Soluții de rezistență împotriva fenomenului de „reeducare” prin sexualizare mediatică

Eşti bărbat, eşti credincios și vrei să te mântuiești dar vezi cum în ziua de astăzi eşti momit permanent cu imagini lipsite de cea mai elementară cuviință. Aproape că nu este zi să nu vezi o un afiș cu femei îmbrăcate sumar pentru a prezenta lenjerie intimă, lucru care îți formează preconcepții despre cum ar trebui să arate viitoarea ta soție. Aproape că nu este zi să nu vezi pe câte cineva fluturând la marile intersecții reviste care au pe prima pagină femei prezentate provocator, și care să-ți stârnească apetitul sexual. Apoi, dacă te duci la cumpărături în supermarketurile mari și faci imprudența de a trece pe la raionul de cărți și reviste, este aproape imposibi să nu vezi niște trupuri copertate care să te smintească. Nici măcar la farmacie nu ești ferit de funduri goale și sâni pictați artistic care să îți provoace partea animalică. Iar de internet şi televizor nici nu mai vorbim. Dezastru! Pe oriunde te-ai duce, ești întâmpinat de agresivitatea imaginilor sexual-explicite folosite în scopuri comerciale.

Da, astăzi ţi s-a luat cu desăvârşire dreptul de a vedea doar  intimitatea trupească a soţiei sau a viitoarei tale soţii. Peste tot pe unde te duci, fie la servici, fie acasă, sau oriunde te îndeamnă pașii în spațiul public, nu se poate să nu ţi se prezinte cu forța nudul, perversul, subliminalul, doar doar de-ai ceda şi tu la „ofertă” pentru a intra în grupul „aşa-s toţi bărbaţii”.

Dacă vrei să fii bărbat adevărat, adică al Unui Singur Dumnezeu şi al unei singure femei, faptul de a ți se arăta nudul altor femei e ca şi cum ai fi scuipat în faţă în fiecare zi, ca şi cum cineva ar arunca mereu cu noroi în tine numai din plăcerea de a te murdări. Ai văzut un afiş mare cu o femeie îmbrăcată sumar? atunci ţi-a fost scuipată curăţia minţii. Ai văzut o fotografie porno care apare subliminal pe un site de ştiri? Atunci ţi s-a mai aruncat odată cu noroi în străfundul inimii. Şi tot aşa, zi de zi,  eşti asaltat împotriva voinţei tale, deşi tu ai vrea să cunoşti şi să te bucuri doar de frumuseţea unei singurei femei: soția. Dar nu, nu mai ai dreptul doar la intimitatea soției tale, ci ai „dreptul” la toate femeile care s-au înjosit, făcând din propria lor intimitate, obiect public de consum. Dacă pe vremea comunismului toți oamenii erau obligați să-și treacă proprietățile la un loc, astăzi toți oamenii sunt siluiți să-și treacă „intimitățile” la un loc. Un fel de colectivizare în plan spiritual și o „reeducare” prin sexualizare. Ți se spală creierul încetul cu încetul pentru a ajunge un obsedat sexual, un frustrat și un ratat în plan sentimental. O monstruozitate mai mare decât aceasta este greu de închipuit.

Tot acest bombardament mediatic sexual este defapt o silure morală, în special a bărbaților. Dar nu, pentru toate acestea nu ai cui să te plângi deoarece nimeni nu o să te înţeleagă. Iar dacă vei face imprudența să discuți despre povara aceasta cu cei morți sufletește, atunci vei fi catalogat în cel mai bun caz drept „idiot pocăit”. Aşa că toate aceste lucruri i le spui doar lui Hristos… în taină. Oftezi adânc, îi arăţi rănile pe care ți le fac nudurile și necuviința, îl rogi să te cureţe de mizeriile de peste zi şi să îţi dea putere ca să te ridici din nou la luptă. Și este bine de știut că în lupta cu „oferta” sexuală, nu poţi învinge decât cu armele duhului: rugaciunea străruitoare, înfrânarea şi paza simţurilor. Altfel eşti ca şi mort.

Aşa că singura soluţie viabilă care îţi mai rămâne la dispoziţie este cufundarea în rugăciunea lăuntrică. Nu-ţi rămâne decât să rabzi la toate „ofertele”, şi să-ţi ştergi din minte şi din inimă toţi scuipaţii nudului cu care ești împroșcat mai mereu, şi să mergi demn înainte. Dacă mai găseşti unul pe cale cu care să te întovărăşeşti împotriva exhuberanţei sexuale, atunci să fii sigur că e minune de la Dumnezeu și o adevărată gură de oxigen.

Acum, că am trasat câteva linii elementare ale acestui fenomen de degradare socială, nu ne rămâne decât să ne formăm un plan de rezistență și combatere.

