Soarta sau destinul
Voinţa liberă este aceea care ne îndrumeazâ. Noi nu suntem, cum cred unii, la îndemâna soartei.
In limitele a ceea ce voim şi aceea ce nu voim, se află, pentru noi, binele şi răul.
De aceea Dumnezeu ne-a făgăduit împărăţia Sa – şi ne-a pus sub ameninţarea mâniei Sale. N-ar fi făcut aceasta cu nişte fiinţe care stau înlănţuite de trebuinţă. Şi la o întâmplare şi la cealaltă. El plăteşte faptele ce săvârşim cu deplin cuget. N-ar fi statornicit legi, n-ar fi dat sfaturi, dacă am fi fost legaţi în lanţuri de soartă.
Dar cum noi ne aflăm liberi şi stăpâni, deplini, pe voia noastră -cum ne înrăutăţim prin nebăgarea noastră de seamă – şi ne îmbunătăţim prin vegherea noastră, Dumnezeu a pregătit această tămăduire: făcându-ne să ne temem de pedeapsa sa şi să nădăjduim către împărăţia Sa; ne dojeneşte şi ne înţelepţeşte. Dar nu sunt numai aceste temeiuri, ci chiar purtarea noastră ne dovedeşte că viaţa nu ni-i îndrumată nici de soartă, nici de noroc, nici de graiurile horoscopului, nici de mersul stelelor pe cer.
Dacă tot ce se petrece ar atârna de aceste temeiuri, de ce baţi pe slujitorul tău dacă ţi-a furat ceva? De ce duci pe femeia ta adulteră în faţa judecătorului? De ce te ruşinezi când faci ceva ce nu trebuie? De ce nu suporţi vorbele de dojana, iar dacă cineva îţi atribuie numele de beţiv, destrăbălat, stricat sau altul asemenea, de ce grăieşti că aceasta este o ocară?
Dacă aceasta n-ai săvârşit-o cu voie deplină, dacă aceasta nu-i temei de dojana, atunci nici ce-a fost zis nu-i o ocară… Din clipa când dojeneşti pe cei ce greşesc, sau te ruşinezi c-ai făcut rău şi cauţi sa-l acoperi, sau vezi ocară în dojanele ce ţi se fac pentru aceasta, ai şi recunoscut că faptele noastre nu sunt înlănţuite de soartă, ci că sunt vrednice de demnitatea pe care le-o dă voia cea liberă.
Cu cei care în adevăr au săvârşit ceva din constrângere, peste voia lor, se cade să fim mărinimoşi. Dacă un om stăpânit de un diavol ne sfâşie veşmântul sau ne loveşte, -nemulţumiţi că nu-l putem deloc pedepsi, avem pentru el milă şi îndurare. De ce? Pentru că fapta lui nu-i lucrarea voii libere, ci a asupririi diavolului.
Aşa fiind, dacă şi celelalte greşeli ar fi ieşite de sub apăsarea soartei, s-ar cădea să le iertăm…
De vom invoca întotdeauna soarta, totul va fi amestec în lucrurile acestei lumi. Nu va fi nici virtute, nici viciu, nici arte, nici legi – şi nici altele acestora asemănătoare. La ce bun să ne îngrijim atâta de tare când suntem bolnavi; să cheltuim bani, să chemăm doctori, să primim leacuri, să ne înfrânăm pofta şi să alungăm dorinţele?
Dacă de soartă atârnă sănătatea şi boala, zadarnice sunt cheltuielile, zadarnice cercetările doctorilor, zadarnice toate opririle care ni le pun ei. Dar nu, şi aici ca şi mai sus, se arată adevărul: nimic din toate acestea nu-i de prisos. Dreptatea se arată şi cu privire la această vorbă, soarta. Treburile omeneşti nu se află sub supunerea trebuinţei, ci, precum spuneam, totul este aici luminat de demnitatea pe care o dă voia cea liberă.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
ppshk
septembrie 28, 2009 @ 8:44 pm
Viata este un drum pavat cu decizii. In trecut..m-am pierdut pe drumul ales de mine. Este mai usor sa dai vina pe soarta decat sa-ti recunosti „opera”. Nu inteleg cum de alegem gresit cand Dumnezeu ne-a lasat iubirea, bunatatea si frumusetea! Sunt chiar in fata noastra.. parca asteapta.. si cu toatea acestea intoarceam spatele.
