Soții care evită nașterea de prunci ajung să se dușmănească

„Unde se evită naşterea de prunci şi creşterea lor ca o povară, dintr-o menajare a comodităţii individuale, folosindu-se raportul între sexe numai pe muchia îngustă a satisfacerii pasiunilor cărnii, s-a produs o mare cădere din umanitate, s-a redus considerabil platforma comuniunii dintre bărbat şi femeie.

Acolo, cei doi poli complementari ai umanităţii nu-şi mai aduc toată bogăţia lor specifică în existenţă, noutatea şi bucuria continuă care îmbogăţeşte existenţa; reducându-se comuniunea între ei, nu se mai efectuează nici armonizarea bogată între ei, iar urmarea este înduşmănirea şi lupta între ei sau scârba învinsă numai carnal în momente izolate.

Oamenii care nu mai vor să aibă copii, care nu se mai bucură de copii, cad la o treaptă mai jos decât cea a animalelor şi la o existenţă chinuită, pe care acestea nu o cunosc. Uscăciunea vieţii lor e întreruptă numai de beţia sincopată, lipsită de bucurie bogată şi substanţială, manifestată în dezlănţuirea de scurtă durată a pasiunilor carnale.”

(Pr. Dumitru Stăniloae – Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Editura Elion, București, 2004,  p. 113)