
andreea
ianuarie 24, 2010 @ 12:42 am
pt someboby: „aratandu-le multa DRAGOSTE si INTELEGERE” problema e ca eu, cu toate ca la-m inteles, oarecum (dar nu mam putut pune in locul lui, era o limita pana unde il intelegeam), il respingeam. Stiam ca avea nevoie de ajutor dar eu nu il puteam da, nu stiam ce sa fac. Si poate ca nul iubeam chiar atat de mult, ca daca il iubeam incercam sai fiu aproape, nu sal resping.
Trebuia multe sa fac … si multe sa nu fac … daca nam stiut sa pretuiesc mi sa luat. Adorm cu el in gand, ma trezesc cu el in gand. Peste tot e el. Totul imi aduce aminte de el. Ma gandesc oare cum se simt parintii lui…cat de greu poate sa le fie…
Multumesc pentru tot!
gigi becali
ianuarie 24, 2010 @ 1:33 am
Voi chiar aveti probleme…
Saurian
ianuarie 24, 2010 @ 12:59 pm
@andreea: totuşi hai să revenim la prezent. Dacă te distrugi în halul ăsta nu-i face bine dincolo ci eventual mai mult rău. Ai întrebat cândva ce poţi face pentru el? Dacă l-ai iubit cândva foloseşte acea iubire pentru a te schimba total, a te sfinţi cât mai mult şi a te ruga cât de mult pentru el. Nu poate fi pomenit la slujbe dar poate fi pomenit în rugăciunile proprii. Până la urmă ( poate să fie greşit ce spun eu acum ) faptul că a fost o iubire între voi doi aceasta e o legătură ce s-a format între tine şi el iar dacă tu te apropii de Hristos tot mai tare şi El se va putea apropia de fostul tău iubit prin acea dragoste ce a fost între voi. Nu te mai lăsa biruită de deznădejde că asta e de la vrăjmaş. Singura ta şansă ca să faci ceva să îi fie bine e să te faci sfântă. Fă asta şi sunt şanse mari ca el să fie mântuit prin asta. O spun deoarece dacă el te iubea foarte mult atunci prin acea dragoste Hristos poate ajunge la el şi anume printr-o dragoste curată pe care să i-o porţi şi care să fie plină de har. Să mă ierte cineva dacă ce spun conţine unele erezii dar eu aşa văd lucrurile. Aşa că: gata cu deprimarea şi deznădejdea şi apucă-te să faci ceva pentru cel pe care l-ai iubit. 🙂
somebody
ianuarie 24, 2010 @ 6:48 pm
@Andreea
Andreea,iarta-ma daca te-am suparat cu ceva,cand am scris acea fraza nu m-am gandit la tine,ci am avut in minte situatii la modul general…asta pt.ca ma doare ca dragostea dintre oameni se imputineaza pe zi ce trece, devenim tot mai reci,nu mai stim cum sa ne apropiem de altii si cum sa-i intelegem, sau mai grav, si daca vrem sa oferim ceva din sufletele noastre, ne trezim ca…nu prea avem ce oferi, pt.ca si noi suntem la fel de goi. Desi mergem la biserica,ne rugam, postim,oare cati am putea spune cu mana pe inima ca ii iubim pe toti oamenii ca pe niste frati ai nostri…? (nu mai discut de iubirea vrasmasilor, ca asta deja e o treapta inalta).
Orice fel de remuscari ai avea, intemeiate sau neintemeiate, marturiseste-le Domnului la spovedanie si la rugaciune, roaga-L sa te lumineze, sa te ierte pt.eventualele greseli facute in relatia cu baiatul acela (de exemplu, daca te simti vinovata ca l-ai ranit in vreun fel), dar nu deznadajdui si incearca sa nu te invinovatesti prea mult! Poate ca multi dintre noi avem nevoie la un moment dat de astfel de socuri pt.a ne trezi si a ne intoarce la Viata si a ne da seama de ce este cu adevarat important:relatia noastra cu Dumnezeu si mantuirea.
Il poti pomeni pe acel baiat oricand in rugaciunile tale personale, dar daca simti ca te tulburi prea rau,mai bine nu mai faci asta (am citit undeva la Sf.Parinti,si desi contextul era un pic diferit, cred ca se aplica si la tine). O mare parte din vinovatia pe care o simti este si una fireasca; ori de cate ori ne moare cineva apropiat, avem remuscari ca nu l-am iubit destul de mult, ca nu i-am aratat asta mai des, ca nu i-am facut tot binele pe care i l-am fi putut face, ca l-am ranit, ca nu i-am fost suficient de aproape in momentele grele…
Roaga-te pt.el si roaga-te mult si pt.tine. Cere-I Domnului sa-ti linisteasca inima si sa-ti daruiasca pace in suflet! Vorbeste mai des cu duhovnicul daca e nevoie si impartaseste-te mai des, dupa cum primesti binecuvantare!
somebody
ianuarie 24, 2010 @ 6:55 pm
Inca ceva: nu ar trebui sa te simti vinovata atata timp cat spui ca ai fi vrut sa-l ajuti, dar nu ai stiut cum, nu ai gasit resursele interioare pentru a face asta. Si daca ai fi fost mai apropiata de el, la un moment dat tot ar fi trebuit sa-si dea seama ca relatia voastra nu ar putea fi ceea ce isi dorea el. Probabil tu l-ai iubit mai mult ca pe un simplu prieten si el nu putea accepta doar atat.Deci, se ajungea cam in acelasi punct…
Asta sa fie o lectie pentru noi toti, sa invatam sa nu iubim pe nimeni mai mult decat pe Dumnezeu,fiindca relatiile astea de dependenta extrema fata de dragostea si aprecierea oamenilor ne pot impinge la gesturi iremediabile.
nyky
ianuarie 24, 2010 @ 10:06 pm
@andreea ; incearca sa intelegi ca omul trebuie sa lupte pentru bine si pentru viata . Intradevar sufletul prietenului tau a fost bolnav , el era orbit de rau si nu facea diferenta dintre bine si rau. Realitatea este ca daca ar putea sa repare ceva ar faceo si nu ar mai face gestul acesta necugetat. VREAU SA ITI IMAGINEZI IN MINTEA TA CA HRISTOS A MURIT PE CRUCE CA SA NE MINTUIASACA SI A INDURAT PENTRU NOI TOATA BATJOCURA DEMONILOR DAR IN VIATA NOI DECIDEM DACA II CEREM AJUTORUL SAU NU.EL TE ASTEPTA SA I CERI AJUTORUL SI SA TI LASI TOATA FIINTA IN MINA LUI. SPUNE I LUI TOT CE AI PACATUIT CERE I IERTARE SI O SA VEZI CUM TOT RAUL DIN JURUL TAU DISPARE : NU TI SPUN POVESTI AM TRAIT INCERCARI ASEMANATOARE SIAM FOST ISPITIT PINA LA SINGE DAR CU AJUTORUL LUI ISUS AM INVINS ISPITA . NICIODATA IN VIATA OMUL NU TREBUIE SA FACA CEVA CE NU POATE NICICIND SCHIMBA.DUMNEZEU SA TE AJUTE O SA MA ROG SI O SA TE PUN IN RUGACIUNILE UNOR OAMENI CREDINCIOSI. DACA TI E MAI BINE SCRIE UN MESAJ INAPOI, EU SUFAR CU TINE.
nyky
ianuarie 24, 2010 @ 10:39 pm
andreea. vreau sa ti spun o intimplare din viata mea. aveam in jur de 7 -8 ani si ma rugam la Dumnezeu in fiecare zi aproape tot timpul zilei pentru ca nu putem sa scap de niste ginduri rele care erau in mintea mea prin care eu la virsta aceea credeam ca i fac rau la DUMNEZEU. Intr o zi am hotarit ca o sa ma duc undeva la noi acolo in zona unde este o apa repede si la un moment dat devine foarte adinca. am zis egal daca tot sunt asa rau ma las sa ma duca apa ,nu stiam sa inot . m am dus si m am lasat pe spate si nu am mai reactionat in nici un fel ,in momentul cind m am lasat m am scufundat ca un bolovan, am inghitit la apa si in timp ce eram aproape inconstient am auzit un ris diavolesc in mintea mea . in acel moment an strigat catre DUMNEZEU doamne scapa ma. Am simtit cum sunt apucat de o mina si smuls din valuri . Era Tatal meu care m a vazut de la inceput si a alergat sa ma salveze . Nu i poveste Dumnezeu mi e martor ca asa s a intimplat. din acel moment mi a parut asa de rau pentru ce am facut am zis ca n viata mea nu voi mai fi asa slab daca Dumnezeu ma iarta . el m-a iertat pentru ca este bun si ma iubea si pentru ca l iubeam si eu . asta m a lecuit de a mai gindi vreodata prostii am spus ca si daca ramin ultimul om de pe pamint nu voi mai gindi vreodata la asa ceva . va rog sa m a iertati ca am indraznit sa postez aceasta intimplare pe pagina voastra .
o fata
ianuarie 25, 2010 @ 4:18 pm
nyky vreau idu tau sau intra tu pe al meu andritoi_alida. >:D< ma bucur ca ai scapat cu bine!
admin
ianuarie 25, 2010 @ 6:02 pm
Foarte frumos nyky, ma bucur ca ai scapat cu bine.
Doamne ajuta!
nyky
ianuarie 26, 2010 @ 12:32 am
pt o fata . daca vrei sa ma contactezi poti sa o faci pe adresa aceasta de Mail nikolaiursachi@yahoo.de sau acelasi id pe yahoo.nyky
nyky
ianuarie 26, 2010 @ 8:33 am
pt o fata mailul meu este ;nikolaiursachi@yahoo.de sau acelasi id pe yahoo.
o fata
ianuarie 26, 2010 @ 1:25 pm
tiam dat add nyky:-) team trecut doar idul in lista..merge si asape adresa normala de yahoo? adica nikolaiursachi@yahoo.com nu? te pup
andreea
ianuarie 28, 2010 @ 10:00 pm
In primul rand multumesc familiei care m-a ajutat foarte mult, in al 2-a rand multumesc duhovnicului, in al 3-lea rand ii multumesc lui Lucian, cel mai bun prieten care a putut sa-mi readuca zambetul pe buze. Apoi tuturor care miau fost aproape chiar si voua, multumesc pt tot. Incep sami revin incet incet, cu toate ca nu pot uita prea usor.
Luni se fac 6 saptamani. Mama nu e de acord sa trec pe la mormantul lui, e foarte reticenta. Nu stiu ce sa fac. Sami ascult mama sau sa merg la el. poate imi ziceti voi ce e mai bine…
andreea
ianuarie 28, 2010 @ 10:13 pm
niki: Ma bucur ca ai scapat cu viata. Sincer eu nam incercat sa ma sinucid. Cu toate ca aveam diferite ganduri: ca doar eu sunt de vina si ca viata s-a sfarsit. Dar m-am rugat, probabil Dumnezeu s-a milostivit de mine si nam mai avut aceste ganduri sinucigase oarecum.
Am inceput sa privesc viata altfel acuma. Oricum sper ca pe viitor sa fie mai bine. Asa-i romanu…spera mult…si cand ii iei si ultima speranta…iasa urat de tot…
nyky
ianuarie 29, 2010 @ 11:41 am
imi pare bine andreea :eu am fost un copil si in perversitata lui cel rau a reusit sa ma faca sa ma simt vinovat si fara acces la Dumnezeu.Asa ii inseala pe multi si fac greseli care nu mai pot fi reparate . pentru mine acel lucru a fost o lectie dureroasa dar care m a vindecat si m a apropiat foarte mult de Isus Hristos. As fi preferat sa fi fost mai tare dar asa a fost am fost slab si n am ascultat vocea care trebuia, dar fiindca il iubeam mult pe Dumnezeu el nu a ingaduit sa ma prapadesc. a rinduit ca tatal meu sa ma poata observa la timp . Dupa acest eveniment simt o mare tristete cind aud cazuri in care cineva is ia viata si as vrea sa pot sa fiu linga orsice persoana de pamint sa o ajut sa nu faca lucruri necugetate ,care sunt venite de la cel rau pentru ai pierde. Doamne ajuta-ne la toti
andreea
ianuarie 30, 2010 @ 11:04 pm
Multumesc pentru tot!
