Skip to content

17 Comentarii

  1. SB
    septembrie 21, 2011 @ 1:19 pm

    f frumos articolul 🙂 surprinzator este faptul ca e scris chiar de un barbat. felicitari!

    Reply

  2. Hrab Alexandru
    septembrie 21, 2011 @ 3:12 pm

    Şi bărbaţi nu au voie să scrie? 😀 Vă mulţumesc!

    Reply

  3. Albinuta
    septembrie 22, 2011 @ 5:33 am

    Doamne ajuta ,foarte foarte frumos si folositor articol ,este intradevar surprinzator faptul ca este scris de un barbat nu pentru faptul ca barbatii nu au voie sa scrie despre cum ar trebui sa fie un sot ideal ci datorita faptului ca in ziua de azi sunt tot mai putini barbati cu o asfel de gandire ,(insa multumim Domnului ca inca mai sunt ),de cele mai multe ori persoanele adulte (BARBATI SI FEMEI ) nu reusesc sa fie sot sau sotie ideal(a) pentru ca nu au fost educati pentru aceasta (casatorie),pentru ca nu maI vad in jur prea multe exemple vrednice de urmat ,etc
    Revenind la articol mi-a placut ceea ce am citit ,cred ca fiecare femeie si-ar dori un asemenea sot cum de asemenea cred ca acolo unde este dorinta de a shimba ceva in bine cu rabdare ,(putina iubire daca crezi ca nu mai este foarte multa ) se poate ajunge ca intr-o zii sa vezi ca cel de langa tine a devenit mult mai bun ,iubitor intelegator

    Reply

  4. Maria Vicol
    septembrie 22, 2011 @ 7:57 am

    draga mea Albinuta,eu cred ca termenul de „sot ideal” e doar ceva scriptic,faptic nu cred sa fi existat nici in trecut,nici in prezent si nici in viitor,e doar un cliseu .asa cum unii dintre noi dintr-o dragoste imensa alegem sa ne „casatorim” cu Mirele Hristos prin taina calugariei iar ca sa ajungi sa simti iubirea divina a acestei „casatorii” trebuie sa treci zilnic printr-o jertfa la fel de mare,o iubire care are la baza sacrificiul,asa si-n casatoria vremelnica ce are la baza tot iubirea(de data asta una fireasca) dar o iubire tot de sacrificiu,nu exista om ideal ,asta inseamna ceva mai mult decat perfect si l-ar face automat la fel ca ingerii.si-n calugarie ,si-n casatorie este taierea voii,jertfa si sacrificiu si pe masura lor este si iubirea curata.dar eu am speranta ca daca macar unu din partenerii are mai multa ravna catre Hristos,Domnul il vede,ii vede rugaciunile si astfel ii inmoaie inima si partenerului de viata.
    te apreciez pt blandetea ta,imi esti draga din scrierile tale,si imi dau seama (sper sa gresesc)ca ai suferit destul de mult,dar ma bucur totodata ca nu ai lepadat crucea,ca rabzi cu putere si credinta in Domnul nostru Iisus si nu ti-ai pierdut speranta si esti un exemplu pt multe femei.
    Maicuta Domnului sa te acopere cu Sfant Acoperamantul Ei!

    Reply

  5. Albinuta
    septembrie 22, 2011 @ 11:53 am

    Ai dreptate Maria cu termenul de „sot ideal „cred ca mai corect este sot crestin ,multumesc si pentru cuvintele frumoase desii personal nu cred ca le merit ,nu mi se pare ca fac ceva deosebit stiu insa ca fac multe greseli si i-mi lipseste ceva foarte important:nu am puterea de a iubi pe aproapele meu (sotul meu)asa cum ar trebui ,deci unde dragoste nu e ce este ?

    Reply

  6. Maria Vicol
    septembrie 22, 2011 @ 12:26 pm

    poate, draga mea Albinuta ,ca este toleranta,acceptare,rabdare si iar rabdare,mila fata de aproapele nostru care poate trece printr-un moment greu al vietii lui,nu stiu sit ta si chiar de as sti nu pot eu nici macar sa indraznesc sa dau un sfat,doar sa-ti spun ca ,cred ca nimic din lumea asta nu este fara rezolvare,oricat de cumplita ar fi viata noastra ,multa rabdare,putere multa sa ai ,mai ales ca si niste copilasi depind de tine,si ce este mai imp :ei vad tot si inteleg tot,si manifesterile noastre din cadrul familiei le vor fi lor ca niste „pilde” pe mai departe,asa ca sa avem grija ce semanam,cu patima aia e crunt,si eu am avut in fam mea,si m-au marcat ingrozitor de tare dar Maicuta Domnului si Hristos nu ne lasa si nu te va lasa,lupta oricat de greu ar fi,iti inteleg durerea pt ca si eu m-am nascut in ea si am gustat amaraciunea ei ,amaraciune pe care si azi o simt,nu pot decat sa-ti spun ca te imbratisez cu drag si ma rog Domnului sa te ajute cum numai El stie…
    mereu spun ca aceste femei care au rabdat toata viata lor aceasta patima urata a sotului , cu toate bataile,si restul de lucruri urate sunt niste mucenite ale Lui Hristos.asa ca sa nu lasam crucea jos oricat de greu ni s-ar parea si sa alergam catre rasplata pe care Domnul ne-a gatit-o noua acolo.
    Doamne ajuta!