Ca bărbat, dacă ieşi pe stradă, fii atent să nu hoinăreşti cu privirea căci altfel aproape sigur vei vedea ceva necuviincios care îţi va da de furcă. De aceea nu trebuie să uiţi de paza ochilor și paza minții prin rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”. Învață să nu mai privești cu lejeritate partea femeiască, măcar până ți se întărește voința și înveți să respingi din prima gândurile rele. Corectează-ți felul de a privi partea femeiască, punându-ți în minte că toate femeile, oricât de atrăgătoare ți s-ar părea, ele îți sunt ca și surori sau mătușe și doar pe prietena/soția ta ai voie să o privești altfel. Dacă te atrage frumusețea străină a unei femei, gândește-te că acea femeie este, sau va fi mamă la fel ca și mama ta. Bine știind că nu ai vrea ca alți bărbați să aibe gânduri murdare față de mama ta, fă și tu asemenea față de tinerele mame sau viitoarele mame: privește-le fără patimă, privește-le curat, cuviincios.

Ori de câte ori îți este invadată privirea cu imagini carnale, ispititoare, adu-ţi aminte de preacuratul chip al Maicii Domnului. Maica Domnului este bucuria tuturor celor necăjiți. Iar pentru cei necăjiți de ispita desfrânării, Maica Domnului este „chemarea lui Adam celui căzut”, „baie care spală cugetul nostru” și „cea care ne curățește de întinăciunea păcatelor”. Când ești împresurat de ispita frumuseții carnale, adu-ți aminte de frumusețea duhovnicească a Maicii Domnului, cea dătătoare de pace, de liniște și de bucurie.

Dacă ceva sau cineva îmbrăcat necuviincios te-a luat prin surprindere, atunci roagă-te imediat, cu putere și stăruință: „Doamne, nu mă lăsa să mă aprind de poftă!” sau „Doamne, alungă de la mine desfrânarea!” Luptă-te continuu cu ispita până ce nălucirea din minte dispare iar inima nu mai tresaltă de poftă. Fii atent să nu cazi în ispita osândirii celor prin care a venit sminteala ca să nu depărtezi harului Duhului Sfânt de la tine. Smerește-te și roagă-te pentru persoana prin care a venit sminteala și astfel, Domnul multmilostiv şi iubitor de oameni lesne va revărsa harul Său asupra ta ca să te întărească şi să învingi tulburarea cugetului.

Nu sta pe site-uri de ştiri căci aproape sigur vei fi surprins de ceva necuviincios care va scoate tot ceea ce este mai urât din tine. Rezumă-te la strictul necesar. Știrile oricum le afli și fără să vrei.

Dacă vrei să ai somnul curat, nu te uita la emisiuni de genul „Dansez pentru tine” prin care se promoveaza senzualul, senzaționalul şi apetitul trupului, oricât de nobile ar fi cauzele unor astfel de emisiuni.

Rabdă ori de câte ori eşti asaltat cu imagini ademenitoare şi roagă-te neîncetat, căci răbdarea este cea care aduce biruința în încercare.

„Nu se poate scoate răul din fire fără încordarea ei. Păcatul, patima reprezintă o slăbiciune a firii. Nu suferința pur și simplu o întărește și o izbăvește de rău, ci răbdarea ei care reprezintă o încordare, o folosire a tuturor rezervelor de putere însoțită de cererea ajutorului lui Dumnezeu, care și ea reprezintă o încordare a puterii.

Şi înfrânarea de la plăcerile care ispitesc este o încordare, o răbdare a ispitei fără încovoierea care cedează, dar numele de răbdare se foloseşte mai propriu împotriva ispitei de a fugi de durere, tendinţei de a ieşi de sub ea.

Slava firii este starea care nu mai simte nici atracţia superficială spre plăcere, nici durerea trupului, când duhul a copleşit viaţa trupului. Dar de duh ţine şi voinţa. Fără a se exercita în efortul voinţei, duhul nu poate deveni puternic ca să copleşească plăcerea şi durerea trupului. Acesta a fost rolul răbdării lui Hristos şi a crucii suportate de el. Firea Lui omenească trebuia să meargă până la supremul grad al răbdării care este răbdarea morţii pentru a se întări deplin. O cedare în ultimul moment ar fi fost o alunecare din tot ceea ce a dobândit prin ce a răbdat anterior.

Aceasta nu exclude faptul că Hristos a suferit şi din compătimire cu noi sau ca să ne arate iubirea Sa. Propriu-zis acestea au stat la baza răbdării Lui prin care a învins slăbiciunile din firea noastră de pe urma păcatului, slăbiciunea care mergea prin cedarea sub plăcere şi durere până la biruirea ei prin moarte. Trebuia să se întâmple aceasta întărire şi eliberare în pârga firii noastre asumate de El pentru ca să treacă şi la noi puterea biruirii plăcerii şi durerii legate de pătimi.

Hristos a pătimit pentru noi în sensul că numai El a putut întări cel dintâi în mod real firea noastră prin Cruce şi din comunicarea cu El primim şi noi puterea de a întări firea noastră liberând-o de slăbiciune. Răbdarea Lui este izvorul răbdării noastre care ne întăreşte şi pe noi. Nu te amăgi deci, căci altă cale afară de aceasta nu există!” (Filocalia)

(Dan)