Doamne ajuta!
georgiana
februarie 20, 2010 @ 6:55 pm
Doamne miluieste! O farama din tragedia acestor tineri inselati de cel-cazut am trait-o si eu.. pot spune ca desi nu am avut probleme mari totusi am ajuns la aceasta ‘alternativa’. Psihicul pur si simplu mi-o lua razna, nu mai exista alta solutie decat.. sinuciderea.. insa spre deosebire de acesti tineri eu mai aveam o farama din Domnul care nu-mi linistea constiinta ca daca ma voi sinucide voi scapa de suferinta de aici.. pt rugaciunile celor din jur si ale duhovnicului mi-a intins Domnul mana spre ajutor, iar eu cu sufletul terfelit de neputinte si de diavol am reusit sa-I prin mana intinsa catre mine. Doamne cauta din cer spre toti tinerii si atinge-Te si salasluieste-Te in inima lor! Amin.
Jamaica
februarie 20, 2010 @ 9:34 pm
Mi se face efectiv rau acum cand ma gandesc ca, a fost o perioada cand alta solutie nu vedeam nici eu inafara de sinucidere. Ajunsesem ca un animal salbatic tinut in cusca, eram disperata, ganduri negre ce nu-mi dadeau pace si care toate ma impingeau in aceasta directie.Nu dormeam decat ziua, deoarece noaptea imi era frica , eram constienta de cum ajunsesem dar nu stiam cum sa scap.Cineva acolo sus m-a vazut si mi-a purtat de grija… am plans lacrimi amare pt ceea ce-am dorit sa fac, si pt cele ce ma adusesera in situatia de a dori moartea. E ciudat cum mintea crede ca cel mai rau lucru care se poate intampla este defapt portita luminata.
ingerashu petru
martie 5, 2010 @ 5:34 am
mda…. interesante subiecte…. si totodata interesant si ce are in cap unul ce se sinucide… bineinteles…. doar unu fara de Dumnezeu face asa ceva. Unul care stie ce inseamna Dumnezeu sinuciderea e ultimul lucru la care se gandeste, dar nici la ala pentru ca orice bun crestin care a citit carti sfinte, care a citit cate ceva din Sfanta Biblie stiu ca toate greutatile care le intampina de-a lungul vietii sunt incercari ale Domnului menite de a ne testa credinta si a vedea cat il iubesc pe Dumnezeu, si daca luam testul cu brio… dati-va seama… belsug de fericire si viata buna or sa vina in viata noastra. Cati dintre voi stiu povestea dreptului Iov?
Dan
martie 5, 2010 @ 10:16 am
Usor de zis draga Ingerashu. Foarte usor de zis. La fel credeam si eu. Insa din pacate lucrurile nu sunt atat de simple precum le-ai catalogat.
Inclusiv oamenii cu frica de Dumnezeu pot ajunge la astfel de cugetari, dar mai rau este ca sunt destui care s-au si sinucis. Suferinta extrema (fie ea fizica sau sufleteasca) duce la deznadejde si disperare. Iar de la disperare la sinucidere nu face dracul decat sa stranute odata cu rautatea lui peste sufletul chinuit, si gata…alegerea fatala este facuta. Citeste te rog marturiile martirilor din inchisorile comuniste si ai sa te cutremuri cand ai sa vezi ca au fost si preoti care s-au sinucis in inchisoare dupa ce au aflat ca sotiile i-au parasit, si in urma torturilor insuportabile. Danion Vasile povesteste si el surprins, in cartea Jurnalul Convertirii, despre o fata pe care o stia ca este foarte credincioasa, ba chiar organizase si discutii duhovnicesti, ca mai apoi sa aiba o tentativa de suicid.
Si nu in ultimul rand eu am vazut la televizor un reportaj despre doi tineri care s-au sinucis, iar vecinii erau cutremurati pentru ca stiau ca sunt cu frica de Dumnezeu si ca mergeau la Biserica. Ca sa-mi inchei cuvintele, am vazut si pe pielea mea, dar si a altora, ca nu credinta te scuteste de orice pacat (oricat de mare), ci ascultarea neconditionata de Dumnezeu. Doamne ajuta Ingerashule.
Jamaica
aprilie 22, 2010 @ 10:43 pm
scrie in Biblie sau in alta scriere despre ce se intampla cu sufletul celui si-a luat viata?
Adriana
aprilie 23, 2010 @ 2:14 am
Dan,
Credinta nu implica ascultarea de Dumnezeu? Nu prea inteleg fraza asta:
„nu credinta te scuteste de orice pacat (oricat de mare), ci ascultarea neconditionata de Dumnezeu.”
Scuze.
Nici eu nu stiu ce au avut sinucigasii in capul lor cand au facut gestul, cred ca fiecare este unic in felul lui, stiu insa ce inseamna sa fii foarte deznandajduit gandind ca nici macar Dumnezeu nu te iubeste (desi nu este adevarat). Intr-o astfel de deznadejde am ajuns la un moment in viata mea, si inca din motive „teologice” am ajuns sa cred asa ceva, ca Dumnezeu nu ma iubeste si pe mine, iar tristetea profunda cauzata de acest sentiment imi inchipui ca pe unii poate sa ii duca la sinucidere. In cazul meu nu credinta m-a retinut, pentru ca exact credinta m-a impins la o asa tristete, ci faptul ca moartea nu rezolva problema, asa ca atunci mi-am zis ca iata ca omul nu are cu adevarat libertatea de a alege pentru ca eu nu pot alege sa nu ma fi nascut, sau macar sa dispar ca si cand nu as fi existat niciodata, ci sunt obligata sa merg ori langa un Dumnezeu care nu ma iubeste ori in Iad unde-i si mai rau. Asa ca neavand alternativa, am strigat la Domnul sa ma iubeasca si pe mine, si strigand am inteles ca El ma iubeste dar inima mea este de gheata si nu simte iubirea Lui, asa ca am strigat iar sa imi topeasca ghiata din inima ca sa pot simti dragostea Lui pentru mine, si m-a ascultat atat de repede si si-a facut atat de repede simtita iubirea Lui, incat acum nu mai am nici cea mai mica indoiala ca ma iubeste nespus de mult nu numai pe mine dar si pe orice creatura facuta de El pana acum, dar si pe cele pe care inca nu le-a facut, chiar daca aceste creaturi poarta numele de Iuda, sau de mari dictatori intrati in isoria crimelor contra umanitatii. De aceea acum ma rog, dupa mica mea putere, pentru mantuirea a tuturor oamenilor care au fost, care sunt si care vor fi, pentru ca simt cu toata fiinta mea ca pe absolut toti ii iubeste Iisus si pe absolut toti ii doreste mantuiti!
Jamaica
aprilie 23, 2010 @ 8:43 am
„moartea nu rezolva problema, asa ca atunci mi-am zis ca iata ca omul nu are cu adevarat libertatea de a alege pentru ca eu nu pot alege sa nu ma fi nascut, sau macar sa dispar ca si cand nu as fi existat niciodata” – Un sinucigaş isi distruge trupul, sufletul e vesnic.
Dan
aprilie 23, 2010 @ 8:54 am
Hristos a inviat Adriana!
Am sa incerc pe cat posibil sa ma fac inteles in ceea ce am vrut sa spun.
Credinta in existenta lui Dumnezeu nu implica neaparat si ascultarea de Dumnezeu.
Si Diavolul stie ca este Dumnezeu: „Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti? Departe de ei era o turma mare de porci, pascand. Iar demonii Il rugau, zicand: Daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci.”
Dar, desi diavolii cred, ei nu-i urmeaza Lui Dumnezeu, adica nu fac ascultare de El.
Tot asa stau lucrurile si cu noi oamenii. Unul dintre cele mai dureroase exemple este dat de unii preoti care, desi cred in Dumnezeu, totusi cad in fapte de rusine. Si nu cred ca mai trebuie sa dau exemplu, ca doar stii cata reclama li se face prin ziare si la televizor.
Pot sa vin si cu exemplul meu personal, ca desi cred in Dumnezeu, totusi uneori cad cu buna stiinta in unele pacate. Si pe scara mai mica toti tindem sa facem asa:
Alt ex: Unii dintre noi sunt foarte credinciosi, dar injura cand se aprind de manie, desi stiu ca e pacat. De ce injura? Ca nu fac ascultare de cuvantul lui Dumnezeu: „Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.”
Deci, eu asa vad lucrurile, ca nu credinta te scuteste de pacat, ci ascultarea de Dumnezeu.
Credinta ne pune in pozitia de a-l recunoaste pe Dumnezeu si da directia spre ascultarea de El, dar asta este altceva.
Ascultarea implica exercitarea vointei permanente din partea noastra, fata de Dumnezeu.
Apoi ai zis: „Nici eu nu stiu ce au avut sinucigasii in capul lor cand au facut gestul, cred ca fiecare este unic in felul lui”…si cred ca ai zis foarte bine. Bine este sa nu incercam sa ne putem un mintea lor de atunci, pentru ca starea aceea este poate cea mai mare nebunie a omului pe care poate sa o faca. Cred ca ne-am vatama singuri facand asta.
Uite, mi-a murit ieri o matusa indepartata (una din surorile bunicii mele).
Femeia aceea a fost tare, tare chinuita la viata ei. Printre altele, avea 2 feciori, iar unul dintre ei s-a sinucis cand avea 25 de ani si 3 copiii.
Nimeni nu stie de ce. In ziua aceea a trecut pe la una din surorile bunicii mele, apoi pe la bunica mea, dar negasind pe nimeni acasa. Apoi tot in ziua aia, mama lui (femeia de care spuneam) la gasit in spatele casei spanzurat.
Eu nu vreau sa ma gandesc cata durere duc astfel de parinti pentru ca este peste puterile mele sa inteleg.
La judecata de apoi le vom afla pe toate.
Cat despre dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, bine ai zis. Nu o simtim pentru ca noi suntem de vina, noi avem inimile inghetate. Sa dea Domnul sa ni le topeasca.
Cam atat, ca te-am obosit destul.
Adriana
aprilie 24, 2010 @ 9:55 am
Adevarat a Inviat!
Nu m-ai obosit Dan. Imi pare rau ca in familia ta exista astfel de durere 🙁
Am inteles acum punctul tau de vedere. Vreau insa sa fac o mica obiectie daca imi permiti. Diavolii nu cred ca exista Dumnezeu, ci ei stiu ca exista Dumnezeu. Este o diferenta intre a sti si a crede. Iar cei care cred cu foarte multa tarie ajung sa simta aceasta credinta ca pe o stiinta. Si asta nu numai in ceea ce priveste credinta in Dumnezeu, ci si credinta in orice altceva. Acum este bine stiut ca omul greseste mereu, chiar si credincios fiind, si asta fara exceptie. Si sfintii au gresit, si apostolii, daramite noi! Numai Domnul Iisus a fost fara greseala. El nu numai ca stia ca exista Dumnezeu, dar era Insusi Dumnezeu si singurul care l-a vazut pe Dumnezeu Tatal inainte de a se naste ca om, pentru ca de la El se coborase. Noi insa nu putem sa spunem ca L-am vazut pe Dumnezeu, ci doar credem ca El exista, si fiecare crede in felul, pentru motivele sale, si dupa puterea sa. Iar cine crede, chiar daca continua sa greseasca, incearca sa faca voia lui Dumnezeu, si cu cat credinta este mai mare cu atat incearca mai mult sa faca aceasta voie, tocmai pentru ca la om, credinta cheama dupa ea dragostea. Si cine iubeste, are grija sa nu il supere pe cel iubit, si cu cat iubeste mai mult, cu atat grija este mai mare. De aceea se zice ca celui care iubeste mult ii vor fi iertate mai usor greselile… Faptul de a iubi nu ne scuteste de a nu mai gresi, dar face iertarea mai usoara 🙂
Dan
aprilie 24, 2010 @ 10:16 am
Da, e foarte buna obiectia ta…as putea spune ca ma si asteptam sa o faci 🙂 (asta pentru ca ai mai subliniat undeva acelasi lucru si fusesem pe faza)
Credinta este un act de vointa (daca nu vrem, nu credem)…pe cand la a sti nu mai este nevoie de vointa (suntem pusi in fata faptului implinit si gata).
Oricum, doar ascultarea deplina de voia Domnului ne scuteste de pacat: „
Fie mie dupa cuvantul Tau”
Foarte buna concluzia ta de final. Si ar mai fi ceva…iubirea apropie de ascultare. Pe cine il iubim il si ascultam (ca sa nu il suparam, precum spuneai), ii facem voia. De asta si Mantuitorul a spus ca nu cel ce zice Doamne, Doamne intra in imparatia cerurilor ci cel ce face voia Sa (adica asculta)…ca de la neascultare a inceput tot raul omenirii.
Cam asa cred ca stau lucrurile
Ana
aprilie 24, 2010 @ 10:26 am
Dan @ „Citeste te rog marturiile martirilor din inchisorile comuniste si ai sa te cutremuri cand ai sa vezi ca au fost si preoti care s-au sinucis in inchisoare dupa ce au aflat ca sotiile i-au parasit, si in urma torturilor insuportabile.”
Dan, noi suntem in lume, intr-o anumita comoditate si nu putem nici pe departe simti durerea pe care o aveau cei din inchisorile comuniste.
In inchisorile comuniste era ceva demonic, ceva pus la punct pas cu pas si omul nu avea unde evada. Pe cand noi traim totusi altfel.
Un traitor ortodox nu poate gandi sinuciderea.
Dan
aprilie 24, 2010 @ 10:54 am
Da Ana, bine ai amintit de acele lucruri. Le-am citit (mai demult) si m-am cutremurat. Am incercat sa ma pun in pielea acelor preoti, si a fost peste puterile mele sa simt ca as putea suporta disperarea continua la care au fost supusi, si care i-a facut sa se sinucida.
Nu stiu daca m-as fi descurcat mai bine in locul lor…tind sa cred ca nu. (atata timp cat nu cunosc fizic astfel de suferinte nu pot sa-mi arog dreptul de biruinta asupra lor)
De asta, precum vorbeam un pic mai sus cu Adriana, e bine sa nu ne punem prea mult in locul lor…ca ajungem sa disperam. Fiecare sinucidere e un caz aparte si o drama vesnica (sper ca m-am exprimat bine)
Incerc acum sa ma pun si in locul parintilor, in locul sotiilor (sotilor) celor care s-au sinucis. Nu gasesc decat o suferinta (mucenicie) fara nadejde fata de cel care a starnit atata suferinta.
Fereasca Dumnezeu de asa ceva.
Pe final ai spus ca un traitor ortodox nu poate gandi sinuciderea. Dar chiar si pr. Gheorghe Calciu a cochetat cu sinuciderea. Insa raspunsul l-ai dat tot tu…o propozitie mai sus. 🙂
Adriana
aprilie 24, 2010 @ 10:56 am
Ai dreptate Dan, de la neascultare a inceput tot raul omenirii, si de la ascultare „Fie mie dupa cuvantul Tau” a inceput vindecarea ei. Intr-adevar iubirea apropie de ascultare, asa a facut Sfanta Fecioara, asa a facut Domnul Hristos si asa au facut si sfintii Sai, fiecare dupa masura proprie, si aceasta masura va da maretia fiecaruia la Judecata de Apoi. Asa cum Domnul a zis ca in Imparatie va fi considerat mare cel care pe pamant era mic, adica cel care s-a facut de buna-voie mic pentru a sluji celorlalti din iubire. Este un cerc (nevicios de data asta) care poarta mereu in aceeasi directie: iubire-ascultare-slujire-iubire-ascultare-slujire-… Iar intrarea in cerc se poate face de oriunde, unii mai razvratiti intra prin iubire dupa ce mai intai au fost iubiti (cazul meu), altii mai cuminti intra prin ascultare, iar altii mai sfinti intra direct prin dorinta de a sluji…
Dan
aprilie 24, 2010 @ 10:59 am
Da Adriana, ai punctat foarte bine cu acel cerc…nevicios din fericire 🙂
…ca vicioase intalnim la tot pasul (la „oferta”).
niky
aprilie 24, 2010 @ 1:50 pm
Cea mai mare jertfa este ascultarea de Cuvintul lui Dumnezeu.
Iisus Hristos ne poate desavirsi credinta , si poate mintui in chip desavirsit pe toti cei ce se apropie de El, alegerea insa ne apartine , pentru ca Dumnezeu a lasat in fiecare , libera alegere de a alege binele sau raul. Ferice de cei ce au ales binele si da dea Domnul sa lupte pina la capat, si sa primeasca cununa . Sa ne rugam si pentru cei rai ca sa vada Lumina si sa vina la Cel ce poate a le da Pacea , si sa le vindece inimile, pentru ca cel mai mare dusman al omului este insusi inima lui pervertita de Diavol, si pe care omul si-o invirtosiaza foarte repede. Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu ajutane sa vedem si totdeauna sa raminem linga Tine
Anesti
aprilie 24, 2010 @ 8:46 pm
cea mai mare jertfa este ca sufletul tau sa il pui pentru prietenii tai (Ioan 15,13)
Monica
mai 4, 2010 @ 1:53 pm
Asa este. Oamenii se sinucid din deznadejde. Mai intai nu au grija de ei, si cand dau de greu, in loc sa se ridice si sa lupte, renunta.
sergiu
mai 6, 2010 @ 1:25 pm
cand va vad pe uni cum ganditi si ce usor vorbiti…..mai ales pe ingerashu petru……degeaba sunteti voi mega credinciosi multi dintre voi fac pariu k nu ati avut necazuri foarte mari….acuma ca v-o parasit persoana iubita aia sincer nu mi se pare nustiu ce…chiar ii prostie sa te sinucizi din asta desi poti sa ajungi la asa ceva si din motivu asta…da mai grav e cand suferi de o boala cronica care iti afecteaza intr-o oarecare masura viata si nu poti sa faci tot ce ti-ai propus din cauza ei ,sau nah orice fel de boala mai grava…..atunci sa va vad……..cand iti propui foarte mult si dintro data sa afli ca suferi de ceva si nu ai sansa sa ajungi la ce ti-ai propus si ti-ai dorit cu adevarat si inca iti doresti….
Admin: Portiune cenzurata. Motiv: limbaj ofensator.
acuma nu veniti sa sariti ca vezi doamne se ajunge in iad,sincer sa va zic oricum multi din noi o sa ajunga pentru simplu fapt ca ispita de pacat ii mult prea mare ca sa nu pacatuiesti…la urma urmei si sinuciderea face parte din categoria pacate…..asa ca tot acolo ajungeti….asa ca traiti-va viata…..
Admin: Portiune cenzurata. Motiv: limbaj ofensator.
vorba unei amice de-a mele:in rai e bine dar in iad sunt majoritatea prietenilor mei!!!!!acuma o sa ziceti de mine ca is satanist sau ceva…nu chiar nu is…pur si simplu religia mi se pare ca o tampit de cap pe toata lumea!!!!ganditi-va ca o viata aveti si aia v-o limitati cu totul ca vezi doamne sa ajungeti in rai!!!nu o sa ajungeti va zic eu!!!!si nu mai tot judecati atata sinuciderea,fiecare are dreptu sa aleaga ce vrea si sa faca ce vrea cu viata lui..daca cineva se sinucide si ajunge in iad nu vad cu ce va afecteaza…..de va bateti atata capul….astept sa va legati de mine…….si iara explicatia lui dan mi se pare una exceptionala…..pe bune…..
admin
mai 6, 2010 @ 2:06 pm
Salutare Sergiu.
La lucrurile expuse de tine incercam sa aducem niste lamuriri.
Intr-adevar e usor sa se vorbeasca despre sinucidere, atata timp cat motivele din spatele sinuciderii sunt numai durere si disperare pe care cuvintele nu le pot cuprinde. Dar e la fel de usor sa spunem despre alti oameni, credinciosi sau nu, te citez: „multi dintre voi fac pariu k nu ati avut necazuri foarte mari” Ori asta nu poti sti Sergiu. Nu e corect sa faci afirmatii despre oameni pe care nu-i cunosti. E ca si cum vine cineva acum sa spuna despre tine acelasi lucru pe care il afirmi tu despre cei care au comentat mai sus.
Apoi ai spus ca „acuma nu veniti sa sariti ca vezi doamne se ajunge in iad,sincer sa va zic oricum multi din noi o sa ajunga pentru simplu fapt ca ispita de pacat ii mult prea mare ca sa nu pacatuiesti”
Dar ispita de pacat nu este mai mare decat harul pe care il da Dumnezeu pentru a invinge ispita. Este doar in mintea noastra (obisnuita cu compromisul) sa creada ca nu putem invinge atractia fata de pacat.
Vointa, staruinta in dreptate si rabdarea ne aduc intotdeauna roadele dragostei.
Sergiu, din ce ne-ai spus pana acum parca arati ca esti cuprins de deznadejde, de o stare de capitulare in fata raului care te inconjoara, ca si cum menirea omului este sa sufere (mai ales fara rost).
Ai spus „ganditi-va ca o viata aveti si aia v-o limitati cu totul ca vezi doamne sa ajungeti in rai” …dar viata in Hristos nu e limitare, ci din contra, e libertate. E bucurie si nadejde alaturi de Dumnezeu si de oameni (prieteni, parinti si toti cei dragi).
Singurul care limiteaza viata este pacatul. El ne limiteaza vointa si libertatea. Pacatul ne-a adus moartea, ne-a adus si suferinta. Daca scapam de tirania pacatului, ajungem sa fim liberi: liberi de prejudecati, de ura, de minciuna, liberi de tot ceea ce ne face rau.
Cam acestea ar fi gandurile pe care am vrut sa ti le impartasesc si eu tie.
Poate vrei sa incerci sa pari rebel, razvratit, sau pe „cont propriu” in viata, crezand ca asta e libertate, dar libertatea nu este izolare de Dumnezeu si de oameni, ci tocmai comuniunea cu Dumnezeu si cu oamenii. Doar asa isi gaseste sufletul pace. Restul e durere…
niky
mai 8, 2010 @ 12:56 pm
@ sergiu
problema este ca dupa ce ai facut pasul acesta ti-ai dori sa sa te intorci dar nu mai poti. Exista totusi cazuri in care Dumnezeu a intervenit si nu a lasat ca unii sa faca acest gest , sau sa nu-l duca la sfirsit.
Acuma eu intreb orsicit de rea ar fi o boala , au fost cazuri de oameni care au suferit foarte mult, si tot nu s-au gindit sa-si puna capat zilelor, crezi tu ca se compara 70 -80 de ani de suferinta unde mai ai si posibilitatea sa ti se amelioreze suferinta , cu o vesnicie de chin?
100 de ani sau 1000 de ani trec dar o vesnicie nu trece niciodata orsicit ai vrea sa mai indrepti ceva nu se mai poate. Aici pe pamint toti o sa murim este trecator dar sa fii o vesnicie in chin pentru un moment de slabiciune este cea mai mare tragedie din Univers pe care omul o ignora. Rugativa ca Dumnezeu sa le Lumineze mintea si sa-i ajute sa treaca prin incercari , si sa-i ajutam pe asemenea oameni pentru ca cine smulge un suflet afara din focul ghenei are sa aiba mare rasplata de la Dumnezeu.
Doamne ajuta-ne sa intelegem ca scopul nostru este de a duce viata la bun sfirsit asa cum Voiesti Tu.