    Reply

  7. Lilii
    septembrie 22, 2011 @ 2:04 pm

    Maria,

    Sotul/iubitul ideal nu exista pt lume…nicio persoana nu poarta „eticheta”asta in frunte data de lume ca „persoana ideala”..nu..dar exista sotul/iubitul ideal pt fiecare dintre fete asa cum exista sotia/iubita ideala pt fiecare dintre baieti….de exemplu pt lume…X poate fi doar un simplu om..in schimb pt mine sau pt altcineva acel X poate fi exact ceea ce si-ar fi dorit…acel X poate avea defecte si calitati….si totusi pt tine sa fie ideal…sa te completezi si in acelasi timp sa te regasesti in felul sau de a fi/gandi/comporta etc…:)

    Reply

  8. M
    septembrie 22, 2011 @ 2:24 pm

    Doamne ajuta! da…intr-adevar, foarte frumos articolul :)…si foarte corect si adevarat tot ce s-a spus despre cum ar trebui sa fie sotul si sotia crestina…si de ce nu ideala..pentru ca pana la urma pentru noi crestinii asta inseamna „a fi ideal” , a trai si a simti crestineste!Ma intreb daca aceasta atitudine se poate si pune in practica? Se poate cu mila si ajutorul lui Dumnezeu, si prin dragostea si staruinta curata a sotilor…desi chiar ieri citeam in „Viata de familie” a parintelui Paisie Aghioritul ca” [i][Cel tânar se adapteaza mult mai usor în oricare din vietile pe care le-ar urma ( casatoria sau monahismul), în timp ce acela care a trecut de treizeci, pe toate le cerceteaza cu ratiunea sa.Caracterul sau deja s-a format si greu se mai schimba; este” beton turnat”. Si uita-te, cei care se „aranjeaza” la o vârsta mica, fie în viata de casatorie, fie în monahism, pastreaza pâna la batrânetile lor o simplitate copilareasca si se armonizeaza usor între ei[/i]” Si desi toti primim botezul la intrarea in viata, cati ne pastram curatia sufleteasca pana la varsta casatoriei? Pentru ca zic eu, doar un astfel de om poate fi zi de zi „ideal” asa cum spune articolul.Nu sunt casatorita, si nu indraznesc sa-i cer lui Dumnezeu sotul ideal…mi-as dori doar sa se milostiveasca spre mine si sa ma ajute sa intalnesc un om de masura duhovniceasca apropiata si impreuna sa crestem in dragostea fata de El, de Biserica si sa devenim ideali unul pentru altul 🙂

    Reply

  9. Maria Vicol
    septembrie 22, 2011 @ 3:00 pm

    http://ortodoxia.md/articole-preluate/5109-idealul-e-o-minciun-principiile-sunt-produse-ale-raiunii-noastre-inepenite-
    cel putin pt mine asta inseamna „ideal”,un cliseu menit sa amageasca si atat…cam ca „Miss nevasta” din articolul nostru :),la asta ma refeream eu,dar am inteles si punctul vostru de vedere.
    Doamne ajuta!

    Reply

  10. Hrab Alexandru
    septembrie 22, 2011 @ 3:11 pm

    Doamne ajuta! @ all, nu există soţ ideal, asta-i adevărat, dar soţ creştin există. Articolul nu se vrea, decât un auxiliar, este orientativ, fără pretenţii de exhaustivitate sau de normativitate. Până una alta citiţi şi articolul despre familia creştină, apare şi la un simplu clik în articol, dar îl pun şi aici [url]http://intreviatasicarti.blogspot.com/2011/09/despre-familia-crestina.html [/url]
    Vă mulţumesc pentru gândurile bune!

    Reply

  11. Albinuta
    septembrie 23, 2011 @ 6:38 am

    Doamne ajuta ,intradevar foarte folositor articolul recomandat ,muultumesc mult de tot Alexandru

    Reply

  12. Hrab Alexandru
    septembrie 23, 2011 @ 10:00 am

    @Albinuta nu aveţi pentru ce să-mi mulţumiţi,mulţumiţi mai întâi lui Dumnezeu. Am vrut să scriu şi eu un coment ca răspuns la unele comentarii dar sunt stresat de timp. Am vrut să arăt, am incercat mai bine spus, că minunea şi farmecul căsătoriei tocmai în asta constă în a te completa unul pe altul, sotia aduce ce nu are soţul şi soţul ce nu are soţia. Iar ca totul să meargă perfect avem nevoie de o a treia persoană în familie de Hristos, aşa apare icoana Sfintei Treimi în căsnicie. Petru că nu demult pe internet circula un filmulet în care părintele Dumitru Stăniloae explica foarte frumos iubirea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aşa că şi în familie este obligatorie conlucrarea după modelul Sfintei Treimi şi cred că este de ajuns ca în ciuda micilor probleme sau mari care apar soţul să zică în fiecare seara în faţa icoanei ce bună e soţia mea şi soţia ce bun e soţul meu!