Asa ca omule.. ALEGE! Alege familia.. alege prietenia.. alege iubirea.. alege natura.. alege arta.. lucrurile care fac fericirea sa-ti curga prin vene si pe care o renegi in fiecare zi.
IUBESTE! Caci din iubire ne-am nascut.
AJUTA! Intinde mana unui suflet neajutorat, da un sfat sau doar asculta. Este ca si cum te-ai uita intr-o oglinda.. un tu intr-o alta varianta.. ajuta-i pe altii si te vei ajuta pe tine.
VISEAZA! Dupa ce ai citit ce am scris aici.. te intreb.. tu cum te visezi? Eu ma vad privind in urma.. spre drumul pavat cu fiecare dorinta si alegere si-as vrea sa fie un drum demn de urmat de catre copiii mei.
In fond.. Nu vrei ce vreau si eu? Atunci de ce ne este asa de greu?
Acestea sunt lectiile pe care le-am invatat in 21 de ani si le astept cu nerabdare pe urmatoarele si multumesc in fiecare zi si pentru tot ce este bun sau rau in viata mea pt ca si atunci cand vars o lacrima stiu ca in spatele ei sunt sentimente. Asa ca.. SIMTE! Ai fost inzestrat cu atatea simturi si sentimente.. foloseste-le in cele mai variate moduri cu putinta. Datorita lor avem muzica, poezia, din suferinta s-au nascut cele mai frumoase capodopere..
In incheiere.. omule.. ZAMBESTE! Caci Dumnezeu este sus si nu vrea decat sa-si vada copiii fericiti ca orice alt parinte.
..iti multumesc ca ai avut rabdarea sa citesti pana la sfarsit si crede-ma ca tot ce am scris sper sa te ajute sa vezi lumea frumoasa in care traim. te iubesc.
Emy
aprilie 3, 2010 @ 2:24 pm
Care soarta,Care destin ?
Fiecare om are o Carte a Vietii,in Ea sta scris ce vrem sa facem noi in zilele ce vor urma nu ca asa trebuie sa facem ci ca asa am ales noi.
Cartea Vietii nu este scrisa,caci nu a scris Dumnezeu sa ne zmintim,sa fim mincinosi,sarlatani,sa uneltim impotriva aproapelui si deci nu ne-ar mai fi Judecat pentru pacatele noastre.
Noi alegem ce viata ducem,alegem raul sa fim pierduti in intuneric ori Lumina care vinde De La Dumnezeu sa traim vesnic.
De asemenea la sfarsitul Cartii Vietii pe care o avem fiecare sta scris daca vom ajung in Rai ori in Focul Vesnic al Iadului,nici Diavolul nu stie dar nici omul,caci daca ar sti Cel Rau si mai ales ca ne vom Mantui s-ar tara ca sarpele pe jos,de-ar putea ne-ar rupe carnea noastra de pe oase in a mia parte dintro secunda si ar da cu scheletul nostru de pamant.
Numele nostru in Cartea Vietii este scris de faptele noastre,gandeste-te deci acum inainte sa nu fie prea tarziu.
Laura-optimista
iulie 10, 2010 @ 10:00 pm
Soarta NU există!
Aceste cuvinte ale Sfântului Ioan Hrisostom artrebui citite tuturor credincioşilor, care cred în astrologie, în destin, sau în orice altă formă de determinism. Nu eixstă predestinare, căci Dumnezeu nu este un tiran ceresc, nu a creat roboţi, ci este un Părinte iubitor, Care a creat fiinţe raţionale şi libere, pentru a căror libertate Fiul Său S-a jertfit pe cruce. Dac-am şti că Însuşi Dumnezeu ne constrânge să păcătuim, oare L-am mai putea iubi? În acest caz, El ar fi inferior chiar omului care, de cele mai multe ori, nu-i obligă pe ceilalţi să păcătuiască. De asemenea, dacă ar exista un destin, o forţă abstractă şi implacabilă, care să guverneze viaţa noastră, ar însemna că Dumnezeu nu este atotputernic. De aceea, ştiind că Dumnezeu este atotputernic şi voieşte doar binele(El este Binele absolut), avem datoria de a crede şi în dogma liberului arbitru, opusă credinţei în soartă.
Hristos, Dătătorul libertăţii noastre, să ne umple pe toţi de iubirea Sa!