Elena
mai 8, 2010 @ 1:24 pm
Amin.
de ce?
mai 26, 2010 @ 11:03 am
De ce? E intrebarea care ma roade de ceva timp… De ce traim? De ce oamenii sunt rai? De ce iubesc pe cineva si aceea fata isi bate joc de mine? De ce lumea in care traim e atat de dura? De ce situatia din Romania a ajuns in halul acesta? De ce sa traiesc toata viata fara ea? De ce sa ma chinui asa traind doar din amintiri? De ce sa mai traiesc stiind ca nu mai am niciun scop in viata? De ce sa mai traiesc stiind ca nu am nici o sansa sa realizez ceva in lumea asta? De ce scriu aici? Intrebari fara raspuns, si mai sunt o gramada, si toate incep cu de ce… De ce e iarba verde? De ce e cerul albastru? De ce iubirea-i dulce? iar singuratatea amara? De ce? Poate ma credeti nebun, puteti sa credeti ce vreti, dar cand iubiti pe cineva cu adevarat (apropo, doar o singura data in viata iubiti cu devarat) doar atunci puteti sa intelegeti! Sunteti in stare de orice pentru persoana pe care o iubiti, chiar daca va face rau nu puteti sa va suparati pe ea. Iubirea, sau cum se-o numi pana la urma, acest atasament, devotament suprem fata de o persoana, pentru care esti dispus safaci sacrificiul suprem doar sa o vezi fericita. Nimic nu mai are sens pentru mine. Nu pot sa spun neaparat ca ma aflu intr-o stare de depresie. Pur si simplu am analizat situatia la rece. Stiu ca nu o sa ma iubeasca niciodata asa cum o iubesc eu, stiu ca nu o sa fiu impreuna cu ea niciodata, la fel stiu ca nu o sa mai pot sama apropii sau sa iubesc pe cinevala fel de mult niciodata, si nu ar fi corect. Ce rost ar avea sa mai traiesc? Si cati ani? 20,30, poate 50, dar sa traiesc in agonie? Sa traiesc toti acesti ani din amintiri? Sa ma intreb cum ar fi fost impreuna? Sau sa ma intalnesc, sa o vad pe strada? Poate o sa imi spuneti ca am probleme grave, ca am nevoie de ajutor ca sa trec peste. Eu nu am scrisaici pentru ca as avea nevoie de ajutor. Pur si simplu e un subiect delicat, un subiect tabu, si este vazut ca un lucru negativ, de ce e egativ pentru ca e condamnat de Biserica? Eu stiu ca fiecare avem liberul arbitru, cum ea a descis sa isi continue viata fara mine, asa eu aleg sa nu mai traiesc fara ea. De ce eu safiu criticat pentru gestul meu de societate? Ea nu are nici o vina, e decizia mea, o decizie luata la rece. Nimeni nu ma poate trage la raspundere poate in afra defamilie, in rest nu am nici o datorie morala fata de nimeni ca sa dau explicatii de ce fac acest gest. Oricum acest gest o sa il fac in asa fel incat sa para un accident. De ce o sa fac asta? Pentru ca nu imi doresc ca ea sa aiba mustrari de contiinta, ca are vreo vina. E alegerea mea, eu suport consecintele, nu vreau saimplic pe altii. Sa va dea Dumnezeu tot ce va doriti, daca as putea as lua cu mine toate pacatele voastre…
Talita
mai 26, 2010 @ 12:06 pm
@de ce
Toate intrebarile tale incep cu de ce ? si ai mare dreptate sa pui aceste intrebari, dar cauta, te rog, si raspuns la ele. Nu te multumi doar cu intrebarea. Spui ca aceste intrebari nu au raspuns. Crede-ma, te rog, ca au raspuns. Traim pentru ca ne-a dat Dumnezeu darul vietii, pe care noi nu avem dreptul sa il luam de la altii si nici de la noi insine. Doar Daruitorul va lua la vremea potrivita darul acesta. Si, daca ne gandim bine, il va lua de la noi nu ca sa ne lase apoi in moarte, ci ca sa ne dea mai multa viata si inca dintr-aceea vesnica. Frate al nostru, noi traim pentru Cel care ne-a dat viata, traim pentru Cel ce este Viata. De ce-i iubirea dulce ? eu zic ca-i dulce petru ca a iubi este dumnezeieste, Dumnezeu este iubire iar Dumnezeul nostru e plin de mangaiere, de dulceata si de duiosie. Iar singuratatea e amara…e adevarat, dar daca suntem cu Hristos nu suntem niciodata singuri. Caci, nu-i asa? Insusi Hristos ne-a promis ca va fi cu noi pana la sfarsit, si El nu minte. Stiu ca stii asta, dar iti mai spun si eu ca scopul vietii noastre e mantuirea, nu sa iubim pe cineva. Sigur ca ne putem mantui iubind pe cineva dar sa avem grija, sa nu iubim pe acel cineva mai mult decat pe Dumnezeu. Numai cand nu iubim pe Dumnezeu spunem ca da, traim fara rost. Imi dau seama ca e multa durerea ta si e mare golul din sufletul tau, insa ai incredere ca Dumnezeu poate umple golul acesta. Numai sa-L lasi, sa-L chemi. Ne iubeste mult Dumnezeul nostru si El a ales sa nu traiasca fara noi. Chiar daca am pacatuit, Dumnezeu nu ne-a pierdut, nu ne-a parasit , ci a venit sa ne imbratiseze pe Cruce.
Zici ca o vei face in asa fel incat sa para accident. Si ? poate pe oameni ii vei pacali, si (cum zici si tu) nu vor suferi gandindu-se ca de fapt aceasta a fost alegerea ta. Dar la Dumnezeu te-a gandit ? pe El nu-L vei putea pacali… la durerea pe care o va avea El vazand ca tu ai ales moartea in locul Vietii, la asta te-ai gandit ? Hristos nu-i nepasator. Hai, frate, fii curajos, treci prin aceasta greutate de mana cu Dumnezeu !
RDF
mai 26, 2010 @ 2:51 pm
Doamne, „de ce?”, unde te poate duce diavolul??? Roaga-te Bunului Dumnezeu sa te lumineze pe calea cea buna!!!
RDF
mai 26, 2010 @ 2:54 pm
Sinuciderea e o solutie negativa la care multi apeleaza…dar a-ti lua viata inseamna a lua Darul lui Dumnezeu pe care ti L-a trimis…Iisus Hristos a murit pt noi in chinuri, rastignit si batjocorit, pentru a ne impaca cu Tatal si pt a ne sterge pacatele, dandu-ne astfel sansa mantuirii…
RDF
mai 26, 2010 @ 2:56 pm
Drept aceea, nu se cuvine a ne sinucide!Apeland la acest site, imi dai a crede k esti crestin, dar ce crestin esti tu daca nu implinesti Legea lui Dumnezeu? Ea va suferi daca tu te vei sinucide, iar ziarele vor scrie interpretabil, …gandeste-te!!! ea va crede ca ai facut aceasta din vina ei!! Daca se sinucide si ea??? Atunci vor fi doua vieti pierdute….doua vieti ce su siguranta vor ajunge in Iad
RDF
mai 26, 2010 @ 2:58 pm
De ce nu te ingrijesti de mantuirea sufletului??? Uite, oricum vine vacanta….iti propun sa faci un scurt pelerinaj pentru a te linisti sufleteste! Intai lumea trebuie sa te ierte, apoi tu sa te impaci cu lumea!!! Nu renunta la viata! Viata pe care o traiesti nu e a ta, ci e a lui Dumnezeu, drept aceea, „toata viata noastra lui Hrstos Dumnezeu sa o dam!”
RDF
mai 26, 2010 @ 2:58 pm
Dumnezeu va avea grija de tine daca si tu Il cauti…
Bogdana
mai 26, 2010 @ 3:02 pm
@de ce?
daca tu pui intrebari la rece, iti raspund rece. Oare pentru sufletul tau nu trebuie sa raspunzi?Nu ai primit un suflet? Vei regreta. Vesnic.
RDF
mai 26, 2010 @ 3:07 pm
Una dintre marile porunci din Decalog este „Sa nu ucizi!”(Iesire)…Uciderea poate fi manifestata prin avort, sinucidere si eutanasie…Ia aminte la ce vrei sa faci! Viata ta e un Dar de la Dumnezeu si ar trebui sa cauti Imparatia Lui pentru a-ti salva sufletul si a sterge durerea! Dumnezeu sa-ti ajute!!! Am intalnit pe cineva a carei fiica a suferit din dragoste,…si s-a sinucis intr-un mod pe care nu vreau sa-l dezvalui! Ce e si mai dureros e faptul ca a gasit-o mama ei!!!mare pacat!!! Dumnezeu nu poate ierta asa cv!
RDF
mai 26, 2010 @ 3:11 pm
Stii, eu mai am obiceiul sa intreb despre minunile facute de Hristos…Iar cineva mi-a raspuns:”Multe raspunsuri nu le poti afla…E mai bine sa nu le afli!” Drept aceea, te indemn sa treci cu ajutorul lui Dumnezeu peste tot…Cu siguranta El iti va da o prietena vrednica de tine! Poate prima a fost doar o incercare! Poate nu ai ajuns la stadiul perfect de maturitate pentru a-ti da seama ce inseamna sa iubesti cu adevarat!!!
Anesti
mai 26, 2010 @ 3:19 pm
RDF…..ma ierti…cine esti? 🙂
RDF
mai 26, 2010 @ 3:28 pm
Sunt o pacatoasa care are Harul de la Dumnezeu de a descoperi altora ceea ce a descoperit si ea…”Omul intelept este aidoma unei lumanari aprinse, de la care pot lua lumina mii de alte lumanari!”(Sf.Ioan Gura de Aur).Vorbesc despre subiecte teologice mai ales de cand am descoperit site-ul acesta minunat!!! Si chiar imi place! As vrea sa convertesc lumea la dreapte credinta…dar e cam greu!!! Pt schimb de experienta, ma poti contacta pe rrusudenisa@yahoo.com
omp
mai 26, 2010 @ 4:26 pm
@ De ce ?
Ce inseamna ca ea isi bate joc de tine ?
Scopul in viata ta nu este ea (iubita) in sine, ci si mantuirea ei si a ta…
Crezi ca daca momentan nu poti fi cu ea, asta inseamna ca gata, au intrat „zilele-n sac” ?
Esti sigur ca „sacrificiul tau suprem” o va face fericita ? Ma cam indoiesc…
E foarte crestinesc gestul tau de a o iubi, fara a astepta in schimb sa fii iubit de ea in aceeasi masura, precum numai paganii o vor, musai… desi, uneori dragostea vine precum foamea, mancand, si nu poti stii daca vreodata ea va „vedea” la „cald” iubirea ta, si-ti va raspunde, cum nici nu te astepti mai frumos… Probabil, vorba lui RDF, nu a ajuns inca la maturitatea necesara, sunteti cumva un pic in contratimp…dar asta nu-nseamna ca gata…cat despre o posibila a II-a iubire in viata ta, nu fii atat de sigur ca n-ar mai putea exista, asta in cazul in care actuala iubire nu-ti va raspunde in masura asteptarilor tale… De obicei, dupa o mare suferinta, Dumnezeu ne da o mare mangaiere in schimb… mai „grava” mi s-ar parea situatia ei, deocamdata, caci ea, saraca, nu cred ca isi da seama de „raul” pe care ti-l face, poate doar vrea sa te puna la incercare, altfel, o compatimesc, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa treaca si ea prin experienta pe care iata, cu sau fara voia ei, ti-a prilejuit-o… Deci, oricum ai lua-o, ea nu va fi fericita…
Dar tu trebuie sa te linistesti, ti s-a dat mai sus un sfat de luat in seamna: un pelerinaj la locuri sfinte, care poate aduce prin rugaciunile tale chiar o schimbare a „viziunii” ei asupra ta… Roaga-te pentru ea acum, aici, caci in acel „dincolo” pe care vrei sa-l „incerci” nu vei mai avea nici o sansa s-o poti schimba in mai bine nici pe ea, nici pe tine, deci, ROAGA-TE pentru ea si continua s-o iubesti in taina inimii tale, incercand sa aduci lumina in relatia dintre voi, indiferent cum va evolua ea…
„Problema” ta este una pe care, din pacate putini o mai au, aceea de a-si dedica inima doar unei singure femei/fete…Bine ar fi sa te ţină asta toata viata: ferice de cea care e iubita de un astfel de suflet…
Imi pare rau si nu inteleg ce inseamna ca „ea a descis sa isi continue viata fara mine” ?
Uneori deciziile se mai pot schimba, in timp… e nevoie de ceva rabdare….Dragoste adevarata „indelung rabda”… Ce zici ? N-ai vrea totusi sa mai incerci ? Uite cate persoane te roaga, cel putin pe site-ul acesta, sa nu deznadajduiesti si sa-ncerci sa lupti in continuare, in primul rand cu propia ta vointa, care momentan, cu siguranta, nu coincide cu cea a Datatorului de viata…
Pe tine te „doare” de „critica” societatii ? Ar trebui sa te doara si de traumatismul pe care-l va avea ea mai devreme sau mai tarziu, atunci cand va realiza adevaratul motiv al „accidentului” tau… Uneori marile taine ti se reveleaza cand nici nu te astepti… cu atat mai mare va fi durerea ei, ce sa mai zic de cea a parintilor: vor fi distrusi ….