    Reply

  13. gabi
    septembrie 24, 2011 @ 7:47 am

    fara cuvinte! superb!
    ce poti sa-ti doresti mai mult?

    Reply

    • Svetlana
      septembrie 26, 2011 @ 2:57 pm

      Ca si tuturor fetelor de mai sus, mi-a placut articolul lui Alexandru, mai ales ca tema abordata este una delicata, dupa cum a spus si dansul, si, zic eu, nu putea fi tratata mai bine decat anume de un barbat. Dar sunt curioasa de ce in afara de Alexandru nici un baiat n-a lasat un comentariu la acest „text” atat de bine alcatuit? De ce numai noua fetelor ne convine cele spuse si selectate de autor?
      Ce mi-a atras atentia au fost spusele pr. Artemie Vladimirov, precum ca sotilor contemporani le lipseste, in primul rand, cavalerismul, marinimia, tandretea, bunavointa, gentiletea. Si adaug eu, cu parere de rau si nu spre judecata, aceasta le lipseste nu doar sotilor, ci baietilor, in general. Sper sa nu se supere cineva ca am zis acest lucru, dar aceasta e adevarat. Nu stiu de ce, baietilor contemporani le este greu sau poate rusine sa fie cavaleri. Doar e atat de frumos sa curtezi o fata, si, practic, nu poti s-o curtezi cu adevarat si sa-i castigi dragostea fara sa ai o atitudine de cavaler. Asa cred eu, desi in realitate contemporana lucrurile sunt mult mai simple. Vai, daca as fi fost eu baiat, niciodata nu mi-ar fi fost rusine sa fac eu primul pasul, ca fata insa nu intotdeauna indraznesc, e si firesc; i-as spune iubitei mele in fiecare zi cat de mult o iubesc, as fi delicat, atent, i-asi zice continuu ca nu pot fara ea si tot nu mi-ar fi rusine. Daca ar trebui m-as umili in fata ei, caci adevarat spune autorul articolului, „femeia este pretioasa si de neinlocuit, este o fiinta unica si irepetabila”. Si aceasta cand citesc nu ma gandesc la mine, ci la mama si la sora mea, la bunicutele mele, la femeile pe care le-as pretui si niciodata nu m-as satura sa le zic ca le iubesc. Iar sotia si iubita nicidecum nu ocupa un loc mai prejos in viata unui barbat, nu-i asa? Si cu siguranta, daca acestea le va respecta barbatul la femeie, cu mult mai mult va primi de la ea ca raspuns.

      Reply

  14. Svetlana
    septembrie 26, 2011 @ 2:59 pm

    Dragi baieti, daca v-ati suparat pe mine, va rog, sa nu comentati comentariul meu 🙂

    Reply

  15. Andrei Nicolae
    septembrie 26, 2011 @ 5:43 pm

    Le este greu multora sa fie cavaleri pt ca in anturajul din care fac parte asta inseamna a fi fraier. Am fost si eu trecut prin asa ceva si stiu cum e vazuta femeia in general in aceste anturaje de aceea de acolo nu prea au cum sa iese soti ideali atata timp cat femeia pt ei e doar o papusa buna la pat si la cratita si sa mai creasca si odrasla asta daca mai apare pe lume. Apoi fetele din ziua de azi majoritatea nu stiu sa aprecieze gesturile simple de curtoazie, la ele a le curta inseamna sa vii cu bmw-ul sa le scoti in club, sau poate sa le faci cadouri scumpe, oricum nu ca inainte, cand cei doi ieseau la o plimbare prin parc si atat. Apoi multi barbati numai fiinta irepetabila nu vad in femeie :)) si-mi permit sa rad, pt ca si eu care chipurile sunt crestin, port titulatura asta uneori am trecut prin momente in care nu mai vezi in fiinta de langa tine acea persoana irepetabila pe care la inceput ii marturiseai ca o iubesti pana in panzele albe si ca ti-ai da si viata pt ea. Daca nu esti inarmat cu multa rabdare, iubire adevarata, credinta, nu ai sansa ca barbat sa fii un sot ideal sau un sot crestin ca tot aia e. Dar cred ca cel mai mult ii trebuie credinta ca sunt constient ca de acolo izvoraste si iubirea adevarata si rabdarea. De aia eu sunt departe de a fi un sot ideal prea curand, pt ca nu am credinta.

    Reply

  16. Florin
    septembrie 3, 2013 @ 9:20 am

    „Să nu se dea uitării că cea mai mare mângâiere a unui soț este privirea caldă și duioasă a soției lui înțelegătoare. Iar pentru soție, traiul ei de toate zilele să fie îmbălsămat de iubirea protectoare a soțului.”
    [i]Vasile Marcu – „Antonel”[/i]

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *