Socializarea virtuală poate fi călăuză către Hristos și aproapele dar și temniță pentru suflet

Au trecut aproximativ 10 ani de când au apărut primele site-uri și bloguri creștin ortodoxe în România. Printre pioneri au fost siteurile sfaturiortodoxe.ro, nistea.com, crestinortodox, teologiepentruazi.ro și altele. Oamenii de bună credință din spatele acestor proiecte au reușit să deschidă apetitul pentru credința în Dumnezeu tinerilor debusolați și însetați după mângâierea Harului lui Dumnezeu, crescuți de părinți care au trăit în comunism, și care nu le-au transmis credința.

Eu personal m-am întors la Hristos prin cărțile părintelui Cleopa, prin conferințele A.S.C.O.R. și prin multele cărți bisericești pe care le puteam găsi pe piață la acea vreme (2002).

Dar internetul a reușit să ducă mesajul Evangheliei acolo unde poate n-ar fi ajuns niciodată: în fața copiilor și tinerilor ocupați cu jocurile video, muzica, distracțiile și ispitele trupești care pândesc prin toate cotloanele internetului.

Site-urile, blogurile și forumurile ortodoxe, numite generic „blogosfera ortodoxă”, au reanimat la credință un segment puternic al neamului nostru: cel al tinerilor. Scrierile Sfinților Părinți și predicile marilor duhovnici, fie ele audio sau în format text au ajuns în inimile a mii de oameni, sporind foarte mult interesul pentru o relație personală și vie cu Dumnezeu în Biserică.

Încurajați și noi de acest curent de trezire duhovnicească, am deschis în anul 2008 blogul ortodoxiatinerilor.wordpress.com și am început să publicăm trăirile și problemele noastre duhovnicești. Mi-aduc aminte că în acei ani au început să apară foarte multe pagini personale pe internet ale tinerilor, preoților, monahilor, sau simplilor creștini, dornici să împărtășească și celorlalți experiența lor de viață creștină. A fost o efervescență extraordinară de început. Mi-amintesc că fiecare blog care apărea își publica undeva în lateral o listă de bloguri apreciate/susținute… erau un fel de listă-temei, listă-argument prin care mărturiseau că apreciază lucrarea duhovnicească pe internet a fraților lor și vor să le urmeze exemplul.

Au trecut anii și lucrurile s-au schimbat mult de atunci. Domnul Hristos s-a folosit de acest instrument extraordinar – comunicarea virtuală, pentru a-i rechema și ancora pe oameni în viața Bisericii. Cu toate că au fost și excese, apărând uneori și opinii extremiste sau împotriva unității Bisericii, totuși eu cred, că per total lucrarea duhovnicească a blogosferei ortodoxe a trimis oamenii către Biserică și duhovnici, mai mult decât să-i țină captivi în fața calculatorului cu soluții gata-făcute și ușor de aplicat.

A știut Dumnezeu să rânduiască lucrurile așa frumos încât lucrările site-urilor ortodoxe mai mult să se completeze decât să multiplice informația. Așa se face că au existat de la început site-uri unde puteai citi biblia online, site-uri unde găseai scrieri ale sfinților părinți, ba chiar sute și mii de cărți întregi în format electronic, chiar colecții întregi de tomusuri și scrieri patristice aflate în marile biblioteci ale lumii… Au existat site-uri unde putea găsi catehismul ortodox, predici audio și video ale marilor duhovnici, viețile sfinților, calendarul ortodox, site-uri cu mărturii și minuni ale lui Dumnezeu în viețile oamenilor, site-uri care au redescoperit memoria celor 45 de ani de comunism în care sute și mii de oameni și-au sfințit viața în temnițele carliste, antonesciene și comuniste… Au apărut site-uri cu descrieri detaliate ale mănăstirilor și o hartă rutieră pentru a înlesni vizitarea lor, și multe altele.

Astăzi blogosfera ortodoxă română are la propriu mii de site-uri și bloguri, iar comunicarea virtuală de câțiva ani s-a îmbogățit cu instrumentul media care a revoluționat-o: FaceBook.com.

Deși atât internetul cu toate ale sale poate crea dependențe grave și poate fi o sursă de infecție morală, în același timp este și un mare tezaur de informații. FaceBook-ul a revoluționat comunicarea virtuală prin prisma puterii extraordinare de penetrare a conținutului în fața oamenilor.

Astăzi există aproape 1 miliard de site-uri pe internet, și numărul lor tot crește. Din acest motiv concurența pe fiecare domeniu al informației este foarte mare și șansele sunt mai mici ca propriul site să fie găsit la căutări și apreciat. Facebook-ul a creat un sistem prin care un articol interesant de pe un site, care are câteva zeci sau sute de vizualizări pe propiul server, odată publicat pe facebook, să poată deveni viral și în 2-3 zile ajunge să fi accesat de câteva milioane de oameni din toată lumea.

Așa se face că astăzi FaceBook-ul poate duce mesajul evangheliei la oameni care n-ar fi intrat poate niciodată din proprie inițiativă pe un site ortodox, dar care printr-un prieten de pe FaceBook care împărtășește pe propriul flux de informații un articol despre Hristos și lucrarea Lui printre oameni, ajunge să dea click din curiozitate pe o astfel de postare.

FaceFook-ul este astăzi mediul prielnic pentru formarea unui curent de opinie, adevărat sau fals, intenționat falsificat sau din neștiință perceput strâmb. Facebook-ul, deși un mediu controlat și urmărit atent de autorități, lasă totuși o libertatea destul de mare de exprimare a propriilor opinii. Asa se face că o singură pesoană, printr-un mesaj motivant, poate aduna câteva mii de oameni în piața unei capitale și da naștere la un curent pro sau contra unei cauze socio-politice. Au fost cazuri destule…

Dacă până acum câțiva ani un om cu idei revoluționare și plin de patos avea nevoie de o tribună, de un cenaclu, de un stadion sau de un partid cu o rețea mare de comunicare în țară, și de mari resurse financiare, astăzi oricine poate forma un curent de simpatie în jurul opiniilor și simpatiilor sale,  cu ajutorul FaceBook-ului.

Însăși instituțiile Bisericii au ajuns să folosească astăzi cel mai puternic instrument mass-media construit vreodată. De ce? Pentru că de acolo oamenii pot fi pescuiți la Hristos.

Despre nocivitatea folosirii Facebookului s-au scris multe studii și se vor tot mai scrie, și sunt deacord cu domnul Virgiliu Gheorghe care spune că relațiile umane prin comunicarea virtuale se diluează mult, subțiindu-se și pierzându-și din esența lor: împărtășirea reală din duhul persoane aflat în fața ta.

Totuși, comunicarea și socializarea virtuală a ajutat enorm la unirea oamenilor în mediul real. E o luptă personală a fiecăruia între a te lăsa captiv virtualului sau al folosi doar pentru a te uni în realitatea cu oameni pe care altfel nu i-ai fi cunoscut.

Cât privește relația cu Dumnezeu, virtualul poate doar însufleți omul către Hristos, și nicidecum găzdui întâlnirea personală cu El. În inima fiecăruia vine Tatăl și Fiul, așa cum au făgăduit, și acolo, în adâncurile cele mai intime ale sale, omul se întâlnește cu Dumnezeu. Nimic nu este mai aproapiat omului de ființa lui decât Dumnezeu. Niciun gând nu ajunge mai repede pe un canal de comunicare decât cel de la om la Dumnezeu.

Internetul a fost și este un canal media prin care Dumnezeu pescuiește și va pescui până la sfârșitul veacurilor în toate mediile posibile. Acolo unde este omul acolo este și El să-l salveze și să-l îmbisericească!

Hristos în mijlocul nostru!

(Claudiu Balan)