Bine ai zis ca e o „decizie” luata „la rece”… Astepta nitel, pana inima ta se va incalzi din nou, si pentru asta ai nevoie de harul unei Spovedanii: atunci prin duhovnic, Domnul Hristos iti va „recomanda” cea mai buna solutie pentru ca „problema ta” sa fie rezolvata spre cel mai fericit final, fara nici o consecinta negativa asupra cuiva (ai uitat sa iei in calcul faptul ca ai o obligatie si fata de societatea in care traiesti: de ce sa ingropi „talantii” pe care i-ai primit de la Dumnezeu: si slava Domnului, din ceea ce scrii si din felul cum scrii, se vede de la o poştă ca Domnul a „investit” destule in tine: tu, cum Ii raspunzi ?
Ai sa vezi c-o sa treaca si aceste momente grele din viata ta, si te vei bucura din nou. Viata iti va oferi mereu suprize nebanuit de placute… De ce s-o refuzi ? Deschide inima ta si Domnului, lasa-L sa te mangaie… Doar El te va invata ce este adevarata IUBIRE: e o mare taina: merita sa traiesti ca s-o descoperi !!! Strege-ti lacrima, si zambeste… Maine este o noua zi: bucura-te de ea si multumeste-I Domnului pentru fiecare clipa daruita in viata ta… Altii si-ar dori sa le dea Domnul mai multe zile, pentru mantuire…
Laura-optimista
mai 26, 2010 @ 6:23 pm
Dumnezeu m-a ferit de astfel de experienţe, dar am auzit mărturia unui necredincios, care a încercat să se sinucidă(nu ştiu din ce motiv). Spunea că, în momentul în care era total pregătit şi decis să-şi ia viaţa, a simţit că ceva, o putere irezistibilă îl oprea de a face acel gest de supremă şi definitivă lepădare de Hristos. Nu s-a putut sinucide, pentru că Dumnezeu nu i-a îngăduit, salvându-l în ultima clipă. Cred că există, fraţi creştini, multe minuni şi în zilele noastre, fiindcă Dumnezeu va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor.
Aş mai dori să vă împărtăşesc un cuvânt al părintelui Constantin Galeriu, pe care l-am ascultat la Trinitas. Fiindcă n-am citit toate comentariile, este posibil ca aceste idei să mai fi fost exprimate şi de către alţi cititori ai site-ului. Dacă este aşa, îmi cer scuze faţă de ei. Părintele spunea că un credincios l-a întrebat de ce orice crimă se poate ierta, dacă ucigaşul se întoarce din toată inima la Dumnezeu, dar sinucigaşii nu mai sunt iertaţi niciodată, nefiind vrednici nici măcar de a fi înmormântaţi creştineşte. La această întrebare, părintele Galeriu a răspuns că orice crimă se iartă(numai dacă ucigaşul se decide să nu mai continue cu acel păcat şi se întoarce la Dumnezeu), fiindcă Domnul Iisus Hristos, Care i-a iertat şi pe ucigaşii Săi, voieşte să primească pe oricine vine la el, dar nefericiţii, care-şi iau singuri viaţa, nu mai au nicio nădejde de mântuire şi nici nu mai sunt creştini, pentru că nu mai au timp de a se pocăi, de vreme ce după săvârşirea păcatului cumplit al sinuciderii, pleacă din lumea aceasta.
Domnul să ne miluiască pe toţi!
PS. Denisa, să ştii că şi eu am acelaşi vis, aş vrea să aduc măcar pe un singur semen al meu la credinţă. Dumnezeu să ne ajute! Mă bucur mult că ai dat mail-ul tău. Va fi mai uşor să vorbim aşa, fiindcă ţi-am explicat de ce nu voi mai putea vorbi pe messenger în următoarea perioadă.
Doamne-ajută!
denii
mai 26, 2010 @ 7:30 pm
Am cel mai mare dispret pentru acei care rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare. Cand iubesti cu intreg continutul fiintei tale, cu totalitatea existentei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decat prabusirea intregii tale fiinte. Marile pasiuni, cand nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decat marile deficiente.
RDF
mai 26, 2010 @ 7:46 pm
Sa nu facem din viata noastra o telenovela! DE CE sa nu o daruim lui Hristos???
omp
mai 26, 2010 @ 8:43 pm
@denii,
si totusi, unii continua sa „supravietuieasca” in ciuda prabusirii lor „totale”… exista niste „scripeti” care te ridica, atunci cand realizezi, de fapt, sensul suferintei prin care esti nevoit sa treci… din pacate, multi nu intelegem ca unica pasiune mantuitoare este cea fata de DUMNEZEU, ajungand sa ne facem idoli…
PS – problema dispretului ar trebui tratata intr-un articol separat… cum putem sa-i iubim pe unii „din toata fiinta”, iar pe altii sa-i dispretuim ???
Laura-optimista
mai 26, 2010 @ 9:59 pm
Denii, sunt de acord cu ideea că suferinţa provocată de pierderea unei iubiri autentice este un motiv de deznădejde pentru multe persoane, care probabil că au investit cele mai profunde sentimente în suflete incapabile de a iubi. Îmi imaginez cât este de tristă o astfel de experienţă. Cu toate acestea, aşa cum au scris şi cei care ţi-au răspuns înaintea mea, oricât de puternică şi oricât de curată ar fi iubirea noastră faţă de o persoană din lumea aceasta, acea iubire nu trebuie să fie mai puternică decât dragostea faţă de Hristos. Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a iubit mai mult decât pe Sine Însuşi şi Şi-a dat viaţa pentru noi, ne-a avertizat că acei creştini, care-şi iubesc familia(tatăl, mama, fiul, fiica), sau chiar propriul suflet mai mult decât pe El, nu sunt vrednici de a-I fi ucenici. Oare dacă am pierdut o pasiune din lumea aceasta, trebuie să mă despart şi de Dumnezeu prin sinucidere? Sunt convinsă că nu! Iubirea este cea mai importantă dintre virtuţile teologice, fiind unica eternă(credinţa şi nădejdea nu vor mai fiinţa, atunci când Îl vom vedea pe Acela în Care credem, căci Îl vom putea cunoaşte în mod direct, iar nu doar prin credinţă), dar forma cea mai înaltă a acestei virtuţi este dragostea faţă de Dumnezeu. Această iubire nu le exclude pe celelalte(iubirea faţă de părinţi, faţă de prieteni, faţă de fraţi, sau chiar faţă de soţ sau soţia, de care Biserica ne-a legat prin Sfânta Taină a Cununiei), însă le întrece în importanţă şi în intensitate. Cine se desparte de Hristos pentru a nu mai simţi suferinţa provocată de pierderea iubirii dovedeşte că îi iubeşte pe oameni mai mult decât pe Hristos, Care iubeşte omenirea(chiar şi pe sinucigaşi) cu o iubire infinită, ce depăşeşte capacitatea de înţelegere a raţiunii noastre. În plus, în iadul despărţirii de Dumnezeu, Izvorul adevăratei iubiri orice relaţie de comuniune prin dragoste(chiar între cei aflaţi în acea stare de chin veşnic) este imposibilă. Mi-am amintit, în acest sens, un citat cutremurător din romanul „Fraţii Karamazov” al scriitorului ortodox rus F. M. Dostoievski: „Ce este iadul? Şi cuget în sinea mea: e suferinţa de a nu mai putea iubi”. De aceea, cred, sunt profund convinsă că orice credincios, care a suferit o decepţie în dragoste, trebuie să-şi încredinţeze sufletul, aspiraţiile, întreaga viaţă Aceluia, Care a spus: „Dă-Mi, fiule, inima ta!”. Soluţia sinuciderii NU este indicată, de fapt nu există pentru cei credincioşi, întrucât acest gest nebunesc, dovadă a supremei laşităţi, ne îndepărtează pe veci de Hristos şi de toţi semenii noştri, pe care i-am iubit.
Un creştin(nu ştiu dacă este ortodox, dar a avut o idee foarte profundă şi conformă cu învăţătura Bisericii noastre) a afirmat: „Am o singură pasiune şi aceasta este Hristos”. Domnul Hristos să ne dăruiască puterea de a-L iubi din toată fiinţa noastră şi de a-i iubi pe semeni noştri, fără a ne despărţi niciodată de El, atunci când vom fi dezamăgiţi de către oameni şi fără a înceta să-i iubim pe aceia, care ne-au dezamăgit şi ne-au slăbit puterea dragostei!
PS. Doar cei necredincioşi, sau cei puţin credincioşi pot afirma că viaţa devine lipsită de sens şi că o dezamăgire poate constitui o anulare a fiinţei. În plus, prin moartea fizică nu se trece în „nefiinţă”, iar în urma sinuciderii conştiinţa singurătăţii continuă în eternitate şi se amplifică, din cauza lipsei comuniunii cu Dumnezeu, Dătătorul vieţii şi al fericirii.
Sper că nu am întristat pe nimeni prin aceste cuvinte, deoarece înţeleg că fiecare dintre noi poate avea momente de cădere în depresie, în deznădejde, dar prin credinţa neclintită în Dumnezeu putem birui şi depăşi această situaţie critică, devenind fii ai luminii şi ai bucuriei creştine.
„Creştinul este liber, aşadar fericit.”(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
Bucurie!
Doamne-ajută!
niky
mai 30, 2010 @ 10:19 pm
@ de ce
Cred ca Dumnezeu a privit deja la tine si a vazut starea ta . Sunt sigur ca El are sa-ti raspunda deoarece Il cunosc pe Iisus Hristos si bunatatea Lui este fara de margini . Asculta-I vocea si te vei linisti, El are leac pentru sufletul tau.Dumnezeu sa te aiba in paza pentru ca El are puterea sa te scape din intuneric si sa te aduca la Lumina. Doamne ajuta
alida
mai 31, 2010 @ 8:02 am
Andreea Capul sus! inaintea Lui Dumnezeu fiecare raspunde individual pentru ceea ce face.Adica el nu va putea spune: ala e de vina! sau aia e de vina! Daca erau aceia de vina lar fi ucis ei..dar cei ce se sinucid va trebui sa raspunda de ce au facuto ei insisi! la fel ca daca omori un om(Doamne Fereste!) la judecata nu poti sai spui Lui Dumnezeu „dar el e e vinovat ca ma injurat”…vei raspunde de ce ai facuto tu insuti.
Eu zic sa incepi sa mergi duminica la biserica, te va linisti foarte mult, si sa iti cauti un preot cumsecade la care sa te spovedesti si sa spui ce sa intamplat
eu.
mai 31, 2010 @ 8:06 am
va spun si eu voua ceva. Tatal meu de ceva timp,spunea ca se sinucide si asta ma face sa fiu :|..adica cum mas simti eu daca sar intampla asta?
Relatia dintre mine si el este destul de rece, mas simti si eu vinovata ca nu iam daruit mai multa dragoste dar nu mie f usor sa merg si sa ii spun cat de mult il iubesc…ma doare sufletul si sper sa nu faca una ca si asta pentru ca mar marca pe mine pe viata.
In cazul rau andreea nu e vina ta.Nu puteai sa stai cu el din obligatie!
Dar in cazul meu..e taicamiu si vreau nu vreau tot tata imi e si am obligatia de a il iubi.
Miar fi sufletul extrem de chinuit daca sar sinucide.cred ca mas pune jos pe podea sfasiata de durere.Sa ne fereasca Domnul sa nu faca asa ceva.
eu.
mai 31, 2010 @ 8:09 am
Sa specific ca mama lui (bunica mea) tocmai a avut un accident si e in spital..daca ar fi sa moara mie teama din nou se posibilitatea sinuciderii.
Pomenitil si voi va rog intro singura rugaciune de Maica Domnului miluieste pe Matei (asa il cheama), de ce zic Maica Domnului..pentru ca e de mare ajutor daca mijloceste la Fiul ei pentru tata. Va multumesc
Maria
mai 31, 2010 @ 9:27 am
eu
roaga-te omuletule, roaga-te si pune-ti nadejdea in Dumnezeu, atat poti sa faci.
Maria
mai 31, 2010 @ 9:33 am
RDF
spui
„Sunt o pacatoasa care are Harul de la Dumnezeu de a descoperi altora ceea ce a descoperit si ea…”Omul intelept este aidoma unei lumanari aprinse, de la care pot lua lumina mii de alte lumanari!”(Sf.Ioan Gura de Aur).Vorbesc despre subiecte teologice mai ales de cand am descoperit site-ul acesta minunat!!! Si chiar imi place! As vrea sa convertesc lumea la dreapte credinta”
ma cam sperii.
caum adica- tu ai deja harul lui Dumnezeu si ii inveti acum pe altii? sfintii au dobandit harul lui Dumnezeu dar nu spuneau asta in gura mare.
mare grija la cuvinte sa avem.
Sf. Serafim de Sarov spune: „Scopul vieţii omului nu este convertirea neamurilor, ci dobândirea Duhului Sfânt. Iar când omul dubândeşte pe Duhul cel Sfânt, atunci mii de oameni se vor converti în jurul lui.”
mare grija sa avem la ceea ce spunem si ce credem despre noi, sa nu cadem in inselare.
ia legatura cu un duhovnic si spune-i exact ceea ce crezi despre tine, ca ai avea tu o „misiune speciala’ si fii atenta la ce-ti raspunde!
GeoAlena
octombrie 6, 2012 @ 1:14 pm
si eu imi doresc sa ma sinucid… dar nu fac o drama din asta. M as bucura daca as reusi pt ca macar as REUSI ceva in viata mea plina de frumuseti pe care eu nerecunoscatoarea nu le vad se pare dupa parerea unora pt ca sunt mofturoasa…dar nu mi pasa… viata mea mergea intr o directie buna, pana cand m am trezit ca nu mai vreau sa mi pese incotro merg… ce patetica par…ii inteleg pe cei care vor sa se sinucida…e asa trist…frig…si mai ales ca nu mi doresc niciun ajutor, nu vreau sa ma salvez pt ca urasc viata! nu va nelinistiti pt mn pt ca momentan n o sa mi se intample nimic pt ca sunt prea buna de nimic incat sa pot face macar asta prea curand…
GeoAlena
octombrie 8, 2012 @ 12:39 pm
[quote name=”GeoAlena”]si eu imi doresc sa ma sinucid… dar nu fac o drama din asta. M as bucura daca as reusi pt ca macar as REUSI ceva in viata mea plina de frumuseti pe care eu nerecunoscatoarea nu le vad se pare dupa parerea unora pt ca sunt mofturoasa…dar nu mi pasa… viata mea mergea intr o directie buna, pana cand m am trezit ca nu mai vreau sa mi pese incotro merg… ce patetica par…ii inteleg pe cei care vor sa se sinucida…e asa trist…frig…si mai ales ca nu mi doresc niciun ajutor, nu vreau sa ma salvez pt ca urasc viata! nu va nelinistiti pt mn pt ca momentan n o sa mi se intample nimic pt ca sunt prea buna de nimic incat sa pot face macar asta prea curand…[/quote]
Ei bine as putea adauga biletul de „paPA” pe care l am scris pt unii… o sa l scriu aici..
!Viata patetica merge mai departe…
Pt mama: stiu ca-ti va fi greu sa primesti incercarea asta, dar va trebui s-o depasesti, viata ta va merge mai departe fara mine.. nu m am simtit niciodata iubita decat poate ocazional desi n-as numi iubire ceea ce am simtit pt ca de obicei acest sentiment nu se pierde. Nu cred ca te-am iubit vreodata..nu mi pasa ca o sa te invinovatesti..se pare ca n ai ce face cu vina..m ai pierdut pe veci. Nu dispera pt ca viata e plina de frumuseti plictisitoare…
pt tata: vezi ce-am facut?! Ti-am urmat sfatul parintesc idiot spus la betie…LA BETIE tata!!! Sper ca esti mandru de mine! M-ai urat mereu pt ceea ce am fost…m am urat si eu… daca viata ta a fost si e mizerabila n ai putut sa te ascunzi si sa nu ma tragi in mormant l inceputul vietii, de parca erai ividios si ai avut grija ca copilaria mea sa nu fie crutata de scene…nu te am iubit niciodata. Mi ai reprosat mereu ca mi dai bani si ca n o s-o mai faci..te am obligat eu oare sa ma faci?! Dar iata ca azi esti absolvit de aceasta responsabilitate chinuitoare si covarsitoare. M-ai dat dracului si iata ca m a luat! Asa ca ai grija ce ti iese din gura…asta daca ti-ar pasa de ceilalti ramasi…
M-a durat inima scriind, dar sunt asa infuriata ca v-ati batut joc de mine…asta am invatat: sa mi bat joc si eu la randu-mi de mine…nu va mai inselati ca copiii cresc si se educa singuri cand parintii sunt cei care il imping sa cada, iar nu cei care ii ridica.
pt prietenele mele: Ma bucur c-ati terminat o cu prietenia cu mine…eram un fenomen negativ si acum asta am decis sa raman. Nu v am iubit niciodata, de fapt n am iubit vreodata pe cineva. Cred ca v ati simtit mereu indreptatite sa va purtati aspru ca sa „ma aduceti cu picioarele pe acest pamant” pe care atat il uram…acest bilet mi se pare prea mult pt voi…cine am fost eu?! nimeni. fac prea multa zarva pt nimic. Mi se pare atat de patetic ca o data am crezut ca ma voi mantui si ca-L iubesc pe Dzeu…mi se face greata cred…cred ca L-am urat de la inceput pt ca m am nascut. Nu va mai ganditi la mn si nu ma judecati, degeaba acum, se pare ca a fost doar unul din multitudinea mea de „jocuri”…!
GeoAlena
octombrie 8, 2012 @ 12:43 pm
Nu mi se pare ca probl mele sunt altele decat ale altora, dar pt mn dragostea e ca aerul si e sufocant sa n-o simti mai ales in familie…si sa ti vezi familia ruinandu se, destramandu-se…si eu odata cu ea…si mai sunt si fratii mei(18 si 3 ani)…ma doare ca si ei, mai ales cel mai mare, a suferit alaturi de mine…sa zicem ca acum are o atitudine mai rece si spune ca e bn…dar totul e acolo undeva si…doare…
GeoAlena
octombrie 8, 2012 @ 12:45 pm
Acum sunt mai bn pt ca i s a facut mila Sf Ioan Maximovici…sau poate doar mi se pare… in fine, eu incerc sa fiu mai bn…desi…nu mi trebuie mult sa cad…
GeoAlena
octombrie 8, 2012 @ 12:45 pm
mi-e frica sa mai spun ca sunt bn sau intrezaresc o imbunatatire cumva…
Sorin
octombrie 6, 2012 @ 2:20 pm
Pot să spun și eu că îi înțeleg pe cei ce vor să se sinucidă deoarece am fost și eu în situația lor. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu ei. În momentul când ai astfel de gânduri mintea și tot orizontul tău este foarte întunecat, ești atât de prins de suferință încât nu poți să vezi nimic decât durerea ta. Este o stare groaznică și care e aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil, de ieșit din ea dacă cel care e în starea respectivă nu vrea să iasă.
Am avut și eu perioada mea întunecată în care din prea multă suferință nu doream să mai exist. Cum am ieșit din acea stare doar Dumnezeu știe. Probabil a făcut El ceva și m-a scos. Principala problemă a celor deprimați și sinucigași e faptul că ei nu simt dragostea lui Hristos. Ei se simt singuri și nu găsesc un rost în viața lor și asta e din cauză că se izolează tot mai tare și nu au pe nimeni care să le dăruiască dragoste. Hristos e Cel care poate să mângâie aceste dureri. Dar e nevoie și de o luptă, o căutare de a ieși din starea asta că altfel Hristos nu intră cu forța.
Pentru cei care nu au trăit în aceste stări e destul de ușor să se grăbească în a da sfaturi celor în stări de depresie și sinucidere dar oamenii care chiar au trăit aceste stări știu cât de greu e să ieși din această stare. Adică nu e greu de ieșit deoarece Hristos te scoate. Ceea ce e greu e să dorești să ieși din starea asta. Eu consider că cel mai bun ajutor pentru acești oameni e să aibă cât de multe activități fizice ( practicarea unui sport te ajută foarte mult să te mai detensionezi. Nici eu nu credeam vreodată cât de mult te ușurează sportul fizic de acele gânduri întunecate dar știința a arătat că atunci când faci sport creierul eliberează un drog și de asta durerea dispare pentru o perioadă ) și cei care vor să îi ajute să le stea la dispoziție tot timpul și eventual să încerce să-i îmbrățișeze cât de mult. Dar și la partea de a sta la dispoziția celuilalt trebuie făcut cu cap deoarece există apoi posibilitatea ca cel depresiv să ajungă dependent de celălalt și atunci nu ai vindecat boala ci ai agravat situația.
albinuta
octombrie 6, 2012 @ 2:24 pm
Doamne ajuta ,GeoAlena ,m-am gandit cateva momente ce a-s putea sa-ti scriu inca nu stiu exact insa vreau cu ajutorul lui Dumnezeu sa-ti scriu cateva cuvinte .
A fost si la mine o perioada cand nu doream sa traiesc ,cand nu mi se parea viata frumoasa cand vroiam sa mor ,deci stiu ce inseamna ,stiu ca nu conteaza ce spun cei din jur ,insa stiu pe cineva care cu siguranta nu te lasa in aceste momente si cu siguranta Il stii si tu ,poate nu mai ai putere sa te rogi ,poate nu doresti sa mai crezi insa stiu ca Dumnezeu este alaturi de tine ,i-ti vede problemele ,i-ti stie suferinta si cu siguranta vei reusi sa treci peste aceste incercari .
Esti o tinara deosebita ,curajosa ,de aceea nu spun prea multe iertare daca cunva te-au suparat ,am incercat sa-ti reamintesc cateva idei care cu siguranta le stii si tu,Dumnezeu sa te intareasca si sa te ajute in gasirea bucuriei .
Era sa uit:Ai incercat sa-i scrii Maicii Siluana ?poate scriindu-i vei gasi raspunsuri la ceea ce te framanta
Ana
octombrie 6, 2012 @ 10:32 pm
GeoAlena, dureroasa starea ta. Noi de aici nu putem sti ce ai tu in suflet, insa nu degeaba ai scris astea. Cu siguranta nu te cunosti si nu stii ce a pus Dumnezeu in tine, si trecand prin cine stie ce incercari ai ajuns la asa o sinistra concluzie. Dumnezeu nu greseste niciodata. [u]Tu [/u]ai un scop important in viata asta. Stiu insa si inteleg cata presiune este pe voi tinerii de azi.
Te rog cauta un mod sa ne explici prin ce treci.
sdaniel
octombrie 8, 2012 @ 3:47 pm
Salut GeoAlena
Nu te-as fi abordat, dar faptul ca inca mai scrii inseamna ca nu ai luat o decizie finala si o vad si ca o invitatie la dialog.
Nici eu nu inteleg de ce iti scriu deoarece sunt de parere ca fiecare om face ce vrea cu viata lui. Nu am condamnat pe nimeni care a vrut sa se sinucida si nu te-as condamna nici pe tine. In schimb m-as condamna pe mine pentru faptul ca am stiut intentia cuiva si nu am facut un mic efort sa incerc sa ii trimit macar un gand bun unui om care are probleme.
1) Eu unul privesc sinuciderea ca pe un gest de mare curaj, deci aici ai parte de tot respectul meu, eu nu as putea fi atat de curajos. Dar cred ca un curaj si mai mare ar fi sa lupti sa treci peste problemele pe care le ai. Depinde de tine, cat curaj si rabdare mai ai.
2) Sunt curios, de ce nu te-ai rupt definitiv de parintii tai, e clar ca nu mai merita nicio sansa. Sunt multi care au plecat departe de locul natal si au luat-o de la zero. Au ingropat tot ce i-a chinuit si au inceput o noua viata. Macar au realizat ceva singuri si au ajuns sa transmita o mostenire, o cultura, o educatie (astia se transmit prin copii) pe care ei nu au avut-o.
3) Observ ca principala ta problema (daca nu chiar singura) este lipsa dragostei (a parintilor, a lui Dumnezeu, a prietenelor). Ti-as spune si ce daca?
Nu as zice ca sunt/am fost chiar in aceeasi situatie dar nici departe nu sunt (cu exceptia copilului pe care chiar il iubesc si care simt ca ma iubeste).
Crede-ma ca poti trai foarte bine si fara dragoste (de oameni). Iubesc atat de mult cartile, ideile, conversatiile, calatoriile si critica incat nu am avut niciodata nevoie de oameni.
Inceteaza sa mai crezi in maximele de genul „unde dragoste nu e, nimic nu e”. Crede-ma ca acolo unde nu e dragoste apar alte calitati cum ar fi intelepciunea, obiectivitatea si ratiunea.
In fine, o sa inchei spunand ca iti apreciez foarte mult curajul si iti voi respecta orice decizie vei lua. Ma bucur sa te cunosc.
Dan Tudorache
octombrie 8, 2012 @ 6:37 pm
Seara bună Daniel!
Apreciez efortul tău pentru susținerea Georgianei, și nu puțin lucru este acesta, dar te rog să nu te superi că nu pot fi de acord cu ideea că ”acolo unde nu e dragoste apar alte calitati cum ar fi intelepciunea, obiectivitatea si ratiunea”. Din contra, acolo unde nu este dragoste, nu poate fi nici înțelepciune și nici obiectivitate și cu atât mai puțin rațiune. Dragostea nu exclude rațiunea ci merge mână în mână cu ea, se împletește frumos ca firele unei frânghii. Suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică ființe cu suflet veșnic, raționale care avem menirea de a iubi. Și da, fără dragoste totul este un mare zero, oricâte alte virtuți și calități ar avea omul.
Încearcă te rog să faci un exercițiu de imaginație și să îți închipui cum toți cei din jurul tău sunt oameni isteți, punctuali, harnici, etc dar nu te iubește nimeni, nimeni nu are o vorbă caldă pentru tine, un gest de apreciere, nimic afectiv. Vei vedea că niciuna din acele calități enumerate nu-ți ține de cald la suflet.
Sorin
octombrie 8, 2012 @ 7:01 pm
Ai dreptate sdaniel prin faptul că GeoAlena arată un mare curaj prin faptul că vrea să se sinucidă. Și eu sunt de acord cu tine. Și sunt atât de acord cu tine încât i-aș cere lui admin să îi trimită la GeoAlena adresa mea de mail ca atunci când vrea să se sinucidă să mă anunțe și o vom face împreună ( ca să nu se simtă singură și eventual să plecăm în iad de mână ). Ba mai mult, știind că majoritatea sinucigașilor sunt oameni destul de izolați aș propune cu această ocazie ca să organizăm toți sinucigașii o zi în care să o facem împreună astfel încât ultimele momente să ni le petrecem împreună ca o familie plină de dragoste iar apoi în iad să mergem cu toții de mână. Nu ar fi minunat?
sdaniel
octombrie 8, 2012 @ 9:35 pm
@ Dan-admin am inteles ca avem pareri diferite. Respect parerea ta (care e de fapt a majoritatii oamenilor) si probabil ai dreptate. Stiu si eu ca o viata cu multa iubire este o viata mai completa.
@ Saurian am inteles ironia. Nu te supara, pur si simplu mi-am spus si eu parerea, nu cred ca era necesara aceasta ironie, mai ales ca mesajul meu era pentru altcineva, singura apreciere/reactie pe care o cautam/caut este a GeoAlenei.
Asta nu inseamna ca nu accept critici.
Sorin
octombrie 9, 2012 @ 4:37 am
@sdaniel: Nu era ironie…
albinuta
octombrie 9, 2012 @ 6:53 am
Doamne ajuta ,asa cum am mai spus esti o mare curajoasa GeoAlena ,te felicit pentru curajul de a scrie o scrisoare persoanelor importante din viata ta .Deoarece si eu in tinerete m-am confruntat cu probleme asemanatoare o sa incerc sa-ti scriu cateva cuvinte pe care nu as dori sa le iei ca pe un sfat ci ca cuvinte de imbarbatare sau pur si simplu poti sa le uiti daca nu doresti.
Stiu ce inseamna sa fii singur si in acelas timp SA CREZI ca nu esti iubit de nimeni insa cu ajutorul lui Dumnezeu si a celor din jur pe care tot EL mi i-a trimis in cale am inteles ca sunt cateva persoane in jurul meu care ma iubesc ,care le place sa fiu in preajma lor deci cu siguranta si la tine este la fel trebuie doar ca tu sa descoperi .Nu as putea sa-ti spun reteta pentru ca nici eu nu o stiu insa stiu o vorba care pana acum niciodata nu a dat gres :”DARUIND VEI DOBINDI”,deci cu siguranta daca vei veni in intampinarea celor din jur cu muuulta dragoste vei primii la randul tau ceea ce nici nu te astepteti ,ceea ce nici nu visezi acum ,atat de multa dragoste incat vei fii speriata (sau cel putin asa mi se intampla mie ),incat nu vei mai putea sa spui nimic .Poate ca va dura ceva timp ,ani insa merita sa incerci .De asemenea poti sa-mi spui ca nu reusesti sa oferi dragoste celor din jur pentru ca te-au ranit ,pentru ca nu te iubesc ,pentru ca te-au facut sa suferi ,DA este foarte greu insa nu este IMPOSIBIL ,crede-ma cu ajutorul lui Dumnezeu TOTUL este posibil ,trebuie doar sa CREZI ,sa insisti in rugaciune (poate o sa gasesti si cateva persoane care sa se roage pentru tine si familia ta )si neaparat sa incerci sa ajungi la un preot sa-i spui TOATE gandurile tale
Stii am stat si m-am gandit tu ai un mare avantaj ,pentru ca poti sa faci toate acestea acum inaite de a avea o familie a ta ,daca ai muuulta vointa poti sa te vindeci asfel incat in momentul in care o sa te casatoresti sa poti sa te concentrezi doar asupra sotului si copiiilor tai .Nu te cunosc personal insa asa cum am mai spus cred ca poti sa faci toate acestea si NU ,nu o sa uiti de probleme fugind de ele undeva departe cum spunea cineva ,crede-ma eu tocmai asta am facut iar problemele s-au inmultit ,am cazut in pacate mult mai grele ,.am devenit o persoana foarte rece care abia acum invata sa iubeasca ,care muulti chiar foarte multi ani ii era teama sa-si declare iubirea .
Iertare daca prin ceea ce am scris am suparat,iertare de asemenea daca am plictisit ,Dumnezeu sa-ti dea putere sa reusesti sa devii o persoana cu mare chef de viata ,crede-ma viata trebuie si merita sa fie traita ,mai scrie-ne despre tine ,daca ai ceva intrebari poti sa le pui cu toata increderea cu siguranta cineva i-ti raspunde la ele
Era sa uit ,stiu ce inseamna sa ai un tata care consuma alcool cu siguranta ai citit articolul care l-am scris drept marturie ,stiu de asemenea ce inseamna sa ai si un sot care consuma alcool,(eu i-ti doresc ca tu sa nu afli aceasta )insa cu ajutorul lui Dumnerzeu am invatat ca persoanele care consuma mai mult alcool sunt persoane deosebite ,sunt persoane care sufera si au nevoie de ajutor iar daca reusesti sa te apropii de ele devin cei mai buni prieteni .Poate ca este foarte greu insa incearca sa ai pentru tatal tau acest gand incearca sa-l intelegi ,incearca sa te gandesti ca la o persoana bolnava si de ce nu impreuna sa gasiti calea spre vindecare .Stiu poate ca ceea ce-ti scriu par povesti pentru tine insa este adevarat .Depocamdata atat…este dja destul de mult
GeoAlena
octombrie 9, 2012 @ 8:31 pm
…sunt vraiste..nu mai inteleg nimic. am ajuns sa am insomnie… stres la facultate. ma depasesc toate!…..da..
Dan Tudorache
octombrie 9, 2012 @ 8:55 pm
Seara bună, Georgiana!
Nu-ți face griji cu facultatea mai mult decât este cazul. Insomnia se poate trage și de la excesul de griji. Când vezi că mintea nu mai vrea să se odihnească, și te hărțuiesc tot felul de gânduri, calmează-o și odihnește-o cu rugăciunea ”Doamne Iisuse Hristoase…”. Spune rugăciunea și fii atentă la cuvintele rostite, adu-ți aminte de jertfa Mântuitorului și ai să vezi cum te liniștești ușor, ușor, ușor.
Noapte bună și somn ușor!
GeoAlena
octombrie 10, 2012 @ 6:11 am
#Dan Admin: multumesc pt ganduri… dar nu o sa reusesc nimic…si.. starea e si mai rea..probabil o sa am o cadere nervoasa…dar nu conteaza. -scz pt rima
Boitos
octombrie 10, 2012 @ 6:56 am
Este destul de greu daca ai sau crezi ca ai o cadere nervoasa.
Probabil ca ar trebui sa iei si ceva vitamine pt intarirea sistemului nervos.Macar o perioada 3-4 saptamani, si sa vezi cum esti.
Si asa cum zicea si Dan insomnia se poate trage si de la excesul de griji.
Deci ai grija ce faci sa nu stai tare mult in starea asta si sa fie mai rau.
Si dute si vorbeste (nu neaparat sa te spovedesti) cu un preot, spunei ce probleme ai si vezi ce rugaciuni ii da sa citesti.
Eu zic ca nu te agiti f tare ( asa sunt si eu cateodata ca si tine) numai ca mi se intampla intr-o situatie sa astept sa treaca.Fac ce sta in putinta mea si cu fapta si cu rugaciunea si daca vad ca nu se rezolva, nu ma mai agit degeaba.
Astept sa se rezolve cumva.
Incearca sa citesti in toata ziua un acatist, cand poti si cum poti, numai sa te rogi constant.
Boitos
octombrie 10, 2012 @ 7:06 am
Pt Saurian: ma tot gandesc cateodata de unde iti vin atatea idei?
Iti dai seama ce mare om ai fi tu daca aceste idei ar fi benefice? Adica idei pt fapte bune nu rele.
Si in mare parte sunt de acord cu sdaniel.
Boitos
octombrie 10, 2012 @ 7:10 am
Poate ne spui mai exact la ce te referi cand ai spus ca iti vezi familia ruinandu-se si destramandu-se?
Ca se intelegem si noi ce vrei sa spui cu asta: este cumva vorba despre un posibil divort sau doar certuri si probleme?
Sorin
octombrie 10, 2012 @ 7:17 am
Simona, eu nu știu ce a făcut GeoAlena dar eu am tot vorbit cu preoții și toți aceleași povești știu să zică. Depresiile astea îi cam depășesc pe preoți și pe călugări. Probabil din acest motiv deseori am ceva cu ei și cam intru în scandal cu cei bisericoși. :)) Problema depresiei este destul de reală și sincer nu știu cine chiar se știe să o vindece ( în afară de porcăriile ce le fac psihiatrii că te umflă cu pastile și te ajută mai mult să îți pui ștreangul la gât ). Niște povești frumoase nu îți vindecă depresia iar majoritatea preoților/călugărilor/creștinilor nu știu altceva să facă. M-a impresionat odată un călugăr ( nu era sfințișor dar măcar era sincer în ce făcea ) acum ceva ani. Când i-am spus despre depresii mi-a zis să stau la mănăstire și să muncesc sub ascultarea sfinției sale. Iar omul era foarte ok în sensul că nu te apuca să te ia la scandal dacă greșeai cu munca sau altele. Dar din păcate săracul om nu era ceva stareț acolo la mănăstire ca să aibă ceva putere, era și destul de nou așa că trebuia să se ferească să aibă de a face cu cei care se credeau șefi pe acolo și era foarte, foarte ocupat că veneau destui oameni să se spovedească și stăteau mult la spovedit. S-a întâmplat să cheme acolo să stea la muncă și oameni ce erau dependenți de droguri dar fiind foarte ocupat destui au plecat înapoi ( și nu m-aș fi mirat ca să fi plecat din cauză că unii călugărași și-au cam băgat codițele pe acolo ). Oricum îmi aduc aminte că în acea vară am mâncat pepene până m-am săturat că nu mi-a mai trebuit să văd așa ceva. :))
albinuta
octombrie 10, 2012 @ 8:05 am
Doamne ajuta ,GeoAlena iertare daca prin ceea ce am spus ieri te-am suparat cumva nu aceasta a fost intentia este intradevar grea sitatia ta ,noi aici incercand sa ajutam poate ca suparam mai mult desii nu stiu ce, trebuie incercat ceva important este sa nu cedezi ,poate „rugaciunea inimii” nu reusesti sa spui ,poate nu reusesti sa spui nici o alta rugaciune insa te rog incearca sa faci ceva care sa-ti aduca placere nu stiu ezact ce, ceva care sa te ajute sa nu te mai gandesti la problemele tale ,poate o plimbare ,sau o vizita la cineva drag sau un telefon unei persoane care nu aimai vazut-o de mult.Gandeste-te ce anume te ajuta sa fii mai obtimista si cu nadejde in Dumnezeu si cand ai timp mai scrie-ne despre tine
Felicit ideea adminilor de a pune acest minunat text si al si sublinia inaitea ea posta un comentariu ,asta intr-un fel ne face sa fim mai atenti la ceea ce scriem si Dumnezeu sa ne ajute ca ceea ce scriem sa ne fie spre mantuire
Dan Tudorache
octombrie 10, 2012 @ 8:13 am
Georgiana, e adevărat că singuri suntem slabi și cădem dar mereu reușim cu ajutorul Domnului. El face tot ce nu putem împlini noi. Ai un pic de încredere în El.
Fii încrezătoare în El, ca prieten de nădejde.
Domnul să-ți dăruiască o zi senină!
GeoAlena
octombrie 10, 2012 @ 8:30 am
Imi pare rau… pt ca exist. fac un acatist-al sf ioan maximovici…dar il fac in sila deja…E VINA MEA!!!!! am facut unele lucruri ce nu trb sa le fac si de aceea am ajuns iar rau…stiam ca asa va fi… sunt masochista. oricum stiu cum o sa se termine prostia mea de viata. Multumesc. „Ajutorul Dlui”…trist.
GeoAlena
octombrie 10, 2012 @ 8:36 am
Imi pare rau ca am facut sub discutiei 🙁 nu cred ca merit nicio atentie! familia mea se destrama pt ca suntem reci unul cu altul.. ne certam…mai e un pas pana la divort, dar mama n o sa l faca pt ca e lasa…..ii e frica..habar n am. oricum nu mi admir familia si nici n o iubesc. uneori la noi e casa de nebuni…. parca nu i adevarat…..ce viata…trista, colorata in gri si negru. iertare. ignorati ma
Boitos
octombrie 10, 2012 @ 9:28 am
In primul rand GeoAlena gresesti spunand ca nu meriti nici o atentie.
In al 2 rand de aici trebuie inceput cu tine insuti.
Tu in viata ta ai mult persoane pe care le suporti su nu , pe care le iubesti sau nu, dar cea mai importanta persoana din viata ta esti tu.Tu ca om , ca suflet , ca individ.
Tu trebuie sa te pui in centru atentiei , nu altii.Nu astepta de la altii ceea ce nu pot da.In schimb tu trebuie sa te pui in valoare (fapte bune, liniste sufleteasca, curaj, blandete, intelepciune, vorbe bune).Sa iti propui ca in toata ziua sa faci ceva din astea: o fapta buna ( nu conteaza cat de mica e dar o faci), o ascultare, o rugaciune.
Daca nu iti place acatistul care il citesti, schimba-l.Si mie mi se mai intampla.
Eu m-am referit la ceva acatiste mai ,,bune” .La mine a functionat in diverse probleme Acatistul sf Acoperamant al Maicii Domnului, sau mai este Acatistul Sf Nectarie.Si daca vezi ca functioneaza atunci te tii de el.Chiar daca mai schimbi pt 2-3 zile, sau mai sari o zi, acela sa fie rugaciunea ta de baza.
Boitos
octombrie 10, 2012 @ 9:35 am
Ai spus ca tatal tau a spus anumite lucruri.
Sa stii ca la betie oamenii nu stiu ce spun, pt ca nu pot dicta mintii ce sa spuna.
Si ce daca a spus ceva rau?Lasa-l in pace sa vorbeasca, ca tu prin bunatate si fapte bune esti mai presus de el.
Si ce daca a spus ceva care te-a jignit? Tu prin viata ta si conduita ta in societate si in Biserica vei trai ( asa, ca sa le faci in ciuda celor care se poarta rau cu tine ) si vei da roade bune la vremea cuvenita.
Pt ca tu iti vei creste copii altfel, deoarece stii cum este viata (cu bune si rele). Si vei avea un sot care te va sprijini, te va intelege si te va iubi asa cum esti tu.
Pt ca cel care rabda la tinerete va avea linsite la batranete.
GeoAlena
octombrie 10, 2012 @ 10:06 am
Simona@ thz for your kind words but i hv no strenght to do something good. I’m week from all points of view: physic, psychic etc. my father told me to kill myself cause i m useless… it hurts. since then i was sure he doesn t love me, but hates me and never wanted me.
GeoAlena
octombrie 10, 2012 @ 10:40 am
[quote name=”GeoAlena”]Simona@ thz for your kind words but i hv no strenght to do something good. I’m week from all points of view: physic, psychic etc. my father told me to kill myself cause i m useless… it hurts. since then i was sure he doesn t love me, but hates me and never wanted me.[/quote]
multum pt cuvintele frumoase blande, dar nu am putere sa fac ceva bun. Sunt slaba din toate punctele de vedere: fizic, psihic etc. tatal meu mi a spus sa ma sinucid pt ca sunt inutila…doare. a fost o confirmare ca nu ma iubestesi nu m a vrut vreodata, ci ma uraste asa cum credeam de ceva timp.
nici eu nu stiu f bine engl…dar tot scriu
Boitos
octombrie 10, 2012 @ 10:34 am
Imi pare rau Geo Alena dar nu stiu engleza f. bine .
Asa ca probabil mai bine scrii in romana ca sa ne intelegem toti.
Astept traducerea.
Boitos
octombrie 10, 2012 @ 11:26 am
Ei si ce daca tatal tau ti-a spus asta?
Nu stiu cate vorbe urate ai auzit tu, dar eu stiu prin ce am trecut eu, cate am vazut si cate am auzit.
Si mie mama imi spunea asa , si cand i-am spus ce gandesc reactia a fost ceva invers decat ma asteptam.
Atunci m-a doborat sufleteste, dar stiu ca am cazut si m-am ridicat, din nou si din nou si din nou.Pt ca singurul meu sprijin este Dumezeu si Maica Lui.La Ei pot sa merg sa le spun ce ma doare si sa faca ce vor cu mine.Ei sunt singurii care vad TOT.
Eu i-am ierta pe parintii mei, indiferent ce au facut si ce fac.
Pt ca vreau sa traiesc sa vad.Ce? Ce viata voi avea eu.Eu care am putut prin ajutorul de Sus sa iert, sa sper, sa ma indrept in fiecare zi.
Nu stiu ce va fi in viata mea.
Dar nu pot sa mor ( cand imi va veni vremea, la batranete) fara sa stiu ca nu am luptat cu mine insumi si cu altii si pt altii, ca sa ii schimb in bine.
De asta ti-am spus ca sa faci in fiecare zi o fapta buna ( cat de mica este ea ).
Pt ca ceea ce distrug altii in sufletul tau, altii pot zidi inapoi cu un ,,multumesc „, sau cu o binecuvantare, sau chiar cu un zambet.
Cel putin pe mine m-au ajutat f mult aceste lucruri.
Asa cum acuma cand te incurajez , si cand iti scriu in sufletul meu este pace.Pt ca stiu ca spun lucruri care iti vor face bine.
Asa ca la treaba , nu sta: pune mana pe carte ( ca esti la facultate ), roaga-te, si fa fapte bune si vei vedea ce bine va fi.
GeoAlena
octombrie 11, 2012 @ 9:46 am
O s o iau razna…rugati va si pt mn va rog. gandurile mele ma fac sa tremur la propriu de nervi…
albinuta
octombrie 11, 2012 @ 10:33 am
Cu siguranta ca multe persoane se roaga deja pentru tine Gea ,m-am tot gandit zilele acestea :Tu ai un talent deosebit la scris ,de curand am citit un articol minunat scris de tine, nu te-ar ajuta sa ne mai scrii cate un articol? Despre orice crezi tu ,chiar si despre tristete ,ai avea mintea ocupata pentru catva timp si poate ca scriind vei reusi cat de cat sa iesi din starea in care te aflii ,a fost doar o idee iut-odaca nu doresti insa eu cred ca merita sa incerci.Dumnezeu sa te ajute sa depasesti aceasta situatie
Boitos
octombrie 11, 2012 @ 12:09 pm
Bine Geo, dar ce ne-am inteles noi ieri?
Ca de azi lasam gandurile negative deoparte si ne ocupam mintea cu ceva bun si frumos.
Si pe langa asta Albinuta are dreptate.
De ce nu ne scrii un articol ca sa ne incurajezi si tu pe noi, nu numai noi pe tine?
Asa este echitabil si frumos.
Asa ca zilele urmatoare asteptam articolul tau despre…ceva dragut, frumos ..orice, numai sa fie optimist.
Cristina
octombrie 11, 2012 @ 4:53 pm
Pt Gea si cei care se simt neiubiti
Un fragment din cartea ,,Sf mare Mucenic si Cuvios Efrem cel Nou- marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre””, fragment care se gaseste si pe ultima coperta a acestei carti:
,,De ce plangi? Opreste-te din plans si asculta ce-ti voi spune! Eu sunt Sf Efrem. Dragostea aceea pe care tu o cauti-dragostea aceea adevarata- o are numai Dumnezeu. El o da tuturor fapturilor Sale, care Il iubesc pe Dansul si pe care si El le iubeste.[u]Acum am venit sa-ti binevestesc dragostea lui Dumnezeu pt tine[/u]. Atunci cand ai aceasta dragoste nu trebuie sa iti fie frica de nimic. Dragostea lui Dumnezeu poate sa te izbaveasca si sa te fereasca de necazuri si de boli. Ea te poate pazi tocmai ca un zid, pe care nu-l va darama nici un om. Sa fii cu multa luare-aminte, pana in ultima zi a vietii tale, ca [u]sa nu schimbi dragostea lui Dumnezeu pe iubirea omeneasca[/u].” (altfel s-ar transforma in idolatrie).
Cristina
octombrie 11, 2012 @ 4:59 pm
Sf Efrem cel Nou, din Grecia, din Nea Makri – 30km de Atena – recent canonizat si ale carui Sf Moaste s-au descoperit in 1950, este grabnic ajutator in orice fel de problema. Dumnezeu l-a slavit cu acest dar pt martiriul pe care l-a avut de suferit din cauza credintei sale ortodoxe in Iisus Hristos, in Sf Treime. Acest Sf a ajutat grabnic in tot felul de situatii. Merita citita cartea de care am mentionat mai sus, Editura Sophia. In afara de viata Sfantului si marturiile cu privire la ajutorul primit din partea lui, la sfarsitul cartii, mai sunt : Acatistul si Paraclisul sau. Dar aceste marturii sau o parte din ele s-ar putea sa fie si pe internet. Puteti cauta pe google…Oricum, daca nu, se poate comanda cartea si de pe :www.librariasophia.ro Am vazut un anunt cand am intrat pe acest site, ca luni 15 oct, la ora 12, langa facultatea de Teologie probabil din Bucuresti, nu am apucat sa citesc tot – nu m-a mai dat la aceiasi pagina cu anuntul cand am intrat a doua oara pe site – ar fi o dezbatere pe tema ,redau cu aproximatie, sanatatea sufletului si a trupului, avand ca invitat un Pr Psiholog sau Psihiatru. Cei interesati intrati pe site, ca poate va da la acea pagina. Am zis sa fac cunoscut anuntul lor si aici.
Doamne ajuta!